Copilărie
Martorul nostru în toate,
Cerul negru-n timp de noapte
Presărat cu stele, mii,
Ce mențin legende vii.
Stele-n care ne-am pierdut,
Și copii, dar și adulți,
Toți ne pierdem cu neștire,
Aruncându-le o privire.
Stele ce-nconjoară Luna,
Luna-i mama, e doar una,
Stelele, copiii ei,
Au fost prietenii mei.
Le priveam sclipind pe boltă,
Când mintea mi-era-n revoltă,
Ele mă tot linișteau,
Cântec dulce îmi cântau.
Cântec dulce în surdină,
Muzică mută, divină,
Înțeleasă doar de mine
Nu de mutrele străine.
Copilița lor eram,
Cred că le și-aminteam
De-alți prieteni ce avură,
Dar pe care îi pierdură.
Căci stăteam și le priveam,
Sufletul mi-l linișteam,
De greșeli, ușor, uitam
Și nu mă mai rușinam.
Dar crescui ca dintr-o dată,
Nu e timp ca altă dată,
Când stăteam și le vorbeam,
Griji, nevoi, eu nu aveam.
Iat-acum că și muncesc,
Nu am timp să m-odihnesc,
C-am crescut și am de treabă
Cum spunea mama, în grabă.
Și mi-e dor de mine mică
Care nu știam de frică,
Când stăteam cu orele
Și vorbeam cu stelele.
poezie de Mara-Elena Untea din Copiii din Țara Dorului, ediția a IV-a (8 iunie 2024)
Adăugat de Sebastian Butu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre copilărie
- poezii despre stele
- poezii despre prietenie
- poezii despre muzică
- poezii despre suflet
- poezii despre revoltă
- poezii despre ore
- poezii despre noapte
Citate similare
Lacrimi
Eu pe plaja stăteam și înnebunit te priveam;
De atunci știam, că pentru totdeauna o să te am.
Ti-am dat totul, tot ce aveam, Viața și sufletul mare pe care îl am;
Dar acum când de lângă tine m-au luat, pământul de sub mine s-a surpat!
Ei la pamant vor să mă vadă, dar nu stiu că înaintea mea o să cadă;
Pentru că eu știu să râd când îmi vine să plâng!
poezie de Rareș-Mircea Jiga (2014)
Adăugat de Rares Jiga
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre viață, poezii despre râs, poezii despre plâns, poezii despre plajă sau poezii despre Pământ
Povestea noastră
Iubita mea,
să scriem o poveste,
vrei?
O scriem, o rescriem și-om vedea,
atât cât timpul nostru este,
de pot iubirile celeste
s-o depășească în splendoarea ei.
A fost, demult,
o noapte ca niciuna
-n mai,
când am simțit în sânge un tumult
de parcă stelele și luna
cântau în el, cântau întruna,
iar tu, pe melodia lor, dansai.
Și te priveam,
și-am început cu tine
-un dans
pe-un cântec nou, pe care nu-l știam,
dar îl simțeam cum îmi devine,
prin vocea ta, ceva din mine
și pentru tot ce va urma, avans.
Am înțeles
că visul se încheie.
Zei
ce pânzele destinului ne țes,
te-au îndrumat, de sus, c-o cheie
și-n suflet ai pătruns, femeie,
ca o poveste. Hai s-o scriem, vrei?
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre iubire, poezii despre început, poezii despre voce, poezii despre visare, poezii despre sânge sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Îngerul din vis
Eu te aștept s-apari și-n astă seară,
Din nou, la geamul casei mele
Să te arăți ca și-altădată,
Frumoasa, gândurilor mele.
Nu pot s-adorm fără să văd,
Sub clar de lună chipul tău
Încununat cu mii de stele,
Ești îngerul zilelor mele.
Ce trist stăteam pe prispa casei,
Când prima oară te-am văzut
Și-ai apărut tu înger bun,
Sufletul să mi-l mângâi.
Când ai șopti, am tresărit,
Credeam că luna mi-a vorbit,
Să-ntorc privirea către stele
Să-mi văd surioarele mele.
Cu ele timpu-mi petreceam,
În fiecare seară.
Cu drag și dulce le vorbeam,
Ce triste sunt zilele mele.
Nu știam atunci ce imi lipsește
În sufletul meu trist,
Era privirea ce-mi sclipește
În fiecare vis.
