Om de valoare ruinat de alcool

Zicea: -"Mi se usucă gâtul"
şi mai trăgea o înghiţitură,
-"Admir frumosu în băutură
ca să-mi înec şi eu urâtul
ce-mi roade seva din făptură."
"Alcoolul, zice, îmi dă avântul
către ştiinţă şi cultură",
căci filosof era-amărâtul,
Era, căci la o cotitură
s-a stins şi l-a înghiţit pământul.

poligramă de Ioan Hapca din Reflecţiuni diverse
Adăugat de Ana-Maria Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fulg de stele

A căzut un fulg de nea
Şi, din zborul lui tăcut,
L-am oprit în palma mea
Să-l admir şi să-l sărut.

Era gingaş, era mic,
Iar căldura palmei mele
L-a schimbat îndată-n "pic"
Şi în lacrimă din stele.

N-am putut să-l mai privesc
Căci mi s-a prelins pe mână
Şi din cer dumnezeiesc
Ar fi devenit ţărână.

Dar eu l-am oprit din zbor
Căci vroiam să-l pun în piept
Însă plânsul său uşor
M-a făcut să mai aştept.

Trebuia să-l las să cadă,
Poate e trimis din stele,
Ca un sol, ce vrea să vadă,
Dacă am bune sau rele.

Dar în neştiinţa-mi crasă
L-am ucis şi l-a durut:
Cred că se-ntorcea acasă
Cineva de mult pierdut.

poezie de Mihu Eugenia (2 decembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soţiei mele, fumătoare

O admir, peste măsură,
Când ea scoate fum, pe gură,
Căci iubirea-s ferm convins
E un foc ce nu s-a stins!

epigramă de Nicolae Gonţ-Topor din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Boierul acela avea o pereche de case, mai de-o parte, în care se zice că locuia necuratul. Şi tocmai acolo porunci să culce şi pe Ivan! Ivan însă habar n-avea de asta. El, cum a intrat în odaia unde l-a dus omul boierului, şi-a pus armele în rânduială, s-a închinat după obicei şi apoi s-a tologit aşa, îmbrăcat cum era, pe un divan moale ca bumbacul, punându-şi turbinca cu cele două carboave sub căpătâi şi aşternându-se pe somn; căci de-abia îl ţineau picioarele de trudit ce era. Dar poate, bietul, să se odihnească? Căci cum a stins lumânarea, odată se trezeşte că-i smunceşte cineva perna de sub cap şi i-o aruncă cât colo! Ivan atunci, punând mâna pe sabie, se scoală repede, aprinde lumânarea şi începe a căuta prin casă, în toate părţile, dar nu găseşte pe nimene.

Ion Creangă în Ivan Turbincă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Un proverb am auzit;
Că mulţimea a lipsit
Când norocul s-a împărţit...
Da-ntreb; - unde era mulţimea
Când s-a împărţit ruşinea?
Căci de-această calitate
Prea puţini văd că au parte!

poezie de Ioan Hapca din Diverse gânduri, reflecţii, sfaturi şi poveţe în slujba unei vieţi cu scop
Adăugat de sara
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-a culcat şi-a stins lumina

S-a culcat şi-a stins lumina
minţii pline de belele
ca să-şi piardă îndemâna
de-a se tot trudi cu ele.
S-a trezit în săptămâna
strălucirii unei stele
după care întinse mâna
cu florile din perdele.

epigramă de Ioan Hapca din Licurici în noapte
Adăugat de Ana-Maria Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urâtul mă cuprinde iarăşi, acel urât pe care l-am cunoscut în unele duminici ale copilăriei, care apoi mi-a devastat adolescenţa. Un vid ce pustieşte spaţiul, şi de care doar alcoolul ar putea să mă apere. Dar alcoolul îmi este interzis, toate leacurile îmi sunt interzise. Şi totuşi încă mă încăpăţânez!

citat celebru din Emil Cioran (21 iunie 1958)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soţiei mele, fumătoare

Îi admir, chiar peste poate,
Fumul ce pe gură scoate;
Căci iubirea-i, sunt convins,
Este foc ce nu s-a stins.

