Lusiada (extras)

Arme şi Eroi de pe-ale Lisabonei ţărmuri – plutind
Pe Mări care niciodată alte vele n-au văzut,
Dincolo de Ceylon-ul înmiresmat de mirodenii,
Înălţându-şi codrii deasupra unui ocean necunoscut –
Cu dibăcie zeiască şi-au tăiat drum
Spre ţinuturile de basm ale soarelui răsare:
Câte bătălii au dus, câte talazuri şi pericole-au sfidat,
Ce glorios imperiu-a născut truda lor roditoare!

Deajuns cu poveştile despre grecul cel viclean*,
Despre meleagurile bătute şi peripeţiile-i îngrozitoare,
Despre refugiaţii de la Troia şi epopeea pribegiei lor**,
Despre ce furtuni şi stânci au înfruntat pe mare
Nu mai slăviţi atât Roma-n numele împăratului Traian,
Nici cuceririle estice-ale lui Alexandru Macedon;
Un erou mai nobil se cere azi cântat –
Decât orice alt erou c-un mai eminent blazon:
Vasco da Gama***, cel care-a supus şi mare şi ocean,
Şi-a cărui sabie-a luminat imperiul lusitan.

Ascultaţi. Nu veţi auzi fapte de eroism contrafăcute.
N-avem trebuinţă de acele fantezii şi-nşelăciuni
Pe care le fabulează muzele altor naţiuni,
Care-şi glorifică patria-nşirând minciuni după minciuni.
Faptele pe care le cânt nu sunt scorneli,
Ele transcend toate plăsmuirile despre Roland
Sau despre Orlando-al lui Ariosto****,
Fie fiecare cuvinţel al lor adevărat.

Vă voi arăta ce-nseamnă dragostea de ţară,
Izvorâtă nu din lăcomie, ci dintr-o pilduitoare
Vrednicie. Nu-i nicio cinste când îţi faci renume
Ridicând osanale nemeritate ţării tale.
Ascultaţi, şi-apoi veţi elogia numele celor
Care i-au dat Lusitaniei numele nemuritor.
Judecaţi pentru voi înşivă: ar fi mai bine oare
Să fiţi împăraţii lumii sau eroi asemeni lor?

Vi-l aduc, ca mărturie, pe Nuno Álvarez,*****
Măreţul servitor al regelui şi-al patriei sale scut de fier,
Îi mai evoc pe Egas Moniz şi pe Fuaz Roupinho,******
Ale căror merite pot fi cântate doar de lira lui Homer;
Pe cei doisprezece portughezi din Anglia care-au învins
Cavalerii Mesei Rotunde, pe Magriço******* luptătorul,
Vă mai amintesc de geniul lui Vasco da Gama
Cel care-a spulberat faima lui Eneas navigatorul.

* Referire la Ulise, eroul Odiseei homeriene

** Eneas şi tovarăşii lui troieni (Eneida - Publius Vergilius Maro)

*** Navigatorul şi exploratorul Vasco da Gama este, de departe, cel mai reprezentativ erou al Lusiadei.

**** Roland – şef militar al francilor din perioada domniei lui Carol cel Mare, eroul ciclului literar Matiére de France.
Ludovico Ariosto – poet italian din epoca Renaşterii, autor al poemului eroic Orlando furioso.

***** Nuno Álvares Pereira – general portughez, eroul bătăliei de la Aljubarrota - 1385, când, învingând Castilia, Portugalia şi-a obţinut independenţa.

****** Egas Moniz de Riba Douro – nobil portughez, tutorele regelui Afonso Henriques.
Fuas Roupinho – amiral portughez din secolul al XII-lea, unul dintre cei mai curajoşi însoţitori ai aceluiaşi rege Alfonso Henriques (Alfonso I al Portugaliei). A avut un rol esenţial în luptele împotriva Califatului Almohad – berberi nord africani (bătălia navală de la Capul Spartel, 1180).

