Pescari de oameni
Acum multe, multe secole El a spus,
El care pe morți la viață i-a readus,
Și care-a călcat pe marea-n spume
" Veniți, pășiți pe-ale Mele urme.
Lăsați mrejele pe mal să se zvânte
Și-aduceți-vă doar inimile să cânte
Sufletele să se roage și să se-nchine,
Ridicați-vă și veniți cu mine.
Întindeți velele spirituale, cerești lăstuni,
Și înfruntați acele sălbatice furtuni,
Iar Eu vă voi face nu pescari de pești,
Ci pescari de oameni, de ființe omenești."
Doar atât a vrut El, atunci, să ne propună?
Asta a fost toată intenția Lui bună,
Doar atâta înțelegere am putut strânge
După două mii de ani de lacrimi și de sânge?
Domnul ne-ajută când fără temere
Luptăm pentru dreptate, nu pentru putere,
Când alinăm pe cel supus nevoii,
Și când îi adăpostim pe copiii ploii.
Atunci, deși raiul Lui este departe
De hățișul orb al războiului și de moarte,
El ne va binecuvânta pe mările-n spume
Ferindu-ne de chinuri prin această lume.
* Pe când trecea pe lângă Marea Galileei, Isus a văzut doi frați: pe Simon, zis Petru, și pe fratele său Andrei, care aruncau o mreajă în mare; căci erau pescari. El le-a zis: "Veniți după Mine și vă voi face pescari de oameni." ( Matei 4:18-22)
poezie de Alfred Noyes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de P.D
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Iisus Hristos (către Petru și Andrei): Veniți după Mine și vă voi face pescari de oameni.
replică din Sfânta Evanghelie după Matei, Iisus este ispitit de diavolul. Începutul propovăduirii Lui. El cheamă pe cei dintâi ucenici la apostolat și vindecă tot felul de bolnavi. - 4:19 de Sfântul Matei
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Veniți la Domnul
Veniți la Domnul mântuirii
La Acel ce munții a întărit
Nădejdea mea ș-a omenirii
La Acel ce marea a potolit.
La Acel ce umple-n veselie
Apusul, zorile de zi
La Acel care dă bogăție
Ce dealuri face a sări.
Veniți, că Domnul e scăpare
E locul nost de adăpost
Fără de El nu e salvare
Și viața n-are nici un rost.
Veniți că Domnul e putere
Pe mâini ne poartă-n cale grea
Dă îndurare, mângâiere
E Soare, Scut și va lucra.
Veniți la Acel care dă hrana
Ce cu lumina S-a învelit
La Acel ce închide orice geană
La Acel ce zilele-a lungit.
Veniți. că somnul face dulce
Și boale vindecă de tot
Veniți la El, veniți la Cruce
Veniți că Domnu-I Savaot.
Pe aripi de vânt altul nu merge
Și car din nori nu și-a făcut
Păcatul altul nu va șterge
Nu e putere - este lut -.
Veniți căci ziua e aproape
Și în curând El va sosi
Veniți la El din neagra noapte
Se arată zorile de zi.
poezie de Toma Adrian Frențiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Veniți după mine, tovarăși
Prietenilor mei
Veniți lângă mine, tovarăși! E toamnă,
se coace
pelinul în boabe de struguri
și-n gușe de viperi veninul.
C-un chiot vreau astăzi să-nchin
în cinstea sălbaticei mele minuni, care pleacă
lăsându-mă singur,
cu plânsul,
cu voi,
și cu toamna.
Veniți mai aproape! - Și cel care are
urechi de-auzit să audă:
durerile nu sunt adânci decât atuncea când râd.
Să râdă deci astăzi în mine
amarul
și-n hohote mari să-și arunce pocalul în nori!
Veniți lângă mine, tovarăși, să bem!
Ha, ha! Ce licărește-așa straniu pe cer?
E cornul de lună?
Nu, nu! E un ciob dintr-o cupă de aur,
ce-am spart-o de boltă
cu bratul de fier.
Sunt beat și aș vrea să dărâm tot ce-i vis,
ce a temple și-altar!
Veniți lângă mine, tovarăși! Ca mâne-o să mor,
dar vă las moștenire
superbul meu crania, din care să beți
pelin
când vi-e dor de viață,
și-otravă
când vreți să-mi urmați! - Veniți după mine, tovarăși!
poezie celebră de Lucian Blaga din Pașii profetului (1921)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și a fost în vremea aceea când Iisus s-a pogorât din munte în Capernaum, cetate a Galileei. Și era în sinagogă, unde se adunau noroade multe și ascultau pre dânsul și se închinau lui. Iar cu dânsul erau Iacov, și Ioan, și Andrei, fratele lui Simon Petru, iară Simon Petru nu era. Și Iisus se mâhnea în inima sa că Simon Petru nu era. Și după ce au învățat Iisus pre iudei, au ieșit din sinagogă și s-au îndreptat către casa lui Simon Petru și a lui Andrei în carele ședea și el. Și era zăduf mare și nici câinii nu lătrau că pleoștiți erau de zăduf foarte.
începutul de la Soacra Sfântului Petru de Liviu Rebreanu
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Furtuni, pescari și bărci
"Fiule! Când navighezi, nu fi trufaș,
toate bărcile intră-n gura Dragonului,
însă doar câteva cunosc acest adevăr." Mahagama Sekara
Ocean imens,
Pescari încordați,
Furtuni neașteptate
Și bărci lovite de talazuri.
Portul pescăresc jelește
Și-și așteaptă prietenii,
Vechiul far în ruină le caută urmele.
În briza nopții
Oceanul ascunde mari secrete,
Iar valurile îmbrățișează ca întotdeauna
Plaja plânsă.
poezie de Nimal Dunuhinga, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dezmărginire
doar marea copilăriei mele îmi știa taina inimii prăvălită-n jarul scrumbiilor,
taină, ascunsă după niște ochi himerici
- ochii nenorocului-
prin care treceau pescari cu harpoane imaginare
întinzând năvoade dorului de imensități albastre,
doar sămânța spaimei încolțită-n scoica tristă
pregătită s-o smulgă afluxul morții
după durerea expulzării perlei magice,
mi-era prietenă în această dezmărginire...
din când în când, mareea neagră căra câte un înecat
smuls din brațele cotropitoare ale iubirii,
plecat să rătăcească cu meteorii...
poezie de Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pescari visând
Nu mai am demult nici un fel de scop...
De aceea zilele mele sunt atât de liniștite;
toate sunt la fel, se-înalță și coboară
ca plutele de la undițele unor pescari căzuți în reverie...
pescari care-au uitat întru totul de ce-au venit aici.
Stau aplecați peste balustrăzile podului,
uimiți de ușurința cu care
pot contrabalansa golul
din viețile lor...
gol care pare să-i fi amenințat dintotdeauna.
Ochii lor sunt închiși, genele
încremenite, fețele
atât de calme și de subțiri
încât, în mod sigur, Infinitul se poate
plimba printre ele cum îi place.
poezie de Josef Tomas, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vindecări
Domnul Isus a iubit
într-atâta omenirea
că la noi El a venit
să ne aducă fericirea
ca pe palme ne-a luat
Domnul Isus pe vecie
și viață El ne-a dat
ca să-i fim mireasma vie
Domnul Isus ne-a-nvățat
să trăim neprihănirea
și pe atâți i-a vindecat
căci Hristos este iubirea
multora le-a întins mâna
și de Tatăl le-a vorbit
ca să umble-ntodeauna
într-un duh neprihănit
plin de milă și-ndurare
Domnul nostru a trăit
la oameni El vindecare
tuturor le-a dăruit
celor orbi le-a dat vedere
muților le-a dat cuvânt
căci din Sine o putere
ieșea atunci prin Duhul Sfânt
iar pe cei paralizați
Hristos i-a făcut să umble
de El au fost vindecați
Cuvântu să i-l asculte
pe leproși i-a curățit
iar curați El i-a făcut
pe săraci i-a-mbogățit
căci Cuvântu-au cunoscut
Domnul s-a-ndurat de toți
dând atâtor vindecare
a-nviat chiar și din morți
pentru slava Lui cea mare
când Iair veni la Sine
Domnul nu l-a refuzat
ci-a plecat să-i facă bine
după cum el l-a rugat
acasă când au ajuns
fica lui Iair murise
dar Hristos venit de sus
toate toate le știuse
nu mai plângeți fata doarme
ei vedeau că a murit
însă Domnu a vieții toane
El Însuși le-a deslușit
după ce a scos afară
toți străinii i-a vorbit
fetiței ce era moartă
talita cumi și ea s-a trezit
a-nviat atunci fetița
ba să umble a-nceput
inserând l-ai săi credința
minunea când au văzut
Domnul a făcut doar bine
și pe atâția i-a salvat
din moarte și din ruine
viață iarăși El le-a dat
pe ologi El i-a făcut
iar să fugă să alerge
pe cei care au zăcut
i-a făcut spre-a înțelge
că Mesia a venit
și le-ntinde iată mâna
omului nenorocit
El i-a dăruit lumina
pe când soarele apunea
mulți veneau la vindecare
Domnul Isus să le dea
multora pe veci salvare
peste cei bolnavi a Sale mâini
Domnul Isus le punea
și-adâncit în rugăciuni
El pe toți îi vindeca
din atâția îndrăciți
ieșeau duhurile afară
oamenii iar izbăviți
erau din starea amară
cădeau unii la pământ
duhurile când ieșeau
la al Domnului Cuvânt
căci de Isus ascultau
nimenea nu a mai fost
plin așa de o putere
omenirii să dea rost
și atâta mângâiere
numai Mesia Hristos
Unsul Celui Prea Înalt
din moarte pe om l-a scos
și viață-n veci i-a dat
El e stânca și iubirea
e izvorul de viață
și El dă neprihănirea
celor ce prin El învață
viața cum să-și înnoiască
oameni noi ei devenind
pentru patria cerească
Adevăru doar trăind
glorie dar Lui Mesia
cinste slavă și onoare
căci ne oferă veșnicie
și în veci de veci salvare
Doamne Tată-ți mulțumim
pentru Mesia Hristos
doar prin El noi azi trăim
și avem cerul glorios
poezie de Ioan Daniel Bălan (9 noiembrie 2018, Mănăștur)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Colindul pescarilor
Noi pornim să colindăm
Veste la pescari să dăm...
Lerui, Doamne, ler!
Că s-a născut pe Pământ
Pescarul de oameni, Sfânt!
Linu-i, Doamne, lin!
Cel ce peștii i-a-nmulțit
Și norodul l-a hrănit...
Lerui, Doamne, ler!
Noi umblăm și-i colindăm
Pe pescari, să le urăm...
Linu-i, Doamne, lin!
Să le dea ISUS în case
Lumină și pește-n plase...
Lerui, Doamne, ler!
Până-n zori noi colindăm
Și de ataman să dăm...
Linu-i, Doamne, lin!
De la care vrun peștiuț
Să primim și-un colăcuț...
Lerui, Doamne, ler!
Mare cât un solzișor
La fiecè urător...
Linu-i, Doamne, lin!
Când colindul va-nceta
Vestea o vor prelua
Pescarii cu legământ,
Că s-a născut... Domnul Sfânt!
Lerui, Doamne, ler!
Linu-i, Doamne, lin!
poezie de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pâinea Vieții-Eu sunt
Ioan 6: 31-40
Din cer nu Moise pâinea v-a dat
Ci Tatăl Meu vă dă adevărata Pâine
Ca voi să aveți un duh curat
Și ființa voastră în slujba Lui ca să rămâie
Pâinea Lui Dumnezeu este cea care se coboară
Din cer și lumii viață-i dăruiește
Făcându-i calea mai ușoară
Căci Dumnezeu pe oameni îi iubește
Și atunci evreii Domnului i-au cerut
Dă-ne Doamne această Pâine-ntodeauna
Căci vrem ca Tatăl să ne fie scut
Cât soarele va fi pe cer și luna
Eu sunt Pâinea Vieții Domnul le-a vorbit
Cine vine la Mine nu va flămânzi niciodată
Și cine crede în Mine veșnic părăsit
El nu poate ca să fie căci viața-i este dată
Dar iată voi nu credeți deși azi m-ați văzut
Și cu urechile voastre Cuvântu-ați ascultat
Pe cine Tatăl azi mi-l dă eu îi voi fi scut
Și cel ce vine la Mine afară nu va fi dat
Căci Eu m-am pogorât pentru voi din cer
Nu ca să fac doar voia Mea
Ci voia Celui ce m-a trimis pentru cei ce pier
Prin credința în Mine ei să primească mântuirea
Și voia Celui ce m-a trimis este să nu pierd nimic
Ci să-i înviez pe toți în ziua da apoi
Veniți de aceea azi la Mine Eu vă zic
Ca să trăiți o viață nouă să fiți cu toții oameni noi
Căci voia Tatălui Meu din cer este ca oricine
Pe Fiul aici îl vede și din inimă se-ncrede
În a Lui Ființă chiar să primească-n veșnicie
Ca un dar viața-n sine care pururi nu se pierde
O veniți dar la izvoare apă vie voi să beți
Să mâncați din Pâinea Vieții Tatăl Sfânt ca să vă fie
Și sprijin și adăpost pururi fii să-i rămâneți
El Însuși ca să vă dea pentru veci din Pâinea Vie
18-01-2020 mănăștur
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ego
Este frig afară, trosnete răsună,
Se aude haita hăulind la lună,
Însă mie, unul, nu îmi este frică,
Cu motanu-n brațe stau la căldurică.
Nu veniți la ușă, astăzi nu deschid,
Chiar veniți degeaba, nu că vă desfid,
Însă am în casă doar un kil de vin,
Am băut o parte și-a rămas puțin.
Nici mâncare multă n-am să-mpart cu voi,
Am făcut sarmale numai pentru doi,
Și o bună parte le-a mâncat motanul -
Când se simte bine, bagă cu toptanul.
Eu mai scriu o rimă, iar motanul toarce...
Până când căldura iar se va întoarce,
Stăm într-un fotoliu lângă șemineu
Și visăm la mâțe și la fete (eu).
Arde focu-n sobă, vinul e fierbinte...
De vă spun acestea, să luați aminte:
Nu dorim pe nimeni, nu vrem să veniți,
Doar ne este bine și am vrut să știți.
poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ascultați, atunci când celălalt este mânios, orice i-ai spune nu poți face nimic. Este mai bine ca în clipa aceea să taci și să te rogi. Prin rugăciune acela se va calma, se va liniști și după aceea te vei putea înțelege cu el. Uită-te și la pescari! Ei nu merg la pescuit dacă marea nu este liniștită, ci fac răbdare până ce va îndrepta vremea.
Paisie Aghioritul în Viața de familie, Cuvinte duhovnicești vol. IV (2003)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu nu sunt acel marinar
dacă
și numai dacă
ar fi să îmi închipui
niciodată nu am să pot să te prind
nu am navigat pe corăbii nu sunt acel pirat
fără un ochi
și nu târâi după mine vreun picior de lemn
în sfârșit, asta e o altă chestie
problema e că
nu este de ajuns să pui totul în ordine
așa cum nu este de ajuns să alergi câteva ore bune
în speranța că te vei regăsi
mă trezesc dimineața
și îmi dau seama că este destul de târziu
soarele răsare la fix patru treizeci
da. acum este timpul, nu mâine
din vamă până în neptun
sunt peste douăzeci de km de plajă
cu toate astea doar un pumn de nisip m-ar putea face fericit
zorba ar ști ce să spună
pentru mine
însă
și doar pentru mine
o clipă de liniște mi-ar fi de ajuns
nu vreau kilometri de asfalt
nu vreau povești de adormit copii
un pescar îmi poate spune oricâte, și cu câte furtuni
și cu câți pești neverosimil de mari
și dacă mă prinde noaptea dormind pe nisip și dacă este să mă redefinesc
tot nu ar fi
pentru că una este să mângâi cu palmele răsăritul
și alta să asculți o poveste despre pescari
despre luptele nebune cu valurile
și nici atunci nu ai cum
dar acum e trei dimineața
marea îmi pupă picioarele, și eu strâng în pumni apă sărată
și parcă tocmai de acolo țâșnește viața
un ghem roșiatic de suliți ce se înfig într-un cer
pe care noi încă nu-l știm
poezie de Anghel Geicu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pescari
În amurg, doi bătrâni pescari cinchiți pe plajă,
privind spre larg.
