Au urcat Parângul înconjurați de aburul efortului trupurilor lor vlăguite de lunga cărare pe Cârja, șchiopătând de pe vremea când vădana a sărit peste pârleaz ca să-l întâlnească pe starostele Lotrului care vămuia trecătorii până la Olt, frângându-și piciorul, spărgându-și Căpățâna, rămânândi-i numele agățat pe vărfurile din jur și pe Cârja pe care se sprijinea. Chim a privit cu teamă un nor înepenit pe coasta Șureanului, dar un pui de baci i-a arătat acestuia toiagul strgând la el să-i lase pășunatul în liniște și să nu se repeadă cu vreo ploaie plină de fulgere peste adâncimea văii că-l așteaptă la bătaie de ciomege. Garofițele albe își legănau boiurile suple peste împiestrițarea fraților pătați care se jurau făcând mătănii în fața sfințeniei Crucii pământului și a celei a Sângelui Voinicului că nu are nicio vină pe conștiință ca să poarte stigmatele pe petalele imaculate. Turmele urcau spre cumpăna cerului ca să apuce să pască din seninul lui și să se întoarcă având raze de soare între coarnele încovoiate, lăsând înapoi o urmă de lapte din ugerele pline ca trecătorii rătăciți să aflr calea spre stâna stelelor și a cometelor despletite, cu baciul străjer peste avuția sa împotriva împotriva jivinelor ca Leul, Hidra, Triton, Ursele care s-ar dedulci la frăgezimea mioarelor."
Aurel Neron în Volumul "Coridorul", Cap. xv
Adăugat de Neron Aurel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre văi
- citate despre vinovăție
- citate despre sânge
- citate despre stele
- citate despre sfințenie
- citate despre promisiuni
- citate despre ploaie
- citate despre picioare
- citate despre oi
Citate similare
Peste care?...
Peste care zi din viață, te-am găsit și admirat
Pe ce față și prefață, cartea, rost și-a terminat?
Am citit-o prea în grabă, foile s-au petrecut
O poveste, colț de viață, ne-a plăcut și ne-a durut!
Peste care colț de iarbă, te-am iubit într-un amurg
O durea ca niciodată, brațele care se scurg
Peste mine, peste tine, peste verde lipicios
Frământări aproape line, scurse de sus până jos?
Peste care amintire, să te-așez, să te păstrez,
Peste care amăgire, peste care dulce crez?
Peste care gând în șoaptă, să te-alung sau să te chem
Peste care zi din viață, ai împrăștiat blestem?
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre verde
- poezii despre sfârșit
- poezii despre iubire
- poezii despre gânduri
- poezii despre cărți
- poezii despre amintiri
- poezii despre admirație
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Legături
Apă, munte, flori
culese cu mână de înger
și arunncate-n vâltoarea vieții,
vapoare, avioane, zbor de lilieci
și de libelule albastre
ce se înaltă-n suflete aurii
care zboară spre infinit
curcubeu, Soare și lacrimă divină
ce curge-n pajiște verde a vieții
stralucind în vîltoarea neânsemnată a Terrei
piatra care poartă energia divină
aruncata-n slavile cerului
pe o ancoră din aur domnesc
ce se ascunde-n puterea Luminii
Soare, Soare, Soare peste tot Soare
apă, apă, apă peste tot apă
și noi cei ce purtăm de toate
din bogățiile cerului
și ale Pământului.
poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre zbor, poezii despre îngeri, poezii despre suflet, poezii despre munți, poezii despre marină, poezii despre lumină sau poezii despre infinit
Ziaristele (1)
În ziarul de astăzi e ploaie,
negură de gânduri.
Norii coloniali
deplâng insulele albite
sau albitee,
așa cum ai zice: "lactee",
adică
"din lapte"; dar ce să faci(?)
atunci cu lipsa de coloană,
spre exemplu la florile de ziar
care sug vlaga luminii
peste zi, peste petale, peste culori;
sau la frunzele de hârtie, verde-vejtejit,
opalescent, din lumina asta
chioara de abjur...
