Trei etaje
Mama era o fantă de lumină
Și-un ochi căprui în deschizătura ușii;
Respirând adânc, o făceam să creadă
Că dorm dus, ca bebelușii.
Venit în permisie, un infanterist
Mi-a furat tam-nesam, cum-necum,
Surioara, care-acum, la parter,
Cântă ceva din Schumann la pian Warum?*
În atic, un cufăr c-o încuietoare
Care se putea deschide nespus de ușor
Conținea o pălărie roșie de mason
Și, pentru o plimbare, un baston.
Ridicat în capul oaselor, l-am văzut
Pe tata zburând în acea noapte.**
Vântul mi se scurgea pe gât,
Ferestrele suspinau înlăcrimate.
* Tatăl lui Stanley Kunitz s-a sinucis într-un parc public cu șase sStanley Kunitzptămâni înainte de
nașterea viitorului poet. Soția lui a îndepărtat din casă orice obiect care ar fi putut aminti
celor trei copiii ai ei ceva despre existența acestuia. Oricum, poetul a fost extrem de marcat
de eveniment mărturie stând unele dintre poeziile sale (de exemplu cea cu titlul "Portretul", postată deja pe acest site).
**"Warum?" (De ce?) - parte din "Piesele Fantastice" ale lui Schumann.
poezie de Stanley Kunitz, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre vânt
- poezii despre viitor
- poezii despre tată
- poezii despre soție
- poezii despre somn
- poezii despre roșu
- poezii despre portrete
- poezii despre plimbare
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Portretul
Mama nu l-a iertat niciodată pe tata
pentru faptul că s-a sinucis,
mai ales în momentul acela îngrozitor când nu trebuia
și că a făcut-o într-un spațiu public,
în primăvara când eu trebuia să mă nasc.
I-a îngropat numele
într-un sertar secret al ființei ei
și nu i-a mai dat voie să existe,
deși eu îl mai auzeam uneori bocănind.
Când am coborât de la mansardă
în mână cu portretul pastelat
al acelui străin cu buze pline
și cu mustață de muschetar,
cu ochi castanii și adânci,
ea l-a rupt bucățele
fără să-mi spună o singură vorbă
și m-a plesnit cu toată puterea.
Chiar acum, la vârsta de șaizeci și patru de ani,
îmi mai simt obrajii
arzând.
poezie de Stanley Jasspon Kunitz, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre vârstă, poezii despre timp, poezii despre secrete, poezii despre primăvară, poezii despre ochi căprui, poezii despre naștere sau poezii despre mustață
Sfârșitul verii
O anumită neliniște în aer
Și apele luminii tulburate
M-au avertizat că acest an neiubit
Se va-nvârti pe balamalele-i la noapte.
Stăteam acolo pe câmpul posac și gol,
În mijlocul miriștii pistruiate de albe pietricele,
Uimit, în vreme ce-un viermișor șușuia
Cântecul măduvei din oasele mele.
O revărsare de albastru în albastrul verii,
Un șoim a țâșnit din turnul lui de peruzea,
Învelișul silozului strălucea, iar eu am realizat
Că o parte din viață mea tocmai se sfârșea.
Ușa de oțel a nordului se deschide
Cu zgomot: păsări, frunze, ninsori
Își răspândesc pretutindeni gonacii
Și-un vânt nemilos vălătucește negri nori.
poezie de Stanley Kunitz, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi și următoarele:
- poezii despre albastru
- poezii despre viață
- poezii despre vară
- poezii despre sfârșit
- poezii despre păsări
- poezii despre nori
- poezii despre noapte
- poezii despre ninsoare
Cine sunt eu? Care-i locul meu în cosmos?
Fără mine nu se poate, dovadă că sunt.
Fără mine nu s-a putut;
dovada e că m-am tras din mine însumi
adică din acel mine care-a fost.
Eu sunt cel care nu se poate fără de el.
Eu sunt cel care nu s-a putut fără de el.
Eu sunt cel care a dat mărturie
pentru existența lui Dumnezeu.
Eu sunt cel care am dat mărturie
de nonexistența lui Dumnezeu, pentru că
eu l-am făcut pe Dumnezeu vizibil.
Eu sunt făcut de Dumnezeu, pentru că
eu l-am făcut pe Dumnezeu.
Eu nu sunt nici bun nici rău
ci sunt, pur și simplu.
Eu sunt cuvântul "sunt"
Eu sunt urechea care aude cuvîntul "sunt"
Eu sunt spiritul care înțelege cuvîntul "sunt"
Eu sunt trupul absurd al lui "sunt"
și literele lui.
