Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Ion Agârbiceanu

Copiii mai mici privesc prin fereastră minunea de-afară, cei mai mărișori ies și în curte să vadă, dar repede li se înroșesc urechile. Odată cu încetarea ninsorii s-a înseninat și s-a pus pe un pui de ger să li se lipească degetele pe clanța de fier a ușii. Intrau curând în casă, tropotind din cizmulițele tivite la tureac, sus, cu piele roșie, și cărora în sat li se spune: călțuni. Numai fetițele purtau cizmulițe.

în La săniuș
Adăugat de ElitaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "File din cartea naturii" de Ion Agârbiceanu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -16.00- 11.99 lei.

Citate similare

Hans Christian Andersen

Gretchen și-a pus poalele în brâu, ca poată meargă mai repede, și a luat-o la fugă până în fundul grădinii. Portița era închisă, dar ea a apăsat pe clanța ruginită și clanța s-a ridicat, portița s-a deschis și Gretchen a pornit în lumea largă, desculță cum era. S-a uitat de câteva ori înapoi, dar n-o urmărea nimeni. De la o vreme n-a mai putut merge și s-a așezat pe un bolovan și când s-a uitat împrejur a văzut că nu mai era vară, era toamnă târziu; în grădina babei, în care era mereu cald și erau flori din toate anotimpurile, nu puteai -ți dai seama cum trece vremea.

în Crăiasa Zăpezii
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba daneză.
cumpărăturiCartea "Classic Fairy Tales by Hans Christian Andersen" de Hans Christian Andersen este disponibilă pentru comandă online cu o mare reducere de preț, la -75.00- 30.99 lei.
Hans Christian Andersen

Într-o bună zi s-a gândit el să se urce și în cer cu oglinda, ca râdă de îngeri și de Dumnezeu. Dar cu cât se urca mai sus în văzduh, cu atât oglinda tremura și se strâmba și de-abia mai putea s-o ție; s-a urcat tot mai sus și mai sus și oglinda s-a strâmbat așa de tare și a tremurat așa de cumplit, încât i-a alunecat din mâini, a căzut pe pământ și s-a spart în mii și milioane de bucăți. Dar acum oglinda a pricinuit nenorociri și mai mari, fiindcă unele bucăți erau cât un fir de nisip și au zburat duse de vânt peste tot pământul și au intrat în ochii multor oameni și cei cărora le intrau în ochi cioburile acestea vedeau toate lucrurile schimonosite, sau nu mai gândeau acum decât sucit și întortocheat, pentru că aceste cioburi păstraseră toate puterile rele pe care le avusese oglinda întreagă.

în Crăiasa Zăpezii
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba daneză.
Ion Agârbiceanu

Numai la o săptămâna dupa Crăciun s-a înstăpânit iarna peste lume, până la marginile zării. S-a pus cu temei nu se mai clintească până vor incepe bată vânturile primăverii. Cojoc gros ca în anul acesta, spun bătrânii, n-a mai avut dumneaei de ani de zile.

în La săniuș
Adăugat de ElitaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Regina Roșie: Și ce este asta?
Iepurele Alb: Este o "cine", Maiestate. Ea este... um...
Regina Roșie: "Um"?
Alice Kingsleigh: Din Umbridge.
Regina Roșie: Și ce s-a întâmplat cu hainele tale?
Alice Kingsleigh: Îmi sunt mici. Am crescut foarte mult în ultimul timp. Sunt mai înaltă decât toți cei din Umbridge. Ei râd de mine. Așadar, am venit aici în speranța că mă veți putea înțelege.
Regina Roșie: Draga mea, oricine care are un cap atât de mare ca al tău este binevenit aici la curte. Cineva -i găsească niște haine, folosiți perdelele dacă e nevoie, dar îmbrăcați această fată enormă.

replici din filmul artistic Alice în Țara Minunilor, după Lewis Carroll (3 martie 2010)
Adăugat de Anamaria LicuriciSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Puișorii

