Vântul care bate împotriva unei stele (pentru Aline)
Joyce Kilmer, 1886-1918
Acum, prin ce capriciu-al neșansei mereu treze
Ochii luminoși întâlnesc atâtea zile sumbre,
Iar picioarele, care-ar fi trebuit să danseze,
Calcă șchiopătând printre neguroase umbre?
Dar razele din slavă, printr-un divin halou,
Pot pătrunde în noaptea care ești;
Căci doar lacrimile hrănesc, în sufletul tău,
Gloria desfătărilor cerești.
De săgețile trudei și-ale mâhnirii, numeroase,
Amenințând frumusețea ta calmă nu te teme, ele
Sunt la fel de nesăbuite și de neputincioase
Ca vântul care bate împotriva unei stele.
* Poetul și-a găsit moartea în Primul Război Mondial lovit de glonțul
unui lunetist. A făcut parte din faimosul regiment "Fighting 69".
poezie de Joyce Kilmer, 1886-1918, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zile
- poezii despre vânt
- poezii despre tristețe
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre stele
- poezii despre război
- poezii despre poezie
- poezii despre picioare
Citate similare
În mijlocul oceanului pe vreme de război
Fragila splendoare de pe-obrajii senzuali ai mării,
Fața lunii calmă,-învelită-n argint și-n cositor,
Fac din această navă un loc de vis, fermecător,
Plin de poezie, descântat de vrăjile-înserării.
Chiar acum, momentul e plin de freamăt și de viață,
Înmiresmat de briza serii și-înveselit de clinchet de pocale,
Iar stelele eterne, în goana lor pe-orbite muzicale
Urmăresc, invidioase, o omenire tânără și îndrăzneață.
Și, totuși, în noaptea asta, o mie de mile mai departe,
Apa mării-i colorată, nefiresc, într-un roșu-atroce.
În fața lunii, ca un afront, un nor obscen și gri foarte
Se-înalță de pe nave-aflate sub ploaia obuzelor feroce.
Iar stelele surâd reci, indiferente, de altă lege guvernate,
Peste ape-întinse unde moartea și viața curg amestecate!
NB. Scriitor și poet american ucis de glontele unui lunetist în primul război mondial, la vârsta de 31 de ani (în Doua Bătălie de pe Marna Franța).
poezie de Joyce Kilmer, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre viață, poezii despre vârstă, poezii despre visare, poezii despre tinerețe sau poezii despre senzualitate
Copaci [Trees]
Nu cred că voi vedea în veac
Poem frumos ca un copac.
Copac ce suge înțelept
Din pământescul dulce piept;
Copac spre Dumnezeu privind,
Cu ramurile proslăvind;
Copac purtând vara ușor,
Prin frunze, cuiburi de prihor;
Pe care cade și zăpadă
Și picături de ploi grămadă.
Poemele de proști se fac,
Doar Dumnezeu face-un copac.
poezie de Joyce Kilmer, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre copaci, poezii despre înțelepciune, poezii despre zăpadă, poezii despre religie, poezii despre prostie, poezii despre ploaie sau poezii despre frunze
Nu acum
ar fi trebuit să plâng
dar nu acum
căci nu am lacrimi
ar fi trebuit să beau
dar nu acum
căci n-am de unde
ar fi trebui s-aștep
dar nu acum
căci nu am loc
ar fi trebuit să-ți fiu
dar nu acum
căci nu sunt eu
ar fi trebuit mai mult
dar nu acum
căci e puțin
ar fi trebuit un zâmbet
dar nu acum
căci sunt doar ploi
ar fi trebuit o zi
dar nu acum
căci este noapte
ar fi trebuit să stai
dar nu acum
căci ai plecat
ar fi trebuit să plec
dar nu acum
căci stau pe loc
ar fi trebuit odihnă
dar nu acum
căci sunt grăbit
ar fi trebuit ceva
dar nu acum
căci n-am nimic.
poezie de Valentin Chircă
Adăugat de Cucuiul
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre plâns, poezii despre odihnă sau poezii despre noapte
Paști
De Paști fiecare fluture e-un mesager
Cu aripi albastre și ușoare.