Acum sunt fericit să stiu,
Că tu ești pentru mine,
Un înger drag cu chip bălai
Ce-n suflet va ramâne.
Aștept cu nerăbdare seara,
Lumina să se-aprindă.
Pe cer din stele sclipitoare,
Și să te-astept în tindă.
Mereu tresar când reapari,
Tot timpul mai frumoasă
Și mă intreb cât va dura
Să fi a mea mireasă.
Aș vrea ca tu să nu mai pleci,
În zori de dimineață
Șă poți să stai mereu aici,
Iubirea mea frumoasă.
Dar știu că asta nu se poate,
Nici când să se-mplinească
Sunt om de rând, sunt muritor,
Iar tu ești o crăiasă.
Aș vrea să te răpesc acum,
Dar luna nu mă lasă
E sora ta cu suflet bun
Ce te-a adus în casă
De ce nici astăzi nu apari?
Oare ce-o fi cu tine?
De zile-ntregi eu nu am somn,
Ci mă gândesc la tine
Ce sa-ntâmplat? Ce ti-am făcut?
De nu mai vi la mine?
Nici azi, nici ieri n-ai apărut,
Și sufletu-mi suspină
Mi-e dor de serile cu noi,
Ce dulce ne priveam
Și sora lună dănțuia
Ce fericiti eram
Acum nici stele nu sclipesc,
Nici luna nu apare
Și ceru-i trist bietul de el
Că ingerul n-apare.
În bezna noptii te aștept,
Eu nu imi pierd speranța
Că într-o zi să te-ntâlnesc
Din nou în fața porții.
poezie de Loredana Visovan
Adăugat de Loredana Visovan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre seară, poezii despre îngeri, poezii despre zile, poezii despre tristețe, poezii despre prezent, poezii despre lumină sau poezii despre frumusețe
Mi-e dor
Mi-e tare dor de casă, de părinți,
Și adesea jinduiesc după copilărie,
Când nu eram nici răi, nici sfinți,
Și adormeam visând la câte-o jucărie.
Îmi este dor de nucul din grădină,
Sub care ne jucam de-a cavaleri cu spade,
Chiar și acum îmi este dor de câte o vecină,
La care aruncam din când în când ochiade.
Mi-e dor de prispa casei părintești,
Unde stăteam și priveam ploaia, vara,
De fetele de prin Furceni și din Cosmești,
La care mă duceam când venea seara.
Îmi este dor și-acum de oamenii din sat,
De nunțile cu lăutari, ce se făceau odată,
Dar mulți dintre prieteni mi-au plecat,
Și n-o să-i mai revăd, probabil, niciodată.
Revin în sat în fiecare an mânat de dor,
Să îmi revăd vecinii cu părul lor cărunt,
Și când văd case goale, mă trece un fior,
Știind că mulți dintre aceștia nu mai sunt.
poezie de Paul Aelenei din Lacrima dragostei (2018)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vecini, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre sat, poezii despre păr cărunt, poezii despre păr sau poezii despre ploaie
Esența rătăcită
M-am retras departe-n zare,
E albastru-n jur, e cer,
Ce-a fost trist, e doar uitare,
A durut... dar efemer
Culeg zâmbete și stele,
Numai îngeri împrejur,
Mă ademenesc spre ele,
Luna... îmi e abajur
Iar eu zbor fără de teamă,
Cum o fac? Habar nu am,
Îngerii mă vor, mă cheamă,
De mult timp... dar nu-i vedeam
De prea multă "realitate"
Eram orb, numai un trup,
Obosit de tot, de toate,
Nu puteam ca să mă rup
De cotidian, de frica
Că nu pot să fiu mai mult,
Aveam totul... dar nimica,
Știam tot, dar ce "incult"
Nu mă defineam pe mine,
Ci doar ce-am fost învățat,
Neînțelegând prea bine,
Ce nu ne-a fost explicat
Doar trăiam o existență
Care nu era a mea,
Risipind ce e esență
Și ajută a zbura...
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre frică, poezii despre învățătură, poezii despre zâmbet sau poezii despre uitare
Mi-e dor de mama (Pentru mama mea, la 53 ani)
Mi-e dor de mama când e departe,
Mi-e dor de mama când mi-i aproape.
Dor o să-mi fii pănă la moarte,
Căci ea mi-a dat viața, m-a învățat carte.