epigramă de Nicolae Gonţ-Topor din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umblând din cămară în cămară, dete peste armele zmeilor şi se minună. Mă-sa îi spuse că văzuse în casa tatălui său asemenea arme, şi îi arătă cum se întrebuinţează. Îi prinse bine, căci văzu că îi merge mai lesne la vânat. Acum începu a săgeta la căprioare şi la ciute, căci până acum vâna numai păsărele cu laţul, şi îi era cu greu. Ajunsese ca el să fie tare şi mare în pădure. Nu era cine să-i stea împotrivă. De multe ori nu venea cu zilele p-acasă. Într-una din zile, zmeul ieşi din pivniţă şi veni milogindu-se la muma voinicului ca să-şi facă pomană cu el să-l priimească la curtea ei, căci zicea el că pribegeşte nu ştiu de cât timp orbăcăind prin acel bunget de pădure. Spuse că un nenorocit carele se rătăcise, umblând după vânat, şi da laudă Domnului că l-a învrednicit a mai da peste fiinţe de oameni.

Petre Ispirescu în Voinicul cel fără de tată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dracul, în linii mari

e ceva ce nu se manifestă
decât prin contradicţii.
acest ceva nu este divin,
căci pare lipsit de raţiune,
nu este uman,
căci e lipsit de inteligenţă,
nu e drăcesc, căci nu e binefăcător,
nu e îngeresc,
căci arată plăcerea răutăcioasă
de a produce oarecare rău.
Napoleon era demonic,
ducele de Weimar era demonic,
doar Mefisto nu era demonic,
căci era o fiinţă mult prea negativă,
dracul e inteligent ca filosof,
dar, cam mărginit, în soluţii
şi s-a apucat dracul să facă treabă
a ajuns să pună mâna pe cărţi
dinadins s-a transformat în om
să scoată rodul omenesc din toată răutatea,
mai întâi, a împeliţat cuvântul
cel dinainte de veci în firea omenească,
apoi s-a împrietenit cu omul
sau cu forţele drăceşti din om
diavolul pierde dacă omul e năzdrăvan
când omul ajunge la dracul cu cărţi
el trebuie să-l gonească şi de acolo
şi să-i ia cărţile din mână
doar omul a ştiut să-i preia
şi să-i umanizeze mai toate rosturile
luându-i cărţile din mână
dracul a rămas să stea ca şi fără rost,
undeva prin ţara nimănui,
adică pe la hotare
dar, aşa izgonit de peste tot din lume,
de ţi-e mai mare mila
el ştie dintr-o dată să se întoarcă
în inima lucrurilor
şi dacă nici asta nu e ispravă de drac,
înseamnă că nu există de fel diavol în lume

poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi plăcea să plac şi voiam să fac băi de cultură. Îmi luam în fiecare zi tainul de spiritualitate. Uneori în mod distrat: era de ajuns să mă prosternez şi să întorc paginile: operele micilor mei prieteni îmi slujiră adesea drept moară de măcinat rugăciuni. În acelaşi timp avusei spaime şi plăceri cu adevărat; mi se întâmpla să-mi uit rolul şi, riscând să-mi frâng gâtul, să mă las dus de o balenă nebună care nu era altceva decât lumea. Poftiţi şi trageţi concluzii! În orice caz, privirea mea lucra asupra cuvintelor: trebuia să încerc, să hotărăsc asupra sensului lor.

citat celebru din Jean-Paul Sartre
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se apucase de băut

pentru a putea scrie poezie
valoroasă şi de la prima
picătură de alcool intrată
în organism s-a trezit geniul
ce zăcea ascuns în adâncurile
fiinţei sale
căzute în extaz cu bărbia
în palmele flămânde de poezie
alcoolul a început să-l ducă
pe culmile visării în depărtare
succesul
a fost paravanul picăturilor
de băutură cel trăgea
în infinitul umbrelor solitare

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bruce Lipton este om de ştiinţă şi filosof deopotrivă; om de ştiinţă, deoarece ne oferă uneltele cu care să ne modificăm conştiinţa culturală, şi filosof, pentru că ne zdruncină credinţele despre însăşi natura realităţii pe care o percepem. Astfel, ne ajută să ne creăm propriul viitor.

citat din Guy F. Riekeman
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ipocrizia politicească

Patria zice că-şi iubeşte,
şi o zice cu tupeu!
O fi, că din ea trăieşte
furând-o la greu!

epigramă de Ioan Hapca din Licurici în noapte
Adăugat de Ana-Maria Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

NU VREAU!

