Cocoşelul

S-a insurat boierul
Fica
Mosier din
Dragasani
Cu o fata tinerica
De vreo douazeci de ani.

Dupa ce au trecut prin vraja
Dulce a lunilor de miere
Petrecute in seri de doruri
Voluptate si placere

Fica si-a luat sotia
Sa-i arate, cum va spun
Moara, vitele mosia,
Tot ce are in curtea lui

Cum ajunsera la grajduri
Unde caii se adapa
Tocma-atuncea armasarul
Facea dragoste c-o iapa.

Mai spre deal, un taur tanar
Si-a gasit si el de joaca
Si se infigea prozaic
Intr-o dolofana vaca.

Si spre vale in iarba averde
Avand martora o ieduta
Tapul isi vedea de treaba
Cu o gingasa caprita.

Pana si cainii de la curte
Zambilica si
Grivei
Cam intorsi unul spre altul
Faceau dragoste si ei.

Si ingrozita de ce vede
Ea ii spune rusinoasa:
E dezgustator aicea
Tot mai bine e acasa!

Cand sa urce pe veranda
Au vazut ca intr-un pastel
Cum o gainuse tandra
Zbenguia cu-n cocosel.

Ciripeau voiosi si sprinteni
Saltareti pe tot meleagul
Si se tot pupau in ciocuri
Ca-ti era mai mare dragul.

- Uite, astia-mi plac, spuse,
Ea cu glasul ingeresc
Uite, ce frumos se joaca
Si ce splendid se iubesc!

- Da, iti place?
Intreba
Fica
Bine puico, ma supui!
Si-a chemat la el degraba
Pe
Bogdan, vataful lui.

- Uite, draga vatasele
De azi incolo ce sa faci:
Priponesti toti armasarii
Pui opreliste la vaci.

(...)

poezie clasică de Ion Agârbiceanu
Adăugat de Elita
Comentează! | Votează! | Copiază!

Boul şi măgarul

Pe pajistea scaldata in bronz si soare
Pe drumul dintre
Zlata si
Cahul,
Venea un bou voinic si mare
Si era ferice si satul
Dinspre hartoape pe haul de lumina,
Umbrind cu trupu-i schilav tot platoul,
Un biet magar, venind inspre colina
Se intalneste nas in nas cu boul.

-Ce-i cu tine mutra pirpirie, -
Intreaba boul.
Ce mai este nou?
Si i-a raspuns magarul: -
Ce sa fie?
Deocamdata-i rau stimate bou.

De cand ma stiu, ma lupt cu disperarea
Intr-una stors de vlaga, fara rost,
Stapanii ma tot bat de-mi rup spinarea
Si in urma, mai descopera ca-s prost.

Si uite asa imi tarai biata huma,
Si-mi deapan visul, trudnic si plapand
De jalea mea toti oamenii isi fac gluma
Si rabd si tac si-a pururea flamand.

-Sarman magar, ce soarta imbecila
Hai vino-ncoa, caci am porumb si mei
Si grau ingana boul plin de mila
Hai vin-o si mananca tot ce vrei!

Te va servi, pe intinsul de verdeata
Cu fan mirositor crescut pe dreapta
Cu apa de izvor, cu iarba creata,
Chiar vaca, dragalasa mea nevasta.

Intr-adevar, in linistea opaca
Magarul s-a-ndopat cu frenezie,
Apoi privind cu ochi tampiti la vaca
Isi spuse in gand: -
Ce vaca durdulie!

Ce langurosi sunt ochii ei cum zburda
Cu coapsele si sufletu-mi adapa
Ce fina e, ce nostima si durda
Incat parol ca-mi lasa gura apa!

Si intocmai ca un frate din
Granada
I-a sarutat copita sa-i complaca,
Ea ii zambi, facand-si vant cu coada
Si el ca un magar s-a dat la vaca.

Cand se intoarce boul pe coline,
Vazand si el ce coarne mari purta.
MORALA:
Cand esti bou, ia seama bine
Sa nu chemi magari la masa ta.

poezie celebră de Ion Agârbiceanu din Poezii -Ed Tineretului 1967
Adăugat de Elita
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puiul fara mama

Cocosul si gaina lui
S-au hotarat sa fac-un pui,
Si l-au facut minune mare,
Frumos de parca rupt din soare.

Gaina nu se multumea,
De-o vreme cu ograda sa,
Si-a vizitat curtea cealalta,
Sa vada si alta poiata.

A inceput sa faca oua,
Intr-o zi sapte, alta noua,
Sa-l multumeasca pe taran,
S-o mute poate-n paravan.

N-a fost mutata si gaina
S-a pus la vorba cu vecina,
Si a aflat ca-s multe turte
Si paravan in alta curte.

Asa gaina si-a luat zborul,
Dar ce-a facut cu puisorul?
Iata! cocosu-ndurerat,
Drept closca el a fost lasat.

Acum puicuta se numea,
Si la cocos mai trimitea,
Graunte sa-i mai treaca dorul,
Si pentru-ai creste puisorul.

De la o vreme gainusa
Uita... sa mai deschida usa,
La curtea care-a parasit-o,
Si de cocosul ce-a iubit-o.

