Moartea nu este sfârşitul,

îmi spun de câte ori îngrop o iubire, o amintire, un ideal
Moartea nu este sfârşitul!
Deşi sper la o noua viata,
totuşi îmi scriu zilnic testamentul în cuvinte, prietrnii, hotărârile hazardului
Moartea nu este sfârşitul,
îşi spune orice nefericit aruncat în viata, între trăire şi netraire, în eşec
Moartea nu este sfârşitul!
Întotdeauna rămâne speranţa,
îşi spun morţii vii, dead walking
De fapt, nu ştiu, sunt în propria - mi viaţa, în prima, în cealaltă, a doua, ultima?
Habar n-am, trăiesc sau sunt între praguri, zile şi nopţi, respirari, nerespirari, lumina, întuneric?
Răspunde - mi, de ce taci?
Vocea mea nu ajunge pana la Tine, sau nici Tu nu ştii?
Dă-mi încă o palmă,
trezeşte - mă din moarte,
ca să îmi dau seama!

poezie de Gorunescu V Carmen Lidia din Volumul Pasagere clipe
Adăugat de Gorunescu Carmen Lidia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe viaţa mea

E moartea vecină cu mine
Stă c-un etaj mai sus
Asta n-o spun ca să mă laud
Că sunt vecin cu moartea
Ci doar că stau la bloc.

Eu am aflat sunetul vieţii:
Viaţa
Şi-al morţii:
Moartea
Stau supraetajate
Într-un bloc turn.

Moartea e mai săracă –
Pensionară,
Văduvă
Şi fără apometre
Sau repartitoare.
Şi-a tăiat şi căldura:
N-are teamă că moare.

M-a chemat de curând
Să-i bat în cuie un geam
Şi m-am dus
Nu mi-e ruşine s-o spun.

Că va veni o zi
Când moartea va veni
În vizită la mine
Să mă ia pe la ea
Şi mă voi duce...

Nu v-o spun să mă laud
Că voi muri
Ci doar că trăiesc
V-o spun sincer,
Pe viaţa mea.

Moartea stă pe viaţa mea.

poezie de Marius Robu din Carte de bucăţi (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de seară

A mai trecut o zi din viaţa mea,
Ce dor îmi e de moarte şi de tine
Şi ce păcat că moartea nu mai vrea
Să treacă pe la poartă pe la mine.

Îmi este dor de tine, moartea mea,
De tine, clipa cea mai aşteptată;
Te-nvinuieşte gura lumii rea,
Dar tu rămâi mereu nevinovată.

A mai trecut o zi şi n-ai venit,
Privesc apusul, ceasul, prima stea...
Când vine seara sunt mai fericit:
A mai trecut o zi din viaţa mea!

poezie de Marius Robu din Drumul robilor (2003)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soarele crud

Sunt singur şi nefericit ca moartea
Sunt singur şi nefericit ca vântul
Prieten bun îmi este numai cartea
La care scriu acum, apoi mormântul.

Da, vreau să mor, să fiu măcar o clipă
Cu vântul şi cu moartea la un loc
Să zbor spre cer şi să mă fac risipă
De dor la îngeri ce le-aş pune foc.

Sunt singur şi nefericit ca viaţa
Sunt singur şi nefericit ca focul
Mă-ntorc, după ce scriu, ca dimineaţa
Soarele crud. Aşa mi-a fost norocul.

poezie de Marius Robu din Carte de bucăţi (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Blind date

Cuminţenia pământului te aşteaptă la masa tăcerii
Nicio discuţie nu e mai aprinsă ca cea din priviri, scurtcircuitata de intemperiile vieţii
Inima mea bătrână, cu sincope, bate încă
Cei doi irişi se golesc de apa sărat - amară
O lacrimă uitată pe - o geană
Trag oblonul pleoapei peste o amintire
Întuneric, pâlpâire.
Zbor, gândul îmi odihnesc pe pufosul nor
Viaţa se varsă intre cele doua ferestre, ca sufletul dimineţii
Nu căuta droguri în America,
Speranţa îţi este întotdeauna la îndemână!
Hai sa ne întâlnim, ca să ne vorbim!
Cea mai plăcută conversaţie are loc în tăcere, doar din priviri
Sunt dispusă întotdeauna să iert mâinile ocupate, nu şi o absenta conversaţie!