S-a făcut o casă într-un sat
Într-o curte mare de om bogat,
Ce avea o grădină înflorată
Un coteț și o poiată
Toate așezate gospodărește
Unde și-un copac altfel crește!
Pentru că gospodarul bogătaș,
A lăsat viața de oraș
Pentru casa de la țară.
S-a mutat în primăvară
Să pună și o clocitoare
Pentru 50 de viețuitoare
Puiuți de rasă de găină
Ce iute mari o devină.
Însă o cloșcă, moștenire,
Umbla prin ogradă în neștire
Făcând zarvă mare
Să nu o bage în mâncare
Bogătașul cu răbdare
A luat 10 ouă de la clocitoare
Și i le-a pus în cuibar le ocrotească
Ca nu mai cotcodăcească,
Iar după 3 săptămâni
Au ieșit 40 de pui păgâni
Și alții 9 de la cloșca mamă
Ocrotiți cu mare seamă.
Obrăznicăturile ce se alergau prin curte
Râdeau în hohote că cei 9 au picioare scurte
Că nu țin pas năzbâtiilor
Chinuind viermișorii de zor,
Fugărind un măr o zi întreagă,
Jucând cică fotbal prin ogradă
Își mai dădeau coate unii la alții
Și pe deasupra neobrăzații
Mai râdeau și de biata găină
Că e grasă cât luna plină
Și că îi ceartă pe cei 9 cuminței
Să nu se îndeparteze din ochii ei
Pe când orfanii erau împrăștiați
În toată ograda, nu ca ceilalți
Ce stăteau mai mult la fusta mamei
Fără a se îndepărta în ciuda Foamei.
Foamea era o pisică înstrăinată
Cu cicatrici, fără un ochi și ciudată,
Ce-și câștigase urâtul nume
Trăind din furat prin lume.
O pradă sigură și ușoară
Erau cei 40 de pui de odinioară
Ce dispăreau care mai de care
Rămânând 8 pui din întreaga clocitoare,
Iar până să vadă bietul orășan
I-a mâncat Foamea până la ultimu' năzdrăvan
De și-a zis săracul om
la anul o facă un ocol
Și în loc de clocitoare
O pună tot cloșca străduitoare
Iar aceasta mândră și înfoiată
A povestit puilor fabula toată!

fabulă de
Adăugat de Cristian HarhătăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Janet Nică

Elegie de moment

M-am bucurat, în viață, de răsfăț,
M-am risipit, cum spune, just, norodul;
Acuma, stau în casă și învăț
"La gât cravatei cum se leagă nodul".

Plimbându-mă prin casă, ca-n povești,
De-atâția pași, s-a subțiat podeaua
Și-n timp ce presa debitează vești,
Îmi strâng, sătul de liniște, cureaua.

Privesc pe geam, recit, în gând, o odă,
Dar Teama e gravidă, stă nască,
Și Carnavalul, de un timp, la modă,
Pe stradă mai trimite câte-o Mască.

Afară sunt lalele, trandafiri
Și verdele e tot mai hotărât,
Dar, evident, cu lanțul de scumpiri,
Curând ne punem funia la gât!

Să uit de sentimentu-ngândurat,
Că triste sunt picturile în ramă,
Aș vrea să ies din casă, pe-nserat,
Să zburd, nebun, pe plai de epigramă!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Ioan Slavici

Feciorul de împărat a pornit ca primejdia, s-a dus ca pedeapsa lui Dumnezeu, s-a bătut cum se bate, cum numai el se bate și, când în a treia zi au crăpat zorile, iarăși a fost la curtea împărătească, sosind cu inima stâmpărată prin luptă și cu ea plină de dor neastâmpărat știe ce și cum, de când s-a dus! Hei! dar ce-auzi? ce văzu? îmi vine nici nu mai povestesc când văd atâta răutate, atâta suflet fără milă, și urâtă, și supărăcioasă, și grozavă treabă, încât nici nu se poate spune fără ca răsufli o dată cu greu! Adică a fost așa: în clipita când stelele se strâng pe cer, când feciorul de împărat era numai trei pași de la poarta curții, s-a întâmplat întocmai precum a fost zis Lăptița: doi feți-frumoși, feciori de împărat, unul ca altul, cu păr de aur și cu luceferi în frunte. Dar era ca lumea nu-i vadă. Vitrega, rea precum era în gândul ei, în pripă puse doi căței în locul copiilor, feți-frumoși, iar pe copiii cu părul de aur și cu steaua în frunte îi îngropă în colțul casei, tocmai la fereastra împăratului. Când feciorul de împărat intră în casă și cercă s-audă și să vadă, n-auzi nimic, ci văzu numai pe cei doi cățeluși, pe care vitrega i-a fost pus în patul Lăptiței.

