Iluziile mele
Când eram tânăr odată mi-am făcut și eu iluzii,
Și nu una, o mulțime, fără teamă de confuzii;
Însă una câte una, pier iluziile mele,
Tot așa cum dimineața pier pe cer mulțimi de stele.
poezie de George Budoi din Poezii (27 ianuarie 2024)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Citate similare
CÂTE STELE AȘ PUTEA SĂ NUMĂR CÂND S-APRIND PE-AL NOPȚII CER
Câte stele aș putea să număr când s-aprind pe-al nopții cer
Și spre faptul dimineții, câte în lumina zilei pier?
Pierd din ochi înșiruirea vrăjit fiind de încântare
Căci cupola înstelată-i o feerie plină de mister.
rubaiat de Ioan Friciu (2021)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-mi...
Spune-mi, câte stele vor mai pieri,
câte vise s-or nărui,
printre stropi de ploaie deasă
ce-mi bat astăzi la fereastră?
Ce cuvinte mai pot spune,
acum când soarele apune
peste cărări, peste poteci,
peste iubiri ce pier pe veci?
Spune-mi, câte dureri sunt pe lume,
câte tăceri pline de nume,
ce nu mai vor să fie spuse
când inimile-s de dor răpuse?
Ce stele mai străluce acum,
când ceru-i plin de praf și fum,
când ploaia cade neîncetat
la poarta sufletului însetat?
Spune-mi, de unde atâta melancolie,
în sufletele noastre de hârtie,
când norii acoperă gândul
măturând de dor și foc pământul?
Spune-mi, de lupt sau sper,
la un alt cer
fără nori, fără furtuni,
fără zilele de luni,
vei mai opri din stropi de ploaie
să-mi stingă ultima bătaie?
poezie de Adriana Monica Burtea (30 martie 2016)
Adăugat de Adriana Monica Burtea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mulțimi de game...
Mulțimi de game cântă-n mine,
Pe strune de nervuri vibrând
Cobor din înălțimi divine
Eu le aștern rând după rând.
Arcușurile-n minte saltă,
La maximum se înfierbânt
Plesnește-o fibră după alta
Poemele se schimbă-n cânt.
Pe pagini albe se adună
În universul virtual,
Unde nu-s stele, soare, lună,
Ci doar un cip, rece, banal.
Mulțimi de game cântă-n mine
Pe strune de nervuri se zbat,
Se scurg prin căile sangvine,
Și pier pe-un cip neanimat...
poezie de Mihai Vîlcu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răstigniți la amvon...
Câte păsări sunt pe cer
Sunt mai multe ca noi... și pier.
Cimitir pe unde au?
Lângă ele vreau să stau!
Când-mi va veni să pier
Să nu mai stau atârnat
Cu picioarele spre cer
Si cu ochii ingropat...
În lutul de noi săpat
Regurgitat și chinuit
In zăbrele de beton
Răstigniți, sus,.. la amvon!
Și ele poate mi-or
șopti... cum să iau zbor...
Fără trup de muritor
În lumi fără zăbrele și beton
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Steaua
Câte stele sunt pe cer
Toate pan' la ziua pier.
Numai una, ca o proastă,
Șade pe uzina noastră....
epigramă de Păstorel Teodoreanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul veștedelor roze
Când rozele veștede pier,
Iar toamna își sapă făgaș,
Mă plimb abătut și stingher,
Pe străzi, în pustiul oraș.
Să-ntorc timpul ce ni-i vrăjmaș,
Eu încă, din suflet, mai sper,
Când rozele veștede pier,
Iar toamna își sapă făgaș.
Nici frunzele n-au un reper,
Iar vântul, vremelnic ostaș,
Și timpul, perfid temnicer,
Le-alungă-n al iernii sălaș,
Când rozele veștede pier.
rondel de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eram tânăr și muream în tine
Iubita mea este acum o linie albă
O sferă întoarsă spre sine
Un sunet nereverberat în lumea mea
Un vas galben cu iluzii
Alteori, un vas gol
O mare care se zbate de țărmul ei de dor
Am fost odată un adolescent frumos
Si nu am șovăit să te caut pe îndelete
Erai o femeie frumoasă,
Un sunet, un zbor desfăcut în comete
O barcă albă, albă
Eram tineri în barca albă
Uneori, o armată de suntete
Ce se învrăjbeau în idei
Și capitulau în iubire
Eram tânăr și muream în tine.
poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!