Mi-e dor de dânsa când soarele răsare,
Când pomii sunt în floare,
Fără ea lume mică mi-se pare -
Cât ea este de mare.
Nici cerul plin de de stele
Nu e așa de frumos
Cum e glasul mamei mele -
Cald și melodios.
Mi-e tare dor de dânsa,
Și dor o sămi fie mereu,
Căci ea este
Un înger păzitor al meu.
poezie de Vladimir Potlog (25 octombrie 2010)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mamă, poezii despre moarte sau poezii despre flori
Nu...
Nu te-am pierdut în nici o clipă petrecută fără tine!
Doar mi-ai lipsit puțin dintr-o privire în viața asta trecătoare!
Și nici nu mi-ai lipsit prea mult, doar atât cât Tu ai vrut!
Nici nu te-am așteptat prea mult, erai acolo printre gânduri!
Când îmi lipseai, te pictam într-o icoană printre îngeri!
Și-n glasul meu te auzeam doar pe tine printre timpuri!
În ochii mei doar Tu îmi străluceai luceferi în orizonturi!
Și-n nopțile fără de stele, doar Tu erai în cerul meu o Stea!
Nici timpul nu-mi era stinger, doar Tu îmi ești perechea mea în Cer!
Nici stelele nu pier, nici Tu nu pieri, ci doar revii
în zori!
Și-o altă zi ne-mbată cu roua de pe flori,
ne-aduce ziua fără nori!
Nici Tu nici Eu nu mai cerșim iubirea când apare Luna!
Nici noaptea nu ne mai desparte, nici stelele nu ne mai sunt străine!
Totul e-atât de aproape, nu ne mai pierdem printre șoapte!
Nici moartea nu alungă ce viața a născut din praf de stele!
Nici aurul nu ne rezistă Nouă, nimic nu poate pune sfârșit în noapte!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfârșit, poezii despre rouă, poezii despre ochi, poezii despre nori sau poezii despre naștere
Dor nebun
S-a scuturat cerul de nori
Naptea acesta este senină
Lumini se aprind stele mari
Coboară la mine o lună plină
Nu avem timp pentru durere
Nu avem timp pentru alt chin
Luna imi spune doar cu iubire
Vesnic sufletul să mi-l inchin
Atunci când sunt căzută jos
Simt durerea unui dor nebun
Astru îmi luminează frumos
Îmi spune ca am un suflet bun
E liniste în universul înstelat
Si sufletele în casă la odihnă
Doar eu si luna stăm la sfat
Trimisă acum de bolta divină
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre durere, poezii despre sfaturi, poezii despre odihnă sau poezii despre nebunie
De vorbă cu soțul meu
Am adormit azi-noapte foarte greu
Și-n vis, m-am întâlnit cu soțul meu.
Stăteam de vorbă ca și altădat'
Și... iar, mi s-a părut că-i supărat.
Eu îi vorbeam, el răspundea plângând
Și, Doamne, câte îi spuneam în gând!
Șoaptele lui, parcă, aveau ecou,
Însă, l-a podidit plânsul din nou.
Până la urmă, a tăcut, însă treptat,
Cu pasul rar, spre mine s-a-ndreptat
Și-i povesteam cu sufletul deschis,
Ce-am mai facut, de când s-a-nchis în vis.
Și locul îmi era necunoscut,
Dar, Doamne, eu eram cu-al meu iubit!
Priveam la el cu-atâta încântare
Și, dintr-o dată, intrai pe o cărare.
Mergând, am dat peste o apă mare;
Jur-împrejur, pustiu cât vezi în zare.
Am început să-l caut, însă... unde?
Din când în când, de mine se ascunde.
L-am căutat, dar n-am găsit nimic.
Aș vrea să pot, aș vrea să mai despic
Ziua de zi, durerea de durere,
Dorul de dor, puterea de putere.
În vis m-am perpelit noaptea întreagă,
Dar, am păstrat ceva din vis, în minte.
Am vrut să selectez cu luare-aminte,
Imaginea ce mie îmi e dragă...
La geamul meu, o pasăre se-oprește
Mă uit la ea și parcă îmi vorbește...
Mă simt de parcă m-aș afla-n văzduh,
Iar dintr-o stea zâmbește Sfântul Duh.
Cât ai clipi din ochi..., numai atât
De mine, soțul meu iar s-a ascuns.
Dar, pentru mine a fost de ajuns
Să văd că el e trist! Și iar am plâns...
