Nocturnă
Afară, noaptea îmbrăcată-n tragedie oftează,
O uriașă văduvă agățată de fereastra mea.
Camera...
Printr-un uimitor miracol al luminii și-al focului
Camera mea e o grotă a aurului și-a pietrelor prețioase:
Atât de catifelat e mușchiul, atât de groase tapiseriile;
Și totul e plin de viață, și-i cald, și-i așa plăcut...
Parcă aș fi-n interiorul unei inimi.
Acolo,-n alb, patul meu este imaculat și vaporos
Ca o floare a inocenței.
Ca spuma unui viciu!
Această noapte cerne insomnie;
Sunt nopți negre, negre, care desconspiră
Trandafirii al soarelui...
În aceste nopți negre și, totodată clare, eu nu dorm.
Și te iubesc, Iarnă!
Îmi închipui că ești bătrână,
Îmi închipui că ești înțeleaptă,
Cu un corp divin de marmură lustruită,
Purtând greutatea Timpului ca pe o mantie regală...
Iarnă, te iubesc, iar eu sunt primăvara...
Eu roșesc, tu ningi:
Asta pentru că tu cunoști totul,
Asta pentru ca eu visez totul...
Astfel, noi ne iubim!...
Acolo,-n alb,
Pe patul meu imaculat și vaporos ca o floare a inocenței.
Ca spuma unui viciu!
Iarnă, Iarnă, Iarnă,
Noi cădem într-un tufiș de crini și trandafiri!
poezie de Delmira Agustini, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Iarna din sufletul meu
E iarnă,
în sufletul meu este ger.
Ca într-o lume cu altfel de reguli,
mă încălzesc și pier
asemeni fulgului de zăpadă.
Prea târziu să mai schimb ceva,
e iarnă și atât.
E iarnă, dragostea mea,
și afară e iarnă,
e prea mult pentru mine
și tu te-ai cuibărit
în ultimul loc cald,
m-ai alungat din ultimul loc cald.
Când vei pleca,
se va răci și acela.
poezie de Julieta Daiana Bock
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noapte de iarnă
E noapte, e iarnă și ninge frumos.
Iarna e ca o doamnă îmbrăcată în alb de sus pănă jos.
Ochii îi par blânzi, chiar dacă sunt de gheață!
Buzele îi sunt reci, dar inima plină de viață.
Părul ei e mângâiat de vânt ușor.
De sub tălpile ei gingașe răsare un covor alb, strălucitor.
E noapte de iarnă, eu stau la geam și privesc tăcut
Dansul fulgilor, un dans atât de fieric și plăcut.
poezie de Vladimir Potlog (8 decembrie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poemul ca loz câștigător
Vă spun:"E neagră", însă nu e neagră.
Vă spun:"E cioară", însă nu e cioară.
Ordinea ciorii negre este alta.
Vă spun:"E verde", însă nu e verde.
Vă spun:"E iarnă", însă nu e iarnă.
Dar eu posed acum o iarnă verde.
Poemul e un loz care câștigă
mereu. Jucați pe cioară: iată cioara.
Jucați pe mine: iat-o iarnă verde.
Esențiala diferență dintre
aceste lucruri n-are corp: trăiește
ca un abis cu buzele lipite.
poezie celebră de Ștefan Augustin Doinaș din Conjuratio poetica (1974)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ascuns în gând
Cât te iubesc,
Ce mai contează?
Ești amintire
Pentru mine...
Ești visul
Unei nopți de vară.
Ești floarea albă
În primăvară!
Ești soare
Într-o zi de iarnă,
Și ploaia-n lacrimi
Ce coboară,
Din cer în toamnă.
poezie de Doina Bonescu din Clepsidra
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul primei zăpezi
Cu albul tău imaculat
Ai mai venit odată iarnă,
Ca din norii tăi să cearnă
Câte un strop de apă înghețat...
Apoi, alert și cadențat
Ascunzi geamul la lucarnă,
Cu albul tău imaculat,
C-ai mai venit odată iarnă.
Copii cu obrazu-mbujorat,
Joviali, te iau în seamă
Deși îi târziu, e înserat
Și caldul lor cămin îi cheamă
Din albul tău imaculat.
rondel de Ioan Friciu (28 noiembrie 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chipul tău de floare
flori de măr... ce amăgire
într-o iarnă argintie
vis în nopțile de iarnă
dorul viu de primăvară
pe un colț de cer in soare
zăresc chipul tău de floare
întind mâna să-l cuprind
dar dispare-n infinit
a fost numai o părere
nu sunt flori și nu sunt stele
doar o iarnă cam geroasă
ce mă ține-nchis în casă.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visul unei nopți de iarnă
În apartamentu-mi debranșat,
Am avut un vis frumos:
Că asudam chiar dezbrăcat.
