A fi mamă, tată, părinte în general nu este o meserie. E cea mai mare provocare a omului. Așa cum am scris într-o antologie de aforisme, prin copii, Dumnezeu ne amintește tot timpul ce ființe frumoase suntem menite să fim. Provocarea (care este și șansa noastră de a ne reîntoarce în paradisul pierdut al bucuriei pure, al iubirii necondiționate, al abandonului fericit) este să redescoperim această frumusețe în noi înșine, s-o recunoaștem în copii și să n-o mai distrugem nici în noi, nici în ei. Să ne reîntoarcem la instinctul de a trăi. Fără pretenții, fără așteptări, fără rușine. Să lăsăm copiii (și creațiile literare) să-și trăiască propria viață, urmăriți îndeaproape de bucuria manifestată de a le fi dat formă.
Silvia Velea în Memoriile păsării Phoenix, În loc de prefață (2020)
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre viață
- citate despre frumusețe
- citate despre bucurie
- citate despre timp
- citate despre tată
- citate despre superlative
- citate despre rușine
- citate despre religie
- citate despre rai
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Prin copii, Dumnezeu ne amintește tot timpul ce ființe frumoase suntem menite să fim.
aforism de Silvia Velea (20 decembrie 2015)
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi aforisme despre timp, citate de Silvia Velea despre timp, aforisme despre religie, aforisme despre frumusețe, citate de Silvia Velea despre frumusețe sau aforisme despre Dumnezeu
Dar cum să evităm să omorâm muște, purici? Prin fiecare mișcare pe care o facem, distrugem fără să vrem viețile unor ființe pe care nici nu le observăm. Asta spune mereu lumea, încercând să justifice în acest fel cruzimea față de animale. Dar cei care pun problema astfel uită că scopul omului nu este de a fi perfect în vreo privință. Sarcina care ne revine este numai de a încerca să ne apropiem de perfecțiune. Același lucru e adevărat și în cazul compasiunii față de animale. Noi, oamenii, nu putem trăi fără să provocăm moartea altor ființe. Dar putem să acționam cu un grad mai mic sau mai mare de compasiune. Cu cât mai multă compasiune aratăm față de toate animalele, cu atât mai bine este pentru sufletele noastre.
citat celebru din Lev Tolstoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre zoologie
- citate despre perfecțiune
- citate despre compasiune
- citate despre animale
- citate despre suflet
- citate despre muște
- citate despre moarte
- citate despre mișcare
Teatrul este un loc unde noi, oamenii, venim ca să ne vedem în oglindă așa cum suntem, nu cum am vrea să fim. Să vedem propria noastră viață, reflectată pe scenă de către actori într-un mod mai esențial și mai clar decât ce putem vedea noi înșine despre noi.
Andrei Șerban în revista Yorick (2012)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și citate de Andrei Șerban despre viață, citate despre teatru, citate de Andrei Șerban despre teatru, citate despre actorie sau citate de Andrei Șerban despre actorie
Femeia este dată omului pentru ca să facă copii; femeia este proprietatea noastră, noi nu suntem a sa. Ea ne dă copii, noi nu-i dăm nimica. Ea este proprietatea noastră după cum arborul care ne dă fructe este al grădinarului.
citat celebru din Napoleon Bonaparte
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre fructe, citate despre femei sau citate de Napoleon Bonaparte despre femei
Este atât de rar, încât nici măcar nu există. Cine vrea să trăiască? Gândul, nu-i așa? Dar gândul este limitat prin el însuși și vrea să trăiască, ce? Viața care este nelimitată, nu-i așa? O atare utopie nici toate mințile la un loc nu o pot trăi. Când vedem că suntem Viața, gândul se stinge natural în ea, cu toată pretenția trăirii și se reîntoarce Acasă. A fi Viața este libertate. A fi gândul înseamnă a trăi un construct psihologic despre viață, și nu Viața. Nu vedem că faptul de a exista este Dumnezeu însuși și nu vedem că majoritatea oamenilor nu există, ci gândesc că există și această închisoare conceptuală le curmă existența. Un copac de Sequoia nu vrea să își "trăiască viața" dar există 5000 de ani. Un "păduche numit gând sau mintea omului" pretinde că o trăiește, dar de abia atinge 100. Adevărul este uluitor de simplu.
citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre existență, citate despre limite, citate despre gânduri, citate despre psihologie, citate despre libertate sau citate despre copaci
E greu
E greu să fii singur pe lume,
Să nai o vorbă cui îi spune,
E greu printre străini să fii,
Dar nu acasă la copii,
Și este greu pentru un tată
Să lase acasă o mândră fată,
Și este greu pentru mămici,
Să-și lase puișorii mici,
E greu departe ca să fii,
Să înghiți amarul ce te apasă,
Știind că copilașii tăi,
Plâng prin unghiere în altă casă,
Cu ce am greșit în astă lume,
De tot ne bate Dumnezeu,
Lăsăm copiii și părinții,
Plecăm că este tot mai greu,
Într-un final când ne întoarcem,
Este distrus tot ce am avut,
Părinții nu mai sunt în viață,
Chiar și copiii au crescut
poezie de Silvia Tulbur (22 martie 2021)
Adăugat de Silvia Tulbur
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copilărie, poezii despre viață, poezii despre tată, poezii despre sfârșit, poezii despre religie, poezii despre plâns, poezii despre mândrie, poezii despre mamă sau poezii despre greșeli
Altfel de mamă
Noi cu toții avem 3 mame:
una-i mamă pe Pământ,
una este Mamă-n Ceruri,
iar a treia e Natura,
ce ne-nvață ce-i frumosul
prin miros de albi nuferi
și-n dulce zbor de fluturi..
Dar, noi fii nerecunoscători
uităm că ochii noștri
se vor oglindi mereu
în văi, munți și ape limpezi,
căci, Natura este mama...
Mama noastră... a tuturor.
Azi distrugem tot ce este mai frumos...
Florile și iarba verde
se vor stinge fără rost,
căci, noi oameni
fără suflet
otrăvim natura vie,
negândindu-ne vreodată
cât de greu o să ne fie...
Fără roua dimineții,
fără roze cu parfum îmbietor...
Doar izvoarele secate
și copacii fără frunze,
ne vor aminti mereu
că natura a fost prezentă
și a fost Mamă peste tot...
Tot ce-a fost viu și frumos!
Lacrimi reci, de sânge, parcă
se preling acum din ramuri
și Natura ne șoptește,
printr-un suspin dureros..
Să o lăsăm să trăiască,
căci, de n-am mai avea Mamă....
Vom fi simpli muritori
într-un haos monoton..
Fără dulce aer proaspăt,
fără iarbă de mătase..
Și cât vei vedea cu ochii
câmpiile vor fi pustii,
doar cu pâclă peste vii...
poezie de Daniela Fărtăiș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre frumusețe, poezii despre văi, poezii despre verde, poezii despre trandafiri, poezii despre sânge sau poezii despre suflet
Cea mai mare supărare este să ne recunoaștem pe noi înșine ca fiind propria noastră cauză pentru toate lucrurile rele.
citat celebru din Sofocle
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre supărare sau citate de Sofocle despre superlative
Fără îndoială
Actorului de superioară sensibilitate Emil Hossu
Fără îndoială iubito
noi doi
suntem o generație
nemaipomenit de nemaipomenită
deci
SĂ NE PURTĂM SOLDĂȚEȘTE
La revedere mamă
la revedere tată
eu plec să-mi fac datoria
totul e să-ți faci datoria
CURAJUL ESTE CARTEA NOASTRĂ DE VIZITĂ
și
pe loc repaos
pe loc repaos
de voie
Nu plângeți contemporani mai vârstnici
și nu mai vorbiți pe la colțuri
Pe vremea noastră
pe vremea noastră
iernilor li se dădea zăpadă
femeilor prioritate
bărbaților dreptul de a lua parte
Pe vremea noastră
pe vremea noastră
și nu uitați că
ÎNAINTE MARȘ!
Să ne încolonăm iubito
într-o dulce plimbare colectivă
perioada individului s-a terminat
Să ne adăpostim ca pentru luptă
și să facem copii
se simte o mare nevoie de carne
La revedere mamă
la revedere tată
EU PLEC SĂ-MI FAC DATORIA
poezie de George Astaloș din Retorice (1958)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre vorbire, poezii despre priorități, poezii despre plimbare sau poezii despre iubire
Cea mai mare frică a noastră nu este faptul că suntem inadecvați, ci este faptul că suntem puternici peste măsură. Lumina noastră, și nu întunericul din noi ne înspăimântă cel mai tare. Ne întrebăm adesea: cine sunt eu ca să fiu strălucitor, minunat, talentat, fabulos? Cine ești tu ca să nu fii? Ești un copil al lui Dumnezeu și faptul că joci la scară mică nu servește lumea. Nu este nimic grandios în a te micșora pe tine însuți astfel încât ceilalți să nu se simtă în nesiguranță alături de tine. Cu toții suntem meniți să strălucim. Ne-am născut să manifestăm gloria lui Dumnezeu în noi înșine. Iar asta nu se află în doar unii dintre noi, ci în fiecare. Și când ne lăsăm propria lumină să strălucească, le dăm și celorlalți permisiunea să facă la fel. Când ne eliberăm de propria frică, prezența noastră îi eliberează automat pe ceilalți.
citat din Marianne Williamson
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre lumină, citate despre întuneric, citate despre talent, citate despre spaimă, citate despre nesiguranță, citate despre naștere sau citate despre jocuri
Ahoe fără... Ahoe
A trăi făr' a trăi
Și a crede făr' a crede,
Prevăzând făr' a prevede,
A grăi făr' a grăi...
