Petală cu petală

Petală cu petală se scutură din viaţă
şi moartea dă năvală pe câmpul cu verdeaţă.
Când încă o petală din chipul tău frumos,
se scutură alene, vibrând armonios,
Priveşte cu mândrie, gândind neîncetat,
la restul de petale, ce nu s-au scuturat!

poezie de Dumitru Delcă (iulie 2023)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

femeie

Femeia, o floare

Aleasă floare-i, când o iei,
Şi chiar te bagă-n boală,
Când cad, discret, toate-ale ei,
Petală cu petală!

definiţie epigramatică de Mihai Cosma din Epigrame cu şi despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eldorado

Amurg pe-o mare de topaz...
Porneşte nava-n joc de spume,
Iar cei plecaţi spre-o altă lume
Stau înlemniţi ca-ntr-un extaz.

Adio!... o copilă pală,
Cu gesturi mute de delir,
În unde zvârle-un trandafir,
Smulgând petală cu petală.

Iar cerul ftizic scuipă sânge;
Un glas pierdut în valuri plânge;
Se-nalţă adieri bolnave.

Un marinar uitat în port
Priveşte urma mândrei nave
Sarcastic ca un cap de mort.

poezie de Dumitru Iacobescu din Quasi (1930)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plantaţie de ore

mă tem să nu-mi frâng dimineaţa asta crudă
mă aplec uşor peste linişte să nu o trezesc
e plăcut să asculţi cum creşte acest minut
făcându-se oră
întreaga plantaţie de ore devenind câmpul de lavandă
în care nu mişcă decât imaginaţia mea
la limita cerului înfometat de soare
un trandafir îşi spală în rouă petală cu petală
de parcă ar fi obosit întreaga noapte iubind

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un scaun, o petală

O bicicletă cu roţi de curcubeie
Cu scaun dintr-o petală
Am să-ti creez cu poemele
Să te ridic cu versurile
Să zbori unde..
Ţi-ai uitat visele
In cel mai lung vis în vis
Ce să-l simţi infinit

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O sepală, o petală şi un spin

Ca o părere, un freamăt de ramuri
Peste zorii de vară - blând alizeu -
O sepală, o petală şi un spin -
Un licăr de Rouă - O Albină ori două
Şi floarea asta - sunt Eu!

poezie celebră de Emily Dickinson, traducere de Ileana Mihai-Ştefănescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vedenie finală

Învins de esenţial şi de straniu,
mi se prefiră carnea-n melodie,
melancolia îmi inundă craniu',
ispitele-mi dau aripi sine die...

Înmărmurirea sânilor tăi verzi
fac pietrele să lăcrimeze-n undă,
în recviem de flaut tu mă pierzi
şi-n nimb de alb lumina ne scufundă.

Sudul întreg mi se prelinge-n sânge,
înaltu-ţi zbor converge-n sens invers
şi forţa gândului tău mă constrânge
să-mi scapăt, iute, lacrima în vers...

Mi-au năpădit aromele-n ţesuturi,
când ţi-ai dat jos petală cu petală,
şi,-n patul ierbii invadat de fluturi,
m-ai sugrumat, vedenie finală...

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O glumiţă

Despuind migdalu-n floare, petală cu petală,
Farmacistul isteţ, în dibăcii deloc sărac,
Doar un singur strop de licoare letală
Reţine din dulceaţa întregului copac;

Din amăreala împachetată în eflorescenţă
Şi otrava-i ucigătoare peste măsură
Poetul extrage translucida florilor esenţă,
Decât orice strop de mied mai pură.

poezie de Elinor Morton Wylie, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O petală de vise

O petală de vise,
Am făurit din corola primăverii tale
Ispitele promise
Au deschis cufărul cu păcate abisale.

Te văd cum curgi pe curcubeu,
Pictat de-un Demiurg pe-un sacru şevalet
Am nopţi furate de la zmeu
Hai să scriem împreună al iubirii alfabet.

În vis eu bat la poarta ta,
În noaptea caldă vreau să te răpesc, să fii a mea
Cu iubirea ta m-oi îmbăta
Iar inima precum un rug aprins, ardea.

Te chem în rugi, în altare,
La margine de infinit în crunte dimineţi
Să cobori pe o rază de soare
Lumina ta este fiorul acestei surde vieţi.

O petală de vise,
Plânse din cerul spânzurat pe edenul promis
Descătuşând uşi închise
Se împlineşte proorocia din anticul zapis.

poezie de Cristian Gabriel Vulpoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea Mariei

Cum vezi în creangă roza în haina-i veşnic nouă,
În tinereţea lumii de Mai, prin alte flori,
Şi cerul gelozind-o de viile-i culori,
Când zorile o scaldă cu lacrime de rouă;

Corola-i poartă gingaş iubirea triumfală;
Îmbălsămând grădina cu-arome dulci şi moi:
Dar sub arşiţa dură, sub grindină şi ploi,
Tânjeşte-ncet şi moare, petală cu petală,

Tot astfel în avântu-ţi de-ntâia tinereţe,
Când lut şi cer cinstitu-au suava-ţi frumuseţe,
Ţi-a fost tăiat de parcă al vieţii fraged fir.

La groapa ta primeşte-mi a lacrimii ardoare,
Şi vasul plin cu lapte, şi-acest belşug de floare,
Ca trupul tău să fie şi mort un tandafir.

sonet de Pierre de Ronsard, traducere de Nicu Porsenna
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chipul tău

Chipul tău, vişin în floare,
Curcubeu de-alint şi dor,
Patimă şi provocare,
Nebunie sau amor.

Chipul tău, albă petală,
Orizont... abia sfinţit
De o veşnicie goală
Şi un cinic... infinit.

Chipul tău... exuberanţă,
Îndrăzneală şi plăcere,
Pasiune sau speranţă,
Enigmatică... tăcere.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din osul vremii

Am sechestrat o floare-n ochiul stâng
I-am smuls apoi petală cu petală,
Aşa se face că adesea plâng
Peste al nopţii coviltir de smoală.

Am sechestrat în toamnă frunzele
Mânjind pe ram copacii de rugină,
Aşa se face că ţin buzele
Închise-ntr-un contur de lună plină.

Am sechestrat în ochiul drept o casă
Cu uşa-ntredeschisă-n univers,
Aşa se face că mai pun pe masă
Încă o pâine coaptă-n albul vers.

Dar n-am putut să sechestrez în vreme
Nimic din tot ce este trecător,
Aşa se face că secunda geme,
Florile cad şi brumele mă dor.

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crizantema

sunt crizantema
cea deschisă
în ceas târziu
de toamnă....
sunt crizantema
pe care bruma
în dimineaţă
o ingheaţă
şi-i destramă
in vânt
petală cu petală.

sunt crizantema
care speră
să ia....
cu ultima suflare
un răsărit de soare!

este toamnă
si brumează
o crizantemă
credincioasă
rămasă în grădină
în ploaie, frig şi ceaţă...

poezie de Doina Bonescu din Confesiuni
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

I-au făcut un leagăn dintr-o coajă de alun, saltea din petale albastre de toporaşi, iar plapuma era o petală de trandafir. Aici şedea noaptea, dar ziua se juca pe masă. Femeia pusese o farfurie plină de apă şi de jur împrejur, pe marginea farfuriei, aşezase flori cu lujere în apă. Pe apă plutea o petală mare de lalea pe care şedea Degeţica şi umbla de la o margine la alta a farfuriei; avea drept vâsle două fire de păr de cal. Era o plăcere s-o vezi. Ştia şi să cânte şi cânta aşa de subţirel şi de dulce, cum nimeni n-a mai cântat vreodată. Într-o noapte, pe când şedea frumuşel în pătucul ei, pe un ochi de fereastră care era spart a intrat o broască. Broasca era urâtă, mare şi jilavă. A sărit drept pe masă, acolo unde şedea Degeţica şi dormea acoperită cu petale roşii de trandafir.

Hans Christian Andersen în Degeţica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Darul unui copil

Cu dragoste, un copil,
către mama-întinde mâna
ca să-i dea un trandafir
şi să-i spună "sărut mâna".
Pe fiecare petală
a lăsat sărutul lui.
Cât timp e plecat la şcoală
să nu ducă dorul lui.

poezie de Dumitru Delcă (mai 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Trandafirul roşu
prins în păr aproape de tâmple
nici acum nu s-a ofilit,
doar eu rup petală cu petală
întrebând dacă mă iubeşti.
Ştii?
Spinii nici nu există
poate pentru că Tu
atunci când mi-ai luat obrajii
în căuşul palmelor au căzut
lăsându-i doar tulpina fină,
la fel ca inima ta.