Se făcea că-s eschimos.
epigramă de Alexandru Truță
Adăugat de Alexandru Truță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sufletul meu e greu ca și crengile cireșului tău; o iarnă întreagă acoperit de ninsori, singur ca ciorile negre și corbii și mai negrii. Dar sufletul meu, o iarnă întreagă a fost alb, și în el te așteaptă cireșele, primăvara cireșelor mele.
Ionel Teodoreanu în Fata din Zlataust
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 2 comentarii până acum.
Textul original este scris în limba română.
Cartea "La Medeleni Vol. 3" de Ionel Teodoreanu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Iarnă, iarnă...
Mă înspăimânt că vine gerul
Și mi-o-ngeța... caloriferul.
distih de Ion Bindea din Distihuri (2009)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adio, iarnă
Adio, iarnă, ai plecat
Cu râul dezghețat aseară
Un soare cald s-a arătat
In pas venind cu primăvară
Imi pare rău, șuvițe negre
In noaptea lungă mângâiam
Fulgi albi se așezau pe gene
Cu un sărut ades topeam
In urmă ai lăsat să stingă
Focul din sobă ce ardea
Singurătatea e stăpână
Si vântul tremură-n perdea.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adio, iarnă
Adio, iarnă, ai plecat
Cu râul dezghețat aseară
Un soare cald s-a arătat
În pas venind cu primăvară
Îmi pare rău, șuvițe negre
În noaptea lungă mângâiam
Fulgi albi se așezau pe gene
Cu un sărut ades topeam
În urmă ai lăsat să stingă
Focul din sobă ce ardea
Singurătatea e stăpână
Și vântul tremură-n perdea
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noapte de iarnă
Patul meu e-atât de pustiu încât mă trezesc oră de oră:
Prin frigul tot mai pătrunzător bântuie vânturile unei nopți haine.
Draperiile fac valuri, zgomotele lor sunt asemeni zgomotelor mării:
O, acele valuri sunt valurile care poate mă vor readuce la tine!
poezie de Ch\'ien Wen-ti, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vis de iarnă
vara istovită a plecat în vacanță
pe un tărâm exotic cu marea de smarald
pielea i se acoperă cu bronzată nuanță
vântul răcorește palmieri și aerul cald.
o aștept să vină cu cântece de mierle
să crească în livezi bogătii de roade
clipele să pară prețioase perle
culese din marea plină de năvoade.
marea dragostei cu speranțe albastre
să aducă la țărm valuri prietenoase
cu pescăruși voioși în privirile noastre
și ultraviolete să vigoreze oase.
dar este iarnă, noapte și eu doar visez
că-ntr-un sejur de vară am să mă relaxez.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iarnă cu capricii
privește cum ninge liniștit afară
totul este alb desprins din poveste
din magia iernii lipsește o fanfară
cântul să răsune până sus pe crește.
gerul pictează flori la fereastră
fantezia iernii este mistificată
deseori pătrunde în dragostea noastră
ca o crăiasa de inimi fermecată.
trăiesc uimită o iarnă cu capricii
seducătoare zână în straie înstelate
timpul proiectează înghețarea fricii
în hotelul de gheață zidit în cetate.
să se cristalizeze vise fără vicii
țurțuri de bucurie să răsară-n provincii.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
The blue girl
/ ai visat îngeri
moartea era acolo sus
tu erai
acolo sus cu ei în brațe /
frunze negre printre fulgi albi
doruri care se amortizează încet
as vrea să plec într-un vagon
unde să cânte o singură vioară
albastră / un cântec despre iarnă
despre cum geamurile îmi mențin cu forța
respirația înăuntru
afară e o iarnă cumplită
iar dorul crește / cerșește eliberare
ca un deținut despe care nu știu nimic
dar care stă singur in celula lui
și ceva mă doare sigur
mă doare până la singurele oase pe care le mai am
până la tot sângele care se împrăștie pe podeaua vagonului
rămâi aici / rămâi în tăcere/ în frig/ în boala noastră
autistă / care ne-a prefăcut în doi fumători de vise
iar fumul se desparte de noi
odată cu aburii locomotivei
ce continuă să șerpuiască printre creste / fii tu inima mea/ albul muntelui care nu se sfârșește
/ fii tu boala care îmi acoperă inima cu frunze negre
rămase după o explozie nucleară / fii tu cenușa care să acopere toată
zăpada/ eu sunt deținutul închis în celulă
nu cunosc moartea / nu cunosc viața/
cunosc gratiile prin care văd trenurile mărșăluind
și care nu se mai opresc/ nu se opresc niciodată pentru că
am visat îngeri
moartea era acolo sus
eu eram
acolo sus cu ei în brațe.
poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iarnă
În vale, copiii se dau pe gheață,
Câmpia e acoperită cu zăpadă.