******* Cei Doisprezece din Anglia – o legendă cavalerească portugheză din secolul al XV-lea, preluată de Luís de Camões în Lusiada: doisprezece cavaleri portughezi care au călătorit în Anglia la cererea a douăsprezece doamne engleze care doreau să le fie apărat numele şi onoarea pătate de insultele unui grup de cavaleri englezi. Portughezii ies învingători în lupta care are loc la Smithfield, Londra.

poezie de Luís Vaz de Camões, 1524 - 1580, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei doisprezece (extras din Saga lui Gösta Berling)

Noi suntem grupul străvechi al celor doisprezece din poem,
cei care care traversează veacurile.
Eram doisprezece când am guvernat lumea din vârful Olimpului acoperit de nori
şi tot doisprezece când trăiam, ca păsări, în coroana verde a lui Ygdrasil.
Oriunde se îndrepta poezia, acolo o urmam şi noi.
N-am stat noi, doisprezece bărbaţi puternici, în jurul mesei rotunde a lui Arthur
şi n-au mers doisprezece paladini în marea armata a lui Carol al XII lea?
Unul dintre noi a fost Thor, altul Jupiter, aşa cum orice om ne cunoaşte şi azi.
Splendoarea divină se simte sub zdrenţe, coama leului sub blana de măgar.
Timpul nu ne-a tratat neprieteneşte, dar când noi suntem acolo,
o fierărie devine Muntele Olimp şi scutul cavalerului o Valhala.

poezie de Selma Lagerlöf, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eneida - (Partea a III -a, extras)

Frica ne-a făcut să ridicăm velele-n cea mai mare grabă,
Hotărâţi să folosim orice adiere de vânt,
Indiferent din ce direcţie-ar fi suflat.
Mi-amintesc că Helenus* ne-a avertizat să stăm departe
De trecere-îngustă dintre Scila şi Caribda**,
Pe oricare parte a acesteia stând la pândă moartea.
Aşa că am făcut cale-ntoarsă, evitând Vânturile de Miazănoapte
Care bat în canalul pelorian, canalul monştrilor,
Navigând pe lângă stâncile vii de la gura râului Pantagias***,
Prin Golful Megara, în jos de Thapsos. Acestea
Au fost ţărmurile pe care care-acel nenorocos ostaş al lui Ulise,
Achaemenides,**** călcase-odinioară.

Se află, în faţa valurilor care spală
Capul Plemyrium, în Sicilia, o insulă
Numită, cu multe veacuri în urmă, Ortygia.
Se spune că Alpheus, regele râului,
Îndrăgostit, a croit drum de taină apelor sale
Pe sub pământ şi pe sub mare
Pentru a ajunge-n Elida din Arcadia,
Acolo unde-i fântâna voastră, Arethusa*****,
Pe care-astfel a contopit-o cu el însuşi şi cu apele Siciliei.

Aşa cum am fost sfătuiţi, ne-am închinat
Zeităţilor locului – apoi am navigat mai departe,
Am trecut de Helorusul, cel mlăştinos şi cu pământ bogat,
Şi de Pachynus******, cu stâncile lui înalte, şi de Camerina,^
Cea care, au hotărât Parcele,^^ nu trebuie tulburată niciodată;
Şi, continuându-ne drumul, de Geloa cu şesurile ei şi de Gela,
Care-a împrumutat numele tumultosului fluviu din apropiere; apoi
De-naltele ziduri de la Acragas^^^, unde în vremurile de demult
Se prăseau cei mai curajoşi cai din lume;

Cu vânturi prielnice, zeii ne-au îngăduit
Să lăsăm în urmă palmierii Selimontului^^^^ şi să trecem cu bine
Dincolo de bancurile de nisip şi de perfidele stânci submarine.
Am ajuns la ţărmurile cernite de la Drepanum^^^^^ –
Aici a fost locul unde, încercat şi bătut de-atâtea furtuni,
L-am pierdut pe tatăl meu,
Pe cel care-mi alina necazurile şi-mi alunga grijile.

