O zi splendidă la mare

Zi excelentă, plajă, baie,
Un soare care te înmoaie,
O mare calmă, liniştită,
De parcă pare aţipită,

În spate-i plaja, asfinţitul,
În faţă este infinitul,
O apă limpede, verzuie,
Ce pielea parcă ţi-o mângâie,

Un cer abastru, pescăruşi
Plutind pe valuri, jucăuşi,
Sau maiestos zburând spre cer,
Apoi planând uşor, lejer,

Prieteni dragi, voioşi, glumeţi,
Spirituali şi culţi, isteţi,
Iubita ‒ zână din poveşti,
Ce ai putea să-ţi mai doreşti?

poezie de George Budoi din Poezii (10 iulie 1989)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vara în mare (pe)trecere

Hei ce valuri şi nisip
hei ce mare pân-la cer
amintire fără chip
astăzi însă doar disper

Dar ce mare pân-la cer
şi ce stânci în amintire
mare aş putea să-ţi cer
pe val încă o iubire

O ce stânci în amintire
mare parcă fără chip
doar în ochi ce nălucire
şi ce valuri de nisip

O ce mare pân-la cer
ce fantome fără fler

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (4 august 2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vacanţă la mare

Valuri, valuri vin spre plajă,
Soarele încinge tare,
Care cu ale lui raze
Ne cheamă la înviorare.

Intrăm şi ne bălăcim cu toţii
În apa de nesfârşit
Tineri, bătrâni, nepoţii,
Ne luăm apoi la stropit.

Unii fac baie la mal,
Alţii înoată în larg.
Toţi au acelaşi recital,
Să petreacă ziua cu drag.

Când căldura este mare
Plecăm la dejunat,
Iar după ce vine răcoare
Luăm faleza la călcat.

Întâmpinaţi de briza care vine
Din îndepărtările mării,
Ne-am simţit cu toţii bine
În aerul plăcut al serii.

Să fie complet scenariu
Am început cu tahlale,
Alţii pe la Delfinariu,
Urmând cina şi culcare.

Dimineaţa somnul îi bun
Să dormi în continuare,
Noroc cu câte un bătrân
Care ne face chemare.

La plaja cu nisipul ei fin
Şi o mare învolburată,
De parcă ne-ar certa
De ce nu venim odată.

Ca să facem baie în ea
Când e bine şi soare,
Că se schimbă vremea
Cu ploi multe şi răcoare.

Cu algele ei de totdeauna
Ne-am avântat în ea.
I-am gustat şi sărătura,
Altfel nu se putea.

Zi de zi am petrecut
În valurile schimbătoare.
După care am început
Să ne pregătim de plecare.

Cu vacanţa încheiată
Am mers să o vedem
Era furioasă şi înspumată,
Probabil de ce plecăm!

De pe dig, i-am făcut cu mâna,
Spunându-i că venim la vară,
Să fie primitoare întotdeauna,
Şi împreună ne bucurăm iară.

poezie de Dumitru Matei din Clepsidra vieţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Promisiune

Am să te iubesc cu ochii închişi,
plutind printre valuri şi pescăruşi.
Te voi imagina în senine decoruri
printre valuri albastre şi visuri.

îƫi promit o mie şi una de nopƫi,
cu poveşti dintr-o mie de cărti.
Orizonturi spre tăramuri noi.
printre valuri plutind amândoi.

poezie de Alin Zamfir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel mai bun biban

Sunt multe specii de bibani,
Şi mici, şi mari, şi mai babani,
Cu pielea simplă sau dungată,
De apă dulce sau sărată,

Bibani de râu, bibani marini,
Bibani normali şi androgini.
Avem biban european,
Apoi biban american,

Biban de mare asiatic,
Biban gigantic (doar sălbatic),
Biban Balhaş, biban de Nil ‒
Ce-i invaziv, vorace,-abil ‒,

Bibanul galben, sau dungat,
Bibanul roşu (însemnat)
Şi alţi bibani ce cad în plase
Şi-au carne bună, fără oase.

Aşa buni i-a făcut Înaltul,
Că-i unul şi mai bun ca altul;
Dar cel mai bun ‒ o nebunie ‒
E cel ce-l ai în farfurie.

poezie de George Budoi din Peştii, pescarii şi pescuitul în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (25 martie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parcă, parcă...

Era-ntr-o vară (parcă joi)
şi toate ne erau permise -
Gara de Nord, peronul, noi
sau era vineri, pare-mi-se.
În ochi ni se citea văpaia
în trenul plin de cetăţeni
la clasa-a doua, spre Sinaia
sau parcă, parcă spre Buşteni.
Timidă nu spuneam nimic
când mi-atingeai câte o dată
cu buzele un deget mic,
sau parcă, parcă mâna toată.
Doar ciripeam: "Ah, sufleţel!"
când mă priveai pe sub sprânceană.
am stat la single la hotel
sau parcă-n duplex la cabană -
Ultramodern... ce draperii!
cu mov în dungi şi picăţele
sub geamurile fumurii
sau parcă, parcă jaluzele.
Când în final pe canapea
uşor, uşor ne-am aşezat
(ce bine te-asortai cu ea)
sau parcă, parcă era pat -
Tu mi-ai şoptit: "Ah, ce noroc
în ochii tăi să văd înaltul!"
şi ne pupam aşa cu foc...
sau parcă mă pupam cu altul.

poezie de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

‒ De ce niciun rechin nu atacă un avocat care cade în apă printre rechini? ‒ Din respect pentru un rechin mai mare decât oricare dintre ei, oricât ar fi de mare.

aforism de George Budoi din Avocaţii în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (14 noiembrie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea

Marea mea, cu valuri repezi,
Şi cu pescăruşi în zbor
Într-o clipă efemeră,
Mă înalţ, şi-apoi cobor...

Marea mea, un vis albastru,
Cu catargele spre cer
În paharul plin cu apă,
Văd furtunile cum pier...

Marea mea, în plină vară
Pe nisipul ars de dor,
Trec doar paşii amintirii
Şi mă răscolesc uşor...

Marea mea, verde -albastră,
Mă petrec prin valul tău,
Vreau să-ţi fiu talaz şi soare,
Când e zbuciumul mai greu..

Camelia Cristea

Camelia Cristea

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vacanţa de vară

Soarele străluceşte pe cerul senin,
Plutind ca o imensă minge aprinsă,
Deasupra valurilor ce nesfârşit vin,
Destrămându-se pe plaja întinsă.

Nisipul auriu împodobit cu cochilii,
Ca un covor aşezat lângă mare,
Este un paradis al întregii familii,
Care se bucură liniştită la soare.

Copiii construiesc în nisip castele,
Înoată sau se bronzează la soare,
Ori stau liniştiţi sub colorate umbrele,
Ce minunată este vacanţa mare!

poezie de Paul Aelenei Jr. din Vara Cuvântului (2018)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

‒ Care este cea mai mare caracatiţă din lume? ‒ PSD-ul.

aforism de George Budoi din Partidul Social Democrat (PSD) în aforisme, epigrame, pamflete şi satire (10 decembrie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Contrast fără contrast

Mare albastră, cer senin
Intre ele, apus sublim
Nori de lebădă pe val
Albastru sau contrast

Splendoare de apă şi aer
Cerul adevărat, unde e?
Sus sau jos, jos sau sus?
Comparaţie cum să faci..

Contrast fără contrast
Stele sus, jos stele
Luna pe mare, lună pe cer
Nedumerit mă scald...

Stele plutesc pe mare
Inot, nu le pot prinde
Stele pe valuri de cer
Incerc să zbor la ele

Se depărtează cele din mare..
Sunt oare o fantă?
Poarta e in mine spre albastru?
Despart albastrul.. eu?

Răsar, apun şi eu
Astru nu pot fii, cine sunt..
Praf de cer botezat cu apă
Contrast de bine şi rău

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

SOMONUL (somon de Atlantic ‒ Salmo salar; somon de Pacific ‒ Oncorhynchus keta; somon regal ‒ O. tshawytscha; somon roşu ‒ O. nerka; somon roz ‒ O. gorbuscha; somon alb ‒ Stenodus leucichthys; somon nelma ‒ S. nelma)

De ocean, de lac, de mare,
Sau de apă curgătoare,
De Atlantic sau Pacific,
Este scump, dar e magnific.

E un peşte fără oase,
Cu arome savuroase:
Carnea este minunată,
Roză, albă, delicată,

Moale, fină, delicioasă
Şi-n plus foarte sănătoasă;
Cu-n vin alb ca băutură,
Simţi cum se topeşte-n gură.
.............................................

Dar un lucru mă apasă:
Cei bogaţi îl văd la masă ‒
Mic dejun, la prânz, la cină ‒
Cei săraci ‒ doar în vitrină...

poezie de George Budoi din Peştii, pescarii şi pescuitul în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (25 martie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina Sfântă

Aştept lumina,
dar totul pare o visare,
dorinţele le-arunc în valuri,
le văd plutind
spre catargele
care apar în zare.
Pe plajă stă un pescaruş rănit,
având aripa ruptă
privirea lui e în depărtare,
În marea ce e mută.
Se prinde de mine
o iubire
şi gânduri mă-nconjoară,
mă uit la steaua
ce coboară
pe cer, încet, tăcută,
şi eu încă mai visez
lumina ce e sfântă.

poezie de Ion Răduţ
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce să-ţi aduc iubito de pe mare?

Ce să-ţi aduc iubito de pe mare,
Ce să-ţi aduc iubita mea de pe ocean?
Ce să-ţi aduc iubita mea din depărtare,
Din timpul şi din mitul necontemporan?

Ce să-ţi aduc iubita mea din Atlantida,
Ce să-ţi aduc iubita mea de pe Olimp?
Ce să-ţi aduc iubito din legenda
Unui ţinut şi a unui ev uitat de timp?

Vrei să-ţi aduc poemele străvechi despre iubire
Şi diamante ferecate-n aur şi argint?
Sau amfore greceşti scăldate-n nemurire,
Din Sparta din Athena sau Corint?