Eu plâng până târziu în noapte,
Îmi plâng steaua ce mi s-a stins.
Și-ntreb moartea:,, De ce-ai învins?
Pe el, de ce l-ai luat departe?"
Și lacrimile îmi curg încetișor,
Parcă ar vrea ca sufletu-mi s-aline.
Moarte, de soțul meu mi-e dor!
De ce l-ai luat? Inima plânge-n mine!
poezie de Georgeta Nedelcu din Cenușa unui suflet! (25 decembrie 1996)
Adăugat de Georgeta Nedelcu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre dor sau poezii despre vorbire
Ție nu îți e dor?
Îmi e dor de o ploaie curată,
De-o ninsoare cum era odată...
De lumea pe care-o știam,
Îmi e dor să fim iarăși un neam.
Îmi e dor de acel curcubeu
Ce-l priveam împreună, mereu
Așteptând printre picurii ploii...
Îmi e dor de trăirea din noi.
Îmi e dor de săgeți din priviri,
Ce aveau ca țintă simțiri,
Concepute să dăinuie veșnic.
Îmi e dor să nu fiu un nemernic.
Îmi e dor de bătrâni și copii,
Eram mulți pe atunci, eram vii...
Nu ca azi, doar străduțe pustii.
Îmi e dor să mă pot regăsi...
Îmi e dor de voi toți. Mă simțiți?
Sau vă faceți că nu auziți
Tot ce sufletul ar vrea să știți?!
Îmi e dor să fim iar întregiți...
Îmi e dor ca să nu-mi fie dor,
Să mai pot înc-o dată să zbor
Doar o clipă, pe urmă să mor...
Îmi e dor. Ție, nu îți e dor?
poezie de Andrei Ș.L. Evelin din Începuturi (15 ianuarie 2020)
Adăugat de Andrei Ș.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ninsoare, poezii despre curățenie sau poezii despre curcubeu
Ce am mai sfânt pe lume
Ce am mai sfânt pe lume,
Mama care mi-a dat un nume,
Inima care în piept îmi bate,
Și sufletul care de dor îmi arde.
Ce am mai sfânt pe lume,
Pământul pe care las urme,
Cerul plin de stele
Și luna care călătorește prin ele.
Mai am doi frați care sunt în departare.
Doi bunici ce așteaptă
De la copii sau nepoți
Măcar câte o scrisoare.
Mai am și un nume,
El Moldova se numește.
Când aud acest nume,
Sufletul în mine crește.
Deci totuși ce are omul
Mai sfânt pe lume:
Mama, patria și al său nume.
poezie de Vladimir Potlog (12 mai 2014)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre scrisori, poezii despre patrie, poezii despre inimă sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Dumnezeu, vis sau realitate
m-a privit în ochi și
mi-a numărat bătăile de inimă
ca și cum aș fi pierdut câteva
semnificația gestului
făcea parte
dintr-un
scenariu ascuns ochilor
privirea sa mută mă trecea
dintr-un gând într-altul
traversând pustietatea din mine
am avut impresia că am murit
era prima oară când
m-am văzut
alergând prin copilărie
pe un drum către ceea ce am fost
l-am văzut pe tata punând
țigle pe casă
mama întindea rufele la uscat
fratele cel mic
îmi fura din bomboanele
puse sub pernă
Dumnezeu
cocoțat pe un nor
îmi vorbea din priviri
eu îmi țineam inima în mână
și zâmbeam
sunt sigur că am fost eu
dialogam cu mine
cu tata cu mama
cu fratele cel mic
și cu Dumnezeu
sunt eu
mi-e dor de atunci
mi-e dor de mine
mi-e dor de ai mei
mi-e dor de voi
mi-e dor de Dumnezeu
trist
îmi pândesc amintirea
timp în care
citesc pe silabe iubirea și
neputința de a mai fi
ceea ce am fost...
poezie de Teodor Dume din Lacrimi de pe altarul trupului
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tată, poezii despre religie, poezii despre realitate sau poezii despre lectură
Mama
Prima fericire
Mângâiere-n viață,
Prima ei privire
Dată drept povață...
Primul ei sărut,
Ce-n tipăt i-se ascunde
Dorul ei și un gând
Din zări, de nu știu unde.
Uitată-n depărtări,
Curgând ca lacrimi, stele...
Mămică mă înclin
Sărut palmele grele...