Cocosul na-ncetat vreodata
Sa fie si mama si tata,
Si-a cautat o alinare,
In puiul lui, acum mai mare.

Intr-un final si-a amintit,
Gaina oul ce-a clocit,
Si c-a lasat acol-un pui,
Doar cu iubirea tatalui.

Si-a pus la spionat o curca,
Sa vada cum se mai descurca,
Uimita a fost foarte tare,
S-auda ca puiutu-i mare,

Si e cocos la casa lui,
Si are chiar si el un pui.
Are si o gaina buna,
Mereu ii vezi doar impreuna.

Cocosul cel batran era
Cu puiul sau alaturea,
Sa nu bage vreodata-n seama
Ca a crescut fara de mama.

Si l-a -nvatat sa fie tare,
Sa treaca orice incercare,
Sa lase-n urma orice-i rau,
Sa lupte pentru puiul sau.

Gaina auzind acestea,
A deranjat-o putin vestea,
Ca puiul ei frumos, de seama,
Nu stie ca ea-i este mama.

Curaj in pene, cioc in fata,
Pornit-a intr-odimineata,
Spre curtea care a lasat-o,
Si casa care a uitat-o.

De-acolo i s-a dat de veste,
Ca cel batran cocos nu este,
Si c-a murit de-o saptamana,
Si puiul n-a vrut sa ramana..

S-a dus la el in departare,
Caci mort era de supare,
Si cum avea si dans-un pui,
Mereu statea cu grija lui.

Si cu gaina-n dreapta sa,
Si puiul sau alaturea,
C-un Cucurigu! e mereu
Multumitor lui Dumnezeu...

Gaina noastra mai batrana
Na! l-a gasit dar ce sa-i spuna?
-Buna copile, stai asa!
Sa ma prezint, sunt mama ta!

-Posibil sa imi fii, nu spun,
Insa momentul nu-i chiar bun,
Nu rascolim acum poiata,
Ca l-am pierdut recent pe tata.

-Daca oi fi din oul tau,
Sincer iti spun ca-mi pare rau,
Mama puteai sa-mi fii odata,
Dar eu ma stiu numai cu tata.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paradox si Greseala

Mai intelept ca totdeauna
Si tot atat de idiot,
Acum pricep ca e totuna,
Sa n-ai nimic sau sa ai tot.

Si paradoxul ma omoara
Si sunt nebun sa mi-l explic,
Ca totu-a fost pana aseara
Si astazi nu mai e nimic.

Sunt sclavul presimtirii sumbre,
Pe care mi-o-nsusesc intim,
Ca vietuim ca niste umbre
Si ca si umbrele murim.

Si, cum nu-i nimeni sa te-acuze,
De stratageme si de masti,
Cum au putut aceste buze,
S-ascunda faptul ca urasti ?

Un clopot bate intr-un munte,
Cu neintelesul lui bing-bang,
Minunea dragostei infrante
Si-a suferintei dupa rang.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu inteleg

Fetelor din lumea-ntreaga
O-ntrebare pentru voi
O familie se leaga
Cu o suta sau cu doi?

O chestiune cam neclara
Pentru mine om modest
C-a ajuns normal sa-mi para
Chiar si actul de incest.

Vina s-o purtam.. barbatii
Penrtu ca asa-i mereu
Mai bine plateasca altii
Culpele in locul meu.

Va prezint gandul femeii
Sub aspect contemporan
Ar da tot sa-si ia cerceii
Pe barbat n-ar da un ban.

Ori eu am trecut prin multe
Ori ce spun i-adevarat
Si vreau lumea sa asculte
Tot ce spun ca spun curat.

Nu stiu cum era femeia
Acum patruzeci de ani
Insa astazi e ideea
Ca-i facuta pentru bani.

De cand sunt copil in viata
Mi-am dorit sotia mea
Sa nu-mi care-un fir de ata
Si s-o am precum o stea.

Insa cat de mult as duce
Si frumos de m-as purta
Gura altora-i mai dulce
Dupa cum se poarta ea.

Sa fie fata fecioara
Pare-un punct de neajuns
Inima-i ar da sa para
Ca un loc de nepatruns.

Noi barbatii suntem oare
Vinovati pentru orice?
Mai gresim.. si tiu.. si doare
Dar vorbim de dragoste...

Daca nu e ca femeia
Sa zideasca un camin
Un barbat n-aduce cheia
Pentru dragoste din plin.

Tot ce-as vrea e ca oricine
Crede pur in dragoste
Sa oia ca fiind un bine
Nu precum o pacoste.

Fata ce-am iubit imi zice
Ca odata m-a iubit
Ca prea mult o sa ne strice
La amor m-am referit.

Si mai bine n-as alege
O persoana s-o iubesc
Ca apoi sa ma vad rege
Peste ea.. s-o parasesc.

Am ajuns sa cred ca fata
Nu mai stie a iubi
Ii privesc pe mama.. tata
Sunt gelos.. mai c-as muri.

Nu-nteleg cum poate oare
Sa imi ceara un ragaz
Fara nici o rusinare
Sa aleaga dupa caz.

Sa se vada si cu altii
Sa decida daca-s bun
Si apoi s-o tin in gratzii
No-nteleg drept ca sa spun.