poezie de Gorunescu Carmen Lidia
Adăugat de Gorunescu Carmen Lidia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dialog cosmic

Nu-ţi dau adresa mea din univers.
Sunt pe net, printre încă cei vii,
care ştiu că nu ştiu.
Dacă însumez defectele mele, sunt om.
Nu mă întreb de ce trăiesc,
dar îmi place din când în când.
Am şi momente când sunt fericit,
dacă ştii ce-i fericirea!?
La voi cum este?
Am înţeles, eşti un fel de robot
fără iubire în programare
şi nu te enervează ţânţarii.
Nu am fost pe alte planete,
dar pot visa orice.
Nu ştii ce-i aia vis?
Mi-e milă de tine!
Nici milă nu ştii ce-nseamnă?
Deci, nu aveţi nici Dumnezeu?
Păcat! A, nici păcat
nu ştii ce înseamnă?
Totuşi, de ce exişti?

poezie de Alexandru Corneliu Enea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răni pentru templul meu

Totuşi nu mă sinucid
prea-i de tot urât în lume
îmi voi pune rana-n zid
templul meu să o consume

N-o mai fi urât în lume
moartea îşi cam bate joc
viaţa se ţine de glume
nenorocul de noroc

Moartea să nu-şi bată joc
îmi pun viaţa iată-n zid
la cuvinte le dau foc
poate astea mă ucid

Şi cum e urât în lume
îi dau morţii un alt nume

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (30 noiembrie 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cineva mi-a răpit moartea

nu vă grăbiţi să mi-o aduceţi înapoi

sunt un trecător anonim
cu tălpile tăbăcite de vreme
umbra mi-e ca o pânză
pusă la uscat
cum aş putea să-i plătesc răscumpărarea
când răpitorii
nici nu îşi spun pe nume şi
mereu sosesc mult prea devreme

azi am privirea unui condamnat
nici nu-mi amintesc că sunt viu
carnea îmi trosneşte pe os
par o pasăre decapitată de aripi
şi mă târăsc printre oameni
dar nu-i bai
ştiu că sunt un început de poveste
ce rescrie ceea ce am fost

şi cum aş putea să-i plătesc răscumpărarea
când nici nu-mi amintesc că sunt viu
de fapt
nu-i moartea mea
şi nici
nu o cunosc prea bine

curând îmi voi schimba domiciliul
şi voi fi singurul trecător anonim
fără moarte

şi totuşi
cineva mă aleargă...

poezie de Teodor Dume din Exil în durerile altora
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Octopodul

Moartea şi regretul sunt lucruri mărunte. Ele sunt tranzitorii.
Viaţa trebuie să stea înaintea morţii, iar bucuria înaintea regretului.
De fapt, nu există moarte şi nici regret.
Acestea sunt negative.
Viaţa este pozitivă.
Moartea nu este decât absenţa vieţii.

poezie de Frank Norris, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Varianta mea fără formă este moartea, după cum varianta mea cu formă este naşterea. Fireşte că atâta timp cât în ambele ipostaze sunt eu manifestat sau nemanifestat, de ce ar trebui să mă îngrijoreze una sau cealaltă? Ambele ipostaze sunt false pentru ochiul celui Nenăscut şi ambele ipostaze sunt adevărate când le privesc din prisma lui "Eu-Sunt" sau a manifestării însăşi. Pentru Nenăscutul care sunt, moartea este doar un fals concept care îl cară în spinare naşterea.. şi totuşi totul este Graţie, totul este binecuvântare. Regăseşte Nenăscutul din tine pentru că celui născut, frica morţii îi este călăuză.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poet anonim

