Rușine, deci, și închinare ție, când Dumnezeu în cer stă într-o rână ca să învețe însuși poezie cu "11 elegii" în mână.
Adrian Păunescu în Închinare lui Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Minulesciană
În cotețu-n care ouă,
De trei ori pe săptămână,
O găină cam bătrână,
Când o mână ce o mână,
Un păgân și o păgână,
Amândoi stând într-o rână,
Merg s-o caute de lână.
poezie de Ioan Marinescu-Puiu (2017)
Adăugat de Ioan Marinescu-Puiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu nici nu știu cu cine mai vorbesc,
Atunci când scriu aicea poezie
Și dacă tot dezastrul pământesc
Într-adevăr mi se cuvine mie.
catren de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plimbare
Ținându-te de mână pe sub această noapte,
cu Luna într-o rână și stele-mprăștiate,
ne place că-i călduță, amețitoare boarea-i,
ce vântul o aduce și-o suflă cu suflarea-i
Și mă privești, nocturnă, cu părul răvășit,
c-o mână ți-l ridici, de câte ori insiști,
să ți-l întorci spre spate, să ți se vadă fața
și ochii îți strălucesc, când mă privești din dreapta
Ținându-te de mână și tu cât de sfioasă
și eu tăcut și pomii și noaptea luminoasă
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Academicianului Adrian Păunescu
Cu "Cartea cărților de poezie",
Sunt convins că ai fi vrut
Să intri în Academie
La noi... nu peste Prut.
epigramă de Vasile Iușan din Academice (2011)
Adăugat de Vasile Iușan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Calendar
După atâta trudă și rușine,
După atâta jertfă și prăpăd,
Nu mai credeam să te găsesc în mine
Și într-o zi să pot să te și văd.
Și nu-nțeleg cum te-ai putut ascunde
În zațul unor vârste fără leac
Și nici nu știu de unde până unde
Am mai avut puterea să te fac.
Când ai venit, puteam să fiu sihastru
Și-n munții enigmatici să mă-ngrop,
Dar ochii tăi, spălându-mă albastru,
Au doborât și cerul, strop cu strop.
(...)
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
La moartea lui Adrian Păunescu
"Cartea cărților de poezie"
Îți este opera și epitaful,
Din "Flacăra", pe cât era de vie,
Pe-atât se-alege astăzi praful.
epigramă de Vasile Iușan din La români iară și iară, apar vânzători de țară (2012)
Adăugat de Vasile Iușan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adunarea de luni
Început de săptămână,
Cam pe dos, cam într-o rână...
Stau să mor, parcă mă dor
Mâinile de la picior,
Picioarele de la mână
Și tăcerea ce mă-ngână...
Ca izvorul din fântână,
Setea mută din țărână...
Stau să zac, de vlagă stors
Ca un tors ciorap întors
De o mână, să rămână
Pe față... o săptămână.
poezie de Marius Robu din Suflet la troc (23 februarie 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dus-întors
C-am talentul într-o rână
Mă bârfesc de zor antumii:
Mi-am ieșit puțin din mână
Și-am intrat în gura lumii!
epigramă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anestezistului Bacalbașa (rondel pamflet)
Cu expresii de calmare
Când își intră omu-n mână
Bacalbașa? - sincer pare
Însă e... gloabă bătrână...
El cu mintea într-o rână
Spre "umor" având chemare
Cu expresii de calmare
Omul nostru-și intră-n mână...
Și să vezi la el strigare
Nu te lasă gloaba până
Nechezând - cioban la stână
Să te calce în picioare...
Cu expresii de calmare!...
rondel de Gheorghe Gurău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poetului la moartea sa (Lui Adrian Păunescu)
"Zăpezile postume" au început să cadă
Și lumea, adevărul a început să-l vadă.
Cum la nevreme iarna în vară, azi începe
La fel plecarea ta, eu nu o pot pricepe.
În vene îmi îngheață cuvântul de iubire.
Cum te-am iubit o viață, poete, în neștire!
Cum m-am rugat la stele, mereu să lumineze
Suișul vieții tale, mereu pe metereze.
Sărac și fără vlagă mă lași acum, o pradă,
Să duc,, lămpașul tău,, în lumea de paradă.
"Biet lampagiu" se duse într-o audiență
La însuși Dumnezeu, să ceară-acum clemență.
(pentru poporul său).
Să stăm în rugăciune și să luăm aminte
Că viața-i trecătoare și trece prin morminte!
Să nu uiți niciodată, popor înstrăinat
Cum, către Dumnezeu, poetul te-a-nălțat
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvențe în alb și negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poetului Adrian Păunescu - in memoriam
În noaptea primăverii chitarele cântau,
Le cerea cuvântul pentru cuvânt.
Necuvintele se dizolvau încet și dispăreau,
Se dezrădăcinau și deveneau pământ.
În noaptea verii chitarele strigau,
Din ele izvora iubire pentru iubire.
Durerile se dizolvau încet și dispăreau,
Se dezrădăcinau, devenind amintire.
În noaptea toamnei chitarele plângeau,
Flacără din flacără în sine iluminând.
Se dizolvau cenzurile, se vizualizau
Cuvântul din cuvânt și găndul din gănd.
În noaptea iernii corzile vibrau
Poezia în cântec, cântecu-n poezie.
