Toamna
Creanga unui copac leagănă vântul rebel
ce -i trece prin plete
În avangarda, încă verde, mănunchiul de frunze
Intrate în putrefacție, frunze pale adaugă umbre
Pescuiesc pe lună -un vis de poet!
În ariergardă, cerul albastru -violet
Păsări mărunte zboară îndrăzneț contra curentului creat de trecerea vieții
Ciugulesc pe un pervaz al inimii
Regrete uitate de unica speranță de viață - o vară
Au încurcat numărătoarea. Al câtalea echinocțiu?
Ploi infernale udă mansarda conștientului
Culorile reci au călcat în picioare culorile calde
Sub tălpi,
scâncesc in agonie cele învinse în bătălie
Trăiesc un vis, cu ochii larg deschiși, înotând prin spaima înecului
În fața ferestrei,
o creangă a copacului încearcă să adoarmă vântul rebel
poezie de Gorunescu Carmen Lidia
Adăugat de Gorunescu V. Carmen Lidia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre crengi
- poezii despre copaci
- poezii despre înot
- poezii despre zbor
- poezii despre vânt
- poezii despre visare
- poezii despre verde
- poezii despre uitare
Citate similare
Testamentul gândului
Iară scriu și-aud afară Întunericul de smoală Și salcâmul ud oftând, Cu frunzele delirând.
Plouă-n noaptea toamnei gri, Udă frunze zeci de mii Și-n sicriele de fier, Așez gânduri de rebel.
Mai curg rimele pe foaie Una, trei, zece, șiroaie, Iar prin ochii reci deîndat' Plânge cerul frământat.
Rătăcind prin amintiri Văd cum fostelor iubiri, Nu le pasă de-al meu vers, Eu alerg prin Univers.
Și rămân în ploi și vis Doar cu masa mea de scris, Mâzgălind pe-un pergament, Al gândului testament.
poezie de Emil Utalea
Adăugat de Emil Utalea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre testament
- poezii despre poezie
- poezii despre gânduri
- poezii despre frunze
- poezii despre întuneric
- poezii despre versuri
- poezii despre toamnă
- poezii despre plâns
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Raza albastră
Sub cerul plin de ploi
o rază se revarsă
în noaptea-ntunecată...
e raza mea albastră!
În oglinda apei
privesc culorile
schimbătoare
verde, albastru și roșu
din cântecul depărtării
plutește alene
ca un astru călător
frunzele foșnesc
iar vântul mă mângâie
cu un cuvânt
regăsit din amintirea
unui vis
ridic de jos o frunză
aromată...
cu lumini de stele.
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre albastru, poezii despre roșu, poezii despre ploaie, poezii despre muzică sau poezii despre lumină
Culorile toamnei
Culorile toamnei ajung la fereastră
pe frunze purtate de vântul ostil,
garoafele-albastre uitate în glastră
dansează tăcute în ritm de cadril.
Afară se simte miros de zăpadă,
tăcinii din vatră spun încă povești,
stau cărțile-n rafturi gata să cadă,
aștept în tăcere, nu știu unde ești!...
poezie de Corneliu Neagu din Drum spre eternitate (2019)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre tăcere, poezii despre dans, poezii despre zăpadă, poezii despre ritm sau poezii despre culori
E toamnă-n mine
E toamnă-n mine și de toamnă plâng
Păsări și frunze,-n drumul spre amurg...
Tresar în mine vânturi reci... și ploi.
Mă învelesc cu plans copacii goi...
Clepsidra iarăși timpul și-a oprit,
Sobor de frunze cade la fereastră,
Prelungă noapte-n mine s-a ivit
Iar eu pierdut-am drumul către casă.
Foșnesc sub tălpi, cu noi, la unison,
Frunze și pași. Cărarea-nsângerată,
Adăpostește gândul unui om...
Un vis uitat sub trupul greu, de piatră.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Dansul anotimpurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre timp sau poezii despre păsări
E toamnă
Vântul rătăcind prin frunze
Vâjâie doinind a jale;
Se izbește-n a lor buze
Și le-așterne jos, pe vale.
Din a merilor podoabă
Au rămas doar frunze pale,
Ce se scutură cu grabă
La a vântului suflare.
Lângă-a nucului tulpină
Un covor de frunze moarte;
Sus în pom creanga suspină
Că podoaba-i se desparte.
