Autoportret

Ca un savant din vremuri vechi
Imi plimb prin cafenele mutra.
Am par in nas si in urechi
Si aduc putin cu
Brahmaputra

Mi-e capul bleg si lataret,
Picioarele: doua prajine,
Si-un singur lucru am maret
Si-mi pare foarte bine!

Desi sunt tont si fonf si slut
Si am o masca incolora
De cimpazeu sau de mamut,
Toate femeile m-adora.

De sunt urat si nataflet
Si n-am nici muschi, nici intestine,
Si-un singur lucru am maret
Si-mi pare foarte bine!

Sunt mare cat un naparstoc
Si poti sa ma masori cu cotul,
Din loje nu mai vad de loc
Si in tramvai ma pierd cu totul

Si asa cum sunt un fleculet
Incat ma poti in palma tine
Si-un singur lucru am maret
Si-mi pare foarte bine!

(...)

poezie celebră de Ion Agârbiceanu din Poezii -Ed Tineretului 1967
Adăugat de Elita
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autoportret

Ca un savant din vremuri vechi
Imi plimb prin cafenele mutra
Am par in nas si in urechi
Si-aduc putin cu Brahmaputra
Mi-e capul bleg si lataret
Picioare: doua prajine
Si-un singur lucru am maret
Si-mi pare foarte bine.

Desi sint tont si fonf si slut
Si am o masca incolora
De cimpanzeu sau de mamut
Toate femeile m-adora
De sint urit si nataflet
Si n-am nici muschi, nici intestine
Un singur lucru am maret
Si-mi pare foarte bine!

Sint stirb si timp si am pistrui
Si o alura imbecila
In loc de nas, am un cucui
Si-s cocirjat ca o gorila
N-am simpatii si n-am dispret
Si n-am nici maniere fine
Un singur lucru am maret
Si-mi pare foarte bine.

Sint mare cit un napirstoc
Si poti sa ma masori cu cotul
Din loje, nu ma vad de loc
Si in tramvai, ma pierd cu totul
Si-asa cum sint de fleculet
Incit ma poti in palma tine
Un singur lucru am maret
Si-mi pare foarte bine!

Am trupul plin de vinatai
Si pe chelie, fire crete
Si am luat chiar premiu'ntii
La un concurs de frumusete
Si daca n-am profil semet
Nici umeri lati, nici solduri pline
Un singur lucru am maret
Si-mi pare bine!

Cind intru-n baie voluptos,
Urmat de membrele-mi confuze
Ma simt atita de frumos
De parc-as fi ales de muze
Ma oglindesc si-n mod glumet
Ma felicit si-mi zic in mine:
Un singur lucru am maret
Si-mi pare foarte bine

In fine sint un specimen
Cum nu-i al doilea sub soare,
Port pijama si port joben
Si bataturi port la picioare
De n-am la Academie jet
Si n-am smaralde sau rubine
Un singur lucru am de pret!

poezie celebră de Ion Pribeagu (mai 1973)
Adăugat de Marius Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Transfigurare

Nici gandurile voastre, nici florile nu-mi spun,
Nici negurile toamnei, ca sunt iesit din minte –
Ci numai mie-mi pare mereu ca sunt nebun,
De vreme ce-mi prind viata si moartea in cuvinte.

Ard in lumina zilei de parca uit ca n-am
Decat un drum prin iarba, un singur drum si-o poarta
Prin care voi patrunde ca luna-ncet prin geam,
Sau linistea din salcii rotind in Marea Moarta.

Ma bucur cand mai trece un an si-un anotimp,
Cand prin oglinzi straine imi rataceste chipul,
Si iar mi-aduce vremea acelasi dor sa-mi schimb
Inelul meu cu-al marii ce l-a-ngropat nisipul.

Traiesc mai mult cu roua campiilor, mai mult
Ca pasarea padurii si poate ca mi-e bine:
Vad ridicata steaua de-al carei semn ascult,
Vad risipita ora de plumb din care vine.