Oi fi slab de inimioara
Si-am iertat-o de trei ori
Dar cu-aceasta domnisoara
n-ai dori sa te insori.

Cum sa ceara ea o vreme
Sa se uite prin golani
Si sa-mi zica: " nu te teme
Ca nu umblu dupa bani."

Chiar sa nu fie averea
Moft in dragoste nu stiu
Iar femeia cu puterea
Te-a baga intr-un sicriu.

"-Ma iubesti?... mai da-mi o luna
Sa-mi clarific mintile"
Dar iesind cu altii suna
O dovada-n dragoste?

Chiar si-asa sa ma aleaga
In final drept cel mai bun
Sentiment nu ne mai leaga
Si mana pe ce s-o pun?

N-o sa folosesc injurii
Desi chiar le-ar merita
N-are rost sa ma infurii
Astazi nu... nu pentru ea.

Apoi dac-o are altul
Si-apoi altul.. n-are rost
Sa-mpartim o viata patul
Nu-s destept dar nici nu-s prost.

Am iertat cu gandul... poate
In final se va schimba
Si-o sa mearga ca pe roate
Si-o sa fiu pe veci cu ea.

Insa am ajuns la starea
Cand sa vrea si n-o mai vreau
Sper sa am mireasa marea
Si din dansa voi sa beau.

Sa ma-nec.. apa in valuri
Sa ma poarte-n infinit
N-am tintit spre idealuri
Mi-am dorit sa fiu iubit.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Undeva in trecut

Am sa plec intr-o zi,
Intr-un loc nestiut,
Intr-un munte secret,
Undeva in trecut.

Am sa plec in trecut,
Am sa plec intr-o zi,
Sa ajung cand te nasti,
Sa te pot intalni.

Stiu si eu ca-i ciudat
Si ca pasii-mi sunt grei,
Catre nunta din veac
A parintilor mei.

Las de veghe aici
Toti nepotii frumosi,
Eu ma intorc in trecut,
Eu ma intorc la stramosi.

Eu ma intorc la ai mei,
Intr-un mars revansard,
Sunt retrasi in paduri
Langa vreascuri ce ard.

Mai vorbesc despre noi
Si mai mor in razboi,
Se mai mira de cei
Care vin inapoi.

Am sa plec intr-o zi,
Am bagajul intreg,
Am cu mine ce simt,
Ce iubesc si inteleg.

Sunt satul de prezent,
Nu mai vreau viitor,
Dar ma-ntorc in trecut
Ca nu vreau nici sa mor.

Pe un deal coroiat
Curge mustul din teasc
Si batranii se sting
Si copii se nasc.

Eu ma-ntorc in trecut,
Din acest viitor
Si pastorii ma iau
Langa turmele lor.

Si din rodnice nunti,
Urca iarba pe munti,
Tutelarule Zeu,
N-ai de ce sa te-ncrunti.

Mai degraba sa pui
Legea ta peste tot,
Ca stramosi la nepoti
Sa se intoarca inot.

Si, cand vremea va fi,
Printr-un strigat urgent,
Pe noi toti sa ne chemi
Sa venim in prezent.

Sa fim toti pregatiti
De momentul solemn,
Cand va bate in munti
Vechea toaca de lemn.

Si un clopot din cer
O sa dangane sfant,
Ca s-a-ntors Dumnezeu,
Printre-ai lui, pe pamant.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căldura animală

Nenea
Nae
Fostoloaca
Megies din strada
Scurta
S-a plans doctorului
Costea
Ca are dureri de burta
- Uite doctore, - am pus prisnit
Si compres cu apa rece
Si de-aproape o saptamana
Ma tot doare si nu-mi trece.

Uite ce-ai sa faci - ii spune
Docotrul cu chibzuinta
Trebuie sa-ti pui pe burta
O caldura animala!
O vitica, o caprita
Iepure sau un pisic
Si de-l tii un ceas pe burta
Nu mai ai nimic, nimic!

Cum sa intre-n pat cu capra
Sau viteua a jigarrita
Si-apoi ce-o sa zica mita
Cand l-o prindre-n pat cu vita?
Dar o stasnica ideie
l-a salvat in clipe grele:
Ia doua gaini din curte
Si se baga in pat cu ele.

Coana
Mita ispravindu-si
Vorba cu vecinele
A bagat putin de seama
Ca-i lipsesc gainile
Cauta-le prin cotete
Sub soproane, sub terarsa
Nicaierea!
Ca furtuna
Coana
Mita intra-n casa

Si-l zareste-ntins pe
Nae
Ca buhaiul de umflat
Si fara sa-i spuie o vorba
Trage plapuma din pat
Si ce credeti ca vazura
Ochii doamnei
Fostoloaca
O gaina sta pe oua
Si cealalta pe-o craca.

poezie clasică de Ion Agârbiceanu
Adăugat de Elita
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt ca pamantul umed

E ca pamantul umed, asa-i inima mea,
Dupa seceta, acum cand ploua rasufla usurat,
Pornit spre o noua geneza, un scop murit, pe care il avea,
Acum e altul, cu puteri renascute, mai greu de tulburat.