"Bună dimineața, Prințul Vieții mele!" Așa i se adresa de fiecare dată, urmând a face o ușoară modificare, însă mult așteptată, când vor avea copilași împreună: "Bună dimineața, Regele Vieții mele!". Simțea că povestea lor fusese scrisă în gigantice stele și trăită în medievale, somptuoase castele.
Michelle Rosenberg în Povestea Divei cu ochi de ciocolată
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Iarna
Iarna-i un vestit dulgher
Că ea poate, când voiește,
Peste râuri pod să puie,
Fără lemne, fără cuie,
Fără nici un pic de fier;
Și gătește-așa deodată,
Pod întreg, dintr-o bucată.
Iarna-i grădinar, când vrea
Pune albe flori la geamuri,
Fără frunze și cotoare,
Fără chiar să aibă soare,
Numai cum le știe ea.
Mie-mi plac, că sunt de gheață,
Dar când sufli, pier din față.
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Balade si idile" de George Coșbuc este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Iubești pe orișicine?
Vine iarna viscolită,
Chiar așa foarte grăbită,
Fără căldură în casă,
Stau copii toți la masă.
Dar pe masă n-au ce pune,
Numai doar o stricăciune,
Primită în dar pe stradă,
Când privea la promenadă.
În atmosfera de Crăciun,
Încearcă tu să fii mai bun,
Împodobind cu stele bradul,
Nu uita care ți-e gradul.
Asemeni fulgilor de nea,
Ce valsează-n fața ta,
Se topesc și pier
Copiii ce plâng spre cer.
Pier în cruntă sărăcie,
În plină obrăznicie,
Înecați în lacrimi grele,
Din viața plină cu rele.
Afară-i frig și ger
Ninge în mister
În suflet, cald și bine
Iubesți pe orișicine?
poezie de Camelia Natalia Ignat (decembrie 2018)
Adăugat de Camelia Natalia Ignat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când Dumnezeu a făcut bărbatul și femeia, a turnat din toate vasele care conțineau fiecare câte o însușire. La femeie, însă, a scăpat aproape întregul conținut al vasului cu frumusețe...
aforism de George Budoi din Femeia de la A la Z în Aforisme, Frumusețe (2002)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Transfigurare
strâng lacrimi în mine parcă-s o fântână
nu sunt vedetă nu sunt celebra divă
cred în Dumnezeu n-am fost nicicând păgână
vreau că speranța să nu fie tardivă.
vreau plângerile mele să le ridic în faimă
suspinele să le transform în cântec
cu moartea în suflet să nu am spaimă
cu veselia versurilor să o spintec.
vreau lacrimile mele să oglindească stele
care pier pe cerul stingher și neajutorat
din cuvinte ferme am făcut proptele
când lumini solare m-au transfigurat.
pe Calea Lactee apar ca o părere
melancolie violet pictată pe sfere.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Praf de stele
De sus, de pe un mănunchi de stele,
Ce strălucesc în miez de noapte,
Zăresc o lucitoare stea,
Cu raza ei, ce îmi zâmbea...
Să fie oare mama mea?!
Mă întrebam în gândul meu,
Cu inima zdrobită de durere,
Să fie oare ochii mamei mele,
Ce mă privesc duios și cu căldură,
Ferindu-mă de lumea rea, dușmani și ură?
Și stând îngândurată pe prispa casei,
Priveam îndurerată către cer...
Sunt multe stele care pier
Și oameni dragi, ce ne privesc de sus,
Ca vremea bună ce-a apus...
De ne privesc cu drag, din cer, de sus.
Atunci steaua lumina mai tare
Și umbra ei mă urmărea tăcut;
Îngenunchind în fața ei, să-mi cer iertare,
Dar dispăru în depărtare,
S-a dus pe boltă, lângă Carul Mare.
În fiecare noapte luminează neîncetat
Și parcă ar vrea ceva să-mi spună...
Că viața-i praf de stele, sufletul furtună;
Pe acest Pământ suntem precum o lună,
Iar zilele noastre, toate un mister,
Ce-n zori, la fel ca steaua... pier!
poezie de Livia Mătușa din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Decădere
Când stele-mi arătau cărarea
Pândit eram de legiuni
Ce încercau să-mi intre-n gânduri
Tot încercau.