în Doi feți cu stea în frunte
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Doi feti cu stea in frunte. Lecturi scolare" de Ioan Slavici este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.17- 10.99 lei.

Ca să scapi de...

Ca scapi de...
Ca scapi cum...
Unde se ascunde Ilie?
În camera albă a intrat un pițigoi,
urechile lui se fac aripi,
umbra mea s-a sinucis în curte,
dar eu nu am curte,
cineva spune la mulți ani?
Unde? Când?
Anii trec ca apa, aiurezi, spune iubita,
simt un nod de pițigoi,
plâng fără sunet, fără lacrimi,
când totul pare normal, nimic nu este,
muzica sferelor este aproape.
Poți spune așa ceva?
Citește de jos în sus.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
J.M. Barrie

O casă nu este niciodată tăcută în întuneric pentru cei care ascultă cu mare atenție; există întotdeauna o șoaptă în camerele îndepărtate, o mană nepământescă se aude la fereastră și clanța se ridică. Fantomele au fost create atunci când cel dintâi om s-a trezit în întunericul nopții.

citat din
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Comoara

Dintr-un sat uitat de lume
fumul alb s-a ridicat,
anunțând că o minune,
de curând s-a întâmplat.

Pe tăpșanul de la moară
a apărut din senin,
miraculoasă comoară,
indicată de lumini.

Mulți săteni veniți la moară,
minunea ca o vadă,
au săpat după comoară
și-au găsit-o într-o ladă.

Când lada a fost deschisă,
ochilor s-a arătat
zapis, cu veste trimisă
de la Isus Împărat.

Din zapis au aflat sătenii
că nu banii sunt comoara.
Că munca lor de milenii
le poate umple cămara.
.......................
Munca-i brățara de aur
care în viață te ține.
Dacă ești și meșter faur,
FERICIREA e cu tine.

poezie de (august 2014)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Marilena Tiugan

Reconfigurare

încremenise învelit în pulberi de stele
în țara de nicăieri rolul îl juca pe copil
nu invers acum el însuși își așază copiii într-o altă copilărie
de ziua lui a întors tortul cu blatul în sus
și i-a mirat pe toți că-L scotea din algoritmul în care îl vârâse cu forța
siropul dulce s-a scurs în celelalte trei straturi
frișca s-a topit dedesubt
în oglinda retrovizoare ochii nu mai privesc
aruncă tunica roșie și pantalonii verzi din frunze
doar surâsul său și-l mai amintește
peter pan era mult mai scund
când a închis fereastra

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Toată lumea se îndreaptă spre a ajunge un singur caz. O încurcătură generală. Nu poți spune: "Într-o casă s-a stricat puțin fereastra, sau altceva, o repar". Toată casa este în dezordine. S-a stricat tot satul. Situația a scapat de sub control, numai de sus mai e nădejde, la ceea ce face Dumnezeu. Acum e vremea ca Dumnezeu lucreze cu șurubelnița, cu mângâierea mâinii Sale ca repare. Lumea are o rană care s-a îngălbenit și trebuie spartă, dar încă nu s-a copt bine.

în Cu durere și dragoste pentru omul contemporan
Adăugat de CodySemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Viata, slujba, paraclisul si acatistul Parintelui Paisie Aghioritul" de Paisie Aghioritul este disponibilă pentru comandă online la numai 6.00 lei.