Apoi dai pagină, auzind-o
în foșnetul obositor,
monoton, până ce de la atâtea
ploi peste globi și orbite
nu mai poți descoperi
de ce somnul planetelor
nu naște doar zile senine...
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre ploaie, poezii despre jurnalism, poezii despre zile, poezii despre timp, poezii despre somn, poezii despre prezent, poezii despre planete sau poezii despre nori
A văzut-o cu ochii minții pe liceana de 16 ani, năltuță, cu frumusețea bobocului care își înalță boiul spre soare pentru a-i răpi o fărâmă de lumină și căldură pentru ca, într-o dimineață senină să devină orhideia căreia el dorea să-i simtă parfumul, să-i sărute petalelw, să-i mângâie tulpina mlădie. Ea privește pe furiș poarta casei de alături, știe că ochii lui au urmărit-o ca apoi să alerge ca s-o prindă din urmă și să meargă împreună pe drumul pe care nu concep să-l străbată singuri. O perdea se mișcă la fereastra casei pe care ea a părăsit-o, niște ochi o urmăresc cu părere de rău că nu pot vedea ce se petrece mai departe, dacă nu cumva mâinile lor se unesc sau se mângâie peste niște sfinte limite. O vede pe studența care este acum floare împlinită Ea răspândește în juru-i surâs și voie bună pe care nu vrea să le dăruiască altcuiva decât tânărului pe care știe că o iubește. Ei nu socotesc că viitorul îi așteaptă, ci trebuie să iasă în întâmpinarea lui, să și-l apropie. Perdeaua de la ferestră se mișcă, niște priviri se pierd în zădărnicie. Ei își unesc mâinile, s-au învăluit unul pe celălalt în culoarea ochilor lor și simt că au un singur sugflet." Vino din Liban mireasă" îi cântă el. Mireasa lui e mai frumoasă și mai înțeleaptă decât strălucitoarea biblică. Este mireasa lui.
Neron Aurel în Romanul "Generațiile", capitolul Xi (august 2020)
Adăugat de Neron Aurel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre nuntă, citate despre frumusețe, citate despre înțelepciune, citate despre viitor, citate despre tinerețe, citate despre timp, citate despre sărut sau citate despre sfinți
Păsări rătăcite
Era, în aer, o chemare nouă,
Iar sângele-a răspuns, a fremătat,
Și zborul lor, pornit neașteptat,
Le-a înălțat spre ceruri pe-amândouă.
Zburau alături peste-o lume care
Abia se mai zărea de peste nori,
Se mai strigau discret când, uneori,
Nu se vedeau pe-a cerului cărare.
A fost ca într-un vis, când o furtună
I-a abătut din liniștitul zbor,
I-a despărțit și-a vrut să îi răpună.
În drumul devenit rătăcitor,
Sub soare sau sub razele de lună,
S-au îndreptat, stingher, spre cuibul lor.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre păsări, poezii despre devenire, poezii despre aer sau poezii despre Soare
Stelele care nu pier
Năvălește toamna-n ceruri,
Ploi rotunde se abat
Când zorește sus, în zare,
Vântul peste vârf de brad.
Suflete-n adunătură
Curăță crengi impregnate
De rugina adunată
Peste rugăciuni în sate.
Piatra prinde promoroacă
Peste lumânarea ei,
Semnele adună-n mine
Greieri negri mititei.
Vor cânta în toamna-n care
Eu voi năvăli spre cer
Lăsând tinei doar lumina
Stelelor care nu pier.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stele, poezii despre vânt, poezii despre sat, poezii despre religie, poezii despre negru, poezii despre muzică sau poezii despre lumânări
Am înțeles păcatul ce apasă peste casa mea
Am înțeles păcatul ce apasă peste casa mea
ca un mușchi strămoșesc.
O, de ce am tălmăcit vremea și zodiile
altfel decât baba ce-și topește cânepa în baltă?
De ce am dorit alt zâmbet decât al pietrarului
ce scapără scântei în margine de drum?
De ce am râvnit altă menire
în lumea celor șapte zile
decât clopotarul ce petrece morții la cer?