Eu sunt locul în care există "sunt"
și patul lui, în care doarme.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi și poezii despre existență, poezii despre urechi, poezii despre spațiul cosmic, poezii despre religie, poezii despre cuvinte, poezii despre astronomie, poezii despre absurd sau poezii despre Dumnezeu
Barca
Când barca i-a fost smulsă
de lângă cheu de valuri
mai întâi a încercat
printre țipetele pescărușilor,
prin valurile de ceață,
să facă semne, fluturând mâna, celor dragi de pe mal,
dar fețele lor deja nu se mai vedeau.
Prea obosit pentru a decide
dacă-ar trebui să se-arunce-n apă sau să strige,
cumva mântuit si eliberat
de orice povară, de-acele motto-uri
ștampilate pe cartea lui de vizită:
conștiință, ambiție și, mai ales,
de acea grijă permanentă pentru alții.
Era acum mulțumit să stea așa,
culcat printre umbrele familiei
în căușul concav al bărcii,
împins de furtună,
într-o derivă fără de sfârșit.
Pace! Pace!
Legănare în brațele Infinitului!
Ca și cum nu mai conta
care este drumul către casă,
ca și cum n-ar mai fi știut
cât de mult a iubit pământul,
el dorea să rămână acolo pentru totdeuna.
poezie de Stanley Jasspon Kunitz, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre bărci, poezii despre pace, poezii despre mântuire, poezii despre mâini, poezii despre mulțumire, poezii despre iubire, poezii despre infinit sau poezii despre familie
Născut
Deci ea e mama lui.
Acea femeie mică
Autoarea cu ochi cenușii.
Barca, în care cu ani în urmă
a ajuns la țărm.
Deci din ea a ieșit
în lume,
în neveșnicie.
Născătoarea bărbatului
cu care sar prin foc.
Deci ea este, singura
care nu l-a ales
complet și gata.
Singură l-a strâns
în pielea pe care o cunosc,
l-a legat prin oase
ascunse în fața mea.
Singură i-a potrivit
ochii lui cenușii
cu care a privit spre mine.
Deci ea este, alfa lui
De ce mi-a arătat-o.
Născut.
Deci, totuși, și el născut.
Născut ca toți.
Ca mine, muritoarea.
Fiu de femeie adevărată.
Venit din adâncul corpului
călător spre omega.
Expus
la propria sa absență
oriunde
în fiecare clipă.
Iar capul lui
este capul ce trece prin zidul
permisibil, cu timpul.
Iar mișcările lui
sunt abateri
de la sentința generală.
Am înțeles
că a parcurs deja jumătate de drum.
Dar așa ceva el nu mi-a spus,
nu.
- Aceasta e mama mea -
mi-a spus doar.
poezie celebră de Wislawa Szymborska din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre mișcare, poezii despre mamă, poezii despre foc, poezii despre femei și bărbați, poezii despre femei, poezii despre cunoaștere sau poezii despre corp
Un om sărac
Un om sărac.
Într-o zi la poarta mea,
A venit un om sărac,
Mi-a cerut să-i dau ceva,
Căci era tare înfometat.
Mi se părea puțin ciudat!
Eram gata, gata să-l refuz,
Dar l-am primit, l-am ajutat,
Chiar de eram puțin confuz.
L-am pus la masă, l-am servit,
Primul fel și-al doilea fel,
Era așa de mulțumit!
De parcă era-n al treilea cer.
l-am dat și haine de-nbrăcat,
Și ceva leacuri ca să aibă,
Mi-a mulțumit, ma-nbrățișat,
Era vesel, nu-i venea să creadă.
Ma privit cu ochii-nlăcrimați,
Și c-o voce blândă mi-a șoptit:
Fi de Domnul binecuvântat!
El să-ți răsplătească însutit.
Multumesc! l-am spus și eu:
Domnul să te binecuvinteze!
L-am încredințat Lui Dumnezeu,
Ca să-i fie bine pe oriunde merge.
Ne-am despărțit prietenește,
Și de-atunci la mine-n casă,
Orice sărac care pășește,
Va fi îngrijit și invitat la masă.
poezie de Marcu Olimpiu (25 octombrie 2019)
Adăugat de Marcu Olimpiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre voce, poezii despre vestimentație, poezii despre sărăcie sau poezii despre ajutor
Tatăl lui Boris: Îți aduci aminte de Raskolnikov băiatul de alături?
Boris: Mda.
Tatăl lui Boris: A omorât două femei.
Boris: Ce poveste nasoală.
Tatăl lui Boris: Bobalk mi-a zis. A auzit-o de la unul din frații Karamazov.
Boris: Trebuie să fi fost posedat.