Fabula păduchelui parvenit

Prin ce-ntâmplare a ajuns în cocul
Domniței X, e greu de precizat,
Dar a-nceput exploreze locul
Și-nțelegând că-i sus, s-a bucurat,
Căci el, un biet păduche prăpădit,
Era la înălțimea mult visată
Și, dacă tot e sus, ce s-a gândit?
Că n-ar fi rău -l vadă lumea toată.
Din părul des, el a ieșit pe gât,
Spre tâmplă, a urcat încetișor
Și, fără mult efort, numaidecât,
În frunte s-a oprit, învingător.

Morala e o lecție de viață,
Căci și-ntre oameni observăm, ades,
Atâția parveniți ce se cocoață
Și care, ca păduchii,-n frunte, ies!

fabulă de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În toamna aceea

Era toamnă
Erau și niște castani
Și o bancă.

Eu ședeam
Eram palid și poate frumos
Și mă gândeam.

Atunci s-a oprit un tramvai
S-a dat jos o femeie
Dar era îmbrăcată foarte bine
Era deci o cucoană.

Tramvaiul a plecat
Strada rămăsese goală
Atunci femeia s-a aplecat
Și-a ridicat încet rochia
Până la genunchi
Și pe urmă mai sus
Foarte sus.

Avea niște pulpe rotunde, frumoase
Și ciorapi eleganți de mătasă
A stat mult până și i-a potrivit;
Eu o priveam pierdut de pe bancă
Și ceva plângea, agoniza, murea în mine
Încât femeia s-a ridicat
Și m-a văzut.

Era o femeie albă, frumoasă
Dar obrazul i s-a făcut deodată roșu
Și eu simțeam cum mă înroșesc;
Femeia a plecat repede
Avea o rochie albastră care flutura în urmă
Eu am rămas mai departe pe bancă,
Sub castani.

Și a mai venit un tramvai
Din el a coborât altă lume
Femei și fete frumoase.

Și eu ședeam mai departe pe bancă
Și mă gândeam
La mine
La sinucidere,
Era toamnă
Și mai erau și niște castani.

poezie de (1933)
Adăugat de MGSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Agârbiceanu

Roua cade din belșug; până înainte cu vreo trei zile a fost vreme ploioasă, acum s-a înseninat,
peste zi sunt călduri mari, dar nopțile sunt răcoroase.
Merg cosași singuratici, ori câte doi, câte patru, sau în pâlcuri, și ulița răsună de vorbele lor pline
de sănătate, limpezi și tari, care trec ușor prin aerul proaspăt. Uneori dintr- un pâlc izvorăsc râsete, și
câte unul se izbește cu palma peste ițarii de pânză albă.

în File din cartea naturii, La coasă
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marin Sorescu

Cerul

Cerul scăpase sus,
Dincolo de cer,
Mai flutura doar un capăt de nor
Care venea până la noi,
Atingea pervazul.

Comunicarea noastră e mai mult prin aer,
Gesturi începute,
Gânduri rostite jumătate în vorbe,
Jumătate în fapte.
Pun mâna streașină la ochiul tău
Și-l privesc atent.
Așa cum țăranca se uită la un ou,
În zarea ușii
Dacă are bănuț
Și e bun de așezat cu grijă sub cloșcă.

Mă uit în bănuțul pupilei tale
Și mă găsesc acolo pus sub cloșcă.
Prind aripi și zbor în vid,
După cerul care s-a tras în sus,
Dincolo de sine.

poezie celebră de
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Trei dinti din fata" de Marin Sorescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -37.00- 29.99 lei.
Ioana Gărgălie

Mi s-a rătăcit și urma...

Pe cărarea de la Rediu mi-am pierdut pașii în timp,
Mi s-a rătăcit și urma către casa părintească,
De vreo șapte ani încoace pe cărarea de pe câmp
Nu mai trec și-au început spini și bălării crească

Am bătătorit cărarea-n ierni cu ger și-n veri fierbinți
Prin mireasma de rășină de la crengile de pin
Nu simțeam nici ger, nici ploi când mergeam către părinți
Ca fac din toamna mea, toamna lor cu cer senin

Parcă-i văd cum așteptau cu privirea înduioșată
Și împovărați de ani păreau umbre a tot ce-au fost
Aveau ochii plini de rouă ațintiți mereu spre poartă
Doar ca să-și vadă copiii... altfel viața n-avea rost...