Dă-mi mâna ta, trecătorule, și tu care mergi,
și tu care vii.
Toate turmele pământului au aureole sfinte
peste capetele lor.
Astfel mă iubesc de-acum:
unul între mulți,
și mă scutur de mine însumi
ca un câne ce-a ieșit dintr-un râu blestemat.
Sângele meu vreau să curgă pe scocurile lumii
să-nvârtă rotile
în mori cerești.
Sunt tremur de fericire:
ziua întreagă deasupra mea
puterile păsărești au arătat în triunghiuri
spre ținte luminoase.
poezie celebră de Lucian Blaga din În marea trecere (1923)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre zâmbet, poezii despre sânge, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie sau poezii despre râuri
Între pământ și păcat
După colț ochii se desprind din aripi de păsări,
Gâtul se face furcă la cumpăna fântânii,
Mi-e dor să răscolesc nisipul amintirii,
Urma merge în patru labe s-o sfâșie căinii.
Trupul se face movilă ascunsă sub flori,
Parfumul lor adoarme petrecerea ielelor,
În legalitatea transferurilor de informații
Ies poemele transcrise din zodia stelelor.
Tu pui păsările noaptea s-o cuprindă,
Eu visez pe-o pernă din pietre și spini,
Răsăritul încolțește copacul dorinței
Să prindă la colț felina-n dinți cu străini.
Cumpăna se-ndoaie, fântâna ceru-l cuprinde,
Am durerea plăcerii să-ntreb trecătorii:
Peste a câta noapte voi înșela lumina
Între pământ și păcat, unde mor pețitorii?
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noapte, poezii despre poezie, poezii despre plăcere sau poezii despre ochi
Doamne, ce minunăție. Abia ieșită din ușa cabanei munții m-au îmbrățișat. Un uriaș amfiteatru de turnuri verticali m-au prins în hora lor. Da, aceștia sunt munți adevărați cu pereți prăvăliți peste brâne suspendate, cu streșini aninate de creste, cu jnepeni albaștri care se cațără pe pereții argintii, cu piscuri străpungând cerul de un smarald strălucitor. Iar acolo, unde soarele și-a înălțat creștetul de după Padina Crucii, el a revărsat aur topit peste pădurea de pini, peste stânci de crital, peste meterezele cetății unde trona Omul - domnitorul incontestabil al acestor tărâmuri. Dincolo, iluminat de răsărit, mi s-a recomandat preaplecatul spătar al curții domnești, Bucșoiul.
Aurel Neron în Volumul "Muntele și iubirea", Capitolul al doilea.
Adăugat de Neron Aurel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre munți, citate despre stânci, citate despre sfaturi, citate despre păduri, citate despre lumină, citate despre cruce, citate despre aur, citate despre albastru sau citate despre adevăr
Împăratul cerului
Dumnezeu ne-a dăruit
Fiul Lui, din trupul Lui,
Împărat peste pământ,
Împăratul cerului.
Tu, Marie, Sfânta noastră,
Bucuria omenirii,
L-ai purtat în trup și lapte
I-ai dat din sânul iubirii.
L-ai crescut, până pe cruce
Fost-a, Domnul, răstignit,
Să ne scoată din mocirla
Unde ne-am împotmolit.
Acum, Pururea Fecioară
Din icoane lăcrimează
Coronițe de lumină
Peste lumea ce-o urmează.
