Repetiţie generală a ultimului drum
Cum vise şi speranţe se nasc doar în zadar
Azi moartea o salut iar vieţii îi pun belciug,
Visez un ultim show să-i las lumii în dar,
În dric blindat de sticlă şi fără de coşciug.
Îmi iau coroane singur, din alea naturale,
Tocmesc şi gospodine experte în colivă,
Invit vreo opt amante să-mi fie bocitoare
Iar la priveghi să-mi cânte neapărat o divă.
Şi ne distrăm, şi bem, jucăm desculţi în foc,
În pauze concepem copii şi epitafuri
Iar la crăpat de ziuă o luăm uşor din loc
Spre cimitir, solemn, soboruri şi tarafuri.
Iar eu... ce stare de plăcere, ce-mplinire
Pilit şi tolănit ca Ramses pe patul auriu,
Înconjurat de flori, condus spre nemurire,
În dricul cel de sticlă, defunct şi totuşi viu.
Râzând, trimit gloatei bezele sprijinit în cot
Şi cânt cu lăutarii despre amor şi bani,
Acum pierdute-s toate şi eu pierdut de tot.
Între fete frumoase, flori, popi şi opt ţigani.
Dar plouă în cimitir şi brusc mă răzgândesc,
Parcă-i frumoasă viaţa cu tot ce-i rău în ea,
Îi spun prin semne bocitoarei-şefe c-o iubesc
Se urcă-n dric şi schimbă-n roz povestea mea.
poezie de Sorin Stoica (8 octombrie 2023)
Adăugat de Sorin Stoica
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Lamentaţia unei văduve la cimitir
Funeralii scumpe foc,
Bani pe loc, pe flori, pe dric...
Doar cu groapa-avu noroc:
I-a săpat-o un amic!
epigramă de Vasile Tacu din Cimitirul vesel (2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe patul cu flori albe
Cascada de flori albe pline de iubire
ninge intens pe faţa ta şi fulgul se plimba,
pe cap, pe umeri, prin nori de fericire,
lângă vise, speranţe cu tine aş zbura
într-un vis de iarnă de te-aş atinge
pe patul cu flori albe aş dormi o viaţă
şi deodată din vis aş vrea să mă trezesc
când fulgi de ninsoare pe mine mă albesc.
Cu lacrimi de nea aştept să mă priveşti
şi faţa să-ţi fie cu-n zâmbet în privire,
în gând, în viaţa ta tu mă primeşti
fără a şti de mine să-mi dăruieşti iubire.
poezie de Eugenia Calancea (17 decembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cantilenă
Iubita mea e moartă
Şi-n păr c-un trandafir,
Încet, încet, o poartă,
Un dric spre cimitir.
epigramă de Cincinat Pavelescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Verde
Retina mi-e o întidere de clorofilă
ce-aş vrea-o melanina-mi, să-mi astâmpăr seve
prin rădăcini ce-nalţ la cer, la soare... milă
s-amestec; galben cu albastru-n crud de verde...
... să mi-o-nroşesc cu sânge-n ruginiu,
s-o beau licoare-n viile dospite
şi galbenă s-o plămădesc din spice, auriu
covrig, inel s-o fac pe degete dorite...
... să fiarbă-n tonuri în culori multicolore
de flori neasemuite-n gând, încântătoare
în amestecul de-aromă cu penel de aurore...
să mi le fac leac singur, să-mi înving redoare.
Îmi dă respirul veşnic frunza pulmonară,
ce moare să se nască tot la fel, dintr-un nimic,
fără de plâns când cade; să nu fie o povară
la neaua sură-ntinsă-n iarbă... pe un coliliu de dric...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (19 iulie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să-mi fie viaţa...
Să-mi fie viaţa o cântare
Cu vorbe dulci şi sunet blând
Să fac din rană sărbătoare,
Să nu nutresc vreun negru gând.
Să-mi fie viaţa nu reclamă
Ci dor spre Patria de Sus
Să merg spre ţintă fără teamă,
S-adăpostesc pe cel exclus.
Să-mi fie viaţa desfătare
În Legea sfântă din Sion
C-aşa va fi îndepărtare
De tot ce e în Babilon.
Să-mi fie viaţa bucurie
Că mi-e model un Împărat,
Că-n lunga mea călătorie
În harul Lui El m-a păstrat.
Să-mi fie viaţa far, lumină
Să vadă mulţi Oraşul sfânt
Să vrea să strângă din Grădină
Rostiri cuprinse-n Legământ.
Spre Tron înalţ acum dorinţa
Ştiind că nu e în zadar,
Că EL transformă neputinţa
Şi-o face un mărgăritar.
poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (15 februarie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Unora
Şi-n cimitir sunt flori, sunt flori în şir,
Comori de forme mândre şi culori -
Dar ţintirimul nu miroase-a flori,
Ci florile din el a cimitir...
epigramă de Constantin Râuleţ din Epigramişti români de ieri şi de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultima dorinţă
Cum anii se adună, zeci,
Un singur lucru mă alină:
În pivniţă un loc de veci
Şi ca sicriu -o bute plină!
Să am semnal de internet,
Nici laptopul să nu-mi lipsească
Şi să-mi turnaţi cât mai incet,
Pe piept, o sticlă de Fetească.
Nu vreau nici popi şi nici sicriu,
Prefer să vină drăcuşorii,
Să pot în linişte să scriu,
Să-mi intre vinul în toţi porii.
La cap să-mi cânte-ncetişor
Doar cântecele relaxante,
Pe zece voci, duios, în cor,
Neveste soacre şi amante.
În veci de-aicea nu mai ies,
Să vină poate şi potopul,
În schimb, să controlaţi mai des,
Ca nu cumva să curgă dopul!
poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultima dorinţă
Cum anii se adună, zeci,
Un singur lucru mă alină:
În pivniţă un loc de veci
Şi ca sicriu -o bute plină!
Să am semnal de internet,
Nici laptopul să nu-mi lipsească
Şi să-mi turnaţi cât mai incet,
Pe piept, o sticlă de Fetească.
Nu vreau nici popi şi nici sicriu,
Prefer să vină drăcuşorii,
Să pot în linişte să scriu,
Să-mi intre vinul în toţi porii.
La cap să-mi cânte-ncetişor
Doar cântecele relaxante,
Pe zece voci, duios, în cor,
Neveste, soacre şi amante.
În veci de-aicea nu mai ies,
Să vină poate şi potopul,
În schimb, să controlaţi mai des,
Ca nu cumva să curgă dopul!
poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când voi muri, să nu mă îmbrăcaţi, înfăşuraţi-mă într-un cearşaf. Fără flori, fără lumânare la căpătâi. Un dric sărăcăcios. Gol. Şi nimeni să nu mă-nsoţească, nici rude, nici prieteni. Dricul, calul, birjarul, asta-i tot. Ardeţi-mă.
Luigi Pirandello în Testament
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Pacatul" de Luigi Pirandello este disponibilă pentru comandă online cu preţ redus, la doar 
De ziua mea v-aş îmbrăca în dor - Te-aş îmbrăca în flori
Şi dacă macii mă-nconjoară
Pătruns adânc în lan aprins,
Din ei am să îţi fac spre seară
O ie sau un brâu de-ncins,
Din sânziene-ţi fac cunună
Şi rochia din albul crin,
Iar trandafirul vreau să-ţi spună
Cât te iubesc şi cât suspin,
Şi-mbujoraţi de iarba crudă
Atinşi de-al dragostei fior,
Doar busuiocul să ne-audă
Dulci jurăminte de amor,
Ne-or îmbăta florile toate
Şi-om adormi pe braţul lor,
Iar vise dulci înmiresmate
Vor înflori apoi uşor,
Din toate florile din lume
Ţi-aş face straie în culori
Tu să fii foarea cu-al meu nume
Cea mai frumoasă dintre flori
Din toate florile din lume
Voi împleti apoi covor,
Sobor de flori să ne cunune
Şi să te-mbrac numai în dor.
poezie de Valer Popean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plouă cu bucurii, înverzite...
Plouă cu bucurii înverzite,
Peste genele primăverii 2017 înflorite,
Ridicând uşor frunţi aplecate
În reverenţe lungi până la pământ,
Sus, spre ninsoarea petalelor albe de flori,
Purtate graţios pe alei de vânt.
Aşa ar trebui să-mi port şi eu, Doamne,
Spre cerul tău iertător,
Noile gânduri şi toamne,
Pentru râvnita valiză de speranţe,
Promisă celor cuminţi, fără restanţe,
Cu gândul la mântuirea de mâine,
Pentru un somn cu adevărat liniştit.
poezie de Valeria Mahok (8 aprilie 2017)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doar... o salcie şi-un tei...
De m-am întrebat vreodată ce-mi doresc cu-adevărat?
Prinsă-n "caruselul" vieţii, nici nu cred c-am avut vreme
Şi-au trecut, în goană, anii, fără să mă fi-ntrebat,
Unde-i visul cel mai dulce, care-n taină să mă cheme...
Am visat, precum oricine... Şi aşa, pe la răstimpuri,
Mi-am dorit, (mai blând, mai aprig), multe lucruri şi-mpliniri.
Le-am primit? Şi da... şi nu! Şi zburat-au anotimpuri,
Aşa cum "îi şade bine"... preavremelnicei trăiri...
Acum, când privesc în urmă cu un ochi puţin mai... critic,
Fac, tardiv, "evaluarea" la ce-am cerut de la soartă,
Constatând cu-amărăciune: ce-mi părea cândva mirific,
Azi îmi pare o reflexie într-un ciob de sticlă spartă...
Pofte nebuneşti, orgolii şi ambiţii fără bază,
M-au "curtat" de-a lungul vieţii, încercând să-mi intre-n vrere,
Să-mi întunece vederea cu o perdea de emfază,
Ori cu praful de iluzii ce se cheamă, scurt, plăcere...
Câtă pierdere de vreme, atunci când nu ştii ce vrei!
Acum ştiu! Vreau doar căsuţa ce-o "zidea" povestea noastră,
Iar în curte-n iarba-naltă, doar o salcie şi-un tei
Şi susurul blând al apei în râul de sub fereastră...
Să trăim în paradisul simplităţii de la munte,
Cât se va îndura cerul să ne ţină, de-o mai vrea:
Tu... să-mi spui poveşti frumoase, mângâindu-mă pe frunte,
Eu... să depăn nemurirea, prinsă-n ochii-ţi de cafea...
Fremete prin cetini vântul, cadă stelele pe noi,
Basme vechi la gura sobei să ne şoptească nămeţii,
Flori de luncă-n crucea verii să ne-ntâmpine vioi,
Cu aroma purităţii stinsă-n roua dimineţii...
Vă arunc în nefiinţa neaducerii aminte
Vise vechi, sărmane vise, ce-aţi trecut prin anii mei
Şi-mi trăiesc visul de aur, doar... în câteva cuvinte:
Să-mi dai Doamne-n curtea vieţii, doar... o salcie şi-un tei!...
poezie de Mariana Cruceru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ne jucăm de-a viaţă
Ne jucăm de-a viaţa-ntruna
Si ne făurim doar vise,
Dar cărarea noastră-i una
Restul toate sunt închise.
Doruri dulci cântate-n stanţe,
Vise pline de-nţelesuri,
Ne-amăgesc, ne dau speranţe,
Şi le punem în eresuri.
Ne jucăm de-a viaţa-ntruna,
Şi nu ştim ce e cu noi,
De-a iubirea şi de-a ura,
Înotând prin vânt şi ploi.
Asteptăm timpuri mai bune,
Tot sperând şi tot sperând,
Doar seranţa nu ne moare
Şi murim cu ea în gând.
Una e cărarea vieţii
Şi e scrisă-n cartea sfântă,
Zică ce vor vrea poeţii,
Nu ne luăm cu ea la trântă.
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (26 iunie 2010)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cinci anotimpuri
Uneori sunt ca toamna.
Aştept să-mi cadă frunzele
Şi să uit tot ce-am pierdut,
Să uit şi toate luptele,
Să uit tot ce-am făcut.
Şi aştept să-mi iau zborul,
Să zbor în altă ţară
Până când m-apucă dorul
De-o viaţă-aşa amară.
Alteori sunt ca iarna.
Încetez să mai iubesc
Şi-ncep să văd în ceaţă,
Şi fac tot ce nu-mi doresc
Cu-o inimă de gheaţă.
Iar când regret şi mă opresc,
C-am făcut tot ce mă doare,
Acopăr tot ca să-ncălzesc
Cu-o pătură albă, mare.
Câteodată sunt ca primăvara.
Ascult cântecul unei păsări
Şi încerc să îi şoptesc
Să anunţe lumea-ntreagă
Că încep să înfloresc.
Şi încerc să dovedesc
Că am inima-n culori,
Mereu bună şi deschisă
Ca un câmp, plin de flori.
Apoi sunt ca vara.
Stau, mă uit şi mă-ntristez,
Şi-mi tot spun că îmi va trece,
Apoi mă-ntreb, oare visez?
Dacă-i cald de ce mi-e rece?
Şi stau singur într-un loc,
Având în suflet numai patimi,
N-având vise, chiar deloc,
Plângând mereu, dar fără lacrimi.
Acum sunt ca mine.
Visez, ascult, sunt iubitor,
Răspund mereu la ajutor,
Nu mai plâng, mereu zambesc,
Căci am tot ce îmi doresc.
Având în suflet doar iubire
De cum am fost, e-o deosebire.
Asta-i viaţa ce-o trăiesc,
Asta-i viaţa ce-o iubesc.
poezie de Andrei Tudora
Adăugat de Andrei Tudora
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prietena mea
Deschid geamul, iarna să iasă,
Să-mi intre primăvara-n casă,
Vom sta de vorbă la cafea
Şi-o s-o fac primăvara mea.
Ea nu va şti... timpul va trece,
Iar eu n-o s-o mai las să plece,
Nu mai vreau vânt sau negri nori,
Am să-mi presar viaţa cu flori.
Soarele-oi lipi pe tavan,
S-apună-o dată la un an,
Iar valul veşnic o să-mi spele
Zilele rele, doruri grele.
Deschid geamul s-alung tristetea,
Invit în suflet tinereţea,
Doar în iubire-am să mă-mbrac,
Nesperanţele mi le tac.
Linişte-am să-mi inoculez,
Am să-mi dau voie să visez,
Căci mă va ajuta sprinţara,
Prietena mea, Primăvara!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moartea furată
Hoţul de flori din cimitir
pe drumul râsului spre casă
delirul pietrelor din deal
în praful nopţilor se lasă...
poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dau jumate din ce sunt...
Beau din ploile de foc şi las stropii cu noroc grâului lovit de mană
Şi mănânc pe pâine vers, azima o-mpart din mers, ca o nezidită Ană.
Respir aer din Carpaţi, doar pentru părinţi şi fraţi, iar eu trag dintr-o ţigară,
Ridic un castel de flori pentru prunci născuţi în zori, şi eu stau pe prispă-afară.
Fac din lacrimi aşternut şi iau vise cu-mprumut, să las visele să zboare,
Doar în somnul de orfani, cerşetori pentru doi bani şi eu dorm pe pat de sare.
Dau un ochi pentru un orb şi culorile le sorb pe jumate, să-mi ajungă,
Să privesc zbor de cocori şi o floare uneori şi un răsărit în dungă.
Mâna dreaptă pentru taţi, dar nu pentru cei bogaţi, să zidească pentru mame,
Din chirpici un cuib de-amar, pentru ploi un lăcrimar şi să-i apere de foame.
Un picior pentru eroi, plini de răni şi de nevoi, doar durerea să şi-o care,
Pân' la cimitir, sub brazi, pentru duşii camarazi, să le-aprindă-o lumânare.
Şi din suflet tai fâşii îmbibate-n poezii şi le-mprăştii prin pădure,
Să le-adune cei ce ştiu, doar să plângă şi nu scriu ce le este dat să-ndure.
Şi din toate câte-am fost, am rămas poem de post, un poem cu aripi frânte,
Aripi n-am să dăruiesc, dar aş vrea să le cerşesc pentru versul de pe frunte.
Să-l trimit Lui Dumnezeu, să-I spună că nu e greu, să faci rai din iadul care,
Arde-acum în trup de om. Doar în mugurii de pom am găsit spre rai cărare...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prinos
Cum urcă spre seară poteca surori,
Mame, copii şi nepoţi,
Tăcuţi pelerini cu braţe de flori,
În demnă-acalmie cu toţi!...
Şi iată cum umblă pe deal o mătuşă
Cu greu, târând paşii domol,
C-o greblă şi flori într-o găletuşă,
Să dea ritualul obol.