A iubi făr' a iubi
Și a plânge făr' a plânge,
Sângerând fără de sânge,
A muri făr' a muri.
Demiurg făr' demiurg,
Luminând fără lumină,
Și amurg fără de-amurg,
În pământ fără de... tină!
Parfum rar fără parfum
Sfârșit fără de sfârșit,
Spășit fără ispășit
Și fum des fără de fum.
Aromat fără aromă,
Absolut făr' de-absolut
Și salut fără salut
Axiomă-n axiomă.
Mamă, mamă, fără mamă,
Tată, tată, fără tată,
General fără armată
Și bigam fără bigamă...
Nevoiți fără nevoie
Și buni fără bunăvoie,
Să strigăm, în cor, Ahoe,
Ahoe fără... Ahoe!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte sau poezii despre lumină
Suntem aroganți
Suntem răi și aroganți,
I-ncurcăm pe guvernanți,
Vrem mâncare și copii
Și ne place să fim vii,
Mama noastră de zbanghii!
Degeaba vă mirați mereu
Că nu e-n ceruri nici un sfânt,
Nu poate fi lumină sus,
Când nu-i dreptate pe pământ.
Ce fel de lume ni s-a dat,
S-o tot falsificăm, stângaci,
Cu milioane de bogați
Și miliarde de săraci!?
Măcar pentru acești copii
Un alt noroc să fi adus,
Dar, vai, sub cinice poveri,
Ei trec prin școli cu preț redus.
Bătrânii noștri mor uitați,
Pe-același tragic aisberg,
Că, la bolnavi de vârsta lor,
Salvările nici nu mai merg.
Și, după tot ce-am îndurat,
Când mai umili și când mai bravi,
Tot noi, cei pedepsiți din Est,
Mai devenim o dată sclavi.
Și după ce c-am suportat
Al rinocerilor arest,
Tot noi plătim impozit nou,
Pe toate rănile din Est.
De libertate amăgiți,
În fostul nostru lagăr mort,
Azi, nu ne duce nicăieri
Umilul nostru pașaport.
Iar, dacă nemții s-au unit,
Sfidându-și ultimul infarct,
De ce aceiași păpușari
Pe noi, românii, ne despart?
Deocamdată n-am aflat
Un singur șef să fi venit,
Să facă bine pe pământ
De dragul omului cinstit.
E totul numai interes
Și tot așa va fi mereu,
O lume fără sens moral,
Ce l-a ucis pe Dumnezeu.
poezie celebră de Adrian Păunescu din Rezervatia de zimbri (10 iunie 1994)
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre șefi, poezii despre școală, poezii despre vârstă, poezii despre tragedie, poezii despre teatrul de păpuși, poezii despre sărăcie, poezii despre stângaci sau poezii despre sfinți
Trăiască România
Dacă ne-nfruntă munții, cu munții ne vom bate
Pentru lumina țării și pentru libertate
Aici ne e cuvântul când îl avem de spus
Decât slujirea țării nimic nu-i mai presus
Jurăm credință luptei, oricât ar fi de grea
Jurăm că pentru țară și viața ne-o vom da
Jurăm să nu ne mintă nici clipa, nici vecia
Trăiască libertatea, trăiască România
Trăiască-n fericire și-n liniște poporul
Trăiască România, trăiască tricolorul.