El, Hristos, o ia de mână
Și către Domnul o poartă,
Noi cu bucurii în suflet
Îi urmăm calea cea dreaptă,
Domnul, Domn, ne-a dăruit
Fiul Lui, din trupul Lui,
Împărat peste pământ,
Împăratul cerului!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre bucurie, poezii despre trup și suflet, poezii despre lactate sau poezii despre icoane
Esenin
în viața anterioară
purtam o căciulă mare
cu urechi pentru că
trăiam undeva unde
era foarte frig
eram un mujic trist și sărac
care muncea din greu
pe pământurile Mamei Rusia și
aveam mâinile pline de
bătături de la coarnele
plugului
cred că
într-o zi
de acolo
din imensitatea glodului
l-am zărit pe Esenin
trecând
ca un boier
într-o trăsură
însoțit de o doamnă
frumoasă de care era
îndrăgostit
atât îmi amintesc
din acea viață în care
pentru o clipă
eu mujicul
am invidiat Poetul
care trecea privind
peste noi
așa cum privești
un lan de grâu
peste spice
tentativă de suicid
mi-am dus
de mai multe ori
sufletul pe marginea prăpastiei
și am vrut să-i dau brânci
dar
de fiecare dată
a plâns și m-a implorat
și mi s-a agățat cu disperare
de trup
să nu îl arunc
la noapte
târziu
după o seară de beție
când va avea vigilența scăzută
o să încerc din nou
închisoarea
în închisoarea trupului meu
e cald și bine
zăbrelele sunt subțiri și moi
și îmi permit evadarea
în orice clipă
iar gardienilor
le-am dat liber de mult
dar nu am de gând să evadez
pentru că îmi place să ascult
inima cum bate
tic-tac
tic-tac
până i s-o termina bateria
altă dimensiune
am vrut să trec în altă dimensiune
aceea a ființei electrice care face naveta
între catod și anod
dar nu mă puteam desprinde de
stația de autobuz în care
te-am așteptat
și nici trenul
pe care voiam să-l îmbrățișez
nu a venit
vremea fugii
nu-ți mai împinge trupul spre
desfătări lumești!
va veni vremea mlaștinii
va veni vremea fugii de cel ce ai fost
iar goliciunile trupurilor
nu ți se vor mai părea frumoase!
întinde-te pe iarbă și așteaptă...
focul cărnii tale se va domoli și
vei cunoaște liniștea
atunci ispita va depune armele
și te va lăsa să te odihnești puțin
ca să nu mori prea obosit
poezie de Emilian Mirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frumusețe, poezii despre urechi, poezii despre tristețe, poezii despre trenuri, poezii despre sărăcie sau poezii despre seară
Euforie de primăvară
dansez cu fluturii la firul ierbii
și peste tot miroase-a primăvară
în poienița verde zburdă cerbii
și garofițele au înflorit iară.
vântul se îmbată în parfum de liliac
izvoarele susură prin văi înflorite
acesta-i anotimpul care mi-e pe plac
când toate naturile zâmbesc fericite.
florile de castan par lumânări aprinse
se înalță spre cer pline de candoare
și gânduri aleargă spre zări necuprinse
să simtă mângâierea razelor de soare.
florile de măr ning duios peste vise
poezia dragostei capătă amploare.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori, poezii despre văi, poezii despre primăvară sau poezii despre mere
Singura identitate posibilă
Vreau să cred
că durerile facerii mele
n-au lăsat nicio cicatrice
pe culoarea prea albă
din părul mamei
știu cu precizie ora în care
patul
înghesuit lângă horn
aduna coșmarurile
de peste noapte
în cuvântul
rugăciune
liniștea neagră
intra sub piele
și sorbea cu sete
din transpirația ațipită
între buze
zvâcnirea fără atingere
dintre mâinile întinse
spre emoția mamei
înainta spre picioarele sale
îngăduitoare de taină
cârpiți de noapte
ochii adormeau
pe liniștea întreruptă
la fiecare câteva secunde
până când
cu frica amorțită pe imagine
își umezi buzele
în rana amprentei din numele
ce urma
să-l poarte un copil,-
singura identitate posibilă
la telejurnal se anunța furtună
... dar cerul cârpise rana
cu o stea.
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toleranță, poezii despre secunde, poezii despre păr, poezii despre posibilitate, poezii despre picioare sau poezii despre ore
Dimineața
I
Din soare,
Ca pe gura unei amfore prea plină,
Răsturnată
De pe-un umăr gingaș de virgină,
Dimineața
Toarnă din belșug lumină
Peste valea toată.
Și natura-n pripă deșteptată,
Parcă poartă pleoape amețite
De lumina ce-a venit deodată,
Peste dealurile adormite.