O, cel mai iubitor dintre părinţi, m-ai lăsat singur aici!
Ai abandonat, sfârşit de neodihnă, chiar în ziua-n care scăpaserăm
De toate pericolele; pentru tine, iată, totul a fost în zadar.
Helenus prezicătorul, cel care a ne-a avertizat
Despre toate ororile pe care le vom întâmpina,
N-a prezis şi moartea lui Anchise, iar cumplita Celeano^^^^^^
N-a pomenit nimic despre-această durere-n aşteptare.
A fost ultima grea încercare-a lungului meu periplu,
Iar acum, iată, zeul m-a adus în acest loc.

***

Astfel tatăl nostru Eneas, singur în faţa tuturor
Celor care-l ascultau cu atenţie, a depănat şirul
Lungilor lui peregrinări, dezvăluind cu limpezime
Ceea ce i-au hărăzit Parcele. Apoi, povestea
Ajunsă la sfârşit, a rămas tăcut.

* În mitologia greacă, Helenus a fost un prezicător, fiul regelui troian Priam şi al reginei
Hecuba, fratele geamăn al profetesei Casandra.

** A fi între Scila şi Caribda – expresie care înseamnă "a alege între două rele". Între Italia şi Sicilia se află strâmtoarea Messina, strâmtoare cu reputaţie nefastă în lumea marinarilor, pe ambele părţi fiind stânci abrupte, stânci care de-a lungul veacurilor au fost cauza multor naufragii.

***. Pantagias – râu din Sicilia.

**** Achemenides – fiul lui Adamastus din Itaca, tovarăş al lui Ulise, părăsit de eroul de la Troia atunci când acesta a reuşit să fugă din insula ciclopilor; Achemenides a supravieţuit ascuns până în ziua când a fost găsit şi salvat de Eneas.

***** Arethusa – nimfă care a dat numele la două fântâni, una în din Elida – Grecia şi cealaltă din Siracuza – Sicilia.
Alpheus, fiul titanului Oceanus, s-a îndrăgostit de ea, dar Arethusa a fugit în Sicilia. Acolo, pentru a o scăpa de pătimaşul Alpheus, a fost transformată de zeiţa Artemisa într-o fântână. Insistent, Alpheus şi-a croit drum pe sub pământ şi pe sub mare şi şi-a contopit apele cu cele ale Arethusei.

****** Pachynus sau Cap Passero – celebru promontoriu sicilian situat în sud-estul insulei.

^ Camerina – localitate din provincia Ragusa, Sicilia.

^^ Parcele sau Moirele sunt cele trei divinităţi surori care decideau soarta fiecărui suflet, de la naştere până la moarte, şi chiar după aceea. Clothos, cea mai mică dintre ele, torcea firul vieţii ivind pe lume o fiinţă. Lachesis decidea lungimea firului, hărăzindu-i destinul fiinţei respective. Atropos, cea mai mare dintre ele, avea doar o contribuţie distructivă, ea tăind firul vieţii.

^^^ Gela – localitate în Sicilia purtând numele unui fluviu; Acragas (Agrigento) – localitate din Sicilia renumită în antichitate pentru celebrii ei cai de luptă.

^^^^ Selinus (Selimont) – colonie greacă (megarică) situată la vest de Acragas.

^^^^^ Drepanum – localitate situată în nord-vestul Siciliei, locul unde Anchise, tatăl lui Eneas, bătrân şi obosit, îşi găseşte sfârşitul.

^^^^^^ Celeano – una dintre harpii, "cea neagră", care i-a profeţit viitorul eroului troian Eneas.

poezie de Publius Vergilius Maro, 70-19 î.e.n., traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prietenii

cei care au
fost prieteni cândva şi-au schimbat
numele. ştiind despre pagina feţei

lor mai nimic (?!) acum nu se mai caută... totul
fără durere, în mare
fără bucurie, în mic

cei care au
fost nu mai sunt măsurabili cu numele
pe care nu-l au

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceauşescu Omul

M-am gândit la un cântec de primăvară
La un cântec de luna mai
Luna în care s-a renăscut aici un popor şi o ţară
Care în zilele de trudă o sărbătoare