De-acum e dimineata pe cer ca un suras
Pe fata ravasita. De-acum e aurora …
Stau si-mi gravez in suflet ca-ntr-un margean deschis,
Cu litere tacute, speranta tuturora.

poezie clasică de A.E. Baconsky
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un suflet sihastru...

Ma privesc si-mi pare,
Ca cel ce aievea-mi apare,
Nu sunt nicidecum tot eu,
Ci doar o simpla-aratare.

Si ca prin tulburi oglinzi,
Ma privesc cu ochi de strain,
Si aratarea imi pare ca are,
Un suflet golit de destin.

Se-aude departe,
Un raget de fiara, agonic si crud,
Ca un tunet pustiu si surd,
Si-mi pare ca vocea mea o aud.

Privesc catre mine si parca,
Trupul ce vad e rece si greu;
E trupul unei fiinte ce moare,
Si vai, fiinta aceea sunt eu!

Si simt,
Cum treptat ma topesc in zare,
Si de cel ce am fost ma desprt cu greu,
Il vad cum dispare.

Si simt cum dorul de mine ma doare,
Si ma doare parca toata faptura mea,
Faptura mea de eter,
De eter fara culoare.
Mi-e dor si ma doare!

Si vreau sa m-ating dar nu pot,
Si vreau sa vorbesc dar n-am glas,
Si din toate cate-am avut,
Doar scanteia gandirii mi-a mai ramas.

Si vidul cel negru si mare,
Incepe usor sa ma-npresoare,
Si-n recea tacere ma simt singur tare.
Dar gandul imi zboara aiurea,
Si uit ca mi-e teama si totul dispare!

Si simt ca n-am spatiu, simt ca n-am timp,
Si simt ca de mine nu-mi mai e dor,
Si cu gandul, ca gandul, aiurea eu zbor,
Si simt ca n-am timp si simt ca nu mor!

Si prin tacere catre niciunde ma-ndrept,
Ca o lumina de astru,
Eu sunt un gand calator,
Sunt un suflet sihastru!

Si veacul cat clipa imi pare,
O clipa in plus pentru inc-o povata,
O clipa cat veacul de mare,
O clipa ce-nseamna viata.

poezie de Mihai Antonescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Concentrează-te asupra unui singur lucru şi fă-l foarte, foarte bine; astfel, vei ajunge foarte, foarte departe.

citat din Kevin Systrom
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

An Nou în Ţara buruienii

Sunt pe la noi, la greu, câmpii mănoase,
Şi sute de izvoare cristaline,
În ţara buruienii sănătoase,
E bine, e chiar foarte, foarte bine!

Sunt pe la noi, la greu, femei frumoase,
Şi minţi sunt, fără număr, sibiline,
În ţara buruienii sănătoase,
E bine, e chiar foarte, foarte bine!

Sunt pe la noi, la greu, mâncări gustoase,
Mormane de sarmale şi de mici,
În ţara buruienii sănătoase,
E bine, foarte bine e pe-aici!

Sunt pe la noi tradiţii minunate,
De Noul An paharele sunt pline,
Să fie toate relele uitate...
E bine pe la noi, e foarte bine...

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt ca pamantul umed

E ca pamantul umed, asa-i inima mea,
Dupa seceta, acum cand ploua rasufla usurat,
Pornit spre o noua geneza, un scop murit, pe care il avea,
Acum e altul, cu puteri renascute, mai greu de tulburat.

Tu nu ma stii, cel putin nu o mai faci, nu iti mai permit,
Sunt hotarat spre noi lumi, caci oricum nu iti pasa,
Nu-ti reprosez – un prea mare efort pentru nimic;
Nu vreau sa stiu, nu vreau s-aud... Mai bine lasa...

Am fost de nerecunoscut... Ma mir de cum am fost...
M-am schimbat foarte mult, chiar daca nu admit,
Ma reneg, imi spun sa plec, am fost un prost,
Caci ti-am dat voie-n lumea mea, unde eram singur, dar ferit...

Mi-as dori sa am sentimente reci, sau cel putin sa n-am,
Dar nu pot sa nu... Caci te-am iubit si te iubesc prea mult,
Dar gata, nu mai vreau... Ma opun... Nu mai sunt cum eram...
Ma reverticalizez... Imi golesc paharul putin cam mult umplut...

