Dacă dragoste nu e, nimic nu e
dacă dragoste nu e, nimic nu e
la început, oamenii planetei
erau doi într-o sferă perfectă
apoi, geloși pe dragostea lor,
zeii au tăiat sferele-n două
și-au separat femeia și bărbatul
de-atunci fiecare își caută
perechea din sfera inițială
însă dragostea lor nu s-a înjumătățit
dimpotrivă, chiar s-a dublat
acum, zeii sunt și mai geloși
dar nu mai pot face nimic
dragostea a învins, dragostea e!
poezie de Gabriela Marin
Adăugat de Gabriela Marin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Citate similare
Dragostea e Dumnezeu
Chiar în limbi dacă aș vorbi
La nimic n-ar folosi
Dragoste de n-aș avea
Sunt aramă ce-ar suna.
Toată știința de aș avea.
Munți în brate de-aș purta
Fără dragoste de sus
Chiar nimic, nimica nu-s.
La săraci de aș da cu vrere
Chiar întreaga mea avere
Trupul ars dacă mi-ar fi
La nimic n-ar folosi.
Prorociile or sfârși
Dragostea nu va pieri
Limbile vor înceta
Dragostea va triunfa.
Ea-I plină de bunătate
Ea acoperă păcate
Nu se unflă de mândrie
Și nu ține nici mânie.
Cine poate a răbda
Numai, numai Dragostea
La rău ea nu se gândește
Pe nimeni nu pismuiește.
Ea ne-a dat pacea de sus
Pacea noastră ce-I Isus
Frica Ea o izgonește
Dragostea ea ne zidește.
Ea dă pace și-n credință
Ne dă orice biruință
Ca și moartea e mai tare
Ce e Dragostea atunci oare?
poezie de Toma Adrian Frențiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce nu e dragostea
Nu-i dragostea ca vara cum se trece
Pierzând din zi în zi mai mult elan,
Ci ea pe sine însăși se întrece
Și nu-și blamează propriul castelan.
Nu-i dragoste când se-ntocmește-n pripă
Și osândită e de cel plecat,
Când face de metafore risipă,
Dar e de-obișnuiță-nduplecat.
Nu-i dragoste nimic ce se măsoară,
Nimic de socotit, nimic cuprins
În platidudinea care omoară
Și va sfârși prin a te fi învins.
E dragoste ce n-ai trăit vreodată:
O lacrimă, de versuri spânzurată...
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce nu e dragostea
Nu-i dragostea ca vara cum se trece
Pierzând din zi în zi mai mult elan,
Ci ea pe sine însăși se întrece
Și nu-și blamează propriul castelan.
Nu-i dragoste când se-ntocmește-n pripă
Și-apoi se pleacă celui ce-a plecat,
Când face de metafore risipă,
Dar e de-obișnuiță-nduplecat.
Nu-i dragoste nimic ce se măsoară,
Nimic de socotit, nimic cuprins
În platidudinea care omoară
Și va sfârși prin a te fi învins.
E dragoste ce n-ai trăit vreodată:
O lacrimă, de versuri spânzurată...
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce e dragostea
Ce e dragostea de viață?
Sunt copiii, soțul, soața!
Ce e dragostea de țară?
Ne sunt frații, tata, mama...
Ce e dragostea de-ntâi?
Sunt fiorii inimii!
Ce e dragostea din mine?
E o lumină, dor de tine!
Ce e dragoste in tină?
Când te iubești numai pe tine!
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Catrenele dragostei
Dragă-mi este dragostea
bântuită de sprâncene,
de sprâncene pământene,
lungi, pieziș-răsăritene.
Dragă-mi este dragostea,
soarele din an în veac,
dragostea ce poartă-n ea
moarte-ades și-ades un leac.
Spune-se că-n holdă coaptă
macul îl dezbraci c-o șoaptă.
Dragă-mi este dragostea
care zice: nu și da.