M-am gândit la un cântec despre oţel
Despre pâine
Despre trandafiri
Despre aripi
Despre drapel
Început de strămoşi şi purtat către mâine
Cum trec aurul istoriei în el

Acest cântec, acest cântec şi inima îmi zice om
Pe crestele munţilor şi pe marginea mării
Pentru o stea
Pentru un far
Pentru o inimă
Pentru un om
Care e miez
Şi e stemă în destinele ţării

Acest cântec Ceauşescu se va numi
Aşa cum se numeşte o odă sau o baladă
Sau ca soldatul de veghe care în noapte şi zi
Priveşte epoca de sus de pe baricadă

Cinstiţi-mă cu dreptul de-al îmbrăţişa
Ca pe un om tânăr şi călit de furtună
Pentru verbul lui răspicat
Pentru gândirea lui ca platina
Pentru inima sa omenească şi mare şi bună

Veniţi şi cântaţi cântăreţi iubitori de eroi şi de ţară
Veniţi şi sculptaţi sculptători
În metal şi-n marmură toţi

Pentru Ceauşescu străbunilor
Şi-a prezentului meu, primăvara
Pentru Ceauşescu prin care vorbim cu ai patriei bravi strănepoţi

poezie de Alexandru Andriţoiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un erou

Era sărmanul atât de nătăfleţ şi de zbrehui!
Îi făcea pe oamenii superiori,
Care nu ştiau nimic de aripile lui,
Să-i râdă-n nas – şi asta nu de puţine ori;
Ei nu ştiau, dar coroana din laur şi bronz întunecat
Era deja-împletită pentru capul lui cârlionţat.

Naiv şi copilăros părea în comportare,
Iar ei spuneau" Viitorul lui e zero absolut."
Viitorul lui! Când au venit acele zile,-îngrozitoare,
S-a aruncat în focul viu de la început
Şi şi-a tăiat drum de-a dreptul spre gloria măreaţă
Înainte ca ziua-i să coboare dincolo, în ceaţă.

Iritase pe înţelepţii zilei – măruntă vină!
Atât de slabă-i părea mintea, neştiutoare.
Acum, toţi îşi scoat pălăria şi se înclină
Când îi aud numele, cerând iertare,
Fiindcă niciodată n-au bănuit acel curaj,
Nici n-au văzut eroul ascuns sub camuflaj.

Nu contează deloc cum trăim, în ce noroi,
Dacă murim cum moare-un vultur, nu o cioară.
Iar tu, cel croit pentru fapte mari, iartă-ne pe noi
Pentru judecata aceea de odinioară!
Azi gloria te înfăşoară ca o mantie şi te desparte
De noi, oamenii obişnuiţi, temători de moarte.

poezie de Katharine Tynan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alfonso Churchill

Râdeau de mine numindu-mă ‘Profesorul Moon",
Pe când eram un copil în Spoon River, născut cu setea
De a cunoaşte stelele.
Mă luau în râs cand le vorbeam despre munţii selenari,
Despre căldura extremă şi despre frig,
Şi despre văile de abanos sau vârfurile argintii,
Despre Spica de la quadrilioane de ani depărtare
Sau despre puţinătatea omului.
Dar acum, când cavoul meu este onorat, prieteni,
Lăsaţi onoarea să fie nu pentru că am predat
Astronomia la Knox College,
Ci mai degrabă pentru aceasta: folosindu-mă de stele
Am predicat despre măreţia omului,
Care nu e doar o parte neînsemnată din natura lucrurilor,
Între distanţa dintre Spica şi Spiral Nebulae;
Nici parte fără importanţă din întrebarea
Privitoare la ce însemnă dramă.

