Celor doi studenţi care o şicanau

Unde vreţi s-ajungeţi, micuţii şi dragii mei ageamii?
O să vă învăţ chiar acum să rostiţi două-trei versuri –

Trântori imaturi care trag la flori ofilite, lipsite de parfum,
Iezişori râcâind cu coarnele gardurile de lângă drum.

poezie de Ho Xuan Huong, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viespi

Pe unde rătăciţi, fiinţe prostuţe? Veniţi încoace,
Sora voastră mai mare vă va învăţa să scrieţi versuri...

Viespi micuţe căutând nectar în flori ofilite,
Iezi căutând cu cornuleţele crăpături în garduri!

poezie de Ho Xuan Huong, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prăjitura care pluteşte-n derivă

Trupul meu este alb şi delicat împlinit.
Pot înota şi mă pot scufunda-n apă, neînvinsă.

Mâna care mă frământă uneori e aspră –
Dar eu păstrez întotdeauna flacăra inimii aprinsă.

poezie de Ho Xuan Huong, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balans

Laudă celui care a făcut acest scrânciob:
în vreme ce unii se leagănă, alţii privesc.
Un băietan îşi cabrează spatele, apoi împinge.
O fată bine făcută îşi unduieşte şoldurile.

Patru pantalonaşi roz flutură-n vânt,
două perechi de picioare întinse unele lângă altele.

Jocuri de primăvară. Cine nu le-a cunoscut?
Stâlpii scrânciobului au fost scoşi – au rămas găurile.

poezie de Ho Xuan Huong, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parfum de roză şi de tei

Parfum de roză şi de tei,
Flori de cais sunt ochii tăi...
Te poartă albii porumbei
În ochii mei, în ochii mei...

Ţi-aş dărui, dar tu nu vrei,
Dulci clinchete de clopoţei,
Parfum de roze şi de tei
Flori de cais sunt ochii tăi.

E vis şi ambră-n ochii mei
Şi liliac pentru acei
Ce în apusuri s-au născut
De la-nceput...

Parfum de roze şi de tei,
Eu te-am avut.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parfum de roză şi de tei

Parfum de roză şi de tei,
Flori de cais sunt ochii tăi...
Te poartă albii porumbei
În ochii mei, în ochii mei...

Ţi-aş dărui, dar tu nu vrei,
Dulci clinchete de clopoţei,
Parfum de roze şi de tei
Flori de cais sunt ochii tăi.

E vis şi ambră-n ochii mei
Şi liliac pentru acei
Ce în apusuri s-au născut
De la-nceput...

Parfum de roze şi de tei,
Eu te-am avut.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doina românilor

Dragii mei,
să ne unim,
Să putem să biruim,
Să aducem peste ţară,
Steagul alb şi primăvară...

Dragii mei
să fim buni,
Şi cu gândul la străbuni,
Să ne iubim între noi,
Să fim uniţi în nevoi...

Dragii mei,
în gând curaţi,
Aşa să devenim fraţi,
Să aducem peste ţară
Armonie... Omenie...

Dragii mei,
să avem credinţă,
Fără ea nu-i biruinţă,
România-i ţara noastră,
Însă patria cerească
O găsim când vom pleca,
Tatăl... ne va aştepta...

poezie de Gratiela Lionte
Adăugat de Gratiela Lionte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Învăţ

Învăţ când învăţ pe alţii
Învăţ când ascult
Învăţ când citesc
Învăţ de la copii
Învăţ de la animale
Învăţ de la natură
Învăţ să respir
Învăţ să trăiesc
Învăţ să iubesc
Învăţ... sa fiu OM...
Învăţ...

poezie de Viorel Vintila
Adăugat de Dan .C
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce e viaţa omului

Ce e viaţa omului,
E ca floarea câmpului,
Azi e floare pe câmpie,
Mâine nimenea nu ştie...
De aceea, dragii mei,
Sa avem mireasma ei!...

Ce viaţa omului,
E ca frunza codrului,
Stă în soare, stă în vant,
Dar tot cade pe pămant
De aceea, dragii mei
Să avem culoarea ei!...

Frunza, floarea,
Ea se bucură de soare
Când e frig e rabdatoare
Şi când toamna ea soseşte
Vrea nu vrea, îngalbeneste
Iar iarna când a venit
A plecat... s-a prăpădit...

Întâi suntem mugurasi
Verde crud suntem gingasi
Înverzim şi stralucim...
... dar apoi îngalbenim
Vrem nu vrem, ne prăpădim,
Vrem nu vrem, ne prăpădim...

Vedeţi voi dragii mei
Timpul nu-l oprim cu lei,
Şi de Frunza va cădea...
verdele îl vom păstra,
Şi de Floarea va pleca,
mireasma e pururea...
De aceea dragii mei,
Să avem culoare verde
Şi parfum ce nu se pierde,
Într-o zi noi vom fi duşi...
Nu ştim unde vom fi puşi...

poezie de Graţiela Lionte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fructul arborelui de pâine

Sunt aidoma cu fructul arborelui de pâine.
Ca să mă guşti trebuie să mă desfaci repede,
cât sunt proaspătă, cu pielea tare şi carnea densă.