În spatele lor larma portului,
taverne din care se revarsă hohote de râs, povești
înghițite laolaltă cu berea, o cocotă afumată
proferând blesteme, două blonde
nenaturale, cu picioare molatice, la agățat.
Dealuri uscate după o vară lungă,
priviri goale. Bărci care tanghează
oftând, amarate la dane.
Pescarii nu aud nimic.
Privirea lor navighează
departe, printre arhipelagurile de nori,
încă rozalii ș calzi. La ora mareei înalte,
mâinile lor împietrite
devin ispoluri, savurând marea.
poezie de Michael Cayley, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Începutul și Sfârșitul
Mai înainte de orice început
Din veșnicie am fost așezată
Și Ființa Mea totu-a făcut
Din nu-ul stins și nevăzut
Și din lumina nou creată
Căci Eu eram la început
Cu Tatăl dar și împreună
Nimic când nu era văzut
În univers necunoscut
Făcut apoi de a Mea mână
Începutul și Sfârșitul iată Eu
Am fost și sunt în Univers
Și sunt de-a pururi Dumnezeu
Născut din veci de Tatăl Meu
Prin planul Lui Sfânt și ales
În Psalmul doi iată m-ascund
Și-n Evanghelia după Ioan
Cu versu-ntâi în voi pătrund
S-aduc al dragostei afund
Salvați să fiți de cel viclean
Căci în Apocalipsa așa vorbește
Însuși Domnul Dumnezeu
Cel ce Începutul se numește
Și vouă El vă dăruiește
Și astăzi din Duhul Său
Eu sunt Începutul și Sfârșitul
Cel Dintâi și de pe urmă
Așa vorbește astăzi Domnul
Acel din veci ce e Cuvântul
Și-și vrea curată sfânta turmă
Veniți dar astăzi voi veniți
Și vin și lapte cupărați
Trăind viața doar ca sfinți
Prin Mine o să biruiți
Surori fiindu-mi voi și frați
Să cânte-n voi azi Duhul Sfânt
Și dragostea în voi să cânte
Căci în curând acest pământ
Va fi din nou după Cuvânt
Ca-n primele așezăminte
Să cânte-n inimi bucuria
Orchestre și fanfare să răsune
Căci pe pământ vine Mesia
S-aducă iarăși bucuria
Pe sfinții toți să îi adune
Dar până atunci vor fi furtuni
Și valuri grele pe pământ
Scălda-ți-vă în rugăciuni
Să fiți găsiți de Isus buni
Curați trăind a Lui Cuvânt
02-09-2019 Mănăștur
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvinte care dor
Cuvinte care dor, așa eu vă numesc,
Căci știți doar să loviți și repede plecați,
Cu aripi ca de ghimpi, tăiați și-nsângerați
Tot ce găsiți în cale și fără remușcare
Vă-ntoarceți, iar acolo, de unde ați plecat.
Și dor nu mi-e de voi, căci dor acele lacrimi
Ce dâră las în urmă, cu gust amar și sec,
Și degetele dor, când frânte sunt de jale
Și dor îmi este-atunci, de soare și de ploi,
Să spele și usuce ce ați lăsat în urmă
Atunci când pe la poartă la mine ați bătut,
Căci n-am știut că dor, de voi, n-o să-mi mai fie
Cuvinte care dor, degeaba mai veniți.
poezie de Forgaci Ioan
Adăugat de aer nelu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pescari
În primele zile-ale verii
trei ulmi, din cei cu frunze tremurătoare,
își aruncă umbrele peste fluviu.
Doi câini, cu limbile atârnând,
ajung obosiți și se tolănesc lângă
borcanele cu momeală pentru pești.
Aruncând firul spre mijlocul apei,
pescarii de duminică urmăresc
siluete subțiri pe malul dimpotrivă.
Soțiile lor curăță ceapă,
deschid sticle de vin, își fac unghiile.
Cei mai mulți oameni se gândesc
puțin la accelerația gravitațională,
ca, de altfel, la războaie sau
la imponderabilitatea timpului.
Cum ar putea ei ști că,
singur, doar gândul lor comun
la trecuta copilărie
ține lumea în viață?
Maurya Simon, USA,( 1950 - )
poezie de Maurya Simon, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plansul unui ciob de lut...
Trupul mi-e tăiat în două,
mi-este smuls și dus departe.
Mi-a ramas doar jumătatea,
care este-acum pe moarte.
Smulsă-i carnea de pe mine;
nici măcar nu curge sânge,
Numai sufletul se zbate
și cu lacrimi grele, plânge.
Cum să-mi înțeleg destinul,
cum să cred că-mi va fi bine,
Cînd din tot ce-a fost odată,
sunt doar lacrimi și suspine?
Cum să mai privesc în mine,
dacă-n jur e totul gol,
Seara când merg la culcare...
dimineața când mă scol...?
Și-n zadar întind eu mâna;
nu e nimeni s-o atingă,
Numai credinciosu-mi câine,
e alături să o lingă.
Să te smulg bătând, din mine,
inimă, să te sfâșii,
Ca să-mi pot trăi tot restul
zilelor reci și pustii!
Ce mai sunt, fără de tine,
ce mi-a mai rămas întreg?
Care gând și care faptă,
mă va face să-nțeleg?
Acum sunt un ol de jale,
ce de lacrimi e umplut;
Glas de chin și disperare,
înălțat din ciob de lut.
Doamne, de mi-e asta soarta,
putregai dacă am fost,
Și-am trăit un sfert de secol
doar o viață fără rost,
Doamne, ia-mi azi lutu-n mână
și frământă-l cu putere,
Ca să vărs șuvoi de lacrimi
și o mare de durere.
Lasa-mă să plâng de-a pururi
și tot nu va fi destul.
Lutul... cere multe lacrimi,
până când va fi sătul!
poezie de Aurelia Tarniceri
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din an în an
Din an în an sosesc la noi
La geam cu Moș Ajun,
E ger cumplit și drumu-i greu
Dar e-obicei străbun.
E sărbătoare și e joc
În casa ta acum
Mai sunt bordeie fără foc
Dar vine un an mai bun.
E veselie și e cânt
În casa ta acum,
Dar nu uita când ești voios,
Române, să fii bun!
Veniți, veniți de sărbători
Veniți, veniți cântând
Să fie rodnic Anul Nou
Și pace pe pământ!
Să fie pruncii sănătoși,
Să crească năzdrăvani,
Voi oameni buni și trecători
Mulți ani, mulți ani, mulți ani!
folclor românesc
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Tur-retur
Să merg în pace? Da, când voi pleca!
Dar nu e nicio grabă, nu-i așa?
Mai am și răsărituri de văzut,
Și mări, chiar și oceane, de trecut,
Mai am atâția trandafiri de dat
Și-atâtea suflete de alintat,
Mai am și visuri, multe, de-mplinit
Acum și mâine sau... prin infinit.
Cu ce a fost, acum sunt împăcat,
Iar ce va fi... nu știu, căci n-am aflat
Nimic prea sigur. Nici nu mă omor,
Când știu că sufletu'-i nemuritor.
De ce mi-aș face griji, sau geamantan,
Când știu că pe acolo-i tot ce am?
De ce aș plânge pentru-o viață, doar,
Când alta mă așteaptă la hotar?
Așa că, dragii mei, plec doar puțin
Deși eu aș mai sta, de n-ar fi chin
Nu pentru mine, pentru cei din jur.
Doar toți avem biletul... tur-retur!
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Călător prin gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!