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul sau oratorul nu poate săvârşi ceea ce săvârşeşte eroul, el poate doar să admire, să iubească şi să se bucure prin intermediul eroului. Totuşi, poetul nu e mai puţin fericit; căci eroul este, ca să spunem aşa, natura sa mai bună, de care e îndrăgostit şi-n care se desfată pentru că nu mai este el însuşi, şi iubirea sa poate fi admiraţie... El îşi urmează chemarea inimii, iar când a aflat ceea ce căuta, rătăceşte pe la uşa fiecăruia cu cântecul ori cu povestea sa, pentru ca toţi să-l admire pe erou precum el însuşi şi toţi să fie mândri de erou, asemeni lui... Dacă rămâne astfel fidel iubirii sale, dacă înfruntă zi şi noapte acea viclenie a uitării care l-ar îndepărta de erou, atunci poetul şi-a desăvârşit opera, s-a alăturat eroului care l-a iubit şi el întocmai, căci poetul este natura mai bună a eroului, neputincioasă, într-adevăr, ca orice amintire, dar simultan transfigurată, ca orice amintire.

Kierkegaard în Frică şi cutremur
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gloata se cucereşte dacă-i vorbeşti despre bătălii, regi, elefanţi şi fiinţe fantastice; despre fericirea ce va veni după moarte, dacă-i vorbeşti despre lumina vie ce le-a păzit naşterea, despre îngerii care roiesc în jurul lor, despre demonii care-i ameninţă şi despre iubire, iubire, această promisiune a uitării şi îndestulării. Vorbeşte-le despre toate acestea şi te vor iubi; vor face din tine egalul unui zeu. Dar tu, tu vei şti, pentru că eşti aici în faţa mea, tu, francul urât mirositor pe care hazardul l-a pus în mâinile mele, vei şti că toate astea nu sunt decât un văl parfumat, după care se ascunde nesfârşita durere a nopţii.

citat din Mathias Enard
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea Celtică

Departe, dincolo de golful Carnarvon,
Îşi încep ziua sub al serii val fierbinte
Străbunii morţi, ei ies din fiece cotlon
Şi, rânduri-rânduri, trec printre morminte.

Ascultă, ei depun de multe veacuri mărturii,
Sunt cei care-au murit când s-a născut Hristos,
Iar poate-acum dansează pe falezele-aurii
Care cândva au fost un lan de grâu frumos.

Vei auzi istoria lui Dyfed* şi-a străvechiului regat,
Şi povestea lui Nemed,** legendarul domnitor,
Şi-a regilor spanioli care talazurile-au înfruntat
Pentru a-şi pune săbiile-n slujba Ţării Galilor.

Ascultă, ca un şarpe-aurit de mari proporţii
Oceanul se răsuceşte şi se-agită, şi geme,
Şi ne spune cum se trezesc morţii
Şi ne strigă de dincolo de vreme.

* Regatul Dyfed – unul din micile regate apărute-n sud-vestul Ţării Galilor în
secolul al V lea, perioada romană târzie.
** Nemed personaj irlandez dintr-o legendă medievală din secolul al XI lea, poate un
druid, având o genealogie care merge înapoi până la Iafet, unul din fiii patriarhului Noe.

poezie de James Elroy Flecker, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spune-mi o poveste

A

Demult, în Kentucky, copil, m-am oprit s-aud
Pe drumul prăfuit, în amurg, stolul cel mare
De gâşte sălbatice alunecând spre nord.

Nu le vedeam, nu răsărise luna,
Iar lumina stelelor era puţină. Le auzeam şi-atât.
Nu ştiu ce s-a petrecut în sufletul meu.

Era chiar înainte să înflorească socul,
De aceea, ele călătoreau spre nord.

Sunetul se-îndepărta spre nord.

B

Spune-mi o poveste.

În secolul acesta, în secunda aceasta, de obsesii,
Spune-mi o poveste.

Să fie o poveste despre depărtări, despre lumina stelelor.

Numele poveştii va fi Timpul,
Dar tu nu trebuie să-i rosteşti numele.

Spune-mi o poveste plină de farmec.

poezie de Robert Warren, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt fericit

Sunt fericit când scriu o poezie
Despre dragoste şi amor.
Sau când ascult o melodie
Despre un suflet plin de dor.