Tu nu ma stii, cel putin nu o mai faci, nu iti mai permit,
Sunt hotarat spre noi lumi, caci oricum nu iti pasa,
Nu-ti reprosez – un prea mare efort pentru nimic;
Nu vreau sa stiu, nu vreau s-aud... Mai bine lasa...

Am fost de nerecunoscut... Ma mir de cum am fost...
M-am schimbat foarte mult, chiar daca nu admit,
Ma reneg, imi spun sa plec, am fost un prost,
Caci ti-am dat voie-n lumea mea, unde eram singur, dar ferit...

Mi-as dori sa am sentimente reci, sau cel putin sa n-am,
Dar nu pot sa nu... Caci te-am iubit si te iubesc prea mult,
Dar gata, nu mai vreau... Ma opun... Nu mai sunt cum eram...
Ma reverticalizez... Imi golesc paharul putin cam mult umplut...

Sunt foarte curios de cum iti merge timpul prezent...
Ne evitam, ce-i drept, dar tot eu dintre noi sunt vinovatul,
Doar ca de fiecare data... Doar ca acum n-o sa mai fiu la fel de atent,
Cum eram odata cand ma mustra constiinta pentru ce imi facea altul...

Nu ai avut nici cel mai mic motiv pentru purtarea ta...
Esti indragostita, o recunosc, dar nu ma iubesti si stii si tu...
Privesc din umbra tot ce putea sa fie... Totul e aievea...
Am realizat ca poti fii si pasiva... Nu-i nimic... Acuma pot sa spun si NU...

Simt cum tot ce este-n jurul meu incepe sa imi tot repete
Cum ca ce-am pierdut, si cat sunt de dezamagitor...
Cum pe imaginea mea in fata tuturor incep s-apara pete...
S-or invata cu ideea... Sa te vedem pe tine... Cand n-o sa mai fiu iubitor...

Cat de tragic suna... Parca as vrea sa suferi... Dar nu-i asa si-o stii...
Nici nu incerc ca sa ma joc cu tine... Asa ne e prezentul, asa si eu cum sunt,
Ma regasesc cu vina, si-mi vine chiar sa plang... Doar ca C'EST LA VIE!
A plouat afara... Asa si eu... Sunt ca pamantul umed... Sunt doar pamant...

poezie de Bogdan-Gabriel Alexe (30 august 2006)
Adăugat de Emilia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacramioara

cand eu pe tine te-am gasit
in acea lume-n timp uitata
eram copil indragostit
de-un chip de basm, o dulce fata.

in parul tau eu ma pierdeam
tu i-mi zambeai si ma chemai
dar fiind timid eu ma feream
iar tu priveai si lacrimai.

vazandu-ti lacrimi pe-obrajori
un pas spre tine-am indreptat
prin inima-mi treceau fiori
dar chiar si-asa am continuat.

cand langa tine m-am vazut
stateai privind spre cer plangand
sa iti vorbesc nu am putut
numai amor aveam in gand.

c-un degetel eu te-am atins
si-ai dat privirea inapoi
earm de dragoste aprins
simtiam caldura intre noi.

si printre lacrimi m-ai privit
si trista tu nu mai erai
mai tot privit te-ai inrosit
pac-as fi fost un fiu de crai.

mai indraznet am devenit
si tu mai indrazneata
la tine-n brate am dormit
pan dis de dimineata.

n-am indraznit sa te sarut
caci erai prima fata
caci nu stiu cum as fi facut
ca era prima data.

dar tot privind gurita ta
si buzele-ti de miere
m-as fi ferit dar inima
nu s-ar feri si cere.

- gustand din buzele-ti prea dulci
ma simt intr-o poveste
- as vrea pe pieptu-mi sa te culci
sa vezi ce dulce este.

ma provocai sa te sarut
si eu veneam indata
si cata vreme a trecut
as ma veni o data.

dar ce pacat nu pot veni
ca drumu-i doar uitare
caci vise nu pot preveni
risipa ta in zare.

adesea stau si ma gandesc
in timp ce-ascult vioara
la cat iubeam si cat iubesc
s-o pierd pe Lacramioara.

iubire daca cautati
in lume asta mare
sa nu uitati sa va uitati
prin "satul de uitare".

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regrete

Chiar nu -nteleg unde gresesc,
Dar va fi bine, iti promit,
Inchei, si n-am sa-ti mai soptesc,
Iubirea ce te-a plictisit.

Cauti motive in orice,
Eu unul spun ca sunt pretexte,
Ieri imi vorbeai de dragoste,
Azi mi te scuzi prin doua texte.

Si imi vorbesti asa urat,
Cum poti sa fii atat de dura?
Ti-am dat iubire, doar atat,
Si uite tu ce scoti pe gura...

Stai linistita, eu trec peste,
Sunt victima a multor fete,
La tot ce-a fost si nu mai este,
Sa nu-ndraznesti sa ai regrete.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad B
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uite cum... (O altă ea.)

Uite cum privirea-i hoaţă
Din braţe mi te înhaţă...
Iar tu, fermecat, nu vezi,
Că te pierd, şi că mă pierzi.

Uite cum pielea-i mătase
Nu vrea să mi te mai lase,
Iar tu, fermecat, doar taci,
Neştiind cât rău îmi faci.