Păsărelele în stoluri,
Rând pe rând de-aici se duc,
Spăimântându-se de vânturi
A fugit sărmanul cuc...
poezie din revista "Marea Noastră" (1927)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre văi, poezii despre moarte sau poezii despre mere
Vis vegetal
Aș vrea să fiu copac și-aș vrea să cresc
lângă fereastra ta, te-aș auzi
și-n voie te-aș privi întreaga zi.
M-aș apuca și iarna să-nfloresc,
ca sa te bucuri. Păsările cele
mai mândre-ar face cuib pe creanga mea,
și nopțile mi-ar da cercei de stele,
pe care, ca pe frunze, ți le-aș da.
Prin geamul larg deschis, de-atâtea ori
m-aș apleca ușoară, să-ți sărut
când părul ce pe frunte ți-a căzut,
când buzele, cu buze moi de flori.
Spre toamnă m-aș juca, zvârlindu-ți mere
și foi de aur roșu prin odaie,
cu-a ramurilor tânără putere
ți-aș apăra obloanele de ploaie.
Si, cine știe, poate că într-o seară
de primăvară, când va fi și lună,
făcându-mă femeie să fiu iară.
Atuncea, sprijinindu-mi de pervaz
genunchiul ud de frunze și pământ,
cu părul încă doldora de vânt,
cu rouă și cu lună pe obraz,
eu ți-aș sări în casă, și senină
(uitând de-atâta vreme să vorbesc),
cu câte-un cuib în fiecare mână
întinsă, aș începe să zâmbesc.
poezie celebră de Magda Isanos
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre vorbire, poezii despre tinerețe sau poezii despre sărut
Apus de toamnă
Nu țin minte să mai fi trăit o astfel de toamnă,
Scăldându-mi ochii într-un covor de frunze arămii,
Cu adieri reci de vânt învăluindu-mă, șoptindu-mi,
Ceva ce crengile golașe, aplecate, nu pot să-mi spună.
Nu țin minte, să mai fi trăit un astfel de apus,
Cu soarele-agățat de orizont, plângând,
Cu norii-n zdrențe cenușii împrăștiați, în infinitul cer,
Stăpână noaptea-și întinde aripa-i întunecată.
Nu țin minte să mai fi iubit atâta toamna,
Cu ploile ei reci, și vântul viu, rebel,
Cu păsări disperate, și-n nepăsarea ierbii,
Cu soarele rebel, numit de-acum, dorință.
Nu țin minte să mai fi iubit atâta un apus,
Cu izbăvitoarea-i liniște, și pace,
Cu greaua suferință lăsată jos - povara
Și mirosind țărâna cu sufletul ușor.
poezie de Dan Coblis din Nuanțe de alb
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suflet, poezii despre suferință sau poezii despre pace
Din frunză rost
Sunt frunze care cresc cu dor
Din verde își pictează-naltul
Și se înalță în albastrul
La rând și cer și roș covor,
Sunt frunze care cresc tăcând
Șoptind iubirea-n adiere
Când luna trece în tăcere
Și răsăritu-i este gând,
Sunt frunze verzi când greu omătul
Stă să adoarmă foșnetul,
Semeț îndură frunza vântul
Căci rostul ei e verde-n Domnul.
poezie de Ioana Cîrneanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn sau poezii despre dor
Ce n-am iubit...
Aduce vântul frunze dantelate
lăsând în urmă arborii mai goi,
eu mi-amintesc iubirile ratate
rămase afară noaptea, după ploi.
Și mă cuprind regretele, deodată,
că n-am știut atunci să le împac,
revin acum cu toamna-ntârziată,
plutind pieziș ca frunza din copac.
Le-aș aduna pe toate lângă mine
la gura sobei să le încălzesc,
dar când le văd îmi par niște străine,
cu ochii plânși și zâmbet nefiresc.
Ajung tot mai aproape de fereastră
dansând pe ritmul unui triolet,
se ofilesc garoafele în glastră,
privind prin geam apusul violet.
Se scurg prin mine clipele ratate,
ce n-am iubit rămâne doar un vis,
iubirile de-atunci, neacceptate,
în propria mea viață m-au închis.
poezie de Corneliu Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire
Ți-aduci aminte, vară?