Sunt fericit când citesc o carte,
Despre doi îndrăgostiţi.
Despre un om care a zburat pe Marte
Sau despre nişte regi bine veniţi.

Sunt fericit când admir floarea,
Care înfloreşte la geamul meu
Şi când privesc luceafărul
Care luminează ca un zeu.

Sunt fericit că m-am născut în lumea aceasta mare
Şi scriu acest vers.
Căci poezia este nemuritoare!
Cum e şi întregul Univers.

poezie de Vladimir Potlog (9 noiembrie 2019)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ziarele sunt pline în zilele noastre de ştiri despre creşterea explozivă a numărului de divorţuri, despre maltratarea crescândă a copiilor de către unii părinţi, despre numărul tot mai mare de violuri, despre creşterea continuă a numărului celor care citesc materiale pornografice, despre creşterea continuă a tâlhăriei, despre cereri care solicită să se instituie un guvern mondial, despre insistenţa tot mai mare de a se urmări să se dărâme graniţele naţionale, despre tot mai multe biserici creştine închise pentru că nu vor să se supună cenzurii guvernului. Dar oare de unde vin toate acestea? De ce toate moştenirile trecutului, graniţele naţionale, dreptul de a avea o religie liber aleasă, dreptul la avere personală şi alte drepturi sunt acerb atacate? Oare există persoane şi organizaţii secrete care doresc să schimbe ordinea de bază a lucrurilor?

A. Ralph Epperson în Noua Ordine Mondială
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Perfecte

Mă voi lăsa de scris despre muieri,
Că-s acuzat că-i tema predilectă
A unei opere ce-ar fi perfectă,
De-ar fi şi despre pomii fructiferi,

Despre albine, despre cai de rasă,
Despre pământ şi despre univers;
Voi scrie despre stat şi despre mers,
Iar despre ţară, cât e de frumoasă...

Voi scrie despre ape, despre munţi
Şi despre holde strânse în grânare,
Voi face peste ape curgătoare,
Din versuri, sumedenie de punţi,

Pe care voi dori trecut să fiu,
Ca recompensă pentru fiecare
Poem compus pe teme novatoare,
La cele despre care nu mai scriu

Şi care învechitu-s-au ca vinul,
Tot aşteptând un gol să-şi facă plinul.

poezie de Marius Robu din Luceafărul de dimineaţă (27 mai 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acest spectacol pe care-l prezint la Sibiu este pentru mine unul foarte personal – vorbeşte despre prietenia mea cu marele poet rus Joseph Brodsky, pe care îl cunosc de zeci de ani. Vorbeşte despre oameni şi despre artă, despre literatură şi poezie, adică exact despre ce sărbătoreşte acest festival în fiecare vară. Sunt puţin emoţionat, pentru că sunt într-o ţară în care doar câţiva oameni înţeleg rusa, limba în care voi juca, dar există o traducere bună, care e deja pregătită.

Mikhail Baryshnikov în ziarul Metropolis, interviu (13 iunie 2017)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spune-mi o poveste

A

Demult, în Kentucky, copil, m-am oprit s-aud
Pe drumul prăfuit, în amurg, stolul cel mare
De gâşte sălbatice alunecând spre nord.

Nu le vedeam, nu răsărise luna,
Iar lumina stelelor era puţină. Le auzeam şi-atât.
Nu ştiu ce s-a petrecut în sufletul meu.

Era chiar înainte să înflorească socul,
De aceea, ele călătoreau spre nord.

Sunetul se-îndepărta spre nord.

B

Spune-mi o poveste.

În secolul acesta, în secunda aceasta, de obsesii,
Spune-mi o poveste.

Să fie o poveste despre depărtări, despre lumina stelelor.

Numele poveştii va fi Timpul,
Dar tu nu trebuie să-i rosteşti numele.