Uite cum sărutu-i dulce
Vrea pe buza-ţi să se culce,
Iar tu, fermecat, nu simţi,
Că dai aurul pe-arginţi.

Uite cum şoapta-i păgână
Speră-n suflet să-ţi rămână,
Iar tu, fermecat, n-auzi.....
Ochii-mi, ce te strigă... uzi.

Uite cum trupu-i viclean
Te cere flămând, profan,
Iar tu, temător, nu vrei,
Să recunoşti! Şi tu pe-al ei...

poezie de Andreea Văduva
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cheia

Mari poeti, de-a lungul vremii, au asemanat femeia
Cu o floare, cu un soare, c-o zeita, cu scanteie, cu o apa, c-o papusa
Eu, cum nu-s poet prea mare, zic ca seamana c-o usa.
Usa catre fericire, usa catre mangaiere
Usa ce spre taine duce galopand... luna de miere.
Usa catre inrobire, usa jugului etern
Usa care-ti deschide perspectiva spre infern.
De, dar ca s-ajungi sa intri, e-o problema delicata
Fiindca mai intai de toate, usa trebuie descuiata.
Si treaba se face bine si devine fericita
Nu cu cheia la-ntamplare, ci cu cheia potrivita,
Cheia ei originala, orice usa-n lumea asta
Dupa nunta si traditie are cheia ei si... basta!
Dar de iei un gen de usa, simpla, dubla sau de tei
Si-ai sa vezi ca merg la dansa doua sau mai multe chei
Stai, n-o sparge cu toporul, nu tipa, nu fa scandal
Ia-ti mai bine portofelul si te du la tribunal.
Ca sa-ti iei o alta usa, liber trebuie sa fii
Si-asta costa, dupa leafa, de la 3 la 7 mii!
Cand alegi o usa noua, trebuie s-o faci cu arta
Sa n-aiba, Doamne fereste, broasca defecta, sparta...
Ca broasca atat e buna pana n-a scapat la chei,
Ca pe urma n-o mai fereci, nici cu doua nici cu trei
E asemeni cu ulciorul, care dus prea des la apa
Te trezesti ca-i sare smaltul, ori se sparge, ori se crapa
Usa este ca gaina, ca abia cand e batrana
Mai matura si mai coapta, face supa cea mai buna.
Da, dar care om in viata nu si-a spus in gandul lui:
"Da-o dracului de supa, vreau un piciorus de pui"?
Usa este ca un loto, zice pustiului un tata
Nu e nici o diferenta - dai un ban mai tragi odata
insa, dragul tatii, afla, nu tine cat vesnicia,
Ca exagerand cu joaca, ti se strica jucaria.
Am vazut o usa care a trait in viata toata
Ca o sfanta cuvioasa, si-a murit nedescuiata
A urlat la dansa cerul, cu o voce ca de crai:
Hei, stafie ingalbenita, poate vrei sa intri-n rai?
Mars la iad, acolo-i locul pentru-o scandura uscata
Ai trait degeaba-n lume si-ai ramas tot incuiata.
Ce te temi mereu de usa! o sa-mi spuneti cu temei!
Habar n-am: Bun! Perfect!
Aveti dreptate, sa vorbim atunci de chei.
Fiindca principalu-n lume, nu e gandul, nici ideea
Nu e focul si nici roata, principalul este cheia.
Si exista chei... O groaza, cati barbati, atatea chei,
Ca de cand e lumea lume, cheile le tin la ei.
Unele sunt lungi si groase, sau subtiri ca un siret
Altele mici, delicate, ce deschid si un fiset.
Principalul nu-i marimea, important - la orice usa -
E sa se lovesca cheia si sa fie... jucausa.
Sa nu se-ndoaie-n broasca si sa tina la-nvartit.
Chei de lacate, valize, de casete, frigidere,
De camari, de manastire, pivnite sau sifoniere,
Ar mai fi cheia franceza, cheia la casa de bani,
Cheia de la TURNUL LONDREI sau facuta de tigani,
Dara, ce te faci amice, ca din sute de modele
Tu te chinui toata viata cu o cheie de... sardele!
Merge ea cat merge bine, dar apoi prinde rugina
Si-atunci nici Gerovitalul n-o mai scoate la lumina!
Poti sa-i dai cu glaspapirul, smirghel, pile, ciocolata,
Tot ce-ncerci este zadarnic, ti-a iesit din uz si gata!
Geaba-ncerci, geaba te zbuciumi si degeaba-ti iesi din fire.
Nu te mai vaita la lume, nu e vina nimanui,
Leaga-o cu-n siret sau funda, fa-i un nod si pune-o-n cui!
Sunt atitea chei pe lume, cheia "SOL " si cheia " FA ",
Dar asta nu te-ncalzeste daca n-ai tu cheia ta.
Si... zicand cum zic batranii... la o tinerete noua,
Zici... privindu-ti... amintirea...
"AH, DE-AS FI AVUT EU DOUA! "

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Carmen Daniela Deas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot răul spre bine

Nu e drept să tot cârtim
Că-n prezent mai rău trăim:
De trăiam cum se cuvine,
Mai luptam pentru mai bine?

epigramă de Ioan Miclescu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ăsta zic şi eu noroc

Intr-atat ne-mbata viata
Cu iluzii si stradanii
Ca nici nu bagam de seama
Cat de repede trec anii.