Tatălui meu,
Gorunescu Valeriu
Sunt marele poet anonim,
Îmi inec genialul creier în vin,
Numai în licoarea lui Bachus devine productiv!
Ca orice emotiv, imi racordez inspiraţia, de la venele alcoolizate, la pana de scris
Îmi şterg transpiraţia şi aştept vibraţia
Întotdeauna implor indiferentul destin
Să mă condamne
La galerele eternităţii

poezie de Gorunescu Carmen Lidia din volumul de versuri Pasagere clipe (1917)
Adăugat de Gorunescu Carmen Lidia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Andy Sachs: Mă urăşte, Nigel.
Nigel: Şi e problema mea pentru că... A, da. Nu e problema mea.
Andy Sachs: Nici nu ştiu ce altceva pot face, pentru că dacă fac ceva bine, trece cu vederea. Nici măcar nu îmi mulţumeşte. Dar dacă fac ceva rău, e pur şi simplu răutăcioasă.
Nigel: Atunci dă-ţi demisia.
Andy Sachs: Poftim?
Nigel: Dă-ţi demisia.
Andy Sachs: Să îmi dau demisia?
Nigel: Pot face rost de o altă fată în locul tău în cinci minute... una care chiar îşi doreşte slujba.
Andy Sachs: Nu, nu vreau să îmi dau demisia. Nu e drept. Dar, vroiam să spun, că mi-ar plăcea să fie un pic recunoscătoare... pentru că eu mă străduiesc din răsputeri.
Nigel: Andy, fii serioasă. Nu te străduieşti, ci te plângi. Ce vrei să-ţi spun? Vrei să îţi spun "Vai săraca de tine. Miranda se ia de tine. Biata de tine."? Revino-ţi, scumpo. Îşi face meseria. Chiar nu ştii că lucrezi pentru revista care a publicat unii dintre cei mai mari artişti ai secolului? Halston, Lagerfeld, de la Renta. Şi ceea ce au făcut ei, ceea ce au creat e mai mult decât artă, pentru că îţi trăieşti viaţa în mijlocul creaţţilor lor. Ei bine, evident că tu nu. Crezi că este doar o revistă, nu-i aşa? Nu este doar o revistă. E o rază de speranţă pentru... nu ştiu, să zicem, un băieţel din Rhode Island cu şase fraţi ce pretinde că se duce la antrenamente de fotbal, dar de fapt ia lecţii de croitorie şi citeşte revista Runway sub aşternuturi la lumina lanternei. N-ai idee câte legende au mers pe holurile astea, şi, ce e mai rău, nu îţi pasă. Pentru că aici, unde mulţi oameni ar da orice ca să lucreze, tu doar catadicseşti să lucrezi. Şi vrei să ştii de ce nu te pupă pe frunte şi nu îţi dă o stea de aur pentru munca ta, la sfârşitul zilei. Trezeşte-te, scumpo.

replici din filmul artistic Diavolul se îmbracă de la Prada
Adăugat de Matache Alexandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Proiect al primului capitol din testamentul lui A.P

Pe aer testamentul cu buzele mi-l scriu,
cât încă nu-s în comă, cât încă mi-este bine,
doresc să se împartă între copii şi tine,
întreaga amintire de când eram om viu.

Averii mele brute mai grabnic daţi-i foc,
vedeţi că-i infectată de-un fel de gust al ciumii,
după sfârşitul nostru vine sfârşitul lumii,
noi, pătimit, poetul de moarte şi noroc.

Mai scriu aici ca banii găsiţi prin buzunare
să-i îngropaţi cu mine ca semn că îi detest
şi ca un ultim, tragic, orgolios protest
al celui care suntem, în locul de uitare,

să m-aşezaţi în groapă cu spatele spre est,
cu tot pămăntu-n faţă, cu lumea în spinare.

poezie celebră de Adrian Păunescu din Manifest pentru sănătatea pământului (1980)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 6

De câte ori foşnesc sub bolţi rotunde
copacii verzi şi păsări plâng şi-adie
un dulce vânt sau murmură din unde
malu-nflorit pe care zac şi-a scrie

încerc când amintirile mă-mbie,
îmi văd iubita ce-n pământ se-ascunde
şi glasul i-l aud, căci încă vie
suspinelor de-a-pururi îmi răspunde.

"De ce te zbuciumi şi-ţi grăbeşti anume
sfârşitul (îmi şopteşte cu blândeţe)?
De ce verşi fluvii de durere, spune?