Tatăl lui Boris: Eh... era un adolescent rebel.
Boris: Adolescent rebel... Era un idiot!
Tatăl lui Boris: Se făcea că a fost atacat și bătut.
Boris: Am auzit că era cartofor.
Tatăl lui Boris: Știi, ar putea fi dublura ta.
Boris: Cât de romanesc!
replici din filmul artistic Dragoste și moarte, scenariu de Woody Allen (10 iunie 1975)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre femei, citate de Woody Allen despre femei sau citate despre adolescență
Mi se pare caraghios felul în care vorbesc oamenii despre naștere ca despre un eveniment miraculos. Un miracol este ceva care sfidează natura. Pe când nașterea e unul din cele mai naturale lucruri de pe lume. Sau în orice caz în primele trei. Dar pe de altă parte, dacă stai să te gândești, nu există un alt cuvânt care să se potrivească mai bine. Un spermatozoid. Un ovul. Un amestec accidental de informație genetică care se va transforma în ceva care ar putea scrie operă sau ar putea să inventeze Napalmul. Mă uluiește.
citat din Barbara Hall
Adăugat de Madalina Gorneanu (Voicu)
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre naștere, citate despre vorbire, citate despre superlative, citate despre natură, citate despre inventatori, citate despre informații, citate despre genetică, citate despre existență sau citate despre cuvinte
Universul este o rețea continuă. Atingeți-o în orice moment și întreaga rețea va vibra.
citat din Stanley Kunitz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultima noapte cu tata
nu am aflat niciodată de ce tata
plângea în somn și de ce
își ținea mâinile sub cap în aceeași poziție
noapte de noapte
poate că mamei i-a șoptit
înainte de a stinge lumina
când îi cosea buzunarele
găurite de timp
de câte ori îi săream la gât
seara înainte de culcare
lăcrima și
în răstimpul dintre lacrimi
mă strângea în brațe
dar niciodată
nu mi-a spus te iubesc
îi tremurau mâinile și vocea
ori de câte ori
încerca să-mi vorbească și
deseori își schimba vorba
cu o întrebare
ai mâncat...
în ultima seară când ar fi trebuit
să-l văd cu mâinile așezate sub cap
avea mâinile încrucișate peste piept
și dormea
dimineață când am dat fuga la patul lui
să-l trag de mustață ca de fiecare dată
mama m-a așezat pe genunchi
mi-a luat capul între palmele ridate de timp
m-a privit în ochi și mi-a șoptit ca și când
tata și-ar fi continuat somnul
tatăl tău s-a dus să-l întâlnească
pe Dumnezeu
și mi-a dat de grijă să-ți spun că tu
îi vei ține locul
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre seară, poezii despre lumină, poezii despre vorbire sau poezii despre schimbare
Ultima noapte cu tata
nu am aflat niciodată de ce tata
plângea în somn și de ce
își ținea mâinile sub cap în aceeași poziție
noapte de noapte
poate că mamei i-a șoptit
înainte de a stinge lumina
când îi cosea buzunarele
găurite de timp
de câte ori îi săream la gât
seara înainte de culcare
lăcrima și
în răstimpul dintre lacrimi
mă strângea în brațe
dar niciodată
nu mi-a spus te iubesc
îi tremurau mâinile și vocea
ori de câte ori
încerca să-mi vorbească și
deseori își schimba vorba
cu o întrebare
ai mâncat...
în ultima seară când ar fi trebuit
să-l văd cu mâinile așezate sub cap
avea mâinile încrucișate peste piept
și dormea
dimineață când am dat fuga la patul lui
să-l trag de mustață ca de fiecare dată
mama m-a așezat pe genunchi
mi-a luat capul între palmele ridate de timp
m-a privit în ochi și mi-a șoptit ca și când
tata și-ar fi continuat somnul
tatăl tău s-a dus să-l întâlnească
pe Dumnezeu
și mi-a dat de grijă să-ți spun că tu
îi vei ține locul.
poezie de Teodor Dume din Ultima noapte cu tata (2021)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultima noapte cu tata
nu am aflat niciodată de ce tata
plângea în somn și de ce
își ținea mâinile sub cap în aceeași poziție
noapte de noapte
poate că mamei i-a șoptit
înainte de a stinge lumina
când îi cosea buzunarele
găurite de timp
de câte ori îi săream la gât
seara înainte de culcare
lăcrima și
în răstimpul dintre lacrimi
mă strângea în brațe
dar niciodată
nu mi-a spus te iubesc
îi tremurau mâinile și vocea
ori de câte ori
încerca să-mi vorbească și
deseori își schimba vorba
cu o întrebare
ai mâncat...