Dar, oh, te avertizez, dacă mă atingi,
sucul abundent va ţâşni şi-ţi va păta mâinile.

poezie de Ho Xuan Huong, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă iubeşti, e sărbătoare în fiecare zi. Deci sărbătoriţi cum vreţi, unde vreţi, când vreţi şi cu cine vreţi!

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vecinul de lângă casă...

Vecinul de lângă casă
Niciodata nu te lasă.
Dar e simplu, dragii mei:
Îi cer voie numai ei.

epigramă de Dan Norea din Epi...Gramatica / Partea II-a, Proverbe (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Văduva

Spun, având şi argument,
Că-i femeia, dragii mei,
Care ştie, permanent,
Unde este soţul ei.

epigramă de Mihai Haivas din Epigrame mihăilene (2020)
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stai acasă...

Dragii mei, vă rog să staţi în casă
Afară acum nu e bine să ieşiţi
Umblă pe stradă Doamna cu coasă
Staţi în casă feriţi

Dragii mei oameni minunaţi
Ieşiţi doar să cumpăraţi mâncare
Să aveţi în dotare ai mei oameni mascaţi
La această înfăţişare. Doamna cu coasă vă dă nepăsare

Ştiu că vă place la soare
Aveţi răbdare... O să mai avem vreme
Aceasta este adevărata constatare
Tatăl nostru ne dă binecuvântare

Cu rugile voastre,
Dumnezeu nu ne va chema la El aşa devreme...
Doamne te iubim şi noi tare.

poezie de Florin Găman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dintr-o călimară

Îmi înfloresc bujori în păr
.....
Am plecat demult,
Din pragul amintirilor bătrâne.
Mi-e viaţa asta doar tumult
Şi-un drum ce-şi înfăşoară-n el
Flori şi două-trei ruine...

Îmi cântă fluturii în vânt
......
Am văzut argint în primăvară
Într-un tărâm pustiu...
Ah! Amintirea asta amară..
Îmi pune sufletul să scriu
Versuri dintr-o singură călimară.

Eu sunt...
Dar, tu ai fost?
Trecut plin lumini
Atunci când din tâmple
Îmi înfloreau crini?
Sau
Poate, fără vreo greşeală,
Am scris amândoi versuri
......
Dintr-o singură călimară...

poezie de Daniela Fărtăiş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem generaţia care asistăm la dezumanizarea umanităţii, mergând pe principiul bazei materiale şi financiare, dar să nu uităm, dragii mei, că generaţiile premergătoare nouă erau lipsite de aceste valori, dar erau mai fericite, cu un suflet mai pur şi mai curat. Totul depinde de ceea ce gândim...

aforism de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragii mei

Dragii mei,
Ciuda, barfa si lacomia
V-a facut mai mititei
Nu veniti asa de-n fata,
Indopati de norme alese,
De un limbaj de plecaciune...
Codul bunelor maniere
In gura voastra?
Ce uraciune!
Imbracati in sclipici,
Aducandu-va putoarea.
Ma varati in eprubeta,
Sa-mi etichetati valoarea?

poezie de Andrei Bledea (5 aprilie 2009)
Adăugat de Andrei Bledea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dintr-o călimară 🌸❤

Îmi înfloresc bujori în păr
.....
Am plecat demult,
Din pragul amintirilor bătrâne.
Mi-e viaţa asta doar tumult
Şi-un drum ce-şi înfăşoară-n el
Flori şi două-trei ruine...

Îmi cântă fluturii în vânt
......
Am văzut argint în primăvară
Într-un tărâm pustiu...
Ah! Amintirea asta amară..
Îmi pune sufletul să scriu
Versuri dintr-o singură călimară.

Eu sunt...
Dar, tu ai fost?
Trecut plin lumini
Atunci când din tâmple
Îmi înfloreau crini?
Sau
Poate, fără vreo greşeală,
Am scris amândoi versuri
......
Dintr-o singură călimară..

poezie de Daniela Fărtăiş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Templul parfumurilor

Cine ar fi putut modela această minunăţie?
Muntele deschide poarta spre peştera largă şi goală.
Budişti evlavioşi se nevoiesc să pătrundă înăuntru,
alţii o scrutează necontenit.

Stropii, picurând, formează un pârâiaş,
iar pescarii de pe jonci îşi apleacă frunţile.
Oamenii de la oraş se bulucesc şi ei
spre aceste păduri, spre aceste izvoare.

Ingenios, într-adevăr, Bătrânul din Ceruri!

poezie de Ho Xuan Huong, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Da... sunt şi ceasuri bune. Să le lăsăm să doarmă... să nu le deşteptăm. Să nu ne turburăm singuri sufletul. Să nu ne întoarcem lângă gardurile peste care ne-a aruncat vreun stufiş parfumul, să nu ne rătăcim pe potecile pe unde am cules vreo bucurie... să nu cercetăm colţurile de văi şi coastele de dealuri pe unde am lăsat vreun suspin să cadă... să nu alergăm înfriguraţi pe cărările unde am auzit vreun cântec cum n-a mai fost altul...

Hortensia Papadat-Bengescu în Femeia în faţa oglinzei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hai să fim isteţi, deştepţi chiar acum şi să ne bucurăm de ce avem pe al vieţii drum, pulverizând din abundenţă al recunoştinţei select parfum!

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!