Se-adună-n cinstire cei vii laolaltă,
Popas fac în vechi cimitir,
S-aducă prinos celor scumpi ce odată
Sorbeau din al vieţii potir;
Cu grijă, când scormone lutul cu sapa,
Mormântul cel drag prospătând,
Pătrunde o boare odată cu apa-
Susur pe cei duşi adorând.
Şi parcă şi albele flori crizanteme
--Miraj de parfum şi culori--
În câmp ireal de parfum prind să-i cheme,
Clepsidra măsoară fiori...
Din ceruri, o rază divină tresare
Şi-o lacrimă scapă spre cruci;
Sublimă e taina fiinţei ce moare
Lăsând moştenire prin prunci!
poezie de Gabriela Genţiana Groza din Brevi finietur... (2000)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "La mana lui Cronos" de Gabriela Genţiana Groza este disponibilă pentru comandă online cu preţ redus, la doar 
Plouă cu flori
N-aveam nevoie de cuvinte
Ploaia se topeşte -n flori
Un zâmbet un suflet cuminte
Atingerea de mâini ne dă fiori
Doar c-o privire m-ai sedus
Fermecător parfum de floare
Şi dorul meu a fost răpus
Sărutul petalelor la floare
Plouă cu zâmbet de copil
Prin părul tău gălbui de aur
Eşti înflorită ca luna lui april
Ochii visători un nou tezaur
Gândul zboară fără cuvinte
Doar ochii-ti vorbesc te iubesc
Pătrunde şi sapă prin munte
Luminiţa prin tunel o zăresc
Sufletele noastre se ating
Intr-o explozie de culori
În mijlocul cerului se stâng
Plouă cu vise şi iubire de flori
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adevărul unui lup
Sunt doar un lup ce-n lumea lui trăieşte
Ştiind ce-i greu, ştiind ce e uşor,
Ştiind că timpul nu îmbătrâneşte
Decât pe-acei ce a trăi nu vor.
N-am teamă să trăiesc în libertate,
Şi să-mi asum ce ştiu că am făcut,
În lumea-aceasta, ce-n singurătate,
Pune-n mormânt chiar propriu ei trecut.
N-am semne şi puţini vor vrea să creadă
Că sunt cel ce a fost şi va tot fi,
Ce s-a lăsat pe sine să decadă
Ca să nu-şi ştie viaţa-n travesti.
Stau iar, acum, în margini de răscruce,
Şi tot privesc pe drum, în lung şi-n lat,
Un singur drum ştiu că mă poate duce
Spre adevărul ce-i deja-ntâmplat.
Spre înapoi nu-i niciodată calea
Prin care se trăieşte ce a fost,
Ci doar o formă de-a trăi mirarea
Că viaţa nu îşi are nici un rost.
Şi, cam la fel, spre stânga, văd pornirea
Unui vârtej ce nu e de oprit,
Care ucide tot, şi omenirea,
Minţind, în el, din plin, a nimerit.
Spre dreapta pot să merg fără să-mi pese
Că trec prin timp, voind să ocolesc
Conturul unei pregătite lese
De-a mă lega la gard să îl păzesc.
Doar înainte ştiu că mi se poate
Să fiu tot lup şi liber să trăiesc,
Să ştiu că-n viaţă pot avea de toate,
Destinul, întreit, să-l împlinesc.
Sunt doar un lup, ce-n lumea lui trăieşte,
Aşa-s văzut de cei nevăzători,
Şi după legea lumii, omeneşte,
Sunt aspru judecat, adeseori.
Dar tot mă simt, în forma cea mai pură,
Original, precum am fost creat,
Făcând, din drumul drept, o scurtătură
De pasul meu tăiată apăsat.
Şi ştiu, mergând la pas, cum trece noaptea,
Aşa cum ştiu câţi paşi fac într-o zi,
De-aceea, de-aş putea vorbi cu moartea,
De nemurirea mea i-aş poveşti.
Am stat prea mult, iar ultima răscruce
Îmi este dată să-mi reamintesc
Că mi se dă să duc doar ce pot duce,
Drumul să-l merg, uitând să mă opresc.
poezie de Daniel-Dumitru Darie din Dincolo de praguri (30 august 2013)
Adăugat de Daniel-Dumitru Darie
Comentează! | Votează! | Copiază!