Dragă-mi este dragostea,
mare face inima,
mare pe cât lumea-zare,
mică pe cât lacrima.
Dragă-mi este dragostea
care face stea și stea
din pământurile noastre -
prin poienile albastre.
Sângele își știe visul.
Dragă-mi este dragostea
cu-nălțimile și-abisul
și cu ce mai are-n ea.
Dragă-mi este dragostea -
locului nu pot s-o țin,
căci frumsețea ei dispare
în frumsețile-i ce vin.
Dragă-mi este dragostea,
dragă uneori furtuna
și-un păcat pe care-l arde
pe la miezul nopții luna.
Din aleanul trupului
sufletul se naște.
Dragă-mi este dragostea
ce de ani mă paște.
Dragostea ne-o țină zeii,
să ne-ncânte funigeii
ca urzeala inului
firele destinului.
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ea, dragostea
Ce e mai frumos pe lume?
Dragostea!
Ce căutăm în toate?
Dragoste!
Cine ne-ar schimba?
Dragostea!
Cine ne-ar lumina?
Dragostea!
Cine ne-ar îmbuna?
Dragostea!
Ce ne lipsește?
Dragoste!
Pământul întreg tresări,
Din inima sa
Toată dragostea
Ne dărui!
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când Fiul Tatălui a coborât pe pământ, a adus cu sine Dragostea. Dar cum oamenii înțeleg Dragostea numai ca suferință și sacrificiu, au ajuns să-l crucifice. Dacă nu era așa, nimeni n-ar fi crezut în Dragostea Lui, pentru că toți erau obișnuiți cu suferința zilnică a propriilor iubiri.
Paulo Coelho în Jurnalul unui mag
Adăugat de Raluca Holzinger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragostea
Dragostea, e darul măreț,
Căci prin ea toate au preț
Dacă dragoste tu ai,
Îți dă aripi să mergi în Rai.
Dragostea, e fiorul sfânt
Ce te atinge prin Duhul Sfânt,
Dragostea se dovedește
La nevoie se jertfește...
Dragostea, iubite frate,
Ea te scapă de păcate;
Căci Domnul, dragostea ne-a dovedit
Prin faptul că S-a jertfit!
Dar de dragoste, nu ai inima ta
Cercetează, roagă-te și Domnul ți-o va da!
Cheamă-L și El te va umple(a),
Cu puterea și dragostea Sa!
Dragostea, fir de mărgăritar,
Mi-ai adus bucuria nemărginitului har
Ești o nestemată printre stânci ascunsă,
Ce mulți nu te-au găsit încă...
Dar eu sper și aștept,
Cu făclia aprinsă în piept,
Căci cei ce, cu har Te-or căuta,
Îndată, Te vor afla și se vor bucura!
poezie de Alina Sava
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
De aș grăi în limbile oamenilor și ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare și chimval răsunător. Și de aș avea darul proorociei și tainele toate le-aș cunoaște și orice știință, și de aș avea atâta credință încât să mut și munții, iar dragoste nu am, nimic nu sunt. Și de aș împărți toată avuția mea și de aș da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi folosește. Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufește. Dragostea nu se poartă cu necuviință, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândește răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduiește, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată. Cât despre proorocii - se vor desființa; darul limbilor va înceta; știința se va sfârși; Pentru că în parte cunoaștem și în parte proorocim. Dar când va veni ceea ce e desăvârșit, atunci ceea ce este în parte se va desființa. Când eram copil, vorbeam ca un copil, simțeam ca un copil; judecam ca un copil; dar când m-am făcut bărbat, am lepădat cele ale copilului. Căci vedem acum ca prin oglindă, în ghicitură, iar atunci, față către față; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaște pe deplin, precum am fost cunoscut și eu. Și acum rămân acestea trei: credința, nădejdea și dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea.
Sfântul Pavel în Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel, 13:1-13, traducere ortodoxă
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
A șoptit fata
că dragostea noastră suferă
de cubism
trec cu pensula peste ea
ochii mari în cărbune
culori pastelate mustăcind
la o cafea amară
pentru părul în două corzi
pictez un pat aruncat
într-o mare aflată în faza sintetică
unde înotăm în așternuturi colorate
dragostea noastră e geometrizată
femeia intră în sfera mea
o formă copiată din natură
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Creatura rațională este legată prin dragoste de Creatorul ei și doar legătura dragostei îi aduce împreună cu atât mai fericit cu cât este mai puternică. De aceea, pentru a fi din ambele părți o unitate nedespărțită și o înțelegere perfectă, este dublu nodul făcut din dragostea de Dumnezeu și dragostea pentru aproapele, astfel încât prin dragostea de Dumnezeu toate să fie atașate de unul singur, iar prin dragostea de aproapele toate să devină între ele una, pentru ca ceea ce fiecare nu ar percepe din acest unu la care sunt toate atașate să poată fi avut mai deplin și mai desăvârșit în celălalt, prin dragostea față de aproapele, și pentru ca binele tuturor să devină în întregime al fiecăruia în parte.
citat din Hugo de Saint-Victor
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frica ne înfășoară corpurile în haine. Dragostea ne permite să stăm goi. Frica înhață și acaparează tot ce avem, dragostea dăruiește tot ce avem. Frica îmbrățișează averi, dragostea îmbrățișează pe cel iubit. Frica ține strâns, dragostea dă drumul. Frica înveninează, dragostea mângâie. Frica atacă, dragostea iartă.
Neale Donald Walsch în Conversații cu Dumnezeu, volumul I (1995)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
El nu mi-a spus niciodată
intră
dragostea mea
am lăsat ușa deschisă
acum te poți plimba în voie prin casă
poți să ștergi praful
să uzi florile
să-mi arunci amintirile pe fereastră
el nu mi-a spus niciodată
hai
intră
dragostea mea
plimbă-te în voie printre umbrele vechi
fii cea care ai fost mereu
îmbracă-mă în iluzii
să îmi pot duce
mai departe viața asta
nu
el nu mi-a spus niciodată
intră
intră dragostea mea
am lăsat ușa deschisă
de acum poți să îți prinzi umbra subțire
pe oricare zid
hai
intră
intră dragostea mea
fii tu femeia fără de care sângele meu
nu mai poate să tacă
el nu mi-a spus niciodată nimic
și eu l-am iubit
da
l-am iubit
chiar și așa
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
definiție de Walter Scott
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragostea sau iubirea
dragostea sau iubirea
e în inima mea
chiar dacă le simți
nu le poți vedea
dragostea ne dăruie
clipe de bucurie
iar iubirea vine
neîncetat din mine
poezie de Maria Buzu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Guinevere Pettigrew: Voi, bărbații, cu coktailurile și cu petrecerile voastre și cu atâtea subterfugii vă jucați cu dragostea! Acum sunteți cu o femeie, mâine treceți la alta. Ei bine, eu nu vreau să mă joc cu dragostea. Dragostea nu e un joc.
replică din filmul artistic Domnișoara Pettigrew
Adăugat de Matache Alexandra
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nimic nu este vreodată atât de perfect cât ți-ai dori
Ți-ai pierdut dragostea pentru ea și-apoi
Ea este cea pierdută,
Și-apoi amândoi sunteți pierduți,
Și nimic nu este vreodată atât de perfect cât ți-ai dori să fie.
Într-o lumea foarte normală
O suferință extraordinară se amestecă mereu printre micile preocupări,
Pierderea pare enormă, dar
Nimic nu poate fi luat de la capăt sau explicat deplin.
Îți este teamă.
Dacă găsești dragostea perfectă,
Ea îți va opări mâinile;
Jupoaie-ți pielea de-a lungul nervilor,
Provoacă dezastrul cu o inimă computerizată.
Ți-ai pierdut dragostea pentru ea și-apoi ea este cea pierdută.
Ai încercat să nu produci suferință și, totuși,
Orice ai atins a devenit rană.
Ai încercat să îndrepți ceea ce nu putea fi îndreptat,
Ai încercat, deloc prostește sau lipsit de eleganță,
Să salvezi ceea ce nu putea fi salvat.
Ai eșuat;
Acum ea este altundeva,
Iar noaptea ei și noaptea ta
Au devenit niște deșerturi.
Ce ușor ne-ar fi
Dacă dragostea ar putea fi readusă acasă ca un pisoi pierdut
Sau culeasă așa cum culegi căpșunele,
Ce minunat ar fi;
Dar nimic nu este vreodată atât de perfect cât ți-ai dori să fie.
poezie de Brian Patten, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Geniul gloatei
există îndeajuns de multă înșelăciune, absurdă violență plină de ură în omul
de rând pentru a aproviziona orice armată sau orice zi anume
și cei mai pricepuți în crime sunt cei care predică împotriva crimelor
iar cei mai dedați urii sunt cei care preaslăvesc dragostea
și cei mai meseriași în război sunt cei care laudă pacea
acei care predică despre Dumnezeu, au nevoie de Dumnezeu
acei care predică despre pace nu au pace
acei care predică despre dragoste nu au dragoste
ferește-te de predicatori
ferește-te de așa zișii cunoscători
ferește-te de cei care citesc mereu cărți
ferește-te deopotrivă de cei care detestă sărăcia
și de cei care sunt mândri de ea
ferește-te de cei care sunt gata să te laude
căci au nevoie de laude în schimb
ferește-te de cei gata să interzică ceva
întrucât le este frică de ceea ce nu știu
ferește-te de cei care au nevoie de gloată căci
ei nu reprezintă nimic de unii singuri
ferește-te de bărbatul obișnuit, de femeia obișnuită
ferește-te de dragostea lor, dragostea lor este obișnuită
caută obișnuință
dar există un geniu în ura lor
există îndeajuns geniu în ura lor pentru a te ucide
pentru a omorî pe cineva
repugnându-și singurătatea
neînțelegând singurătatea
ei vor încerca să distrugă orice este diferit de ei
nefiind în stare să creeze artă
ei nu vor înțelege arta
vor considera eșecul lor ca și creatori
numai ca un eșec al lumii
fără să fie în stare să iubească deplin
vor gândi că dragostea lor este incompletă
și apoi te vor urî
iar ura lor va fi perfectă
precum un diamant sclipitor
precum un cuțit
precum un munte
precum un tigru
precum cucuta
este arta lor cea mai fină.
poezie clasică de Charles Bukowski
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragostea
O, Dragoste, zeiță ce-ngenunchezi și zeii,
Și care chiar pe-un rege tu rob îl faci femeii,
În dragoste, urâta ne pare o zeiță
Și aur ni se pare că-i neagra ei cosiță.
epigramă de George Budoi din Dicționarul dragostei (14 iunie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu te-ndoi de dragostea mea
Nu te-ndoi de dragostea mea,
Fă-i bine și-ncredete-n ea,
Căci dragostea mea nu-i o jucărie
Cu care să te joci cum îți place ție;
Dragostea mea e adevărată,
E dragoste pură și e curată.
Nu te-ndoi de mine mereu,
Fiindcă pe tine te iubesc doar eu!
Nu-ți face probleme la infinit,
Căci dragostea mea n-a luat sfârșit.
Aș vrea să-nțelegi că eu te iubesc
Și numai la tine mereu mă gândesc.
Așa că te rog, tu nu te mai teme
Și nu îți mai face mii de probleme,
Nu are rost să fii-ngrijorat
Și nu are rost să te-ndoiești;
Mai bine ai face să-mi spui imediat,
Să-mi spui tu mie tu mă iubești?!!
poezie de Cornelia Georgescu din Tăcere... (2006)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!