Pământul privește fericit spre cer
De unde primește binecuvântare.
poezie de Joyce Kilmer, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fluturi, poezii despre fericire, poezii despre aripi, poezii despre albastru sau poezii despre Pământ
Umbre... sumbre...
Umbre... umbre... umbre...
Și toate apar
Înfipte cu har...
Umbre...
Umbre... umbre... umbre...
Fără morminte,
Merg doar în ginte,
Umbre...
Sumbre... sumbre... sumbre...
Căi cu altare,
Păsări călare,
Sumbre...
Sumbre... sumbre... sumbre...
Păgânele punți
Ce trec peste frunți
Sumbre...
Umbre... sumbre... umbre...
De-atâtea culori
Pustii și fiori
Sumbre...
Sumbre... umbre... sumbre...
Raze slinoase,
Lumea își coase
Umbre...
Frânturi dintr-un zmeu
Înăuntru-l meu
Și-am să mai beu,
Umbre... sumbre...
poezie de Vasile Zamolxeanu (15 noiembrie 2005)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păsări, poezii despre depășire, poezii despre călărie sau poezii despre culori
Bere (parodie a poeziei "Copaci" de Joyce Kilmer)
N-am citit vreun un poem care, după-a mea părere,
Să fie la fel de drăgălaș precum o bere.
Una, curgând de la robinet direct în halbă,
Cu-umbre aurii și spumă ca zăpada, albă;
Beau lichidul parfumat din zori și până-n seară,
Când un somn bun și dulce spre alte zări mă cară.
O, berea făcută din malțul verii, pârguit,
Care intrând pe gură sfârâie ca un chibrit!
O, gustă, după ce drojdia s-a depus ușor,
Minunea rece, limpede ca apa de izvor!
Poeme fac nebunii cu suflet de muiere,
Dar numai un bărbații-adevărați pot face bere.
parodie de autor necunoscut/anonim, după Joyce Kilmer
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre bere, poezii despre vară, poezii despre somn, poezii despre seară, poezii despre nebunie sau poezii despre gură
Unui moment de pace
Ce scumpă-i frumusețea - ca florile de colț
când dimineața scursă se-anină la obroc
atât de multă pace stă-acuma pe sub bolți,
deși nu simți tămâia, nici sfântul busuioc
o să îți fure ochii doar pomii pământești
și-ai sta să uiți zăpada ce nu voia să plece
sub gene cade plânsul, de bine te sfiești,
un menestrel cu pene e în livada rece...
Te temi că o să zboare, dar speri să mai rămână
și stai și-ai vrea să-l mângâi cu spusa ta măruntă
pătrunde vântul molcom prin rufele de lână
pe-afară bate raza, c-un vânt de flori în nuntă,
de parc-ai sta în raiuri, sub ele frumusețea,
mai trece o secundă-n acel fior de pace
adie vântul molcom, tresare în tandrețea
că ți-ai lăsa și moartea prin păr să ți se joace.
Și dacă ceru-acela acum să nu mă ție,
mă voi sui la Tine, în vițe, graiuri, Doamne
căci Tu ești viața lumii și apa ei cea vie
cu ochii plini de lacrămi și cu un fel de toamne,
pe sub frunzișu-acesta nu bate umbra încă...
doar sufletul mă ține acuma-n apărare
cum soarele de-amiază nu arde casa-stâncă
să tacă-acum în ziuă și glasul meu cu sare
... mă zbat că o să zboare, că n-o să mai rămână.
