Narcisism

Când mi se face dor de mine,
Mă aplec şi mă admir în unda străvezie
Îmi zăresc sufletul strălucitor, inundat de ape albastre
Gândurile - ce frumoase şi înălţătoare sunt!
Când mi se face dor de mine, mă aplec, imi sărut chipul unduind
Şi îmi şoptesc vorbe dulci...
Doamne, mă îndrăgostesc!

poezie de Gorunescu Carmen Lidia din volumul de versuri Pasagere clipe
Adăugat de Gorunescu Carmen Lidia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poet anonim

Tatălui meu,
Gorunescu Valeriu
Sunt marele poet anonim,
Îmi inec genialul creier în vin,
Numai în licoarea lui Bachus devine productiv!
Ca orice emotiv, imi racordez inspiraţia, de la venele alcoolizate, la pana de scris
Îmi şterg transpiraţia şi aştept vibraţia
Întotdeauna implor indiferentul destin
Să mă condamne
La galerele eternităţii

poezie de Gorunescu Carmen Lidia din volumul de versuri Pasagere clipe (1917)
Adăugat de Gorunescu Carmen Lidia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamne, atinge-Te de mine!

Doamne, atinge-Te de mine
Căci prin valea de suspine
Paşii iar mi-au rătăcit...
Mai atinge-mă o, Tată
Mă mai iartă încă-o dată
Să mă simt din nou iubit
Căci mi-e dor, Părinte sfânt
De dulceaţa din Cuvânt
Şi de vocea Ta mi-e dor
Când în sfânta părtăşie
Îmi dădeai din apa vie
Şi-mi puneai aripi spre zbor...
Azi mi-e sufletu-nsetat
Şi mi-e cerul înnorat
Şi mi-e dor... mi-e dor de Tine...
Tu eşti Scut şi Mângâiere
Eşti Speranţă şi Putere
Doamne, atinge-Te de mine!

poezie de Maria Luca din Clocot de cuvinte (9 decembrie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintindu-mi

Un arc de întuneric aplec atunci când las
fruntea să-mi cadă sub culori
şi uneori îmi pare că-i numai un răgaz
şi că se rupe timpul îmi pare alteori.

Pietrificat, auzul în romburi şi ovale
ferigă e în stratul de grafit.
Un fierăstrău cu dinţi de lucie răcoare
se-afundă-n trunchiul lui necontenit.

Mişcarea rece, sacadată
e dinainte înapoi,
cu dinţi de fierăstrău muşcând se-arată,
reci, amintirile din noi.

Un arc de întuneric aplec câteodată
şi o durere rece mă face să-l dezdoi.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de "tati"

Mi-e dor de chemarea-ti duioasa
De glasu-ti de tata placut,
Mi-e dor sa ma strigi sear' acasa
Mi-e dor de tot timpul trecut.

Mi-e dor de-al tau sfat parintesc
De-nteleptele tale cuvinte,
Mi-e dor sa imi spui sa m-opresc
Dar si sa imi spui "Inainte!"

Mi-e dor sa imi spui c-am gresit
Dar si ca greseala-i... normala
Mi-e dor de curajul oferit
Mi-e dor sa ma duci iar la scoala.

Mi-e dor sa imi spui "ai dreptate"
Dar totusi copile... invata
(Caci nimeni nu stie chiar toate)
Sa lasi de la tine in viata!

Mi-e dor cand veneai seara, din tura
Si-n noapte faceam..."Adunare"
Mi-e dor sa citesti din scriptura
Si-apoi sa cantam o cantare.

Cu mine sa te rogi, mi-e dor
Mana-n mana pe genunchi, amandoi
Sa simt binecuvantarea.... Izvor,
Ce curge din ceruri suvoi.

Mi-e dor cand radeam impreuna
Mi-e dor si de lacrima ta
Mi-e dor de ziua... cea buna
Mi-e dor si de ziua mai grea.