Dar s-au dus în zbor cu îngeri lăsând umbrele sub cruce
Împăcați cu soarta lor și credința-n Dumnezeu
Au lăsat a nimănui casa lor de la răscruce,
Eu am rătăcit cărarea, dar îi port în gând mereu...

Astăzi fac cărări spre stele cu privirea către cer
Și prin casă ard tămâie cu miros ca de rășină
Dar nu pot oricât aș vrea -i mai protejez de ger
Doar aprind o lumânare și plec capul spre țărână...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Noapte de iarnă

tatălui meu

Luminile s-au stins în tot orașul
Și lângă casă un câine latră trist,
Un vagabond s-a rătăcit pe stradă
Și Luna-l mângâie pe părul nins!

E ger de crapă pomii în grădină,
Trosnesc în sobă lemnele pe foc,
Văd fumul gros ieșind din coșul casei
Și simt miros de vâsc și busuioc.

Din fluierul de lemn se-aud cântând
Zăpezile ce-au colindat prin sat,
Iar prin ferestra veche de la tindă
Ți-aduce iarna chipu-ngândurat:

Te văd cum strângi zăpada-n fața casei,
Ești nins, mereu, în amintirea mea
Și ies desculță prin zăpada rece,
mai sărut o dată urma ta!

poezie de din Ochiul din cerc (2003)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Uite, vine Moș Crăciun

Prin nămeți, în fapt de seară,
A plecat către oraș
Moș Crăciun c-un iepuraș
Înhămat la sănioară.

Drumurile-s troienite,
Noaptea vine, gerul crește...
Cu urechile ciulite
Iepurașul se grăbește.

Uite-o casă colo-n vale,
Cu ferestre luminate.
Moșul s-a oprit din cale,
Cu toiagu-n poartă bate:

- Bună seara, bună seara!
Iaca, vin cu sănioara
Și cu daruri proaspete.
Bucuroși de oaspete?

- Bucuroși, bucuroși,
Strigă glasuri de copii.
Moșule, de unde vii?
- Iaca, vin din moși-strămoși,
Încărcat cu jucării!

Noapte rece și albastră.
Ies copiii la fereastră,
se uite cum coboară,
Prin troianul uriaș,
Moș Crăciun c-un iepuraș
Înhămat la sănioară.

poezie celebră de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!
cumpărăturiCartea "A-nflorit o papadie. Lecturi scolare" de Otilia Cazimir este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.17- 10.99 lei.
Ion Agârbiceanu

Căldura animală

Nenea
Nae
Fostoloaca
Megies din strada
Scurta
S-a plans doctorului
Costea
Ca are dureri de burta
- Uite doctore, - am pus prisnit
Si compres cu apa rece
Si de-aproape o saptamana
Ma tot doare si nu-mi trece.

Uite ce-ai sa faci - ii spune
Docotrul cu chibzuinta
Trebuie sa-ti pui pe burta
O caldura animala!
O vitica, o caprita
Iepure sau un pisic
Si de-l tii un ceas pe burta
Nu mai ai nimic, nimic!

Cum sa intre-n pat cu capra
Sau viteua a jigarrita
Si-apoi ce-o sa zica mita
Cand l-o prindre-n pat cu vita?
Dar o stasnica ideie
l-a salvat in clipe grele:
Ia doua gaini din curte
Si se baga in pat cu ele.

Coana
Mita ispravindu-si
Vorba cu vecinele
A bagat putin de seama
Ca-i lipsesc gainile
Cauta-le prin cotete
Sub soproane, sub terarsa
Nicaierea!
Ca furtuna
Coana
Mita intra-n casa

Si-l zareste-ntins pe
Nae
Ca buhaiul de umflat
Si fara sa-i spuie o vorba
Trage plapuma din pat
Si ce credeti ca vazura
Ochii doamnei
Fostoloaca
O gaina sta pe oua
Si cealalta pe-o craca.

poezie clasică de
Adăugat de ElitaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook