noaptea ne striveşte
în vis amintiri
eu şi tu
pagini aşteptând
scribul sufletelor de jar

gogyohka de Daniela Marchetti (2020)
Adăugat de Daniela Marchetti
Comentează! | Votează! | Copiază!

Albatros

©Daniela Marchetti

Să-ţi fie darul melodia trupului meu,
îngerul şi-a amânat plecarea,
în cetăţile cerului, Dumnezeu
desenează munţii şi marea

Pe plajă ruină este castelul promis,
nisipul îmi vorbeşte de înserare,
albatrosul îşi caută consoarta în vis,
îngerul devine întrebare

poezie de Daniela Marchetti (2018)
Adăugat de Daniela Marchetti
Comentează! | Votează! | Copiază!

Galateea

Pe trupul meu îmi tatuezi medalii,
Dar eşti privirii mele, azi, ecoul,
Înzăpezind în vaste saturnalii,
Şi muzica vrăjită şi rondoul.

În amintiri mai răsucesc cheiţa
Din atelierul fluturilor trişti,
Pygmalion va nemuri zeiţa,
Eu ştiu că pentru mine mai exişti

poezie de Daniela Marchetti (2021)
Adăugat de Daniela Marchetti
Comentează! | Votează! | Copiază!

sub lespedea timpului
amintirile dorm
şi uneori se pornesc
să plângă
însoţind furtunile

gogyohka de Daniela Marchetti (2020)
Adăugat de Daniela Marchetti
Comentează! | Votează! | Copiază!

uvertura pădurii
finalul zilei
pe cărări
tăcerea şi umbrele
invocă argintul lunii

gogyohka de Daniela Marchetti (2018)
Adăugat de Daniela Marchetti
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre pagini

suntem doar pagini din marea carte a lumii lipite alături de marele editor
şi trecem dintr-o poveste în alta fără să ne pierdem
unite dar totuşi individuale, aşteptând mâna care ne desparte şi ne apropie mereu

viaţa este o carte plină de pagini
unele pagini migrează ca păsările călătoare
altele îşi păstrează înţelesul chiar dacă sunt rupte

de multe ori, eu sunt erata. cu toate că nu sunt greşeli în carte.

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Secretul vieţii este să ştii să te mişti între contraste, găsind echilibrul între ceea ce îţi doreşti şi ceea ce îţi este necesar.

aforism de Daniela Marchetti din Cuvinte în echilibru, Publimedia Editore 2023
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum să visezi

scrisul e o pasăre cântătoare,
un înger vinde statuia încoronării
poetul vinde cuvinte

în zarea vieţii lumina o asigură
gândul că eşti fericirea
din metafora dimineţii

ochiul din triunghi veghează,
revarsă picuri din cerul trecut,
captivi în prezent ridicăm cortina

spectacolul a început
pe ţărmul libelulei,
visul e refugiul acestor litere

poezie de Daniela Marchetti (2018)
Adăugat de Daniela Marchetti
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există o diferenţă între o carte care are două sute de pagini şi una care din opt sute de pagini este rescrisă la două sute de pagini. Cele şase sute de pagini sunt tot acolo. Doar că nu le vezi.

citat din Elie Wiesel
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Septembrie

septembrie şi câte doruri scriu
în muntele iubitului din vis
cu un cuvânt te chem în paradis
cu-n alt cuvânt în mine e pustiu

dar zâmbetul ţi-ajunge până vin
în ţara unde-mi lăcrimează norii?
în cântecul divin privighetorii
i-ajunge să te-ntârzie puţin?

hai, să ne-aprindem gândul-început
în preajma canionului cu doruri
ridică ale deznădejdii storuri
să ardem vâlvătaie-ntr-un sărut

poezie de Daniela Marchetti (2020)
Adăugat de Daniela Marchetti
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întotdeauna fugar, întotdeauna aproape

întotdeauna fugar, întotdeauna aproape
întotdeauna ascuns, întotdeauna sfidător
întotdeauna părăsind, întotdeauna de neatins
întotdeauna în negru, întotdeauna visând
întotdeauna floarea amară
întotdeauna noaptea, întotdeauna ascuns
întotdeauna fugar, întotdeauna în colivie
întotdeauna faţa ta,
întotdeauna floarea amară
a buzelor tale, întotdeauna patul tău
întotdeauna aproape, întotdeauna pe fugă
întotdeauna aşteptând, întotdeauna aşteptând
întotdeauna strigându-te
întotdeauna noaptea devine tot mai mare
întotdeauna noaptea
întotdeauna fugar, întotdeauna aproape

poezie de Antonio Machado, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa cea de toate zilele

bucură-te,
înveseleşte-ţi seara festivă
cu amintirile
trecutul a putrezit
sub escorta frunzelor
aleile acestea vor fi dezgropate
la nunta furnicilor de primăvară
sumedenia de rochii din şifonierul bunicii
cântă în surdină
din oră în oră
se anunţă revolta din paradis
toţi oamenii au fost scoşi la tablă
îngerul le-a pus întrebările
cele mai dificile
despre viaţa cea de toate zilele
şi despre amânarea cuvintelor
de dragoste.