Mi-e dor si de vorbe ades' nerostite
De priviri ce-nghetau totul in mine
Mi-e dor de povesti povestite
Mi-e dor, mi-asa dor "tati" de tine.

poezie de Marius Alexandru din Scaldati in Susurul Bland al Harului (20 iunie 2015)
Adăugat de Marius Alexandru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţie nu îţi e dor?

Îmi e dor de o ploaie curată,
De-o ninsoare cum era odată...
De lumea pe care-o ştiam,
Îmi e dor să fim iarăşi un neam.

Îmi e dor de acel curcubeu –
Ce-l priveam împreună, mereu –
Aşteptând printre picurii ploii...
Îmi e dor de trăirea din noi.

Îmi e dor de săgeţi din priviri,
Ce aveau ca ţintă simţiri,
Concepute să dăinuie veşnic.
Îmi e dor să nu fiu un nemernic.

Îmi e dor de bătrâni şi copii,
Eram mulţi pe atunci, eram vii...
Nu ca azi, doar străduţe pustii.
Îmi e dor să mă pot regăsi...

Îmi e dor de voi toţi. Mă simţiţi?
Sau vă faceţi că nu auziţi
Tot ce sufletul ar vrea să ştiţi?!
Îmi e dor să fim iar întregiţi...

Îmi e dor ca să nu-mi fie dor,
Să mai pot înc-o dată să zbor –
Doar o clipă, pe urmă să mor...
Îmi e dor. Ţie, nu îţi e dor?

poezie de Andrei Ş.L. Evelin din Începuturi (15 ianuarie 2020)
Adăugat de Andrei Ş.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Filaj

Întregul univers mă spionează
Prin ochiul său ciclopic-luna
Îmi pune reflector în faţă
Şi - n spate îmi trimite umbra

poezie de Gorunescu Carmen Lidia din revista Boema, volumul Pasagere clipe
Adăugat de Gorunescu Carmen Lidia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de mamă

Ce dor îmi e de tine, mamă,
Când teii înfloresc pe-alei
Şi când parfum de grâne coapte
Se-alintă pe sub norii grei.

În acest colţ uitat de lume
Îmi port cămaşa de suspine,
Sunt încă trist şi obosit
Bolnav de vreme şi iubire.

Ce mult aş vrea să vin acasă
Şi în genunchi să-mi cer iertare
Că am plecat de lângă tine,
Eu m-am pierdut în depărtare.

Am să-ntorc în luna mai
Când înfloresc din nou bujorii
Să îţi sărut obrajii umezi
Şi tâmpla ninsă de venirea serii

Ce dor îmi e de tine mamă
Mă mistui iar în flăcări vii
Şoptindu-ţi numele într-una
În zări albastre şi pustii

poezie de Liliana Ghiţă Boian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un copil argat

Mamă scumpă, sunt străin.
Sunt argat la un hain.
Primesc mâncare ca un câine,
Nu ştiu de-apuc ziua de mâine.
Doamne,
de multă vreme îmi lipseşte
fiinţa care mă iubeşte.
Îndreaptă-o, Doamne, spre mine,
sufletul să mi-l aline.
S-aud glasul cum mă cheamă,
să simt căldura ei de mamă.
De dor să nu mai suspin,
inima să mi-o alin.
La Tine, Doamne, mă-închin:
scapă-mă de-al vieţii chin!
O minune să se-întâmple,
mama, sufletul să-mi umple.
Mereu să-mi fie aproape
să m-alinte zi şi noapte.
De tine, mamă mi-e dor
să te pot îmbrăţişa.
Către tine vreau să zbor
să te sărut, măicuţa mea.

poezie de Dumitru Delcă (21 iulie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor

Mi-e dor de zilele fierbinţi de vară
Când ne ţineam de mână sub castani,
Mi-e dor să te sărut ca prima oară,
Să simt din nou magia acelor ani.

Mi-e dor de noaptea cea cu lună plină
Când ne plimbam pe plajă îmbrăţişaţi,
Mi-e dor de chipul tău, de pielea fină,
De ochii tăi adânci şi minunaţi.

Mi-e dor de iarba verde, înrourată
Pe care alergai necontenit,
Mi-e dor să simt răcoarea ei curată
Şi să-ţi admir făptura ca vrăjit.

