Aripi de mătase [Alas de seda]
Urmând mireasma unei odihne zâmbitoare,
un fluture în zboru-i trecea prin văi montane
și aprindea în aer trasee diafane
cu safirii petale, subțiri și schimbătoare.
Și în a lui plutire pătrunsă de tăcere
el luminează grote, ca azurii paiete;
și raze cad întruna pe câmpuri și boschete,
iar soarele suspină în blânda adiere.
În foșnet de chincona și zgomot de liane,
lucește în frunzișuri pe dealuri și tăpșane,
punând argint în codri pe florile frumoase;
și mândru că lucește cu-atâta claritate,
el trece pe deasupra cristalelor curate,
tăcut și fără umbră, cu aripi de mătase.
poezie de José Eustasio Rivera, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Fluturele
În cer albăstriu
Zboru-i e zglobiu
Fluture de aur
Fluture ceresc
Ce mult îl iubesc
Chiar de nu e faur!
Aripi argintii
Îi dau raze vii
Zboară spre hotar;
Formă luminoasă
Trece bucuroasă
Și scânteie iar.
poezie celebră de Iulia Hasdeu din Poezii (februarie 1885), traducere de Ciprian Doicescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
RONDELUL SECURII
Lucește lama securii,
Copaci fără vină mor,
Zăcămintele pădurii
Sunt mutate pe ogor.
Nu rezist și dau frâu urii,
De pădure-mi va fi dor,
Lucește lama securii
Copaci fără vină mor.
Au pierdut simțul măsurii,
Să-i înfrunt aș fi dator,
Iertare îi cer naturii,
Mă simt coadă de topor,
Lucește lama securii.
rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumină
Visează plopul, nemișcat în soare,
Și umbra din el, neagră, îi curge la picioare...
Un melc își taie drumul prin grădină
De-a dreptul, ca un tanc de gelatină,
Amenințând albine și furnici
Cu patru tunuri mici.
Tăcerea își adună trupul sferic
Într-un boboc de nalbă.
O muscă trece prin lumina albă,
Ca o scânteie de-ntuneric,
Un fluture, cu aripi de umbră și mătasă
Stropite-n două locuri cu carmin,
Din zboru-i frânt și plutitor se lasă
Pe vârful unui spin.
Și florile se-nalță-ntr-un picior
Să-l poată contempla mai bine.
Cum doarme-n pragul clipei care vine,
Cu aripile desfăcute-n viitor.
citat celebru din George Topîrceanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Balade vesele si triste. Parodii originale. Migdale amare" de George Topîrceanu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
Orb de lumină
Orbit de lumină,
purtând o altă cămașă,
pătrund în întunericul ascuns
unde corbii strânși într-o grămadă
ciugulesc din leșul putrezit.
Aripi de petale
din floarea devorată
acoperă scheletul
rămas pe pământ.
Cenușa se scurge
pe streașină de lume,
cruci nepereche se ridică
un zgomot prin grote pătrunde.
poezie de Ion Răduț
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sus pe cer lucește o stea
Sus pe cer lucește o stea,
O privesc și e a mea,
Este steaua vieții mele,
Ea lucește printre stele.
Oare cine mă-ngrijește,
Oare cine mă ferește,
Oare cine mă păzește
D cine mă necăjește?
Hoinar am fost printre muze,
Prilej ca oamenii să mă acuze,
Viața-mi este poezie,
Dar așa a fost să fie!
Iar când steaua-mi va apune,
De-am făcut rele sau bune,
Pe cine înteresează?
Și trec anii, se-nserează!
poezie de Toth Arpad din revista "Claviaturi" din Brașov (24 aprilie 2014)
Adăugat de Toth Arpad
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pasărea
Răstignit pe cruce -
registrul grav impresionează.
Seamănă cu o pasăre.
Brațele aripi frânte.
Fața soare îndurerat
înconjurat de raze.
Din răni picură mirul
prin care suspină inima
pătrunsă de spini.
Se aud plângerile cerului,
cutremur sonor
aruncat peste lume.