Să nu mă plângi; eternă tinereţe
trăiesc murind şi ochii stinşi pe lume
sorb fără saţ lumini şi frumuseţe."

sonet de Petrarca, traducere de C.D. Zeletin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea

"Moartea este originea unei alte vieţi."
Montaigne

Cel ce moare cade în viaţă
Viaţa priveşte-o ca un vis
Iar moartea trezirea ce-i în faţă
Origine înspre infern ori paradis.

E o despărţire a materiei de viaţă
Triumful sufletului, aceasta este ea
Obişnuieşte-te cu gândul ce-i în faţă
Moartea-i un bine când te va lua.

Fieştecare zi a vieţii noastre spun
E un pas făcut înspre trezire
E-o mângâiere dacă mori cu nume bun
Când îţi rămâne pe pământ o vie amintire.

Mulţi fug de moarte, dar aleargă după ea
Un muritor nu ştie el cât va trăi
Nici nu şti pe ce cale moartea i să-l ea
Nu-i sigur că în altă zi că n-o sfârşi.

Nici un muritor nu îşi cunoaşte ceasul
Aşteaptă moartea oriunde, oricând
Refugiu este când mizerabilii dau glasul
Deci nu trăi cu îngrozitorul gând.

Să-ţi fie moartea pe măsura vieţii tale
Atâta doar pe lumea asta să doreşti
Căci nu-ţi ia daruri moartea când apare
Dar nu-i totuna câine de sfârşeşti.

poezie de Toma Adrian Frenţiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea mă nelinişteşte foarte puţin. Fiindcă suntem între prieteni, pot să vă spun că mi-e frică de un singur lucru, de eventualitatea că n-am să mor. Nu văd moartea, propria mea moarte, ca pe ceva dramatic, ci mai curând ca pe o speranţă. Mă gândesc la un personaj al lui Stevenson, un bătrân care rătăceşte prin Anglia; e foarte sărac, toţi îl dispreţuiesc, îşi bat joc de el; dar el ştie că are undeva o comoară ascunsă. Şi eu am o comoară ascunsă: moartea mea. Dacă lucrurile nu merg prea bine aici, poate că vor merge mai bine dincolo, sau poate, ceea ce ar fi preferabil, că dincolo nu e nimic. Ar fi perfect. Ar fi trist pentru mine ca, după moartea mea, să mă gândesc că pe pământ mă numeam Borges, că am publicat câteva cărţi, că proveneam dintr-o familie de militari... Prefer să uit toate acestea, aşa cum prefer să uit epoca în care mă aflam în pântecul mamei mele. Sunt cam obosit să fiu Borges, şi după moartea mea voi fi poate cineva, sau nu voi fi nimeni, în orice caz să nu mai fiu Borges.

citat din Jorge Luis Borges
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia şi nevasta

I – EXPLICAŢIA

"Credeai că le ştim pe toate," a spus ea," dar nu-i aşa.
Noi spunem tot ce putem spune, mai multe nu;
Dar nici să te pierzi n-o să te las, fiindcă tu
Încă mă iubeşti. Înfruntându-ne azi soarta,
Noi vom afla-n tristeţe, cât de curând,
Preţul pe care Iubirea va hotărî să îl plătim:
Noaptea e sfârşitul fiecărei zile, cum bine ştim,
Iar tăcerea, sfârşitul fiecărui cânt.

Îmi ceri să vin cu încă o dovadă c-aş avea dreptate,
Dar eu nu pot spune decât ceea ce-nţeleg şi ştiu;
Tu vrei o minciună care să facă zi din noapte,
Însă eu doar adevărul pot mărturisi. Partea proastă:

Dumnezeu nu m-a făcut numai ca să-ţi fiu nevastă.
Iar asta, iată,-o spun!... Deşi, poate, cam târziu!"