Cred ca nu importa urbea
Daca-i
Ramnic sau
Focsani
Totul e ca eu pe-atuncea
Avea optusprezece ani.

Si-n orasul plin de crasme
Si cu centrul plin de praf
Nu era nici un teatru
Si nici cinematograf.

???
???
Pompieri, oborul, gata
Si vreo doua cafnele.

Singurul loc mai vesel
Al orasului stindard
Era varietul
Filip
Un santan de bulevard.

Fiindca atunci patronul
Numere de-atractie noi
Balerine apetisante
Chiar si cantareti de soi.

Cum sosea vreo vampa "bine"
Navalea protipendada
Conu
Bubi, conu
Nicu
Si luat cu asalt naiada.

Dupa arogramul artistic
Chefuiau cu curtezana
La conac sau la mosia
Monteoru sau
Grajdana.

Pe cand noi fauritorii
De poeme si himere
O priveam cu jind, sorbind-o
C-o cafea sau cu o bere.

Intr-o seara, tot la
Filip
Debutase o actorita
Cu trup zvelt si ochi sagalnici
Si cu fraga de gurita.

Fermeca in potop de aplauze
Pe barbatii toti, in grupe
Si ne ametea cu-n cantec:
"Vin la
Tanta sa te pupe"

Avea parul spic de aur
Brate, albe subtirele
Picioruse crizanteme
Care te chemau spre ele.

Noi, stregari voiosi si timeri
Nici o taina nu ne scapa
O doream si tuturora
Ne lasase gura apa.

Si cum se zvonise o soapta
Pe la
Kraus
La cafenea
Ca deti dai o sta in mana
Poti ca sa petreci cu ea.

Insa cine dintr-ai nostri
Din pleiada cunoscuta
Isi putea permite luxul
Ca sa-i dea divei o suta?

Si atunci
Aurel propuse
O ideeie salvatoare:
Sa putem strange o suta
Punem lei fiecare.

Si jucam la loterie
Inodam frumos batista
Si cine castiga suta
Ala merge cu artista.

Zis-facut.
Nicx astazi nu ttiu
Nici cand a trecut minuta
Nici cum m-a batut norocul
Ca sa-mi iasa mie suta.

Stiu, atata, ca inaltat-am
Multumiri lui
Dumnezeu
Pentru marea fericire
Ce-a cazut pe capul meu.

c-un buchet de violete
Si-n tinuta eleganta
i-am palmat in mana suta
Si ea, a depus-o in geanta.

Restul: cuib de poezie
Vis si voluptati divine
Care le-au descris si altii
Maul mai bine decat mine.

Pot s-adaug amanuntul
Ca inrauirt de stele
I-am compus in versuri tandre
Un sonet si trei rondele.

Intr-atat a induiosat-o
Versul meu inaripat
Ca frumoasa
Mesalina
Cu glas dulce m-a intrebat:

- Spune-mi, dragul meu, prieten
Cum pentru o desfatare
Ce ai petrecut cu mine
D-ai o suta asa de mare?

Esti agricultor?
Ai rente?
Sau bancher cu acursale?
Fiindca stiu din auzite
Ca poetii n-au parale.

Imbata de-accentu-i sincer
Ca sa nu stric feeria
I-am destainuit de-a capo
Cum a fost cu loteria.

- Vai, a psus ea dragastoasa
Nnu se poate, nu se poate!
Si strangandu-ma in brate
Mi-a soptit cu voluptate:

Tu, ca esti cel mai simpatic
Dintre ceilalti curtezani
Mai ales ca scrii si versuri
De la tine nu i-au bani.

Cand vazui ca umbla in geanta
Am simtit in vine foc
Si mi-am zis:
Slavit fi
Doamne
Asta zic si eu noroc!

Si cu gratie felina
Si-un suras descris de zei
Iar m-a imbratisat cu patos
Si mi-a inapoiat: lei

Cartile
Sfinte

Vestitul
Rabi
Ben
Ismuiel
Vestit in
Misna si
Cabala
Venise intr-o zi sa vada
Pe
Rebe
Lein din
Capitala

Voiau sa auda cum slujeste
Sa-i soarba, cantecul si voga
Pe credinciosi cum pastoreste
Si cum slujeste sinagoga
Si-a stat in strada
Ben
Ismuiel
Smerit cu inima voioasa
Ca
Leiba bucuros de oaspe
Pe
Rabi l-a poftit la masa.

Cand fu sa intre musafirul
In casa, intalni in use,
O fata mandra ca zefirul
Cu chipul alb ca de pupase
Ismuiel
Ben privi pe
Rabi
Clipind din ochi sa-l inteleaga
Apoi zambind a prins sa-ntrebe
- Dar, ce e asta
Rabi, draga?

Rep
Leib, rosind cu modestie
Vazand ca rabi se-nfierbanta
Raspunse tainic; -
Ce sa fie?
O carte rabi, carte sfanta!
-
O carte-i sfanta-ntotdeauna
Ca in ea-i lumina si caldura
De aceea s-o iubim intr-una
Ca asa ne-a invatta scriptura.