poezie de Iulia Elize
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori, poezii despre toamnă, poezii despre sfinți, poezii despre rai sau poezii despre păr
N-am uitat
Din atâtea gânduri moarte,
Ce încerc să le arunc,
Doar un gând nu îmi dă pace,
El mă ține să te-aduc
Din atâtea versuri scrise,
Necitite de cei mulți,
Îmi revin doar cele care,
Tu în ele vii și strigi
Din atâtea nopți cu stele,
Și-alte nopți ce-s fel de fel,
Doar acele îmi sunt grele,
Când apari, când ești altfel
Din atâtea zile scurse,
Mai cu soare, mai cu ploi,
Unele le țin aminte,
Flori în jur și doar noi doi
Din atâtea ore scurse,
Care m-au îmbătrânit,
Le-am uitat pe cele duse,
N-am uitat când ne-am iubit
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri, poezii despre versuri, poezii despre promisiuni, poezii despre pace, poezii despre ore sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Eu
Gândesc că-am fost cândva un gănd
răsărit din roșu de asfințit și răsărit
Gândesc că-am fost cândva o sclipire
o clipă de timp în trecere prin lume
Gândesc că-am fost creuzet al iubirii
în nopțile cu umbre de pași, amintire
Cred că undeva cândva prin ceva
am răsărit floare-n piatră în calea ta
Cândva am cântat prin nopți și zile
vioară fiind prin razele soarelui și-ale lunii
Acum gândesc că sunt în mine
eu și a mea, frumoasă amintire
Acum secundele încep încet să picure
în șiruri ordonate prin razele găndurilor mele
Acum ele se unesc ca stele-n-gemănate
dar a mai rămas o umbră ce ne desparte
poezie de Viorel Muha (septembrie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vioară, poezii despre secunde, poezii despre roșu, poezii despre muzică, poezii despre iubire sau poezii despre frumusețe
Pomi
Cred că niciodată n-o să văd un om
Sau un poem mai frumos decât un pom.
Un pom ale cărui buze-însetate trag
Din sânul gliei lapte, miere, cheag...
Un pom îl privește pe Dumnezeu în fiece minut,
Și își înalță brațele de crengi spre-al cerului ținut;
În pomul binecuvântat vara or să se dezmierde
Pui de măcălendru-n cuib păzit de frunză verde.
Pom al cărui piept zăpada-l va înălbi,
Iar ploaia va fi hrana lui de zi cu zi.
Poezii poate scrijeli pe hârtie-orice om,
Dar numai Dumnezeu poate face-un pom.
poezie de Joyce Kilmer, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre minute, poezii despre miere sau poezii despre lactate
A-nceput să ningă...
M-a trezit de dimineață mireasma de mere coapte
Și-un parfum de sărbătoare inima mi-a-nvăluit...
Văd cireșul din fereastră cum și-a pus o nouă haină
Cu un alb ca de poveste ce mă face fericit...
Vântul bate și aduce zvon de sfântă bucurie
Căci mai e puțin și iarna se va instala deplin
Aducând cu ea minunea unei stele ce-a vestit
Că se naște Pruncul Slavei... Împăratul drept, divin!
Și aștept cu nerăbdare noaptea-aceea minunată
Când din cerul veșniciei dragostea a răsărit
Să pot spune cu iubire, prin a inimii bătaie:
"E ziua Ta o, Prunc Divin și iar Îți spun: Bine-ai venit! "
poezie de Maria Luca (21 noiembrie 2017)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre inimă, poezii despre copilărie, poezii despre bebeluși, poezii despre vestimentație sau poezii despre sărbători
Versuri și lacrimi
Prefaci poemele în lacrimi,
Sărutul lor cade pe ele,
Ești pasiune și ești patimi
La fel cum sunt și ale mele
Oftatul tău de fericire
Mi-aduce sufletul în palmă,
Iar de acolo, prin iubire,
Eu îl trimit la tine Doamnă
În ochii tăi se oglindește
O dragoste, imensitate,
Care pe noi ne izbăvește,
De tot ce e singurătate
Cad lacrimile peste versuri,
Răsar în ele trandafirii,
Iar noi alegem universuri
Ce poartă numele iubirii
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trandafiri, poezii despre sărut, poezii despre singurătate, poezii despre ochi sau poezii despre mântuire
Copil de lună
Ești fericit, copil frumos,
sub razele de lună,
iar râsul tău armonios
aduce voie bună.
Ești vis, prințesa din povești,
sau mintea-mi joacă feste
și nu mai știe că tu ești
cea care-mi dă de veste
că, printre stele, în calești,
iubirile celeste
așteaptă, de la mine, vești
ca să se manifeste?
Ar vrea să vină, dac-ar ști
că le aștept, sub lună,
deschis la gândul de-a iubi
și de-ai pune cunună
doar celei care va dori
să zboare, mână-n mînă
cu mine, printre galaxii
și-n stele să rămână.