Sunt foarte curios de cum iti merge timpul prezent...
Ne evitam, ce-i drept, dar tot eu dintre noi sunt vinovatul,
Doar ca de fiecare data... Doar ca acum n-o sa mai fiu la fel de atent,
Cum eram odata cand ma mustra constiinta pentru ce imi facea altul...

Nu ai avut nici cel mai mic motiv pentru purtarea ta...
Esti indragostita, o recunosc, dar nu ma iubesti si stii si tu...
Privesc din umbra tot ce putea sa fie... Totul e aievea...
Am realizat ca poti fii si pasiva... Nu-i nimic... Acuma pot sa spun si NU...

Simt cum tot ce este-n jurul meu incepe sa imi tot repete
Cum ca ce-am pierdut, si cat sunt de dezamagitor...
Cum pe imaginea mea in fata tuturor incep s-apara pete...
S-or invata cu ideea... Sa te vedem pe tine... Cand n-o sa mai fiu iubitor...

Cat de tragic suna... Parca as vrea sa suferi... Dar nu-i asa si-o stii...
Nici nu incerc ca sa ma joc cu tine... Asa ne e prezentul, asa si eu cum sunt,
Ma regasesc cu vina, si-mi vine chiar sa plang... Doar ca C'EST LA VIE!
A plouat afara... Asa si eu... Sunt ca pamantul umed... Sunt doar pamant...

poezie de Bogdan-Gabriel Alexe (30 august 2006)
Adăugat de Emilia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştiai

Îmi cântă buzele a tine
Nici nu ştiam că pot să cânt
Şi notele îmi sunt suspine
Pe portative de cuvânt

Scriu melodii în vers se pare
Mă mir şi eu... tu nu o faci
Cumva ştiai, dar de ce oare
Ai preferat numai să taci?

Ai aşteptat să-nvăţ eu singur
Acorduri... şi să ţi le scriu
Ştiai că nu sunt foarte sigur
Ştiai exact că am să-ţi fiu

Îţi cânt cuvinte la ureche
Chiar dacă pare că recit
Mi-e sufletul a ta pereche
Iubeşte-mă, ne-am regăsit

poezie de Adi Conţu (14 iulie 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stela: Lia, te rog, vino aici!
Lia: Da?!
Stela: Se pare că ai deja un pacient care ţine de competenţa ta, de specialitatea ta. Instabil psihic... Eu n-am ce face pentru el! Ocupă-te tu de el, te rog, în calitate de psihiatru, nu de psiholog, sau consilier al misiunii! E al tău acum!
Lia: Stela, te rog, nu exagera! Nu-i cazul...
Stela: Eu exagerez?! Eu?! Uită-te la el! Uită-te bine! Aşa e, cum îţi spun, fără nici o exagerare! Instabil psihic! Nimic altceva!
Lucian: Îmi pare rău. N-am vrut... Nu ştiu ce m-a apucat. Nu doream altceva decât să dorm liniştit vreo câteva ore şi nu reuşeam acest lucru fără ajutorul acestor pastiluţe. Sincer, nu sunt instabil psihic... Nu încă... Sper...
Stela: Ah, nu reuşeai să dormi fără pastiluţe... Şi ai îndrăznit să le iei de unul singur, cu voia ta, fără permisiunea sau recomandarea mea măcar. Desigur, doar tu eşti marele comandant, n-ai nevoie de permisiune, din partea nimănui! Nici din a mea, normal! Ce nevoie ai avea tu, marele comandant, de părerea medicului?
Lucian: Nu, nu din cauza asta...
Stela: Nu te aştepta la înţelegere din partea mea! Prostule! Ştii ce sunt astea?! Ştii oare?! Parcă ţi-am spus...
Lucian: Păi... Somnifere?!
Stela: Hmm... Somnifere, zici?! Voi ştiţi ce sunt astea?! Ştie vreunul dintre voi? Nu, desigur, nu ştiţi... Dar am să vă spun eu, ca să ştiţi de acum încolo! Aceste pastile, cât sunt de micuţe, sunt într-adevăr somnifere, dar unele foarte puternice, eficiente şi foarte periculoase! Nu pot fi consumate ca nişte bombonele, cum face Nis cu dulciurile sale, pentru că, din nefericire, pot fi fatale!
Lucian: Pentru mine, n-au fost. De fapt, n-au fost deloc, nici măcar eficiente, pentru că n-am putut dormi, n-am avut un somn liniştit. Ce vă uitaţi aşa la mine?! Doream doar să dorm, atâta tot!
Stela: Bietul de tine... Doar să dormi?! Atâta tot?! Şi ai reuşit foarte bine acest lucru! Prostule! Scuză-mă că-ţi spun aşa, dar în aceste momente, asta eşti! Un prost! Un prost mare de tot! N-am văzut altul mai mare ca tine! Prost, cu literă mare, cât Nis de mare şi alta nu!