Mi-e dor să-ţi spun iar vrute şi nevrute,
Să simt că-s tânăr şi că te doresc,
Însă acestea-s lucruri dispărute,
Dar eu n-am încetat să te iubesc.

poezie de Octavian Cocoş (19 aprilie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de dor

Când de dor se lasă noaptea
Şi cânt melodii de dor,
Este pentru că de-al tău dor
Mi-am făcut altar să mor.

Când de dor îmi trece dorul
Şi se aşterne iarăşi dor,
Nu mi-e dor decât de tine
Şi-am ajuns să te ador!

poezie de Aniţa Vulcan Grigoriu
Adăugat de Aniţa Vulcan Grigoriu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De dor când îmi vei fi

Într-o zi
de dor când îmi vei fi
mă vor curta punţi de suspine
nuntindu-mă cu beznă

Într-o zi
de dor când îmi vei fi
voi bea din guri de crini peline
spatelui ierbii Lună

Într-o zi
de dor când îmi vei fi
voi scrie / un dumnezeiesc de îngeri /
cu amintirea ta pe masă.

poezie de Cipriana Tanu din Te iubesc altfel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de primul sărut (sonet)

DOR DE PRIMUL SARUT
(sonet de restrişte)

Îmi caut primul sărut prin amintiri,
Când mi se face dor de o iubire,
Ce-a fost a sufletelor contopire
Şi-i prizonier în tainice trăiri.

A fost doar o inocentă jertfire
De sentimente, ce pluteau în roiri
La matca vieţii, dar fără pătimiri
Şi năzuinţa de însufleţire.

Ecoul sărutului mai răsună
Pe portativul inimii stinghere,
Când sufletul pribeag îi cântă-n strună.

Se cuibăreşte în pustii ungere
Şi în tolba regretelor adună
Enigma sorţii scrisă în mistere.

*6 iulie - Ziua Internaţională a sărutului
Maria Filipoiu

sonet de Maria Filipoiu din Sonete dedicate (6 iulie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fashion

Arborez un zâmbet de ocazie,
Port o conversaţie de complezenţă
Fiindcă duritatea a intrat în desuet,
Iar sentimentalismul e în tendinţe,
Am pentru acest sezon o inimă accesoriu
Îmi ţes singură sufletul - o pânză transparentă
Zilnic mă îmbrac elegant, în fine gingăşii, fineţuri.
În faţa nesimţirii, îmi arunc de pe mine eleganţa, fără nicio pudoare
Mă dezbrac de caracter, în faţa prostiei
Îmi păstrez întotdeauna duritatea, ca haină de schimb,
Rareori, conştiinţa - material reciclabil
Pentru a rămâne în vogă, am îmbrăcăminte unisex şi... acelaşi tip de comportament
Pălăria o port sperând necontenit
Că cineva mă va face să o ridic
Acoperă-mi inima cu ceva...
Îmbracă-mă cu privirea ta...
Aceste cuvinte banalizate, prea mult purtate,
Mâine, cu siguranţă, vor fi aruncate!

poezie de Gorunescu Carmen Lidia din Vol Pasagere clipe
Adăugat de Gorunescu Carmen Lidia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărut cu-minte

Buzele tenebrelor mă alintă,
îmi şoptesc mistere antice,
îmi revarsă elixirul cunoaşterii,
îmi mângâie trupul ostenit...
Surasul unei raze pătrunde
prin spărturile de cremeni,
se multiplică şi se împraştie
în toate colţurile,
pe toţi nervii ce acum tremură de bucurie,
pe toate arterele şi venele ce clocotesc cu roşul lor aprins.
Întunericul se retrage neputincios ca o pată a trecutului
ca şi când n-ar fi vieţuit niciodată în mine, cu mine, pe mine...

poezie de Andrada Ianosi
Adăugat de Larisa Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor nemărginit

îmi este greu
să ajung la inima ta
încercări timide
eşuate...
dar mi-aş dori atât de mult
pe marea liniştită
a sufletului meu
nu este furtună
şi totuşi din valurile albastre
sclipind în soare
răzbate un zbucium...
dorinţa de a trăi
şi a iubi
întinde spre mine o mână
înotând spre răsărit
în ape limpezi
în unda sărată
vei găsi o lacrimă din ochii mei
şi atunci poate
vei privi spre zarea unde te aştept
cu dor nemărginit
în umbra înserării...

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor

mi-e dor,

mi-e dor de copilăria jucăuşă
unde toată lumea era a mea,
mi-e dor de adolescenţa zburdalnică
unde conta numai dragostea sinceră şi pătimaşă,
mi-e dor de gândul liber, când cugetam fără limite,
mi-e dor de naivitatea sentimentelor ce le aruncam
fără margini şi mă prindeam în jocul iubirii,
mi-e dor de surâsul mamei dojenitor
când făceam câte o boroboaţă,
căci săraca nu putea nici să se încrunte la mine,
mie dor de tot ce îmi e drag şi nu mai este,
mi-e dor de multe sentimente uitate,

mi-e dor.

poezie de Silviu Petrache (octombrie 2009)
Adăugat de Silviu Petrache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Astfel

Mă întorsesem strigând:
Unde este viaţa mea?
Doamne, ce-ai făcut tu cu mine
ca să-ţi mătur cu sufletul meu
natura lucrurilor.
De ce m-ai pus să-l văd pe arbor, doamne?
Şi, în genere, de ce m-ai dezrădăcinat,
făcându-mi picioare cu tălpi?
De ce m-ai blestemat să-mi fie
foame şi sete?
De ce te-ai logodit cu mine, doamne,
dându-mi dor de femeia mea iubită?
Hai, mori şi tu odată, doamne,
ca să fiu sigur că mor liniştit
şi nelogodit
şi plin de dor în sufletul meu
plin de dor.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce mai faci, mamă?

Nici eu nu mai ştiu ce am făcut cu timpul
Mi-e dor să îţi mai văd odată chipul
În nopţile când sunt atât de trist
Şi doar din amintirea-ţi mai exist

Doresc ca uneori să mă mai cerţi
Pe urmă, cu blândeţe, să mă ierţi
O zi de aş putea să îţi vorbesc
Dacă ar vrea Mai Marele ceresc

Mai vino iar, acum, când îmi e dor,
Când gândurile mele toate dor
Mai mângâie-mi odată fruntea încreţită,
Atige-o cu iubirea-ţi infinită.

Mai spune-mi despre tine, dragă mamă,
Am timp să te ascult, fii fără teamă,
Au fost atâtea zile, au trecut,
N-am reuşit să-ţi spun cât te-am iubit.

Acolo unde eşti, mai poţi să mă priveşti?
Îmi este dor de tine şi ştiu că mă iubeşti
Tu mi-ai rămas în inimă şi-n gânduri
Şi păsările pe deasupra, rânduri, rânduri.

Ţi-am mai vorbit din când în când de mine
Să nu te temi, aici e totul bine,
Aş vrea să îmi răspunzi, de bună seamă,
Acolo, sus, în ceruri, ce faci, mamă...

poezie de Dan Duţescu din Oraşul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Risipitor copil de dor

- Mi-e dor de mama, stelelor!
Îmi face semn din Carul Mare
Cu mâna sa tremurătoare,
Pe care s-o sărut mi-e dor.

- Sărută-ne doar cu privirea
Şi taci din gură despre dor,
Poet prieten cu iubirea
Şi veşnic fiu risipitor.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poet anonim

tatălui meu
Sunt marele poet anonim
Îmi înec genialul creier în vin
Numai în licoarea lui Bachus devine productiv
Ca oricare emotiv,
Îmi racordez inspiraţia la pana de scris
Îmi şterg transpiraţia, aştept vibraţia
Implor neîndurătorul destin
Să mă condamne la galerele eternităţii

poezie de Gorunescu Carmen Lidia din revista Boema, volumul Pasagere clipe
Adăugat de Gorunescu Carmen Lidia
Comentează! | Votează! | Copiază!