Poate doreşti să îţi aduc numai seninul
Şi liniştea albastră din nemărginiri?
Ori poate vrei ca să-ţi aduc destinul,
Potopul şi blestemul unor mari iubiri?

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea Azurie

Pe marea azurie
De culoarea bucuriei,
Stoluri mari de pescăruşi
Se întrec... sunt jucăuşi.

Nisipul cald şi moale
Încălzit, bătut de soare,
Ne primeşte, ne-nveseleşte
Peste auria pulbere noi creştem.

Iar în valurile mării
Ne scăldăm, săltăm voioşi,
Peştii tresaltă-n apă
Printre pietre se strecoară.

În larg se vede-o barcă
De pe-o insulă-i plecată,
În jurul ei rechinii dau târcoale
În ea doi tineri se prăjesc la soare.

poezie de Edmond Ioan Siladie (23 aprilie 2018)
Adăugat de Edy t.K
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avioanele şi vapoarele României

Ce vedem plutind pe mare
Şi vedem zburând sub soare
Sunt sicrie plutitoare
Şi sicrie zburătoare.

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (30 noiembrie 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pescăruşul de foc

Mai zboară cu zorii, scăldat în tăcere
Şi-n gânduri cu valuri purtate spre cer
De visele mării când sufletu-i cere
Furtuna s-avânte departe-n eter.

Pluteşte cu norii împinşi de furtună
Spre zări neştiute din marele joc,
Iar penele-i ard în reflexii de Lună
Şi pare, pe cer, pescăruşul de foc.

Îi ard amintirile mării din visuri,
Din pene-i răzbate un iz ca de fum
Ieşit din scântei apărute-n abisuri,
Când cremenea vieţii vrea sufletul scrum.

Se-aşează pe-o stâncă ieşită din mare
Ce-i pare o treaptă spre ultimul loc
În care mai speră o vreme să zboare,
Să fie, pe cer, pescăruşul de foc.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imediat

după ce mă pregătesc să fac duş
salut milităreşte în oglindă
înfiorat la gândul că pe titan
plouă cu metan din nori
şi acesta curge la suprafaţă în râuri
şi lacuri şi apoi se evaporă
înapoi în cer
duşul scuipă apă fierbinte
vine în capul meu
plin de gânduri despre titan
unde bolovanii sunt rotunjiţi
au ajuns în albia unui râu
sau în zone cu nisip umed
pare un peisaj de pe terra
dar pe titan
nu apa a creat imaginea
ci metanul lichid
duşul îmi aruncă o privire ciudată
sare un lichid lăptos din ciupearcă
aterizează erotic pe pielea mea
cred că am încurcat programul
strig să dea apă caldă
strig la o casă de marcat
după care stă o tânără cu pielea smeadă
şi ochii mari, negri
când vântul bate cu putere
lacurile au valuri mari la suprafaţă
braţele ei mângâie gândurile
vreau să revin la ideile mele
buzele noastre se unesc
fără amintiri despre titan

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-ţi ridica iubita la cer

De ţi-e odorul cel mai sfânt,
Iubita ta spre cer n–o ridica,
Că de–o urneşti de pe pământ,
Cu primul înger te va înşela.

epigramă de Paul Constantin (1 iunie 2008)
Adăugat de Paul Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Florii

Sărbătoarea florilor
în privirea ochilor,
verzi, albaştri şi căprui
în lumina Domnului.

Soarele-i ascuns de nori
orb de razele din flori,
se înălţă către cer
dragi parfumuri de mister.

Peste câmp surâde viaţa
braţ la braţ cu dimineaţa,
se aud cântând de sus
cor de îngeri ca răspuns.

Se prind zânele în horă
şi se joacă-n sens de-o oră,
floare zână, zână floare...
sau e invers sau... se pare?

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea...

Aş vrea să fiu o pasăre-n zbor,
Sau frunza purtată de vântul uşor...
Aş vrea să fiu o dulce adiere,
Sau poate din stupi a albinelor miere.
Aş vrea să fiu mireasma din flori,
Un fir de iarbă, ori roua din zori.
Aş vrea să fiu o gingaşă floare,
Nisip, curcubeu, sau apa din mare.
Aş vrea să fiu o gâză, ori furnică,
Un fluture, peşte, sau chiar rândunică.
Aş vrea să fiu apă de ploaie,
Un lup, sau chiar doar o blândă oaie.
Aş vrea să fiu lumină, sau nor,
O rază de soare, un gând călător...
Aş vrea să fiu pom, piatră sau stâncă,
Un munte semeţ, sau marea adâncă.
Aş vrea să fiu o stea de pe cer,
Soarele, luna, sau un vis efemer.
Aş vrea să fiu spicul de grâu,
Izvorul limpede, fluviu, sau râu.
Aş vrea să fiu zâmbet, culoare,
Cântec, iubire, sau strigăt, chemare.
Aş vrea să fiu toamnă sau vară,
Iarna cea albă, sau chiar primăvară.
Aş vrea să fiu ori cer, ori pământ,
Sau toate deodată, însă nu sunt...

poezie de Cornelia Georgescu din În căutarea omului (2005)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!