Cerul - plumburiu.
Prin aer trec păsări negre.
La marginea satului se văd vânătorii.
Copacii sunt înghețați și stingheri.
Se pregătește o noapte geroasă.
Totul e rece și alb,
Și deși mă aflu lângă Dunăre, pe Bărăgan,
Mă gândesc ce mare pictor a fost Breugel.
poezie celebră de Geo Bogza din Orion (1978)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Poemul invectiva si alte poeme" de Geo Bogza este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
Gânduri de iarnă
Peste pădure a-nceput să cearnă
Încă din zori cu fulgi mărunți de nea,
E prima oară când această iarnă
Te ține-un ceas vrăjit lângă perdea.
Sub bolta scundă se ițesc fantasme
Purtând vârtejuri sure prin genuni,
E anotimpu-n care crezi în basme,
E anotimpu-n care vezi minuni;
În minte amintiri se derulează,
Imagini care curg neîncetat,
Privești uimit la fiecare fază
Din minunatul vieții rezumat,
Copilăria veselă, senină,
Iubiri ce te-au vrăjit, te-au fascinat,
Emoții, mii, din zări încep să vină,
Alături de-ntâmplări ce te-au marcat,
Și-n gând îți spui acum întâia oară,
Într-un decor de-un alb imaculat:
- A fost această viață dulce-amară,
Dar parcă aș mai vrea un duplicat!
poezie de Marius Coge
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nopți de iarnă
Vântul irosește fiece silabă
Si alungă gândul intr-o noapte albă
Unde zbor de flutur te ademenește
Spunând că iubirea peste tot plutește.
Aripa pictată, fin, galben-maro
E la sindrofia unde ești cadou
Pe nepusă masă, fără șervețel
Unde vântul tainic este menestrel.
Ce inchipuire.... nopțile de iarnă,
Pun peceți pe suflet, pansament pe rană,
Si trezită-n zori din așa visare
Arde in fereastră ca o lumânare
Pâlpâirea zilei care luminează
Gândul tău cel tainic si iți afișează
Zâmbet cu-ndrăzneală intr-o iarnă rece
Bucurând in suflet clipa care trece...
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Abandon
oboseală / sevraj / linii de tensiune
între corp și inima care a încetat să mai bată
aparent / mă simt învăluită de un frig tăios
acum când a început să ningă din nou în martie
// nu îmi folosesc la nimic hărțile care îmi arată doar drumul înspre ieșiri //
încerc să merg în partea cealaltă cu soarele înfipt în carne ca o busolă
dezlipesc etichete de pe cutii alb cu mov
unde am pus la păstrare frica
și scriu a b an d on
//
aici în camera frigorifică carcasele animalelor nu mă înspăimantă
sunt detașata și calmă
în mod absurd îmi vine în minte imaginea mamei
cu corpul ei fragil atârnând și ea de unul din cârligele groase pline de grăsime
mă lipesc de ea
și in loc de răceală simt caldură
așa e de fiecare dată când corpul încearcă să mă mintă
dar mintea e mai trează ca oricând / micile dureri și micile obișnuințe
micile bucurii
au devenit
evenimente care mă scot din vise
trebuie doar să nu uit de unde am plecat
din acest oraș lăcuit ca o mare de gheață
am lăsat acolo totul
îmi aprind în vis o țigară în mijlocul unui bulevard
și îmi imaginez din nou blocurile de sticlă și metal din care am evadat
dar am adus cu mine tot
//așteptarea. frica. dominanța. înțelegerea.//
acestea sunt sentimentele care nu mă lasă să dorm
să visez un crater uriaș în care să mă prăbușesc / în zbor lin ca o pasăre
prinsă de iarnă fără casă. scriu din nou ab a n do n aici în camera frigorifică
în mijlocul lui martie
alături de mama mea înghețată pentru eternitate.
și respir aerul rece cu plămânii sedați/ obosiți/ în sevraj /
mai trag un fum de țigară și totul dispare în fumul și ceața această crescândă a visului.
poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Duioșia unei singure flori
e ceva ce nu-i în nicio carte.
liniștea unui loc neînșelător
unde paradisurile nu sunt mincinoase
acolo regrete și locuri în care ai mai fost
dispar din memorie
vine o zi
când te surprinzi că exiști
și primăvara poate fi actualizată chiar în zi de iarnă
într-o inimă cu resurse de statornicie
și când mă gândesc
totul ține doar de măiestria echilibrului
în mersul pe sârmă e îndeajuns
duioșia unei singure flori
pentru a tămădui toate rănile
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!