Câinii democraţiei

au mâncat secera şi acum trag
de ciocan cu mânie capitalistă
populaţia întinde tristeţea
pe străzile mizerabile pline
de jandarmi mascaţi
şi poliţişti cu melancolie de căţei
goarna funerară se aude-n oraşe
duc drepturile omului la crematoriu
din domicilii liliputane ies
semioamenii pe jumătate robotizaţi
mâncaţi din interior de îndoieli
şi gândacii nedigeraţi
unii stau cu storurile trase
întinşi pe mesele de disecţie

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zefirul mângâiat

de luna perfect galbenă
rotundă ca un ban
nu se mai vede-n apă
balta a secat de câteva zile
câţiva peşti au fost prinşi
de mâlul uscat acum
au rămas în cozi
gurile trag aer poluat
unii au fost ciuguliţi de păsări
alţii se zbat în papură
berzele s-au plictisit să-i culeagă
soarele îi stafidesc
broaştele se perpelesc pe şoseaua
care taie balta
sunt desfigurate de ciocurile ciocan
unele stau pe jumătate mâncate
pe jumătate uscate
capurile amputate de răpitori
picioarele smulse stau lângă burţile
larg căscate din care ies furnicile
taie şi cară
la muşuroiul care se mişcă permanent
bâtlani surprinşi de ultimele clipe
de viaţa de pescar
plini de gângănii negre
muştele zboară agresiv ca nişte avioane
negre de vânătoare
zefirul se clatină în stânga
şi-n dreapta parcă execută
un dans drăcesc

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simţuri comune

partea mea de ciocan...
partea ta de ciocan...
secera mea, secera ta, secera noastră...
să batem
la calm adversarii prolifici (?!) cum bate
vântul nomad cuiele aşteptării-n fereastră
cum gândul străbate
spaţiul în
gust de sânge frappe
tăiat cu un deget în ascuţire. a
simţurilor comune

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tristeţi provinciale

Tristeţi de după amiezi ploioase
Şi de nostalgice obsesii,
Când stai cu storurile trase
Şi-aştepţi să vie ora mesei.

Tristeţi de străzi pustii şi mute,
De ziduri vechi şi cu faţade,
De edificii cunoscute
În care nu ştii cine şade.

De domicilii spaţioase,
cu flori la geam şi cu salon,
Din care pe la ceasul şase
Auzi urlând un gramofon.

Tristeţi de goarnă funerară,
Melancolii de căţeluş,
Uitat de cineva pe-afară
Să schiaune pe lângă uşi.

Tristeţi romantice de fată
Cu nasul lung şi demodat
Şi de odaie mobilată
În care-a stat un magistrat.

Tristeţi pustii, molipsitoare,
De ce mă urmăriţi mereu
Şi fie ploaie ori ninsoare
Vă ţineţi scai de capul meu?

poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maşina de calcul

Cineva îmi transformă inima
într-o maşină de calcul - de
pildă vrea să afle cât fac
un ciocan pneumatic plus
o melancolie de toamnă - apasă
pe clapele ei şi sângele meu
începe să zuruie - semn
că un ciocan pneumatic plus
o melancolie de toamnă nu fac
nimic - încearcă atunci invers:
o melancolie pneumatică plus
un ciocan de toamnă... dar
sângele meu sună iarăşi metalic
şi rezultatul e acelaşi.

Ce nevoie ai tu,
întreb cu sfială,
de maşina de calcul?

poezie de Lucian Valea din Groapa cu lei (1979)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

La ora actuală exploatarea bazinului minier a dat un avânt considerabil afacerilor în târguşoarele Petroşani, Livezeni şi altele, depărtate cu câteva mile. Nici Vulcanul, nici Vereştii, nu s-au ales cu cel mai mic câştig de pe urma vecinătăţii cu un mare centru industrial; sunt şi azi aşa cum au fost acum cincizeci de ani, aşa cum fără îndoială vor mai fi şi peste o jumătate de veac; şi după Elisee Reclus, o bună jumătate din populaţia Vulcanului e alcătuită doar "din slujbaşi însărcinaţi cu paza frontierei, vameşi, jandarmi, agenţi ai fiscului şi infirmieri ai postului de carantină". Înlăturaţi jandarmii şi agenţii fiscului, adăugaţi o proporţie ceva mai însemnată de plugari şi veţi avea populaţia Vereştilor, adică vreo patru-cinci sute de locuitori.