Dar țara nu se face cu lași, cu apatrizi
Iubirea nu te scuză când ochii îi închizi
Să curățăm tot răul din viața României
Că noi suntem partidul și țara omeniei
Nu creadă hoții muncii că ei sunt mari și tari
Noi suntem patrioții revoluționari
Avem contract pe viață cu visul și cu glia
Trăiască libertatea, trăiască România
A noastră este țara c-o moștenim deplin
Va trebui întreagă s-o dăm celor ce vin
La cei născuți și astăzi, și mâine, și poimâine
Nici pâine fără muncă, nici muncă fără pâine
Nici călăreți pe aer, nici cai fără călări
Nici țară fără lume, nici lume fără țări
Să crească-n lume pacea, dreptatea, bucuria
Trăiască libertatea, trăiască România
Trăiască muncitorii, țăranii, cărturarii
Trăiască demnitatea cea fără de avarii
Dacă renunți la luptă, n-ai ce să mai aștepți
Nimica nu se face-n poziție de drepți
Să facem România prin toți și pentru toți
Un teritoriu liber de-orice prejudecăți
Să fie-al nostru dreptul și-a noastră datoria
Trăiască libertatea, trăiască România
Jurăm din milioane de inimi și destine
Din orice fel de sânge ne murmură în vine
Jurăm bătrân și tânăr, femeie și bărbat
Credință României necondiționat
Că țara-i bogăția ce veșnic ne rămâne
Și glasul ei ce îndeamnă: "Deșteaptă-te, române!"
Nu ne-nspăimântă nimeni cu forța sau pustia
Trăiască libertatea, trăiască România
Suntem, de e nevoie, o țară de soldați
Suntem, de e nevoie, un lanț de munți Carpați
Durerea țării noastre făcută-i să ne doară
Ne place libertatea, ca oameni și ca țară
Și soarele dreptății să lumineze sfânt
O țară roșu, galben și-albastru pe pământ
Aceasta-i viață noastră, aceasta ni-i tăria
Trăiască libertatea, trăiască România.
poezie celebră de Adrian Păunescu din Cenaclul Flacăra
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre România, poezii despre munți, poezii despre muncă, poezii despre dreptate, poezii despre călărie, poezii despre țărani sau poezii despre zgârcenie
Când oamenii mă întreabă dacă un dumnezeu a creat universul, eu le spun că acea întrebare în sine este fără sens. Timpul nu a existat înainte de big bang, așa că nu există timp în care dumnezeu să poată să facă universul. Este ca și cum ai cere indicații pentru a ajunge la marginea Pământului; Pământul este o sferă; nu are o margine; așa că a o căuta este un exercițiu inutil. Fiecare dintre noi este liber să creadă ce vrea, și este punctul meu de vedere că cea mai simplă explicație este că nu există nici un dumnezeu. Nimeni nu a creat universul nostru, și nimeni nu ne dirijează destinul. Asta mă duce spre o realizare profundă; Probabil că nu există rai, și nici viață după moarte. Avem doar această viață ca să apreciem marele design al universului, și pentru aceasta eu sunt extrem de recunoscător.
citat clasic din Stephen Hawking
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe citate despre recunoștință sau citate despre creaționism
O zi clară și fără amintiri
Peisaj fără soldați,
Fără gândurile oamenilor morți,
Așa cum erau ei acum cincizeci de ani,
Tineri respirând în aerul plin de viață,
Tineri pășind prin ziua însorită,
Aplecându-se,-n uniformele lor bleu, să atingă ceva,
Astăzi mintea nu mai este parte a vremii.
Astăzi aerul este limpezit de orice.
Are cunoștințe doar despre nimic
Și curge peste noi fără niciun rost,
Ca și cum nimeni dintre noi n-a fost vreodată pe aici
Și nu se află nici acum: în acest spectacol superficial,
În această invizibilă activitate, în această logică.
poezie de Wallace Stevens, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tinerețe, poezii despre timp, poezii despre superficialitate, poezii despre prezent, poezii despre peisaje, poezii despre logică sau poezii despre gânduri
Chemarea unui copil
E multă tristețe în țară.
Sărăcia, departe v-a alungat.
A trecut un an și-o vară
De când pe-acasă n-ați dat.
Mi-e foame, mamă, și mi-e frig.
Picioarele mi-au înghețat.
În zadar mamă te strig,
Tu prea departe ai plecat.
Mă doare capul și mi-e rău,
Și plânge sora mea.
S-a-mbolnăvit de dorul tău,
Și noaptea-n somn ea te striga.
Nici tata nu se mai întoarce,
Nici el nu știm unde-a plecat.
În casă bunica noastră zace,
Pe drumuri, mamă, ne-ați lăsat.
Suntem străini în sat la noi
Și nimeni nu ne-ajută.
Printre străini sunteți și voi.
Doamne, ce viață pierdută!
Pâinea noastră-i cea mai bună
Chiar când n-o avem la masă.
Veniți să fim iar împreună!
Mamă, întoarce-te acasă!
Ne este prea greu fără voi
Și gânduri negre ne încearcă.
Îndurați-vă, mamă, de noi!
Nu lăsați vremea să treacă!
În casa noastră-i cald și bine
Când suntem cu toți la masă.