Toți se temeau când mă vedeau
La gât cu crucea Domnului
Nici un cuvânt nu mai scoteau
Nici un cuvânt.
Sfioși toți pomii îmi șopteau
Să nu-i privesc că voi pieri
Voiam să pier să scap de tot
Pe veci să pier.
Fiorii reci mă cuprindeau
Făcându-mă să-mi pierd gândirea
Vedeam doar zâmbete de demoni
Zâmbete seci.
Privind spre luna observăm
Zburând armatele de îngeri
Dar am ales să fiu un demon
Captiv în plângeri.
poezie de Alin Ojog (17 ianuarie 2022)
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Uitați-vă la cer
Uitați-vă la cer
Uitați-vă la cer, priviți mai sus de soare;
Viața-i un mister de zbateri trecătoare,
Închise într-un ungher, să nu poată să zboare,
Valori ce zilnic pier spre-a fi nemuritoare...
Uitați-vă la cer, priviți mai sus de soare;
Sub soare toate pier, sunt toate pieritoare,
Închisentr-un mister de zbateri trecătoare,
Sumând într-un ungher, valori nemuritoare...
Uitați-vă la cer, priviți mai sus de soare:
Al duhului ungher, vă fie-n sărbătoare
Și-atunci când toate pier, în lumea trecătoare,
Gătiți veți fi-n mister, de slăvi nemuritoare.
Uitați-vă la cer, priviți mai sus de soare,
La lucruri ce nu pier; valori nemuritoare
Ce inima vă cer, s-o umple de splendoare!
poezie de Ioan Hapca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ploaia de stele
La cumpăna nopții,
în cumpene de ape,
las ochii pe cer ca să-mi sape
adânc,
după o cloșcă cu puii din aur,
ce-a zămislit iluzii în zodia taur.
Drept mulțumire a zbaterii mele
rămân fascinat
de ploaia de stele
ce curge potop.
Zice-se,
că atunci,
când de pe cer cade o stea...
în lumea aceasta piere cineva.
Sper,
ca zicerea să fie infirmată cu zel-
la câte stele-au căzut
și-or să mai cadă,
până în zori-
ar fi un măcel!
poezie de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Temerile unei pietricele de praf de stele
Mi-e teamă că ne vom pierde,
printre mii de semnale și unde,
explorând atâtea planete și stele,
miliarde pietricele minuscule.
Mi-e teamă că Universul
e aproximativ infinit
că-n ecuația iluziei
nu e nimic greșit.
Mi-e teamă că ne vom pierde
în iubiri terestre.
Mi-e teamă că ne vom aprinde
în lumini interstelare.
Mi-e teamă de teama din noi,
în cele din urmă stim amândoi,
cât de firave sunt două pietricele,
iluzii din particule de praf de stele.
poezie de Alin Zamfir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eram foarte timid când eram mic. Abia cu vremea am devenit mai dezinhibat. Agresivitatea asta e și o formă de apărare. Odată, în clasa a patra, eram un băiat destul de delicat pe atunci, mama mi-a dat cămașă albă călcată, iar podelele clasei erau unse cu păcură. În pauză, cineva m-a împins și-am căzut. Când m-am uitat pe cămașă, eram negru. M-am întors furibund și l-am bătut măr pe primul care mi-a ieșit în cale. Când mi-am dat seama ce am făcut, m-am îngrozit: era bătăușul clasei.
citat din Mircea Dinescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Vino in rochia ta simpa de stamba" de Mircea Dinescu este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar Ah, femeile!...
Când eram tânăr și puteam,
Iubeam în draci, "păcătuiam";
Cu cât mai mult îmbătrânesc,
Eu tot mai rar "păcătuiesc":
Cum bătrânețea e-un obstacol,
"Păcatul" este un miracol...
pamflet de George Budoi din Femeia de la A la Z în Aforisme, Epigrame, Poezii, Pamflete și Satire (1 aprilie 2023)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Mi-am pus
praf de stele într-un plic
o să-l savurez târziu
în noaptea noastră
de iubit la infinit
o să fim fierbinți
și o să ne dăm cu praf
să sclipim în întuneric
mi-am pus praf de stele
în ochi să vezi că strălucesc
când te arunci în brațele mele
o să fiu luceafărul coborât
pentru tandra îmbrățișare
mi-am pus praf de stele pisat
în gura care visează săruturi
când limba se plimbă
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!