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La fel ca tine

N-am ajuns asa departe
Daca stau si ma gandesc
Tin in mana a ta carte
Si-mi dau seama ca gresesc.

Sper sa fie totul bine
Sunt pierdut si-am sa citesc
Si-o s-ajung la fel ca tine
N-am sa te dezamagesc.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tinuturile de pe langa Ienissei, sunt foarte frumoase si-mi aduc aminte de Moldova, iar Ienissei de Dunare, un fluviu tot asa de mare si cu infatisare placuta.

Niculai Milescu în Tratat despre animalele de pe uscat si din mari
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubim la fel

Ne naştem toţi, cu toţi ne ducem,
Trăim o viaţă... cum putem
Ne bucurăm, cu toţii plângem,
Dar bine ştim, lacrimi nu vrem,

Cu toţi avem copilărie
Poate uşoară sau mai grea
Ce zboară mult prea timpurie
Şi ne trezim adulţi în ea

Avem, mulţi dintre noi, regrete
Că n-am avut sau n-am făcut
La fel avem ceva secrete
Ce mai ascundem din trecut

Atât de diferiţi ne pare
Că poate suntem între noi
Unii sunt cer, alţii sunt mare,
Unii-s cinstiţi, alţii-s vulpoi,

Avem comun un singur lucru
Deşi ne pare că-i altfel
Un suflet ce-i divin şi sacru
Cu care toţi iubim la fel

poezie de Adi Conţu (25 iunie 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Ce-i cu tine? Ce se întâmplă cu tine, Lia? Încearcă să-ţi revii odată! Fii tu însăţi din nou! Nu crezi că dacă aş fi avut de gând să-ţi fac totuşi ceva, aş fi făcut-o de cum am intrat pe uşă, înainte de a te fi trezit? Te rog... Ce naiba?! Drept cine mă iei? Nu sunt vreun psihopat, pervers, obsedat sau altceva de genul ăsta... Sincer, încă mai am capul pe umeri, adică judec normal şi sunt conştient de acţiunile mele.
Lia: Da. Bine. Pricep. Şi... Am să-mi revin. De fapt, deja mă simt mult mai bine. Acum poţi să mă laşi singură.
Lucian: Eşti sigură că te simţi bine?! Ştii, cred că ar trebui să porţi o cămaşă de noapte mai sigură; acesteia prea îi cad breteluţele mereu, după cum am observat. În plus... Mi-a plăcut foarte mult poziţia... Ştii prea bine care! Ah; încă un singur lucru. După aceea, gata, am ieşit. Îmi pare rău dacă te-am supărat cu ceva şi te-aş ruga să mă ierţi dacă am greşit faţă de tine. Asta-i tot. Te aştept afară. Să te echipezi repede. Grăbeşte-te! Colegii ne aşteaptă.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugaciune

Gandurile-mi bat in tample ciocane,
urlete se-aud in tacerea din carne.
Nebunia-mi zvacneste in vene,
toate fiinta mea geme
si plange.

Trecut-au ani de durere si tacere.
Apusul rosu ma priveste si-mi cere
tot ce-am trait, visat si dorit
sa i le dau si in golul cernit
sa ninga flori.