Ești fericit, copil frumos,
iar râsul tău răsună,
căci știi cât sunt de norocos,
iubit copil de lună.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Gândul pierdut
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre râs, poezii despre noroc sau poezii despre jocuri
Frunze care cad (noiembrie 1915)
Azi, în trecere
Prin nemișcarea însorită a după-amiezii,
Priveam cum cad din copaci frunze cafenii...
Nu bătea vântul pentru a le răsuci și înălța spre cer,
Iar ele, vălurind tăcut,
Cădeau, fulgi de zăpadă,
Ștergând și îndepărtând amiaza;
Și mă plimbam agale,
Și mă gândeam la acele frunze curajoase
Care zăceau acolo ofilite
Fără să fi fost atinse de viscolul anilor sau de vreo epidemie,
Împrăștiate în toată frumusețea lor
Ca niște fulgi de nea căzuți pe pământul Flandrei.
* Cele cinci bătălii din Flandra în timpul primului război mondial:
- ( 19 octombrie 22 noiembrie 1914) prima bătălie de la Ypres;
- (21 aprilie 25 mai 1915) a doua bătălie de la Ypres;
- (11 iulie 10 noiembrie 1917 bătălia de la Passchendaele, a treia bătălie de la Ypres;
- (9 29 aprilie 1918) bătălia de la Lys, a patra bătălie de la Ypres;
- (28 septembrie 2 octombrie 1918) - a cincea bătălie de la Ypres.
poezie de Margaret Postgate Cole, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viscol, poezii despre tăcere, poezii despre prezent sau poezii despre miezul zilei
Sunt bolnav de tine și cu sângele înveninat
ce să fac cu ochii tăi, iubito?
ochii linxului sunt în frunziș
glonțul puștii a rănit doar viul
ochii au ajuns la stele pe furiș
și sunt stelele-nvrăjbite între ele
ochii și-i aprind pe rând în cer
uite cum vânează umbra linxului stingher
puii de năpârcă care încă-și schimbă-n zori
pielea, nu veninul, ce să fac, iubito
azi cu solzii tăi de monstru marin,
(cu-al tău zâmbet tremurând ezoteric,
cu arsura secundelor din atingerea ta),
cu aripi de pasăre măiastră și cu pielea ta?
teme-te de pasărea dracului că n-o poți învenina.
sunt bolnav de tine și cu sângele înveninat
îmi aștept sfârșitul pân' la scăpătat,
vino și mă înrobește, să mor împăcat.
taci, e sufletul linxului ce piere curat sau
e alizeul sărat, al aromelor tale,
ce mângâie-n zori ploile aprinse de izvoare
fac pariu cu noaptea că doar ele mai îmbată
stelele în care mă învălui tu
cu moartea, mult prea adorato.
poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre vânătoare, poezii despre sânge sau poezii despre sfârșit
Parabola bătrânului și a tânărului
Așa că Abraham s-a ridicat, și-a spart lemnele, și-a plecat,
Și-a luat cu el amnarul și iasca, și-un cuțit.
Și cum stăteau ei doi acolo, umăr lângă umăr,
Isaac primul născut a luat cuvântul și-a spus, Tată,
Toate sunt pregătite, fierul și focul,
Dar unde este mielul pentru această ofrandă a arderii de tot?
Atunci Abraham a legat tânărul cu curele și chingi,
Și a ridicat parapeți, și a săpat șanțuri,
Și a scos cuțitul să-și ucidă fiul.
Când, iată! Un înger a strigat din slavă
Și i-a spus, NU atinge băiatul,
Nici nu-i pricinui vreun rău. Uite,
Un berbec, prins cu coarnele în tufiș;
Oferă Berbecul Trufiei, în locul copilului.
Dar bătrânul nu a acceptat, ci și-a ucis fiul,
Și jumătate din copiii Europei, unul câte unul.
*** Locotenentul Wifrid Owen a căzut în luptă pe 4 noiembrie 1918, în timpul traversării Canalului Sambre- Oise exact cu o săptămână înainte de semnarea armistițiului care încheia primul război mondial.
poezie de Wilfred Owen, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre oi, poezii despre bătrânețe, poezii despre îngeri, poezii despre tată sau poezii despre săptămâni
Ochii
Când ochii mei
Se întâlnesc cu ochii tăi,
Se luminează zările,
Se purifică apele
Și pornesc lacrimile
Fericirii spre infinit.