II – ANIVERSAREA

"Spune-mi adevărul, oricare-ar fi, oricui i-ar aparţine,
Ai crezut că ştim, dar trebuie să lămureşti acum
Tot ce ţi-a scăpat, eşti chemat să-mi spui ce şi cum,
Tu eşti bărbatul, te-ai căsătorit cu mine.
Merită oare să vezi în seri ca asta, dincolo de mareea
Ceţii, mai multă căsătorie-n visul sărutului de altădată
Decât într-o mie de ani din viaţa care ne-a fost dată?
Pasiunea a închis deja uşa. Mândria păstrează cheia.

Orice am spus sau am lăsat nespus, reclamă.
Ce-am făcut sau n-am făcut, tu spune-mi, chiar dacă doare.
Spune-mi adevărul... Îţi este teamă?
Crezi că Iubirea s-a hrănit cu minciuni întotdeauna,
De vreme ce foamea-n ochii ei îşi are văgăuna?
Îmi ceri să pretind că lumina lunii palide e soare?

poezie de Edwin Arlington Robinson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Povestea morţii

Dragă Kitty moartea nu întârzie niciodată
Şi foloseşte la maximum toate căile de ac
ces Însă am prins-o Cu toate că are o memo
rie fenomenală Moartea-i analfabetă Habar
n-are să citească Clandestin Dumnezeu ne la
să în faţa uşii speranţa Moartea nu bea nici
coniac nici cafea În schimb îi plac poveştile
Diseară am să-i spun una
A fost odată ca niciodată
Moartea
ultima fiică
a
lui
Dumnezeu

poezie de Costel Zăgan din Contrajurnalul Annei Frank (27 martie 2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Meditaţie extremă V

Muza mea mai neobişnuită ca oricând
de parcă îmi făcea feste
mă tot aborda astfel:
"Tu scrii fără să ştii că moartea
ţi-a dat târcoale de nenumărate ori!"
"De unde să ştiu dacă n-au fost victime,
am răspuns eu uluit!
Dar prin ce-mi spui,
îmi dau seama că scrierilor mele
le este dat să rămână,
cum că îngerul păzitor m-a apărat
nu cu bâta
sau cu arme ori maşini de război
ci cu fenomene meteorologice extreme..."

poezie de Vasile Dan Marchis
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între mine şi cer e o umbră

nici nu ştiu dacă numele meu e teodor dume
şi dacă stăpânul celui însemnat de Dumnezeu e
moartea într-un capăt şi viaţa în celălalt

uneori prins între cele două linişti
îmi lipesc urechea de marginea pământului
şi vorbesc cu tata în prezenţa căruia
am învăţat să iubesc să sufăr
şi să aprind prima lumânare
ţin minte cum am sărutat-o pe mama
şi m-am rugat lui Dumnezeu
să se joace cu mine
eram devorat de frică şi de
întunericul decupat
din veşmintele lui tata

prins în acest sentiment ciudat
am ucis o lacrimă
am strigat şi
moartea s-a zgâit la mine
ca la o pradă

nici nu ştiu dacă sunt fericit sau trist
ştiu doar că nu-mi aparţin
am privirile amputate şi oscilez
între cer şi o umbră leneşă

aş putea să mă prefac într-un băiat care iubea
sau într-o altă prezenţă în care numele
nici că ar conta
numai că
între mine şi cer există o legătură
care defineşte viaţa şi moartea

şi totul sfârşeşte cu un alt anotimp

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să presupunem

să presupunem că
Viaţa e un bătrân care poartă flori pe cap

tânără, moartea stă într-un café-bar
zâmbind, cu o monedă între
degetul mare şi arătător

(îţi spun, " va cumpăra el flori"
şi "Moartea este viaţa tânără
purtând pantaloni de velur
viaţa se clatină, viaţa are barbă"

îţi spun ţie care eşti tăcută – Vezi
Viaţa? este acolo şi aici
sau aceea sau aceasta
sau neant sau un om de vârsta a treia
dormind, având flori
pe cap, plângându-se mereu nimănui
de trandafiri les bluets
da,
oare le va cumpăra El?
Les belles bottes—oh ascultaţi,
pas chères").

iar iubirea mea a răspuns încetişor cred că da. Dar
cred că văd pe altcineva,

pe o doamnă, al cărei nume este După Aceea,
ea şade alături de moartea tânără,
zveltă ca florile.

poezie de E.E. Cummings, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!