Ce din zorii zilei
Cu greu ele trudeau
Și-n orișicare seară
Cu drag mă-mbratisau.
Mai știi draga mămică,
Coditele-mi din păr..
Și râsetul cel dulce
Ca florile de măr....
Mai știi surâsul apei
Și geamul din pritvor
Și formele din stele
De toate îmi e dor.
Astăzi, am crescut,
Mi-e dor sa mai fiu mică
Să-mi fac case din lut
Care mereu se strică...
Dar îți promit măicuță
Că nu te voi uita
Nici casa părintească
Nici mângâierea ta
poezie de Valentina Mărculescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut
Dor de mamă
Trec anii-n zbor
Și timpul în neștire trece
Însă numai un singur dor
Cu viața timpul și-l petrece.
Mi-e dor de tine, mamă dragă,
Mi-e tare dor; Ce mult mi-e dor!
Aș vrea să știe o lume-ntreagă,
Că fără tine pot să mor!
Dar viața merge înainte,
Iar timpul zboară fără habar
Și de ți-ai pierdut dragul părinte
Inima-ți plânge în zadar.
Căci nimeni înapoi n-aduce
O ființă a cărei vieți s-a stins;
Degeaba sufletul îmi plânge,
Pierdută ai fost, oricât am plâns.
De atunci mult timp a mai trecut
Și a fost mai mult un timp pierdut.
De atunci lacrimile s-au uscat,
Dar dorul tot n-a încetat.
Căci toată viața dor îmi va fi,
Cât pe Pământ eu voi trăi.
Mereu eu numai tristă sunt,
Dar oamenii-s nepăsători;
De toți ar fi nemuritori,
Ce-ar mai fi viața pe Pământ?!
Dar tu te-ai dus înaintea lor
Și m-ai lăsat c-un singur dor.
Și acuma orice veselie
E ca și cum n-ar exista;
Nimic nu-mi mai place mie,
Decât doar amintirea ta...
În mintea mea tu ești tot vie
Și vei trăi o veșnicie!
Aceasta-i unica bucurie
Ce poate să-mi mai placă mie.
Mi se întâmplă foarte rar
Un zâmbet șters să mai schițez,
Mi se întâmplă mie, dar,
Mai mult nu pot să-mi imaginez.
Nici nu pot să râd voios,
Nu am puterea să o fac,
Din când în când zâmbesc frumos,
Însă numai când mă prefac.
De nimeni nu sunt înțeleasă,
Poate că le par prea voioasă;
Ei nu știu ce-n suflet se ascunde,
Căci nimeni în suflet nu pătrunde...
Doar tu adânc mi l-ai străpuns
Și-n inima mea ai pătruns.
Eu nu sunt singura din lume
Ce a pierdut pe cineva
Și nu-i de ajuns un singur nume
Izvorul vieții a-l seca.
Mai sunt mulți care-mi sunt aproape
Și unii chiar mă înțeleg,
Dar numai tu ai fost tot ce se poate
Chema mai bun, mai înțelept.
De lângă mine ai plecat
Dar, mamă, eu nu te-am uitat!
Eu mă gândesc mereu la tine,
Tu ești mereu doar lângă mine...
poezie de Cornelia Georgescu din Tăcere... (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre înțelepciune
Era o priveliște uluitoare, oricum mult peste puterile mele de percepere, în timp ce stăteam și priveam cerul, am avut senzația că mă scurg treptat în neființă. Nici urmă de nimicnicie umană în toată splendoarea care se desfășura în fața ochilor mei. Și ea avusese loc de sute de milioane, poate trilioane de ori, cu mult înainte ca viața să aibă loc pe pământ. Priveam fermecat apariția zorilor...
Haruki Murakami în Cronica păsării-arc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viață, citate despre timp sau citate despre ochi
Crăciun fără mama
Iar ninge frenetic și blând, ca-n poveste,
Dar visul mi-e trist și râsul mai rar;
De-aș sti că în cer e mai bine, măcar,
Căci tare mi-e dor și mama... nu mai este!
De ce nu ni-i dat să te văd la ocazii?
Îmi bate Crăciunul la ușă, grăbit,
Aș vrea să mă bucur, dar mä-ntreb uimit:
Simțind c-o să-i taie, se bucură brazii?