Când ochii mei
Se întâlnesc cu ochii tăi,
Dezlănțuim unirea
Cerului cu viața
Și noi ne transformăm în
Lumina divină,
Ruptă din tine, Soare,
Care distruge ura din Război!
poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre unire, poezii despre infinit, poezii despre apă sau poezii despre Soare
Toamna sufletului
E toamnă... iar vântul îmi bate
prin sufletul plin de regrete...
Tiptil, cenușiul îmi scoate
gustul migdal, în sonete
și printre vântoase răzbate...
Treptat gândurile plouate
se-apropie de șemineu
și stau zgribulite, mai toate.
Grilajul de fier cade greu...
E toamnă... iar vântul tot bate....
Afară-nfundat este drumul
Pierdut în perdeaua de ploaie...
Din coș se întoarce iar fumul
și bântuie grav prin odaie...
Din vise rămâne doar scrumul...
E toamnă... iar vântul tot bate....
poezie de Aurelia Tarniceri
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fum sau poezii despre fier
Sufletul pădurii
Mă adâncesc în lumea de mister,
Prin locuri necălcate niciodată,
Luându-mi numai gânduri ca reper
Și-ncrederea, demult verificată.
De liniște, nu pot să mă-nspăimânt,
Iar tot ce văd e plin de frumusețe
Ce mă pătrunde-asemeni unui cânt
În catedrala plină de tristețe.
Iar cântul mă inundă, fredonez:
Mi-e greu să cred, dar eu, ca prin minune,
Am voce, mă pricep și... nu visez,
Iar mintea, să continui îmi impune.
Îmi văd de drum cântând. Sunt fericit
În lumea care nu mă înfioară,
Ci mă atrage, într-un fel tacit,
Spre locuri neștiute în afară.
Ajung la un izvor și mă opresc,
Iar tot ce-aud acum e doar un clipot
Al apei cristaline ce-o privesc
Scurgându-se la vale într-un șipot.
Privesc în jur, e totul ca un vis
Puțin neclar, dar, unele-amănunte
Îmi dau senzația de nedescris
Că locu'-n care sunt e doar o punte
Prin care pot pătrunde, dac-aș vrea
Spre sufletul pădurii seculare
De unde, nu sunt sigur, s-ar putea
Să-mi deslușesc trăiri imaginare
Sau să-mi explic de ce, atunci când cânt
Îmi pare că o voce mă susține,
Iar frunzele pădurii, fără vânt,
Îmi șuieră acordurile fine
Pe care îmi așez perfect un vers
Din cele care-mi sunt, cumva, dictate.
Deși nu am făcut niciun demers,
Sunt prea ne-singur în singurătate.
Mă simt privit de peste tot, ciudat,
În jurul meu, apar la suprafață
Atâtea lucruri noi. Da, am aflat:
Pădurea are suflet. Este viață.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Zece
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păduri, poezii despre văi sau poezii despre voce
Plimbă-te prin mine!
Cerești calești se plimbă prin mine,
În suflet am stele legate în horă.
Tăcerea le mișcă ceasornicul mut,
Din oră în oră.
Mă pierd printre ele furat de un val.
Izvorul de noapte din ochii tăi negri,
Se varsă în mine de dă peste mal.
Iar vremea se cerne prin ițe de nouri,
Și-n pleatea mea neagră apune în alb.
Focul din părul tău vântul nu-l poate stinge,
Adie în privirea-mi de patimă aprinsă
Flăcări de foc ard parcă în poarta ce-o deschide,
Sub gene, lunge gratii, dorință, așteptare,
De patima-ți aprinsă.
Patima ta mă doare!
Cu mâinile amândouă,
Cunună-ți fac din stele pierdute prin amiezi.
Caleștile din astre menite ne sunt nouă,
Prin suflet tu colindă-mi
Și fă-te că te pierzi!
poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre foc, poezii despre negru sau poezii despre plimbare