Durerea e luată de vânt
Aroma ei mă sfâșie.
Mă răzvrătesc
în zbuciumul clipei ce moare.
Regret că nu am aripi să-L ajut,
am numai lacrimi.
Îmi primesc rația de înfrângere
și aștept al treilea cântat al cocoșului.
poezie de Mariana Dobrin din Lacrima din rugăciune (aprilie 2009)
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și tina lucește când soarele o izbește.
proverbe românești
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Argint
Luna, lin și tăcut, ca-ntr-un alint,
Trece prin noapte în șal de argint.
distih de Walter de la Mare, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Singurătate
floare,
în raze de soare crescută
petale ce se avântă
nemărginită câmpie
buruieni nesfârșite
singură stă, ascultă
în singurătatea care încântă
doar Ea
singura rămasă frumoasă
dar oare în folos?
timpul trece, Ea
rămânând fără rost
privește în jur
nimic să o facă să cânte
doar soarele înalt, voios
o încălzește pe frunte
timpul trece, se avântă
prin zile ce o încântă
însă repede trece
și uită
viața nu este pururi mereu
ea se usucă
sorele pălește într-un târziu
Ea
se stinge fără putință.
poezie de Viorel Muha
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noaptea pământului
gânduri suprapuse
pot da naștere la nedumeriri
ce rod și macină pe interior
cu o durere de cuțit învârtit în rană
inima cât o lună plină aruncată-n cușcă
trimite raze prin fante subțiri
ele luminează drumul
ce sar peste poduri dincolo de margini
spre eternitate
noaptea pământului
este o umbră din care se speră ieșirea
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alonjă
Trecea un alai deviant
printre grații agitate
în goana unei emoției
efervescente cvadruple
pe mantia unei dimineții
reflectorizante cu luciri candide
prin locuri carstice
cu sarcastice asemănări
la scară gigantică
pe trasee patriarhale
dedublând decizii distincte
indiferent de tarife.
poezie de David Boia (11 august 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.E secetă (pantum)
E secetă pe șesuri, norii fug,
Ogorul sec agonizează
Sub vânt ce pala-și încetează,
Pe câmpuri nu mai ară nici un plug.
Ogorul sec agonizează,
Pe Dealul Mărtinesei arde-un rug,
Pe câmpuri nu mai arde nici un plug,
Țăranul nu se-ngrijorează.
Pe Dealul Mărtinesei arde-un rug
Și tot în jur se luminează,
Țăranul nu se-ngrijorează
Că florile din piatră sevă sug.
Și tot în jur se luminează,
În genunchi, eu rugile îndrug,
Că florile din piatră sevă sug
Și frunza se înviorează.
poezie de Ioan Friciu (2018)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lui Eminescu
Peste dealuri și coline
Vreme trece, vreme vine,
Numai tu rămâi, prin veacuri,
Dor de codri și de lacuri.
epigramă de Viorel Martin din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Camera himerelor
eșarfe decolorate de soare
din norii veniți de nu se știe unde
revarsate pe umerii copacilor învelesc umed
brațe lemnoase ce cuprind frunzișuri uscate
degete de aer presară în iarba culcată
picuri picuri ochi clipitori deasupra
unui obraz al pământului surâzător a
toamnă admirabilă și sublimă până la capătul ei
dacă mă vei întreba de ce
nu voi ști să răspund în schimb
voi orândui raze scăpate din vară
în colivia cu aripi din camera himerelor
când roată în jurul ei dau tristețile relaxante cât pot fi ele
nu mă otrăvesc cu gânduri negre
o umbră îmi strigă e frig
îmi pun pe spate un șal alb lucrat de mână
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă-ntorc la râu
Veni pe râu, chemat de ne-mpliniri,
Chipul iubitului din tinerețe:
Neliniștea ce-a pus asupră-mi piatra,
Cu un surâs îmi da, acum, binețe!
În apă peștii se jucau vioi,
În piruete se-ntreceau, săltând,
O salcie cu muguri de argint
Creștea pe malul apei, fredonând!