Iau din causul inimii bulgarele vietii
ridic mainile, privirea spre ochiul boltii
si-mi spun rugaciunea:

Tata, priveste-ti creatura ce mult a dorit
sa se imbete de viata spre care-a pornit.
Te uita cum zideste de-un veac
vise, dorinti, sperante ce se prefac
in scrum.

Sunt fiica-Ti Doamne, chiar nu vrei
s-asculti o tanguire ce cu temei
se-nalta sa te-ajunga, sa te cuprinda
si tot ce-a adunat sa-ti spuna
dintr-o dat’?

Priveste Tata creatura ce ai trimis
in lume si pe cer ai scris
numele ei ce printre stele
arde tacut si cere
iubire si mai putine mistere.

Ai impins-o-n lume dar nu i-ai dat
decat o traista cu neuroni si-un tratat
de legi naturale unde-i subliniat:
Nu cere ce nu-ti este dat!

Dar ai dreptul sa doresti, sa visezi si sa speri,
sa traiesti din plin si sa muncesti in sudori.
Poti s-astepti, sa crezi intr-un vis,
sa cladesti si sa lupti ti-e permis.
Sa ai tot ce crezi ca-i de-ajuns
ca apoi sa pasesti intre lumi, la apus.

Tacerea se-aseaza din nou peste lume,
in mintea mea zvacnesc in rime
ganduri, si cu drag zambete culeg,
caci in sfarsit pot sa-nteleg
ca unde sunt si cine sunt
e lucru sfant.

poezie de Mara Bartis
Adăugat de Mara Bartis
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doresc cu patimă un singur lucru: să-i implor pe oameni, de la Nicolae al II-lea până la ultimul tâlhar, să se cruţe pe sine, să uite tot, toate cugetările despre Dumnezeu, despre viaţa viitoare, nu mai vorbesc de stat, familie, propriul trup, şi să-şi îndrepte toată atenţia, toate puterile asupura unui singur lucru, singurul care este fără de tăgada, viaţa lor, şi să n-o dea nici pentru patrie, nici pentru glorie, nici pentru bogăţie, nici pentru Dumnezeu, ci să trăiască pentru sine, pentru binele lor, să se folosească de binele vieţii care e în puterea noastră. Binele ăsta care nu ni se poate lua, care atârnă mai greu decât orice altceva, care distruge tot ce poate fi greu în viaţa noastră. Binele ăsta e iubirea, iubirea faţă de tot ce e însufleţit, şi chiar neînsufleţit, ba chiar şi iubirea faţă de sine, faţă de sufletul nostru. E starea aceea a duhului în care totul e bine. Mă chinuie, mă aţâţă, mă torturează, mă bat, iar mie mi-e milă de cei care fac asta, îi iubesc şi mă simt cu atât mai bine cu cât ei sunt mai răi cu mine. Sădeşte în suflet sentimentul ăsta, căci e cu putinţă, şi totul va fi bine, tot ce e considerat nenorocire, inclusiv moartea, totul se va transforma în bine.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Desi

Desi inima mea este
ascunsa intre coaste,
sa vezi tu ce poveste:
mi-e foarte dor de tine.
Desi schiopat putin
si ma doare,
oh, de la o vreme ma doare
creanga cea groasa si cea mare
de care s-a spanzurat altul,
sa vezi si tu ce poveste,
oh, ce poveste:
mi-e foarte dor de tine.
Cred ca a trecut timpul,
cred ca a apus luna,
pe camp au iesit la intuneric
soarecele de camp si inorogul feeric,-
sa vezi si tu ce poveste:
mi-e foarte dor de tine.
Desi ai inima inlauntrul tau,
si ascunsa sub coasta,
mi-e foarte dor de tine.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Enache Andreia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iresponsabilitate

Nu ma mai recunosc!
In ceea ce sunt,
In ceea ce-am fost...
Si-mi ingrop tineretea in arome de mosc.
Nu ma mai recunosc!
Inceea ce-am fost,
In ceea ce sunt...
Si-mi sugrum batranetea
Si-o ascund in pamant
Si nu stiu sa fi fost
Si nici daca mai sunt!
Doar viata ma poarta ca pe-o frunza in vant...

poezie de Falvian Sorin Mureş din Poezie pe gard (24 iulie 2009)
Adăugat de Falvian Sorin Mureş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe tine-n toate

Degeaba ma plang,
De singuratate,
Ca eu nu vreau sa strang,
Decat pe tine-n toate,

Si-mi pare ca-s singur,
Cu mine insumi,
Cu toate ca-n jur,
Roiesc copii lumi...