Spune-mi o poveste de un farmec deosebit.

poezie de Robert Penn Warren, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Enigmaticul personaj, despre care se ştia numai că-i un bărbat ales şi unul din cei mai instruiţi membri ai înaltei societăţi engleze, era urmaşul unuia dintre cei mai mari oratori care onorează Anglia. Se spunea că-i seamănă lui Byron prin conformaţia capului, dar unui Byron cu mustăţi şi cu favorite, unui Byron flegmatic, care ar fi trăit şi o mie de ani fără să îmbătrânească.

Jules Verne în Ocolul Pământului în 80 de zile
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Erezia ultimului tren

Câte lucruri Doamne mă-nconjoară şi habar
n-am dacă îmi foloseşte vreunul la ceva hai
dragoste spune-mi totul despre lume despre
sufletul meu in(di)vizibil de când mă tot pregă
tesc să-l vizitez am învăţat câte ceva despre
paradisul pierdut despre inima ce stă la pândă
în pieptul întunericului despre moartea care
mi-a citit toate mesajele de pe cotoarele
aripilor
hai pe locuri fiţi gata
FOOOC

poezie de Costel Zăgan din Erezii second hand (2014)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

În vârful piramidei se află Fratele cel Mare. Fratele cel Mare este infailibil şi atotputernic. Despre fiecare succes, fiecare realizare, fiecare victorie, fiecare descoperire ştiinţifică, despre întreaga cunoaştere, înţelepciune, fericire şi virtute, despre toate acestea se afirmă că izvorăsc direct din conducerea sa şi sunt inspirate de el. Nimeni nu l-a văzut niciodată pe Fratele cel Mare: el este o figură de pe afişe şi o voce la tele-ecran. Avem toate motivele să credem că nu va muri niciodată şi deja există mari incertitudini asupra datei naşterii sale. Fratele cel Mare este masca sub care Partidul se prezintă lumii întregi. El are funcţia de a concentra într-un singur punct dragostea, frica şi respectul, pentru că asemenea emoţii sunt mai uşor de resimţit faţă de o întreagă organizaţie.

George Orwell în 1984
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O mare dezamăgire pentru omenire

Fireşte că am să plec şi eu cândva.
Dar cu ce amintiri triste voi pleca de aici
despre toţi prietenii cu care am vânat lei,
despre toate femeile cu care am prelungit
la nesfârşit dimineţile altora,
despre copiii care n-au plâns după mine,
despre bogaţii care mi-au invidiat libertatea,
despre pederaştii care mi-au dat târcoale prin gări,
despre mama şi tata care nu m-au cunoscut niciodată.

Mă vor plânge locurile prin care-am trecut
mândru de mine.
Oamenii, mai puţin.
Mă vor plânge câinii vagabonzi cu care
mi-am petrecut nopţile mele-nstelate.
Oamenii, mai puţin.
În definitiv, am făcut atâtea gafe în viaţă
încât ar trebui să o iau de la capăt cândva,
să corijez ce se mai poate.

N-am învăţat nimic toată viaţa
nici măcar să înot
nici măcar să dansez
nici măcar să iubesc.
Am scuipat pe stradă ca orice vagabond
şi m-am târât cu toate curvele lumii.

Am fost prea liber poate şi prea târziu lucid
şi-am tot scrutat în zare o aripă să-mi crească
dar am ales doar tina, când cana mea de cid-
ru m-a rostogolit spre groapa care în cer se cască.

Atât am fost. O mare dezamăgire pentru omenire.
Şi mi-e ruşine când văd cum cimitirele
vin nesătule spre mine.

poezie de Nicolae Sava din Insolenţa nopţilor
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Străzi cu numele tău

doriei

şi ce dacă toate oraşele au nume
eu le chem în gând
de obicei seara
după amintirile mele
unele au nume de fete
altele de anotimpuri
dar niciodată nu le spun despre tine
tu eşti oraşul meu cât o lume
din care nu ies decât
pe fugă
când tu dormi
merg să caut portocale
cu coaja groasă şi parfumată
care
strânse între degete dimineaţa
îţi proiectează visele
deasupra unor oraşe uitate
şi în care străzile
au toate numele tău

poezie de Viorel Ploeşteanu (7 aprilie 2017)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!