Un vânt de vară răscolea prin frunze
Si-un foșnet lin trecea printre răchite,
Senin și blând, cu brațele deschise,
Te-apropiai privirilor uimite;
M-ai luat în brațe și m-ai strâns la piept,
Singurătatea se pierdu-n vâltoare:
Mă-ntorc la râu când sufletul suspină,
Să-l liniștesc c-o tandră-mbrățișare...
poezie de Aneta Timplaru Horghidan din Ochiul din cerc (2015)
Adăugat de iany
Comentează! | Votează! | Copiază!
Camera himerelor
eșarfe decolorate de soare /
din norii veniți de nu se știe unde/
revarsate pe umerii copacilor
învelesc umed
brațe lemnoase
ce cuprind frunzișuri uscate
degete de aer presară în iarba culcată
picuri picuri ochi
ce clipesc palizi deasupra
unui obraz al pământului
surâzător a
toamnă
admirabilă și sublimă
până la capătul ei
dacă mă vei întreba de ce
nu voi ști să răspund în schimb
voi orândui
raze scăpate din vară
în colivia cu aripi din camera himerelor
când
roată în jurul ei dau tristețile/ relaxante/ cât pot fi ele/
nu mă otrăvesc cu gânduri negre
o umbră îmi strigă e frig
îmi pun pe spate un șal alb lucrat de mână
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe tine te iubesc și florile
Și cum să nu alerg din colț de lume,
Când eu aud cum tu mă chemi pe nume,
Strigând singurătate și durere,
Cu glas de mamă ce copil își cere
Îmi fac din lacrimi pod peste oceane,
Din dorul de părinte fac liane
Și le agăț de cer cu disperare
S-ajung la tine mamă când te doare
Atât de mică pare depărtarea,
Când sufletele se unesc cu zarea,
Chemându-se-n albastrul ce ne leagă,
Copil și mama lui, o viață întreagă
Căci te iubesc și florile mămică,
Cand le privești petale își ridică,
Pe frunte te sărută drăgăstoase,
Cu buze de culori și de mătase
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Broderie poetică
fire de mătase timpul meu toarce
îmbrăcat în raze și fine petale
din călătorie visul se întoarce
însoțit de stele vestit de vestale.
am primit înțelepciune de la sfinți
vibrează în suflet ca o melodie
topește cu raze zăpezile din minți
și face din tristețe frumoasă parodie.
prind aripi de zbor sentimentele mele
poeme cu picioare aleargă prin cord
vorbesc cu poeții câte-n lună și stele
nestemate de lumină vieții îi acord.
brodez beatitudini cu iubirea adâncă
tăcerea cenușie am închis-o în stâncă.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gheara din suflet
Mă strânge o gheară de suflet...
Coasa morții lucește în oglinda din lună.
Îngeri cu aripi negre
Dansează sub petale de vânt
Și viața este un armistițiu
Despre care nimeni nu cunoaște nimic.
Se înalță stihii din mormânt...
Mă ascund dincolo de umbra tremurândă
Și rece... fiori de gheață
Pe spinarea încovoiată a destinului...
Am scăpat!
Mai prevăzătoare pornesc spre o nouă zi.
Au trecut orele trei ale nopții...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Curcubeu
Aș vrea să ne plimbăm pe curcubeu,
Ca pe un pod ce zările le leagă
Tu colorată-n roșu, în verde eu,
Două lumini plecate-n lumea largă.
Sub soarele oranj să te sărut
Când părul galben magic îți lucește
Cerul albastru să-l privesc tăcut
Să simt că timpul nu se mai grăbește.
Din pietre indigo să-ți fac șirag
Să ți-l așez la gât, să te desfete,
Să mă aplec și să-ți culeg cu drag
Un buchețel frumos de violete.
De-aceea către cer privesc mereu
De cum răsare soarele din mare
Aș vrea să ne plimbăm pe curcubeu
Să ne scaldăm în valuri de culoare.
poezie de Octavian Cocoș (6 februarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!