în ultima seară când ar fi trebuit
să-l văd cu mâinile așezate sub cap
avea mâinile încrucișate peste piept
și dormea
dimineață când am dat fuga la patul lui
să-l trag de mustață ca de fiecare dată
mama m-a așezat pe genunchi
mi-a luat capul între palmele ridate de timp
m-a privit în ochi și mi-a șoptit ca și când
tata și-ar fi continuat somnul
tatăl tău s-a dus să-l întâlnească
pe Dumnezeu
și mi-a dat de grijă să-ți spun că tu
îi vei ține locul
poezie de Teodor Dume din Carte; Ultima noapte cu tata. Editura Pim (2021)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultima noapte cu tata...
nu am aflat niciodată de ce tata
plângea în somn și de ce
își ținea mâinile sub cap în aceeași poziție
noapte de noapte
poate că mamei i-a șoptit
înainte de a stinge lumina
când îi cosea buzunarele
găurite de timp
de câte ori îi săream la gât
seara înainte de culcare
lăcrima și
în răstimpul dintre lacrimi
mă strângea în brațe
dar niciodată
nu mi-a spus te iubesc
îi tremurau mâinile și vocea
ori de câte ori
încerca să-mi vorbească și
deseori își schimba vorba
cu o întrebare
ai mâncat...
în ultima seară când ar fi trebuit
să-l văd cu mâinile așezate sub cap
avea mâinile încrucișate peste piept
și dormea
dimineață când am dat fuga la patul lui
să-l trag de mustață ca de fiecare dată
mama m-a așezat pe genunchi
mi-a luat capul între palmele ridate de timp
m-a privit în ochi și mi-a șoptit ca și când
tata și-ar fi continuat somnul
tatăl tău s-a dus să-l întâlnească
pe Dumnezeu
și mi-a dat de grijă să-ți spun că tu
îi vei ține locul
poezie de Teodor Dume din carte: Dumnezeu, tăcut ca o lacrimă (2020)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când a plecat tata
Mi-am promis ca un legământ
Să construiesc cel mai frumos poem
Pentru
Tatăl meu
Când a plecat eu eram un copil de 38 de ani
Dus bine pe la femei și înmugurit
Cu ceva timp înainte îmi vorbise adânc
Grav și neobișnuit despre explicații și sensuri
Adevăr tăios ascuțit gata să-ți taie beregata conștiinței
O discuție lungă ca o mușcătură de trandafiri îndoliați
Apoi a venit ziua, fatală, nepregătit, revoltat
Nimeni nu mi-a spus nimic într-o conspirație mizerabilă
Aveam să îmbătrânesc într-o zi cât tata
M-au împins să-i iau locul într-un lung șir de tați
Care începe odată cu Tatăl ceresc
Am vegheat mut o noapte neagră cu el în capela friguroasă
Să mai învăț ceva, să înțeleg, mi s-a făcut rău
Nu înțeleg nici azi cum a fost posibil așa ceva
Cum a putut cineva care cunoștea toate tainele lumii
Un portavion navigând îndrăzneț printre bărcuțe invizibile
Să plece așa, fără regrete, liniștit, un zbor de cocor
Lăsându-mă în urmă buimac într-o răscruce de vânturi
Cu o viață de trăit fără busolă și aplauze
poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre învățătură, poezii despre trandafiri, poezii despre superlative sau poezii despre revoltă
Lucian se bucură și el să știe că acest băiat simpatic îi va fi totuși, cu siguranță, coleg, deși tristețea că doar el nu se înțelegea cu părinții lui, mai ales cu doamna Diana, nu-i putea părăsi sufletul, dar tot nu-și schimba hotărârea luată, aceea de a pleca, fără a ține cont de împotrivirea fermă a mamei lui, deși, normal, ar fi preferat să poată rezolva această nedorită problemă, într-un mod favorabil lui. Privi spre colegul lui cel nou, tânărul Mihai: Pe chipul acestuia se putea citi cu ușurință o expresie de bucurie, foarte evidentă; tânărul informatician uitase de orice probleme. Pentru el, totul era clar: Va putea participa la această misiune, nu va fi nevoit să se retragă, din cauza împotrivirii părinților lui. Aceștia însă nu erau la fel de veseli ca fiul lor, ceva le umbrea fericirea; acel ceva care îngrozea pe oricare dintre părinții tinerilor din echipaj, anume durata misiunii, estimată la cel puțin 13 ani.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre tinerețe, citate despre bucurie, citate despre tristețe, citate despre timp, citate despre suflet, citate despre siguranță, citate despre schimbare, citate despre mamă sau citate despre lectură
Cearta
Cuvântul pe care l-am spus la mânie
cântărește mai puțin decât o semincioară de pătrunjel,
dar prin el trece drumul
care mă va duce-n mormânt
acel teren cumpărat și plătit
pe sărătura unui deal din Truro,
acolo unde pinii pitici
ignoră golful.