Jules Verne în Castelul din Carpaţi
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Asupra oraşului domnea o tăcere apăsătoare. Străzile erau goale; storurile cafenelelor şi ale magazinelor, lăsate. Vântul din Sud ridica un praf uscat şi aspru. Platanii ce străjuiesc Strada Gării se stingeau. Toate casele aveau obloanele trase. Huesca părea un oraş interzis.

începutul de la Manejul spaniol de Michel del Castillo (1960), traducere de Marilena Andrei
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hotărât

trag în piept un hectar
fără două palme lipite
de cânepă indiană în foi
dulci de trestie de zahăr
la umbra ta pun totul
pe hârtie şi cresc în ochii mei
lanuri pline cu maci
stau pe pământul tare
care se învârte în jurul meu
injectat cu indiferenţa ta

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inspirat

de nurii tăi expiraţi de doi ani
trag din fumul tău care se prelinge
albastru de invidie pe mesele tăcute
scriu poezie extirpată
din creierul îndopat cu ketamină
trag noaptea pe cap şi mă plimb
cu privirea pierdută după glezne
trec pe lângă îndrăgostiţii
care zac mustind de iubire
clocotită în inimi sângerii
inspir umedul sărut dat în faţa
unui salcâm înflorit în grabă

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stau singur

singur cu mine de-mi vine
să fug de-acasă
dar mi-e frică să nu vii
şi să nu mă găseşti plecat
în beţia vremii să ascult
melancolia ce vine din pustiu
sunt timpurile mele
merg pe străzile uitate de soare
trag cu ochiul în urma mea
singur singur singur
tremur plin de ură gândindu-mă
la viaţa irosită prosteşte
în braţele tale am îmbătrânit
mă simt o bătrână sferă
de vreo zece mii de ani
stau în inelul tău de vrăjitoare
sunt singur în patul meu
de aur pierdut la cărţi

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Secera lunii

taie răul din spitale
stafiile stau cu feţele
în bătaia umbrei
lanuri de cuie bat
step într-un ochi verde
de pădure căzut în lacul
morii plin cu lebede
de hârtie creponată
câinii latră ghem de spini
fetele tipar de ghimpi
stau ţepe uscate
în tunul înalt din cetate
un acarian piaptănă un virus
cu secera lunii în carul plin
peştii sfârâie-n tipsie
bacteriile adunate la fumoar
au scos un fel de abecedar
totul a pornit de la tăietura
lunii seceră gâdilă la gât

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe mesele bolnavilor

se îngrămădesc organele
recondiţionate de roboţii
pe jumătate goi pe jumătate
durere şi plictiseală
care ţes viaţă
ansambleză brăţări pentru bolnavii
care scriu cu abur mesaje
cer ajutorul florilor de oţel
medicamentele curg în jeturi
din tavanul luminos
un ceas bate fără ordin
într-un perete - oraş
spital de nebuni recondiţionat
nepăsător se uită în oglindă
medicul de gardă se-ntreabă
dacă faţa lui de gâză
e cea mai frumoasă din visul
soldatului decupat din cartea
de colorat obiecte
strânse într-o debara plină cu şoareci
gri îngrăşaţi pentru mesele bolnavilor
rod organele - rebut
îngrămădite în burţile oamenilor - păianjeni
fără mască pe feţele palide