Iluzie-i totul: stelele ne par mici
Și fulgilor, dacă le e bine-n cer,
De ce mai coboară, doar știu c-aici pier?
Ce folos c-am de toate? Tu nu ești aici!
De bune, de rele, azi pot să-mi dau seama;
Doar iarna ne-adună gândurile-n snop,
Încerc, lângă tine, durerea să-ngrop,
Cum "Crăciun fericit!", când n-o am pe mama?
De când ai plecat, mi-a fost rău, mi-a fost bine,
Fără zâmbetul tău, cum le-oi fi trecut?
Tu știi că mi-e greu, iar șirul le-am pierdut,
Al câtelea, e-acest Crăciun fără tine?
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre bucurie, poezii despre Crăciun sau poezii despre trecut
Amăgire...
Când soarele apune
Și razele-i se sting,
Privesc în tăcere luna
Și ochii mi-i închid...
Deodată-mi apare chipul tău în gând
Dulce, angelic, ca prima oară,
Ușor suspin și-ncep să plâng
Căci sufletul încet îmi moare...
Eu te aud, te văd, te simt...
Și sper în fiecare noapte,
Din drumul tău să te întorc
Și să te am aproape...
Îmi ridic privirea-nspre cer... O! Ce minune!
Din cer cad mii de stele...
Dar mai mare minune-ar fi
Să fii tu, înger dulce, chiar una dintre ele...
Acum stau oftând și privesc
Aceeași arbori răsfirați,
Sub care luna ne găsea
Mereu îmbrățișați...
poezie de Diana Alexandra Sima (19 mai 2010)
Adăugat de Diana Alexandra Sima
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere
Am fost și eu
1. Am fost și eu copil, ce-i drept.
Aveam și eu, prieteni strânși la piept.
Aveam și eu, vise mari de împlinit.
Aveam și eu, un timp de neoprit.
2. Aveam și eu, o fată pentru care să compun.
Aveam și eu, persoane pe care să le sun.
Aveam și eu, experiențe de iubire.
Aveam și eu, ceva legat de tine.
3. Aveam și eu... dar nu aveam.
Aveam și eu... dar nu știam.
Aveam și eu... dar nu perfect.
Aveam și eu... un "eu" defect.
poezie de Cosmin-Emanuel Petrașc (5 aprilie 2019)
Adăugat de Cosmin-Emanuel Petrașc
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre perfecțiune
Trecător prin viață
Ne-am cunoscut la inceput de vară
Eram o tânără subțire și sprințară,
Nu cred c-am aveam nici opsprezece ani
Când ne plimbam pe aleea cu castani.
Ce viață... fără griji, fără nevoi,
Era atuncea pentru amândoi...
Dar timpul făr' de veste a trecut,
Și apoi necazurile-au apărut.
Pășind în viață printre buni și răi,
Am reușit să-mi văd și de ai mei
M-am străduit să fiu la înălțime,
Și să fac doar ceea ce se cuvine.
Târziu am constatat că am greșit
Că de la viață n-am cerut mai mult,
M-am mulțumit doar cu ce mi s-a dat,
Însă mereu, mereu am tot sperat.
Acum, când nu mai sunt copilul de-altadat',
Mă uit în urmă la tot ce am lasat
NIMIC afară de ai mei copii,
Cu care toată lumea s-ar mândri.
Regretele pe rând mă copleșesc
Când văd ca-ncep ușor să-mbătrânesc,
E imposibil să mă-ntorc din drum
Să am atunci, demult, mintea de-acum.
poezie de Mariana Simionescu (17 martie 2010)
Adăugat de Mariana Simionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre tinerețe, poezii despre mândrie, poezii despre mulțumire, poezii despre imposibilitate sau poezii despre greșeli
Timp trecut
Tresăream, când treceai pe alee și ochii priveau
Ce femeie! Imi place.
Vorbeam despre tine cu prietenii mei, ascultau,
Dar acum să-mi dai pace!
Vrei să-mi spui multe, simți ceva pentru mine.
Ce simți? Nici nu știi.
N-am timp eu de vorbe, de fapte, și nici timp de tine
Să pleci. Inapoi să nu vii.
Nu-ți mai uda ridurile, nu fac decât să se-adâncească.
Mai bine taci, cum și eu am tăcut.
Tu vrei când te văd, să te-ating și inima mea să dorească.
Te uită-n oglindă, ți-e timpul trecut.
poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pace sau poezii despre femei