La jumătatea vieții sunt aproape mort,
departe de propria-mi natură,
părăsit de dragostea mea sălbatică pentru viață.
Dacă aș putea plânge, aș plânge,
dar sunt prea bătrân pentru a mai fi
copilul cuiva.
Liebchen,
cu cine trebuie să mă cert,
exceptând în freamătul iubirii
acea nemiloasă, intermitentă flacără?
poezie de Stanley Jasspon Kunitz, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plâns, poezii despre plată, poezii despre natură, poezii despre moarte sau poezii despre copilărie
Întreaga atmosferă de atenție încordată semăna perfect cu cea a unei tragedii antice: noi eram corul care comenta hotărârea destinului, așa cum se dezvăluia din desfășurarea unui eveniment suprem. În chiar punerea în scenă exista ceva de sorginte dramatică - ceremonia tradițională, iar în fundal portretul lui Newton pentru a ne aminti că, după mai bine de două secole, cea mai măreață dintre generalizările științifice trebuia să fie acum, pentru prima oară, modificată.
citat clasic din Alfred North Whitehead
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre încordare, citate despre știință, citate despre tragedie, citate despre tradiții, citate despre portrete sau citate despre perfecțiune
Cu o floare roșie în mâinile lui...
E acolo... așteaptă...
Are o floare roșie în mâinile lui,
și un zâmbet șters.
Așteaptă... și el nu înțelege,
pe cea care nu mai vrea să vină.
El nu știe, nu înțelege
că asta-i cea mai bună seară
pentru a-i spune
în întunericul nopții.
S-a terminat ziua,
dar ea n-a venit
pentru că s-a dus...
a devenit mireasă a morții.
În timp ce el așteaptă acolo...
- așteaptă... e trist...
Cu o floare roșie în mâinile sale.
și un cadou - un angajament
pentru eternitate.
poezie de Eugenia Calancea (11 septembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre zâmbet, poezii despre vinovăție sau poezii despre tristețe
Într-o după-amiază, veșnic prezentă în mintea mea, făceam o plimbare în parc, alături de un prieten, recitând poezii. Pe atunci, știam cărți întregi pe de rost. Una dintre acestea era Faust a lui Goethe. Soarele tocmai apunea, amintindu-mi de un pasaj celebru; ideea mi-a venit ca o străfulgerare de lumină, și într-o secundă adevărul era dezvăluit. Cu un băț, am desenat pe nisip diagrama pe care 6 ani mai târziu am prezentat-o în cadrul alocuțiunii de la Institutul American de Inginerie Electrică.
citat celebru din Nikola Tesla
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre secunde, citate despre prietenie, citate despre poezie, citate despre plimbare, citate despre parcuri, citate despre nisip, citate despre lumină sau citate despre electricitate
Straturi
Am parcurs multe vieți,
unele fiind ale mele
și nu mai sunt cine am fost,
deși câteva principii ale stării de fi
au rămas aceleași, iar eu încă mai lupt
să nu mă rătăcesc.
Când privesc înapoi,
căci sunt osândit să privesc,
pentru a strânge puterea
necesară continuării călătoriei,
văd reperele înșirându-se
în apusul orizontului
și focuri mocnite urmând drumul
de-a lungul taberelor de campare
peste care îngerii gunoaielor
dau rotocoale bătând greoi din aripi.
Oh, eu însumi am întemeiat o famile
din sentimentele mele cele mai profunde,
iar acum o văd spulberată!
In vârtejul vântului
cenușa fierbinte-a prietenilor mei
care au căzut de-a lungul drumului
îmi frige-amarnic fața.
Și, totuși, eu revin,
revin exultând cumva,
cu dorința intactă de a ajunge
acolo unde trebuie să ajung,
iar fiecare bornă de pe drum
îmi este nespus de scumpă.
In cea mai neagră noapte,
când luna era acoperită,
iar eu rătăceam pierdut printre ruine,
o voce de dincolo de norii nimbus
îmi arăta calea:
"Trăiește în straturi,
nu în deșeuri."
Deși îmi lipește iscusința
de a descifra deplin mesajul,
fără nici un dubiu, capitolul următor
din cartea metamorfozelor mele
este deja scris
doar că eu nu-s încă gata cu transformările.
poezie de Stanley Jasspon Kunitz, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre principii sau poezii despre prietenie