Si de ma-nvart,
Si eu pe langa,
Universu-mi spart,
Lumea ma planga...

poezie de Dorin Teodorescu
Adăugat de Dorin Teodorescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Nici nu-i nevoie să te transformi într-una dintre admiratoarele mele; sunt destule altele.
Lia: Am observat. Şi se pare că nu poţi scăpa de "probleme". Poate ai avea nevoie de protecţie chiar şi-n Institut; de ce nu-i propui directorului să-ţi asigure protecţie non-stop; chiar şi când dormi? Dânsul s-ar ocupa imediat de acest lucru şi ar rezolva problema cât ai bate din palme.
Lucian: Ah, nu, nici chiar aşa. Domnişoarele acelea erau doar...
Lia: Admiratoarele tale din Institutul nostru? Presupun, doar o parte din ele...
Lucian: Nu tocmai; sau poate... Dar n-am nevoie de protecţie împotriva lor.
Lia: Sigur; cum să nu?! Am observat... Te descurci foarte bine şi singur.
Lucian: Poate nu mă descurc atât de bine, dar...
Lia: Vezi?! A fost o decizie greşită să fie numit în funcţia de comandant al misiunii noastre tocmai Don Juanul Institutului, adică tu.
Lucian: O decizie greşită?! Aşa crezi?

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu sunt singur

Obârşiile-izvoare
mă mai leagă. Nu sunt singur.
Mi-a crescut pe câmp o floare,
unde sunt, să nu fiu singur.

Jaruri sfinte, nor fierbinte,
trec pe cer, să nu ard singur.
Inimi bat, se spun cuvinte,
pe pământ să nu cânt singur.

Umbra-alături ia fiinţă,
unde merg, să nu merg singur.
Neguri vin din nefiinţă –
mărturii că nu sunt singur.

Vulturi din robie scapă
şi se-nalţă; nu lupt singur.
Cade în abis o apă,
în adânc să nu cad singur.

Focuri sunt şi e credinţă.
Acest gând cât mai palpită
schimbă moartea-n biruinţă:
nu sunt singur, nu sunt singur.

poezie celebră de Lucian Blaga din Vârsta de fier
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pacey (la interfon): Audrey, eu sunt. Nu ştiu dacă mă auzi, dar dacă da, te rog să nu te urci în avion, te rog. Sau ştii ce, dacă te urci în avion, e în ordine pentru că o să mă faci să conduc şi să traversez ţara asta şi să stau în faţa vilei părinţilor tăi în Beverley Hills până când o să-mi vorbeşti. Pentru că trebuie să-ţi spun că îmi pare tare rău pentru tot şi pentru că nu am fost sincer cu tine întru totul şi îmi pare rău pentru înclinaţia mea pentru femeile mai în vârstă. Doar că a fost un an foarte ciudat pentru mine deoarece în timp ce voi toţi plecaţi la colegiu, eu mă chinuiam să mă menţin pe linia de plutire. Şi crede-mă, nimeni nu îţi dă hărţi pentru drumurile mai puţin umblate. Trebuie să mergi înainte şi să porneşti la drum. Dar în cele din urmă singurul lucru pe care o să-l iau cu mine, singurul lucru pe care o să mi-l amintesc din acest an eşti tu. Eşti o persoană uimitoare, Audrey. Şi ai apărut atunci când credeam că nu o să mai iubesc niciodată şi mi-ai animat viaţa. Ştiu că noi doi nu ne cunoaştem prea bine, dar, deşi sunt sigur că aş putea trăi fără tine, totuşi nu sunt sigur că vreau asta. Aşa că asta e.

replică din filmul serial Cei mai frumoşi ani
Adăugat de Moţ Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!