Spalandu-se pe maini prea sfantul
Slavi pe
Dumezeu divinul
Ca ne-a dat cerul si pamantul
Lumina, apele si vinul.
Dar o surpriza mai tirana
l-a tintuit, fiindca la masa
Servea o alta fetiscana
mai nostima si mai frumoasa

- Dar asta ce e?
Inmtreaba rabi
Cu un gest ascuns ce nu cuvanta
- O alta care
Ben
Ismuiel
Si tot ca cea dintai e sfanta.

- Nu s-ar putea,
Rep
Leib parinte
Cum spune biblia strabuna
Din cele doua carti prea sfinte
Sa-mi imprumuti si mie una?

Mi-e greu a spus rep
Leib, ca intaia
Acum o citesc profete
Iar celelate pana acuma
Nu ii sunt foile taiate.

poezie celebră de Ion Agârbiceanu din Poezii -Ed Tineretului 1967
Adăugat de Elita
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar o luna

Eu te-am iubit atat, un an de zile,
Noi ne-am iubit numai o luna,
Ti-am imprimat sarutul in papile,
Si-acum ne-am despartit?
Zi, cum iti suna?

Incredere sa ai in cel de langa tine,
Ce -ti trebuie atunci cand suntem numai noi?
Era frumos, o pace si un miros de bine,
Atunci de ce pasesti cu mine in razboi?

Este ceva anume in jur, o aura de ura,
E chiar in jurul tau, ti-am gresit cu ceva?
Ti-ai pus iubirea toata intr-o incurcatura,
Si culmea e ca totul e doar in mintea ta.

Nu te inseala nimeni, si nimeni nu te lasa,
Uite cum timpul trece si-n loc sa ne iubim,
Ne lasam ingropati de frici ce ne apasa,
Si parca e doar umbra, asa vrei tu sa fim?

Un an te-am asteptat, si-a fost frumos o luna,
Apoi te-ai ingropat in frici si indoieli,
Ti-ai patat sentimente, si esti ca o furtuna,
Si numai prin iubire mai poti sa ti le speli.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad B
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimi pentru tatal invins

Unde va duceti, puteri parintesti
Si va tot stingeti mereu,
Tata, ce faci si de ce-mbatranesti,
Frate mai mare al meu?

Cand eu eram mai tanar si tata era tanar
Jucandu-se cu mine, ca-n basme si minuni
El ma purta pe brate si m-arunca pe umar
Sau ne tranteam prin iarba ca doi prieteni buni.

Era barbat puternic, intra cu sacu-n moara,
Nu-l speria nimica, avea puterea sa
Si ma-nvingea la lupta in fiecare vara
Si protector si tandru spre mine suradea.

Dar a venit o toamna cu mult porumb de lapte,
Dar a venit o toamna cum n-as mai vrea sa vad,
In mine era ziua, in tata era noapte
Si-a inceput al varstei neinfranat prapad.

Noi ne jucam de-a tranta stand umar langa umar
Si l-am simtit ca pica sub umarul meu stang
Si-am inteles ca tata, de-atunci nu mai e tanar
Si-nvingator in lupta, am inceput sa plang.

Ca un copil sub mine voia sa se agate
De-un umar mai puternic ca sa nu-i fie greu
Si imi venea sa urlu si-apoi sa-l port pe brate,
Tu, iarta-ma de toate, parinte bun al meu.

A fost cea mai cumplita si cea din urma tranta,
Latrau in departare si-n sangele meu caini,
Am ajutat faptura parintelui meu sfanta
Si lacrimi de iertare imi siroiau pe maini.

As vrea sa se intoarca iar vremea minunata
Cand tu in batalie ma invingeai usor,
Mai bate-ma o data si fii puternic, tata,
Ca tu crescand in varsta si eu incep sa mor.

Indreapta catre ceruri puternicul tau umar,
Tu, care-n biruinta mai cald ma ocrotesti,
Invinge-ma in lupta, sa cred ca mai esti tanar,
Asaza-ma sub bratul tutelei parintesti.

poezie celebră de Adrian Păunescu din Rugă pentru părinţi
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Banca din parc

Era aprilie... plesneau
De fericire muguri verzi!
Era în mai un soare cald
Doi tineri isi spuneau povesti!
Era in iunie si teiul
Se apleca spre banca-ncet
Şi incerca sa-i faca curte
Dandu-si un aer de poet!
Era în iulie caldură
Parca erai intr-un cuptor
Doi tineri se tineau de mana
Sa-si stinga-al inimii fior!
Era in august o iubire..
Isi lasa aripile-n jos
Septembrie incepe scoala
Ignora vara ce... a fost!
Octombrie isi lasa bruma
Peste gradini si amintiri!!
Noiembrie isi cerne ploaia
Peste paduri si pe câmpii!!
Decembrie inalta steagul
Cel alb... de pace-n sarbatori!!
Ianuarie ingheata lacul
Si pune totul sub ninsori!!
Si uite asa... intr-un tarziu
O banca singura in parc
Asteapta luna lui april
Ca pomii să-nfrunzeascăa iar!!!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Semn 7

Cum te uiţi la o eclipsă de soare
printr-un geam afumat,
tot astfel se uită prin mine
ochiul din spatele meu, opal
spre ochiul fix din orizont, oval
coborând din deal spre o vale
urcând o vale spre deal.

poezie celebră de Nichita Stănescu din Noduri şi semne (Requiem la moartea tatălui meu) (1982)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

În loc să mă uit ca hipnotizată la cutia numită televizor, mai bine m-aş uita pe geamul meu oval care dă spre cer. Spectacolul e mult mai viu şi mai interesant. Uite norii, uite-i cum tot trec...