Jos în vale,
Văl subțire se adună
Dintr-un praf ce-a cărunțit în noapte,
Din tot praful străveziu de lună
Ce-a căzut pe grâurile coapte.
Nourași de ceață străvezie
Peste care, alb, seninul cerne:
Parcă-nsamnă niște albe perne
Pe un pat nestrâns care-ntârzie.
Peste satul încă adormit
Și pe valea iazului cu stuf,
Fumul dimineții liniștit
Se așază moale ca un puf.
Și prin vălul scânteierii roze
Nu te poți uita la răsărit;
E-acolo ceva nedefinit,
E cascada unei nebuloze.
II
Și Dimineața,
Stând încă în genunchi
Cu fruntea-i albă ridicată-n zare,
Ca pe gura unei amfore,
Din soare,
Toarnă din belșug lumină,
Mănunchi după mănunchi.
Și Dimineața,
Înseninăndu-și, de răcoare, fața,
Cu părul ei de aur, despletit,
Ridică amfora ei plină
Tot mai sus, -
Și-acum în picioare
Pe zarea de la răsărit
Toarnă mereu din soare
Până ce moare,
Cu fața la apus.
poezie celebră de Demostene Botez din Floarea pământului (1920)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre alb, poezii despre dimineață, poezii despre virginitate sau poezii despre trandafiri
Elegie de sfârșit...
Bogdaproste șade că să vină
Întuneric peste zi lumină
Lună peste soare arzător
Ce mai pleacă lumea în decor...
Stele peste razele rebele
Ultimă suflare peste cele
Ce adânc se-întunecă și zbor
Infinit lipsit de viitor...
Norii peste cer cer înseninat
Licărire cu.... ultimul plecat
Plâng și se revarsă-n voia lor
Lacrimi în amonte de izvor...
Ceață peste limpezirea-n zare
Fumul de tămâie lumânare
Ce frumos aduse-s din topor
Între verbul a trăi și mor!...
poezie de Gheorghe Gurău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre vinovăție, poezii despre viitor sau poezii despre verb
Geografie
Trupeșă deși copil
toată curbe îmbinate,
genele-nchid tremurate
pe desenul tău subtil.
Te-aș asemui, nebună
cum te văd, cu plinul glob
peste care cade zob
când de soare, când de lună.
Brâu bogat lucind ca pana
cu agate și smaralde -
Malta, Cipru-n ape calde -
mijlocu-ți, Mediterana.
Cârlionții peste salbe
de la tâmple-n râs de soare
când se zbat par călătoare
ghețuri din fiorduri albe.
Iară șoldul, cum ești scundă,
împlinitu-s-a precum
vasele-ocolesc în drum
coasta Africii, rotundă.
Și piciorușele albe se scurg
ca râuri spre sudul sidefat
sub îmbinarea cărora se zbat
eternele timpuri ce curg.
poezie de Felix Aderca din Murmurul cuvintelor, Rime grațioase (1971)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râs, poezii despre geografie, poezii despre desen, poezii despre copilărie sau poezii despre bogăție
Cad perseide
Cad perseidele din cer,
Pe un Pământ în agonie,
De unde vin e un mister,
Spre ce zări zboară nu se știe...
Cad perseide peste tot,
Peste iubire, peste ură,
Peste bunic, peste nepot,
Peste îngheț, peste căldură...
Și-or mai cădea steluțe mii,
Căci Universu-i generos,
Din ale cerului tării,
De sus se prăvălesc în jos,
Dar ca și visele deșarte,
Chiar de trudesc pe drumul lung,
De fericire nu au parte,
Mereu la țintă nu ajung...
Cad perseidele din cer,
Pe un Pământ în agonie,
De unde vin e un mister,
Spre ce zări zboară, nu se știe...
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gheață, poezii despre generozitate sau poezii despre fericire
Cântec de obcină
În liniștea Agapiei, blajină
Întinsă peste brazi și stei
Ascult părinte Dosoftei
Cântarea ta care suspină
Rămasă de la bunii mei.