Se dizolvau în noi și generau
Fiori în suflet pentru veșnicie.
În noaptea vieții adevărurile plângeau,
Cu degete-n "V" Adrian Păunescu le recita,
Se dizolvau vechi mentalități și dispăreau,
Pentru o lume nouă ce-ar putea exista.
În noaptea morții amintirile strigau,
Cu degete-n "V" Adrian însa tăcea,
Se dizolva ura toată, oamenii plângeau,
Știind că un neam fără suflet n-ar exista.
În noaptea eternității oamenii visau,
Cu degete-n "V" Păunescu definitiv pleca.
Se dizolvau evidențe, oamenii gândeau,
Știind că un neam fără poezie n-ar exista.
poezie de Marieta Măglaș
Adăugat de Marieta Măglaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Cu noi e Dumnezeu
Azi lumina din lumina
Pamantu-n trupuri ne e greu,
Dar e usor cand se inchina:
Cu noi e Dumnezeu.
Am ostenit de atata noapte
Dar vom iesi din defileu
Pentru lumina sfintei soapte:
Cu noi e Dumnezeu.
Nu suntem niste animale
Cu suflet amanat mereu
In noi e mila si e jale
Cu noi, cu noi e Dumnezeu.
Luati lumina din lumina
Paharuri curg din minereu
Credinta noastra e crestina
Cu noi e Dumnezeu.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
La apariția volumului de versuri "Să ne iubim pe tunuri" de Adrian Păunescu
Zise ea citind volumul:
- Când iubești cu-adevărat
O fi bine și pe tunuri,
Dar mai bine... este-n pat.
epigramă de Petre Gigea-Gorun din Printre epigramiștii olteni (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Două lucruri sunt imposibile: a vedea cu ochii pe Dumnezeu și a povesti dragostea.
citat celebru din Adrian Păunescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un poet trebuie să aibe întotdeauna ochii deschiși deasupra lumii; așa poate fi un bun observator: iată cum se naște o poezie patriotică bună. Iar Adrian Păunescu a reușit acest lucru.
Ștefan Radu Mușat în '' Să nu-l uităm'' Proiect cultural în memoria lui AP în cadrul Asociației Scriitorilor Academus B (2014)
Adăugat de Nicoleta Munteanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un poet trebuie să aibe întotdeauna ochii deschiși deasupra lumii; așa poate fi un bun obseravator: iată cum se naște o poezie patriotică bună. Iar Adrian Păunescu a reușit acest lucru.
Ștefan Radu Mușat în '' Să nu-l uităm'' - Un proiect cultural în memoria lui AP în cadrul Asociației Scriitorilor Academu (2014)
Adăugat de Nicoleta Munteanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poetului Adrian Păunescu
A plecat din viață omul Păunescu,
A rămas în viață poetul Păunescu.
Un om mai puțin în România,
Rămâne poetul, rămâne poezia.
poezie de Dumitru Delcă (5 noiembrie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bucuria reușește să îi facă pe oameni mai buni. Doar astfel, sufletul... poate aprinde în trupurile noastre, lumina dulce a vieții. Bucurați-vă fără rușine, tristețea e o rușine mai mare. (Îngăduitor, privesc impertinența acestor rânduri. Câtă "poezie" într-o zi atât de plictisitoare.)
Iosif M. Cristian în Forță și metamorfoză
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adrian Păunescu și Mihai Eminescu, cei doi sfinți ai Literaturii Române. De-a pururi la ei să ne închinăm, căci în ei se află Dumnezeu!
Ștefan Paraschiv în Blogul Mareșalului Crai
Adăugat de Mareșalul
Comentează! | Votează! | Copiază!
Telefon îmbătrânind
Trec anii și se numără ca banii
Și viața mă așază pe rugul ei cărunt,
Bunica nu-mi mai spune nani-nani,
Mă-nfrigurează fiecare amănunt.
Și cel ce-am fost și cel ce sunt se ceartă,
Dar vai și-acest război e-atât de monoton,
Mi-mbătrânește numărul la poartă,
Mi-mbătrânește numărul de telefon.
Se adaugă mai fiecare oră
Și telefonul sună distant și suveran
Și parcă și el însuși mă imploră
Să nu-l tot schimb adăugând un an.
Acum, când crucea anilor e spartă
Și omul de zăpadă, ce sunt, își ia palton,
Mi-mbătrânește numărul la poartă,
Mi-mbătrânește numărul de telefon.
Răsună-n mine toate ca-ntr-o sală
În care mormăie strigoiul unui urs
Și crește din greșeală în greșeală
Pedepsitorul căilor ce le-am parcurs.
Și dacă moartea mea nu mai e moartă
E că eu însumi mi-am ajuns un zvon,
Mi-mbătrânește numărul la poartă,
Mi-mbătrânește numărul de telefon.
Ceva, aici, produce căruntețe,
O fabrică de calcar la mine-n oase văd
Și vine albul ei să mă învețe
Cum să surâd aliniindu-mă-n prăpăd.
Cu fiecare an ce nu mă iartă,
Ca într-o adunare făcută monoton
Mi-mbătrânește numărul la poartă,
Mi-mbătrânește numărul de telefon.
poezie celebră de Adrian Păunescu din Rezervația de zimbrii
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!