Poate de aceea
şi tâmplele mele
păstrează iz-ul pielii tale...

Mai mângâie-mi gândul
să-mi fii necuvântul
din clipele dulci şi rebele
de vină e vântul
ce-aduce cuvântul
în mine cu lacrimi din stele...

poezie de Mirela Crâşmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Petala pe ochi

Ochiul verzui al minţii tale
A fost străpuns de o rază de soare.
Şi ochii tăi verzi
Erau dintr- o dată
Roşiatici, ca soarele la apus seara,
În vară.
Pe pleoapă purtai
Petală roşie de la o floare.
Nu ştiu de ce,
Dar credeam că ochiul te doare.

Am vrut mâna ciungă să o întind,
Pleoapa să ţi- o ridic.
Dar cum să o întind?!
Că prin a ei durere nu mai simţeam nimic.

Piciorul, alene, cel şchiop,
Îl târam prin lanul de maci.
Voiam să- nţeleg
A cărui petală
O purtai pe acel ochi verzui- sângeriu.

Îti spun, am ştiut că petala este de mac!
Pentru ca macul, tie, atunci ti- a fost drag.

Mâna o să mi - o cos
Să nu îmi mai fie ciungă.
Pucioru- l ridic
Să pot să alerg
Când rămân doar o umbră.

Îţi deschid ochiul.
Petala ţi l- a vindecat.
Să pui, în lan, înapoi,
Petala din ochiul de drac.

poezie de Simona Moise (aprilie 2018)
Adăugat de MONIQUE
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii de mir

Cade frunza sub petală
De cireş şi un trandafir,
Adunând lumea năvală
Parcă ar fi un ochii,.. de mir.

Si un vânt fad de Golgotă
Il suflă, răsfirând gloata!
Ca pe o frunză uscată
Ce nu ştie, care-i soarta..

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O petală de iubire

Salciile blânde
Din margine bălţii
Scaldă oglinda nopţii
Cu lacrimi de rouă.
Iubito!... Noi ne iubim
Dar... ce păcat
Afară nu mai plouă.
Privim împreună stelele pe cer
Luna se bucură şi ea.
Sălciile se arcuiesc asupra noastră
Iar tu, în frăgezimi de foc,
Îmi dai, fără să-ţi cer,
O dulce sărutare,
Împreună vom sorbi nectarul nopţii
Ascultând cum cântă sălciile
Acolo... în marginea bălţii,
Dar... noaptea e dulce cu noi
Iar eu îţi voi da
O petală de iubire.

poezie de Lucian Drând Luce din O petală de iubire
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când se scutură pământul

Când se scutură pământul
Toată lumea se-înspăimântă.
Îl roagă pe Domnul, Sfântul,
S-alunge urgia cruntă.

Mintea se înnegurează,
Cerul se întunecă,
Pământul sub noi vibrează
Şi-în vale alunecă.

Cu el odată se prăvale
Aşezările lumeşti.
Distruge totul în cale.
Chiar şi vieţile-omeneşti.

Când vulcanul izbucneşte
Lavă către cer aruncă.
În jur totul pârjoleşte,
Viaţa o preface-n stâncă.

poezie de Dumitru Delcă (23 noiembrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prinos

O, cum înfior şuvoaiele-mi de sânge
mai parfumat, de când te-am cunoscut;
uite, păşesc mai drept şi-s tot mai zvelt –
tu doar aştepţi –; cine eşti, neştiut?

Mă-ndepărtez, eu simt, cu fiecare clipă,
şi cele vechi, petală de petală, în urmă-mi le presar
numai surâsul tău; stele în'nalt risipă,
ne licăre deasupră-mi, deasupră-ţi, iar şi iar.

Tot ce-mi luceşte tainic, ca apa, din pruncie,
fără de nume drag, ca pleoapa de sfios,
l-oi cuvânta-ntr-o dulce şi caldă liturghie
lângă altaru-aprins de bucla-ţi ruginie
şi-mbălsămat de sânu-ţi – ducându-ţi-l
Prinos.

poezie de Rainer Maria Rilke din Poezii noi, Partea întâi, traducere de Dan Constantinescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!