Ți-aduci aminte, vară,
Când ne plimbam la țară
Prin iarba fragedă și udă
A blândei dimineți?
Eram copil pe - atunci,
Rebel, naiv, isteț,
Și ne jucam cu ramuri,
Cu frunze și țărână,
Cum ne țineam cu toți de mână,
Nebuni copii neștiutori de frică!
Iar tu măicuța noastră
Gazdă primitoare,
Ne alintai mereu sub soare
Sub roua dimineții care pică!
Îți mai aduci aminte, oare?
poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dimineață, poezii despre sat, poezii despre rouă, poezii despre nebunie, poezii despre naivitate, poezii despre ignoranță sau poezii despre frică
Rondelul vântului
Se iscă vântul dintr-o boare,
Stârnește freamătul în frunze
Și cu zâmbet larg pe buze
Trage voalul peste soare.
De-atâtea frunze zburătoare
Sunt pline albele peluze...
Se iscă vântul dintr-o boare,
Stârnește freamătul în frunze.
Vântul, cu forță nimicitoare
Spală norii ca-ntinse pânze,
Iar stolurile mici de gâze
Zboară-n cerc... amețitoare.
Se iscă văntul dintr-o boare.
rondel de Ioan Friciu (5 august 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nori, poezii despre forță, poezii despre alb sau poezii despre Soare
Cade gheață peste flori
Ziua cerul se-norează
Într -o galaxie mare
Soarele doarme visează
Printre stele lucitoare
Pletele sunt așezate
Sub un nor pufos
A lăsat vântul să bată
Vântul aprig furios
Norii negrii se adună
Vântul suflă rece
În nori fulgeră și tună
Ziua fără soare trece
Pică lacrimi înghețate
Plânge norul cel rebel
Fie-i greșelile iertate
Se va-împrăștiea și el
Eu îl rog pe soare iară
Să se uite printre nori
Amintind că vine vara
Iarba-i verde în zăvoi
Timpul e să se trezească
Avem nevoie de ploi
Aerul să-l încălzească
Cade gheață peste flori
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gheață sau poezii despre păr
Pășesc prin tine neauzit de cuvinte
Pășesc prin tine în ceasul târziu
pe la semnul de carte
întârziat în poveste
mi-ai spus atunci
că pădurile ascund taine mari
și comori îngropate adânc
luminează poienile
aprind felinare
în scorburile cuvinelor
devenite tăceri
până te apropii neauzit
de aceea în asfințit
se ridică o flacără
de la rădăcina fiecărui copac
un gând te cuprinde
și fumegă mocnit
îți acoperă ochii cu palmele
umede de tăcerea adormită
în fluturii din altă iarnă
printre frunze vântul
strecoară buimac
o mână rece ca un pumnal
tremură lutul șu crapă
de spaimă
străbătut de neliniști
preumblă un fior prin brădet
profețind iarăși iarna ce vine
printre flăcări în frunze
amorțește un vis
netrăit fără tine
lângă ciutura nopții urlă lupii flămânzi
a rămas doar o stea
să le-astâmpere foamea
sfărmată ca un bulgăre de zăpadă
pe pietrele netede negre
umede reci
pe care mai lunecă ca o idee
partea ce nu mi-ai trimis-o încă
din amintirea ta.
poezie de Ioan Barb
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre iarnă, poezii despre foc, poezii despre spaimă sau poezii despre păduri
Requiescat
Aseară iubirea mea a plecat dintre vii
Unde nimeni nu trece și nimeni n-o vede.
Din trup îi vor răsări garoafe sângerii
Și iarba verii va crește pururea verde.
Prin frunze, la cap, îi plânge vântul când trece
Și-i nivelează groapa ploaia care cerne.
Iubirea mea astăzi e tăcută și rece.
Ține-o în criptă, Doamne! Regrete eterne.
poezie de Dorothy Parker, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vară sau poezii despre prezent
Vis de toamna
Doamna, doamna, vis de toamna,
Amintiri prinse-n perete,
Frunze verzi iarăși te cheamă
Din albumul cu portrete.
Vreu să-ți prind în parul aspru
Buchețel de crizanteme,
Vino doamna mea-n albastru,
Sa-ti recit în seri poeme.