Oana Pellea în Jurnal 2003-2009
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu te-ncurca

Boc! Boc! In poarta.
Spre dimineata, cu vreo trei zile pana-n Craciun.
- Vezi, mă Gheorghe, cine bate, mă -
Sare muierea. Nu se sculasera, ca era prea denoapte.
Afara iar: Boc! Boc!
- Care esti, mă?
Era-ntuneric, se vedea doar o pata mare alba.
Era iapa, legata de poarta.
Si ala batea tare-n pridvor, cu ciomagul.
Si când l-a văzut pe Gheorghe c-a iesit
C-o mana bagata pe maneca hainei si cu alta afara,
A inceput să-l certe.

- Ba, ce faceti? De ce dormi, mă? la ora asta?
Oamenii vrednici nu dorm la ora asta! Ce faci, mă?
De ce dormi, mă?

Intra în casa si descarca o desaga de ghete rupte,
Cizme scalciate pantofi.
- Mă, venii la tine să-ti aduc astea, ca nu mă lasa
Nacotele de copii,
Ca se duc la hora.
Mai ramasesera vreo doua ciubote-n desaga,
Le descarca si pe alea.
- Mi le faci până-n Craciun!
- Pai, Craciunul… Ca e poimaine…
Gheorghe se uita la gramada, se mai scarpina în cap
Nu-i convenea.
- Mă, nasule, n-oi putea, ca e prea aproape
Poate asa intr-o luna-doua
- Ba, daca nu poti, nu te-ncurca.
Ba, uita-te-n ochii mei.
Daca nu poti, nu te-ncurca, ba!
C-asa mi-a mai făcut al lui Vintila
Din Trantoru, ca i-am dus putina de varza
Să mi-o dreaga si mi-a tinut-o în prispa
Pan la Pasti si-am rămas fără varza la copii.

Se sculase si muierea lui Gheorghe.
Se-mbracase si venise la vatra,
Unde se duceau tratativele.
Vazand maldarul de plotoage si stiindu-l pe barbatu-sau
In stare să lase totul balta si să dreaga o pereche-doua
De bocanci - si stiindu-l si pe nasul Cornita carcotas,
Ca nu le face bine, a-nceput să ia vechiturile
Una cate una si să le bage la loc în deseaga.
- Ba, nu te-ncurca, ba, daca nu poti!
Nu te-ncurca, ba, continua asta cu gura mare,
Ca se speriasera si gainile care acum se sculau…
- Nu se-ncurca deloc, nasule, ca nu poate!
Trebuie să taiem porcul,
Trebuie să aducem lemne si nu poate acum.

Gheorghe facea si el cizmarie când putea,
Printre picaturi, invatase la armata
Si când avea timp, mai scotea si el un ban.
Da finul Comita nici nu i-ar fi platit.
Si-l mai si certa.
S-a suparat si-a plecat bombanind.
A-ncalecat pe iapa a alba si-a plecat la alt mester,
Tocmai în partea ailalta a satului.

Comita era din neamul Capetilor (De-ai lui Capete)
Din Natarai. Se mutase la deal, si-avea casa dinvale de biserica
A veche.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu plange!

Citesc in ochii ei durere,
Si ma gandesc ca nu-i de-ajuns
Sa aiba atat de multe daruri,
In sufletu-i de nepatruns.

Mai trebuie si-un strop de soare,
Sa-i incalzeasca inima,
O picatura de iubire,
Sa schimbe-n bine viata sa.

De-ar intelege ca in viata,
Trebuie s-astepti si sa iubesti,
De maine viata ei s-ar umple
De fericire, ca-n povesti...

Dar cand ai varsta tineretii,
Si viata e la inceput,
Ai vrea sa schimbi marea cu muntii,
Sa faci ce nimeni n-a facut.

"Copila mea, iubirea mea,
Asteapta si nadajduieste,
Si vei vedea ca rand pe rand,
Tot ce-ti doresti, se implineste.

Nu-ti frange aripile-n zbor,
Ca zborul tau se intrerupe,
Planeaza sigur si usor
Si calea dreapta nu se rupe.

Ai suferit prea mult, deodata,
Din lacrimi poti face ocean,
Dar nu uita ce-a spus odata,
El, inteleptul indian.

Tagore a spus ca fiecare,
Isi are suferinta lui,
Si-a lui din toate-i cea mai mare,
Mai mare nu-i a nimanui.

Ca orice om spune astfel,
Si-n felul lui are dreptate.
Dar nu uita copila mea,
Si lectia de demnitate."

poezie de Iulia Comaniciu
Adăugat de Iulia Comaniciu
Comentează! | Votează! | Copiază!