Nu vreau să treci sub cerul plin de stele
Cu gândul sfărâmat pentru o plăcere.

Nu-mi scoate din minte iluzia supremă
Că tu eşti muritoare, când eu te cred eternă.

Nu mă lăsa să mă înec în vise
Sau în ale gândului inedite abise.

Nu încerca să-mi cânţi o melodie
Căci voi aluneca iarăşi în reverie.

Nu-mi trebuie nimic din univers
Căci mai am încă de mers.

25 noiembrie 1966

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lasă-mă femeie

Lasă-mă, femeie, să mă închin în faţa ta,
Căci fără tine lumea un pustiu ar părea.
Lasă-mă, femeie, să-ţi sărut piciorul gol,
Căci fără tine dorul nu ar mai fi dor!

Lasă-mă, femeie, să-ţi sărut buzele tale dulci,
Căci fără tine zilele sunt prea scurte şi nopţile prea lungi.
Lasă-mă, femeie, să-ţi admir chipul tău divin,
Căci fără tine soarele ar lumina mult mai puţin.

Lasă-mă, femeie, să-ţi mângâi palmele tale moi,
Căci fără tine pământul ar fi pustiit de vânturi şi inundat de ploi!
Lasă-mă, femeie, glasul tău blând să-l ascult,
Căci fără tine începutul nu ar avea niciun început.

poezie de Vladimir Potlog (6 martie 2023)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Guvernantul ipocrit

Ipocrizia politicească
Patria zice că-şi iubeşte,
şi o zice cu tupeu!
O fi, că din ea trăieşte
furând-o la greu!

poligramă de Ioan Hapca din Reflecţiuni diverse
Adăugat de Sandra Glorían
Comentează! | Votează! | Copiază!

Necrolog

In memoriam Fănică Ţipă

Ieri tânăr în amiaza vieţii
Pe pat, bolnav şi pesimist,
Căci zorii noi ai dimineţii
Nu-i prinde. Era foarte trist!

Şi azi făr' nicio raţiune
Un clopot bate ca,-n pustiu
Viaţa-i s-a stins ca un cărbune
Şi parcă nimeni nu e viu.

S-a scurs timpul de rugăciune,
În curte-i pregătit un car,
Un clopot bate-a-ngropăciune
Viclean, din ce în ce mai rar!

S-au stins pe vatră toţi tăciunii-
Persistă fumul de tămâie-
Veni şi vremea-ngropăciunii
La Cârna... sub tăcuta glie!

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iisus Hristos: Căci nu este pom bun care să facă roade rele şi, iarăşi, nici pom rău care să facă roade bune. Căci fiecare pom se cunoaşte după roadele lui. Că nu se adună smochine din mărăcini şi nici nu se culeg struguri din spini.

replică din Sfânta Evanghelie după Luca, Ucenicii smulg spice sâmbăta. Vindecarea unui om cu mâna uscată, sâmbăta. Alegerea celor doisprezece apostoli. Predica de pe munte. - 6:43-44 de Sfântul Luca
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cică erau odată o babă şi un moşneag: moşneagul de-o sută de ani, şi baba de nouăzeci; şi amândoi bătrânii aceştia erau albi ca iarna şi posomorâţi ca vremea cea rea din pricină că nu aveau copii. Şi, Doamne! tare mai erau doriţi să aibă măcar unul, căci, cât era ziulica şi noaptea de mare, şedeau singurei ca cucul şi le ţiuiau urechile, de urât ce le era. Şi apoi, pe lângă toate aceste, nici vreo scofală mare nu era de dânşii: un bordei ca vai de el, nişte ţoale rupte, aşternute pe laiţe, şi atâta era tot. Ba de la o vreme încoace, urâtul îi mânca şi mai tare, căci ţipenie de om nu le deschidea uşa; parcă erau bolnavi de ciumă, sărmanii!

Ion Creangă în Povestea porcului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi scapi cu-atât de astădat'.
Căci e cam mult de când nu ne-am văzut.
Şi-i drept că de cultură în răstimp
Şi dracul s-a contaminat.

catren de Goethe din piesa de teatru Faust
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!