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Foie gras

Am înţeles greşit pâinea muiată-n vin
În reţetarul prim cuvintele-s cam vagi
Ş-acum, c-am consumat, se cade să plătim
Noi, fiecare membru al turmei de posmagi

Am priceput mai greu cum stă bucătăria
Noi, rătăciţi prin sala alteţelor regale
Privind chiorâş la dânşii cum vine farfuria
Cu sarea din bucate în părţi mult mai egale

Cireaşa de pe tortul măreţului ospăţ
Cu fast va fi desprinsă, de patru cai mascaţi
Sfârşind în maţul gros, de zeu fără de soţ
Noi am mâncat destul, acum suntem mâncaţi

poezie de Mihai Sava
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi şi drepturile omului

Multe drepturi; între ele
Dreptul de-a urla la stele...

distih de George Corbu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Riţa

Ea secera
Şi Panduru sta pe snop,
Până secera ea, să-l lege şi pe-ălălalt.
Sta şi fuma.
Şi ea, frântă de seceră, secera, secera,
Să-i facă omului de lucru.
Riţa fusese săracă,
El fusese şi mai tânăr, şi bogat.
Ea, foarte harnică.
Şi când era obosită, da să stea jos
Şi nu putea să se mai îndoaie.
Îşi dădea drumul drept în jos. Poc!
Noaptea ţesa. Să-i facă lui nişte cămăşi
Cu şabace, frumoase. "Uite, îi mai fac omului
O cămaşă." Îl purta cu haine bune, mereu.
Şi el acuma sta pe snop
Şi fuma.

poezie celebră de Marin Sorescu din La (L)ilieci, Cartea a treia (1980)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stau în cumpăna

balanţei şi fac un testament poetic
mă deplasez când pe un braţ
când pe celălalt rapid o fac
cânt sub stele cu versul meu stingher
deranjant de cele mai multe ori
uneori stau la mijloc scutindu-mă
de furii în lumina lumânărilor topite
picur cu lacrimi şi ceară fiecare vers
ce se întinde agresiv pe pagină
stau în cumpănă fără teamă
sau speranţă că voi reuşi să cuprind
infinitul în versuri

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am fost...

Am fost atât de veselă odată
şi străzile erau aşa de pline!
Priveai cu-atâta drag la mine!
Eu, cea mai fericită fată!

Ţi-am fost mereu atât de-aproape!
Am fost o lume şi-mi erai o lume.
Însă o mână nevăzută ce desparte
m-a rupt de viată când m-a rupt de tine.

Şi amintirile ce ţi-am lăsat, frumoase,
pline de zâmbet şi de voioşie
sunt tot ce-am fost, trăind, cândva,
în viaţa noastră-n bucurie!

În clipe grele, de melancolie,
când străzile îţi par pustii
tu mângâie cu drag, o amintire!
În ea, pe mine mă mângâi.

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvenţe în alb şi negru (2012)
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

In aşteptarea morţii

..664, 665, 666 picături de sânge...
Foame nu-i, nici frică, nici durere,
Disperarea a trecut în timp,
Un Prometeu mâncat încet de ciori pe câmp.

Şi doar o secera şi un ciocan se vede
Adânc în cerul plin de stele însângerate,
Ce-mi luminează calea spre apusul mult dorit
Şi aştept, aştept la infinit...

poezie de Stan Vlad
Adăugat de Stan Vlad
Comentează! | Votează! | Copiază!

Haiku

căţei fără ochi -
în taclitul bunicii
câteva gheme

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zile şi nopţi

de oktoberfest cu atmosferă
plină cu bere
cheflii ciocnesc halbele de corn
luna pe cort dansează lângă două
blonde bete
butoaiele se-nvârt
acordeonul aruncat printre sticle
pe jumătate pline
pe jumătate goale
oraşul e hidratat din belşug
spuma de bere porneşte pe străzi
şi învelesc blocurile
de desen
animat de cântece
nemţeşti (!?)

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

balot de paie -
palma bătătorită
ţine secera

haiku de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!