Vă așteptăm și azi, și mâine
Să faceți cale întoarsă.
poezie de Dumitru Delcă (23 mai 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre tristețe, poezii despre trecut, poezii despre somn, poezii despre sat sau poezii despre pâine
Motănel
Motănel poartă cravată
Costumul alb fără pată
A ieșit pe scena mare
Pregătit pentru o cântare
Glasul său de bariton
Dă împrejurimi ocol
Replică-i dă Sultănica
Suind scena "mititica"
Rochia-neagră de seară
Ochii ei strălucitori
Doi luceferi printre nori
Toată o frumusețe rară
Cucerind pe Motănel
Cântă în duet cu el.
A fost seara lor cea mare
Apoi Motănel dispare.
Iar frumoasa Sultănică
Deveni curând mămică.
Motănel unde-o fi oare
Ca să-i dau vestea cea mare?
Motănele, că ești tată
A cinci copii dintr-o dată.
Băieții sunt blonzi ca tine
Fetele brune ca mine.
Tu umbli hoinar prin țară
Nu ești grijuliu de fel
Nici măcar un șoricel
Pensie alimentară...
Dar lasă, că nu-i nimic
Îți spun asta ca să știi
Ne-a înfiat pe toți Bunica
Pe mine și pe copii!
Pe Bunica tu n-o știi
N-a putut avea copii.
Cum nu are nici nepoți
Ne-a înfiat pe noi toți.
Și-mparte pensia-n șapte
Pentru carne, pâine, lapte,
Suntem toată bucuria
Pentru Bunica Maria.
Iar tu, Motănele dragă,
Stai acia fără vlagă
Lângă ghena de gunoi
De vrei, hai, vino la noi!
Stăpânul meu bun și drept
Trist, dar dete faliment.
Și-a plecat în altă țară
Eu am fost "mutat" afară.
Să fiu tată? Cum se poate?
Vremea-n doi a fost prea mică.
Să stau eu lângă Bunică?
Nu renunț la libertate!
Morala:
Vezi adesea printre noi
Nenumărați motănei,
"Aventură și arginți"
Nu concep a fi părinți!
fabulă de Constantin Iordache din Buchet de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre seară, poezii despre pisici, poezii despre păr blond, poezii despre pensie sau poezii despre ochi
Nepoții noștri ne acceptă pentru noi înșine, fără a ne certa sau a încerca să ne schimbe, așa cum nimeni nu s-a purtat de-a lungul vieții cu noi, nici părintii, nici rudele, nici soții, nici prietenii și chiar nici proprii noștri copiii deveniți adulți.
citat din Ruth Goode
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre căsătorie, citate despre soție, citate despre soț, citate despre schimbare, citate despre rude, citate despre prietenie, citate despre devenire sau citate despre copilărie
Raiul românilor
Să fim copii? Am fost copii!
Și vom mai fi pe-acest pământ
Cât unul din părinți trăiește
Purtând spre cer sufletul sfânt.
Cum tata a plecat demult
Spre-adâncul liniștii divine,
Pun pâine pe mormânt și flori,
Cu lacrimi ud ziua de mâine.
Să fim copii? Suntem copii
În fața crucilor ce cresc
Sub iadeșul de porumbei,
Pe-aripi cu steagul românesc.
Că, Doamne, țara ni-i tot mamă,
Pământul ei ni-i trup domnesc,
Suntem copii dintotdeauna
Și pentru asta o iubesc!
E sfântă dragostea-ntre noi:
Copii, părinți, apoi bunici,
Că de la mare până-n munți
Raiul românilor e-aici!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfințenie, poezii despre țări sau poezii despre trup și suflet
Apropiindu-te de Dumnezeu trebuie să-ți arăți ființa unitară, rod al Creației Sale, că sufletul ți-e suflare dumnezeiască, iar trupul ți-e zidire pământească, că numai prin rugăciune îți recapeți adevărata libertate de a sta în dreapta Adevărului.
Uneori, în ceasurile grele ale omului țâșnesc râuri de lumină în căutarea adevărului pierdut iubirea. Tot în rugăciuni se sfărâmă și zidurile de gheață din inima omului de piatră, că piatră e atunci când și-a pierdut iubirea.
Când îngerii-s tăcuți la capătul disperării, rămâne doar speranța ca o hrană dulce și întăritoare, fără de care nu poți trăi, așa cum nimic nu e fără Dumnezeu: nici credința, nici firea limpede a omului că-n spicul grâului e pâinea noastră cea de toate zilele - trup din trupul Domului.
Camelia Oprița în Ispita, generator de întuneric în spiritul omului și îndepărtare de Dumnezeu
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre trup și suflet, citate despre zile, citate despre tăcere, citate despre râuri sau citate despre pâine