Am cules în zorii reci
Dalii roșii ca bujorii,
Pe la mine tu sa treci,
Să-ți aprinda obrăjorii.
Gladiole, flori de piatra,
Îți mangaie trup de cadra,
Se iau trandafiri la cearta
Care-i primul sa te vadă.
Iar tu, vis frumos de toamna
Te cobori dintre portrete,
Vii la frunze ce te cheamă,
Umbre verzi, pe un perete.
Toni Ionescu
poezie de Toni Ionescu
Adăugat de Despina Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trandafiri, poezii despre seară, poezii despre portrete sau poezii despre gladiole
Toamnă târzie
freamăt de frunze reci,
îmi vâjâie vântul prin cărările sufletului
ventriculul drept se zbate în piept, ca magma unui vulcan ce se trezește la viață
ascult sunetul. ploii ce aduce a toamnă
mă pierd printre castanii acum dezgoliți
departe, departe un tunet tresare și aduce lumină pe cerul miop.
prieten și sfetnic îmi ești tu acuma,
tu singur pe lume, eu singura iar
avem un destin și purtam și un nume
tu timp care trece, eu om fără leac
degeaba mai strig spre pădure, ecoul meu doarme
și toamnei i-e somn, acum mă retrag spre
spre țărmuri departe
s-aud doar frunzișul călcat de picior.
poezie de Loredana Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vulcani sau poezii despre sunet
Copacul frunzelor călătoare
Privești copacii tineri dimprejur,
cu frunze verzi ce-n vântul serii cântă,
sub cerul ce se schimbă din azur
în roșul de apus ce te-nspăimântă.
E prea mult foc: în cer, în frunze moarte,
iar toamna care vine nu așteaptă
ca visul frunzelor să te mai poarte
spre încântări divine înc-o treaptă.
Îți lași privirile să curgă-alene
pe ape reci, cu visul tău plutind
în frunze călătoare prin ravene
din amintirea verii răsărind.
Sunt încă verzi pe unde cristaline
ce le adună-n timpul care vine.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nedumeririle unui eretic (II)
Privește cerul
stă scris caligrafiat școlărește pe un zid
așa că-mi ridic ochii de la tencuiala scorojită
și privesc
vântul rostogolește norii ca pe ciulini
în spoiala albastră nici o fisură
nici o fereastră uitată deschisă prin care să poți arunca o privire
locul pare pustiu
părăsit
dar dacă într-adevăr au locuit îngeri în el
cum se face că nu a fost măcar unul mai rebel printre ei
unul cu spirit de poet
care să-l vandalizeze.
poezie de Adrian Rentea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre ochi sau poezii despre erezie
Se potolește
Bate vântul cu putere ca nebunul
Cade o scândură uscata de la gard
Frunze zboară pe tot drumul
Rupe creanga falniicului brad
Bate vântul aspru intr-o dungă
Fluieră usucă frunza nucului bătrân
Ma înclin si fac acum o rugă
Doamne vântu-i peste tot stăpân
Dar o rază a Luni albă se zărește
Printre norul tulburat de uragan
Ea îi face ochi dulci el se potoleste
Meteo anunță noul lor program
Vântul bate in retragere se opteste
Cerul tulburat norii grei ii alungă
Luna pe vânt îl atrage si-l iubește
Vântul se opreste cerului îi este slugă
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uragane sau poezii despre meteorologie
Clipele (autumnală)
În mine cade toamna cu frunze ruginite,
Mă invadează păsări lipsite de culoare,
Un cântec moare-n suflet cu plânsul tremurat
S-a-mbolnăvit pădurea de-atâta așteptare.
Se-nvolburează vântul pe valea dintre ani
Și în păduri miroase a frunze împușcate,
Secundele - jivine se-ascund printre copaci,
Să nu fie găsite, să nu fie vânate.
Ca pe-o cămașă aspră îmbrac singurătatea,
Cu chingile de gânduri leg timpul care trece,
Închid cu-nfrigurare secundele în casă
Să nu se risipească prin vântul toamnei, rece.
Ce sadică plăcere au clipele hoinare (!),
Prin fiece perete în lume evadează
Afară-n vânt sălbatic, doar caii înspumați
Îmi mușcă din clepsidra ce mi se-mpuținează.
poezie de Mariana Dobrin
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre vânătoare, poezii despre singurătate sau poezii despre secunde