Plînsul Moldovei își anină
De cetină ciorchinii grei
În limba noastră de obcină
Făcînd din cetină condei,
Din lacrimi călimară plină.
Simțim amara rădăcină
Prin care ne-am legat toți cei
Întru credință-nvățăcei
La judecata ce-o să vină
Căci nu mai plâng ca-deobicei.
Din slava ta grădină prețioasă
Și eu mă-ntorc ca o albină
La pământescu ei știubei.
Și-n loc de plâns mă-ndrept-ehei
Spre vremea care stă să vină.
Vreme durată cu temei
Spre care ridica-te-vei
Tu însu-ți faguri de lumină
Și-n care psalmi toți se-nchină
Moldovei și dreptății ei!
poezie celebră de Ștefan Ciubotărașu din Mănăstirea Agapia, 1957
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plâns, poezii despre brazi, poezii despre apicultură, poezii despre limba maternă, poezii despre dreptate sau poezii despre albine
Câmpii la lăsarea serii
Câmpii la lăsarea serii, peste care trenuri aleargă,
Șosele spălate de ploaie pe care aleargă automobile cenușii,
Poduri peste ape tulburi, conducte de țiței și de gaz metan,
Linii electrice peste lanuri de cartofi, peste hectare de grâne,
Internetul prin care vocea ta vine de la mare distanță,
Prin sateliți, prin stratosferă, prin ceață.
Te-aș ține în căușul palmei, iar cu cealaltă te-aș mângâia,
Într-un leagăn de ierburi mirositoare te-aș ține toată ziua
Și ți-aș cânta să adormi. Un cort de raze aș înălța pentru tine
Lângă lacul de munte. Dacă te-aș pierde, aș merge mii de leghe,
Aș întreba din om în om și până la urmă te-aș găsi.
Căci eu am fost născut să te întâlnesc,
Eu am fost făcut să strig numele tău în toate zările,
Să îl afle mulțimile. Pentru că tu ești floarea de tamarin,
Tu ești vânticelul de aprilie care adie dimineața,
Tu ești soarele de amiază care mângâie șirul de chiparoși,
Tu ești marea în crepuscul, când toate țărmurile se auresc,
Tu ești aburul nopții care îmbracă lucrurile. Tu ești minunea,
Tu ești flacăra, tu ești dogoarea, tu ești sângele,
Aleluia, tu ești cea mai frumoasă!
poezie de Mircea Florin Șandru din Ca silabele unui mare pian (2011)
Adăugat de Carmen2015
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre șosele, poezii despre voce, poezii despre superlative, poezii despre sateliți sau poezii despre poduri
De ce?
De ce nu putem oare
uita clipele trecutului?
Care ne amintește
că am fost cândva
pe aripi de vânt.
Zburând
peste oceanul dorințelor noastre.
peste visuri și albastrele astre.
peste văile frământărilor
și peste culmile idealurilor
Ce ne inalțau in noapte
Visând că undeva departe
ne aflam deasupra stelelor?
De ce nu putem oare uita
Clipele de iubire,
de durere,
de alint,
de tristeți
și suferinți?
De ce oare nu putem uita
fiorul ce ne-nvaluia
când adolescenți fiind
ne temeam și ne rușinam,
să gândim
și să simțim
că iubim?
De ce oare
domnea teama peste noi
să lasam libertatea cuvintelor
să zboare,
și a versurilor pline de candoare
ce făcea inima să se inalțe
ca un porumbel
in inaltul cerului?
Oare ce înseama acest tumult
al trăirilor sufletesti?
Care copii fiind așteptam
cu iubire
și tandrețe
să apară zorile dimineții.
Să ne vedem,
să ne-ntalnim
și pe ascuns
să ne privim?
Cât amintirile trecutului
domnește peste noi
vom fi supusi visării
si trădării
amintindu-ne
de dragostea neâmpărtășită
din vremea
când eram copii.
poezie de Ligia-Gabriela Janik (7 iunie 2013)
Adăugat de Ligia-Gabriela Janik
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri, poezii despre trădare sau poezii despre trecut