poezie de Daniela Marchetti (8 august 2020)
Adăugat de Daniela Marchetti
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea sufletelor

Am întors oglinda timpului
În urmă ai rămas tinereţe
Mă priveşte chipul încremenit
Sunt eu recunosc cu tandreţe

Privirea îmi era senină
Şi chipul luminat de vise
Nici rid nici urmă de-ndoială
Nici gânduri nici inima închise

Credeam că viaţa e usoară
Să te iubesc la nesfârsit
Nu ştiam ce repede ea zboară
Într-o zi ce-am iubit s-a năruit

Tu din oglindă îmi vorbeaţi
Nu te plânge şi acum iubeşti
Chip brăzdat printe firele cărunţi
Mereu să zâmbeşti tu reuşeşti

M-am uitat repede spre apus
Un cer roşu culoarea iubirii
Răsăritul la apus a ajuns
Noaptea sufletelor a unirii

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Romanţă sidefie

e-al vremii, azi, cumplit deznodământ
iar odalisca geme sub postavuri,
bărbatul vinde visuri prin conclavuri,
femeia doar vânările de vânt

în toamna aurie o statuie
va deveni viaţa în risipă -
bărbatu-i ornic iar femeia clipă,
doar azi osândă-i dorul, mâine nu e

buimacă inima-ţi prescrie vrerea:
iubirea nu se vinde pe-o ispită.
astfel ne trece vremea hărăzită -
din larma lumii s-a ivit tăcerea

poezie de Daniela Marchetti (2020)
Adăugat de Daniela Marchetti
Comentează! | Votează! | Copiază!

(Pseudo)oglinzi

locul unde niciodată amintirile
nu sunt lăsate să apară
un fel de talpă striveşte
dreptul elementar
de a intra în memorie

mână de femeie cu brăţară şi copac
mersul ei printr-un poem cu micsandre şi palmieri
în ţipăt de păsări stranii – apariţii endemice
într-o lume heavy-rotation

fără prea multe scrupule
mormintele ţin oameni vii
strigoi împotriva propriei decizii
liniştea lor desfiinţată
în desfrâul frenetic de afară

se înserează de aprilie
cireşii îşi poartă durerea în jos
fructe grele-însângerate aşteptând
viitoarea intrare în habitat a omului

! atâta tristeţe devine ridicolă

timpul – un cuvânt cu etimologie controversată
la o adică accepţi origini multiple
cum perindarea ta printr-o viaţă

un expresionist se lansează
în metafore

privitori naivi vor descifra
mai nimic

peste toate acestea

tu singură
amintindu-ţi de tine

poezie de Daniela Luminiţa Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubeşte-mă

viaţa mea e mai mult decât cântecul zorilor
am jucat la ruleta norilor sumbri
sau la un tarot al stelelor târzii
gustând lumina ca pe un refren al soarelui

mângâindu-mi trupul şi norii s-au limpezit
şi zarea e calmă
ca o şoaptă de dragoste spusă la urechea iubitului
mama vine şi-mi aduce liniştea şi mă înveleşte
în cântecul păsărilor dintr-un ceasornic
al zilelor şi nopţilor mele

alungă umbrele şi le închide în clepsidră
fii tu, dragul meu,
zarul acesta câştigător
iubeşte-mă

poezie de Daniela Marchetti (2021)
Adăugat de Daniela Marchetti
Comentează! | Votează! | Copiază!

Piaţa Nemuririi Sufletelor

Sunt mii de ferestre deschise în fiecare dimineaţă
în Piaţa Nemuririi Sufletelor, acolo unde neajunsul se întâlneşte cu răbdarea
şi cumpătarea cu infinita nemărginire a cerului.

În timpul zilei kilometrice care se lăfăie în albastrul cerului,
zâne în care alegorice se bălăngăne în sus şi în jos
militând pentru drepturile celor simbolici şi neimportanţi.

În zadar timpul se zbate asemenea unui şoarece prins într-o capcană.
Spre seară, umbre obosite îşi târăsc picioarele spre apus, ferestrele se închid
şi în fundul cel mai întunecos al lumii, totul se opreşte în loc.

Cei uitaţi de zânele bune îşi ascut colţii şi săbiile de fier
şi pornesc la luptă asemenea nemuritorilor din poveşti.
Însă nimeni nu moare şi nimeni nu învie după apus.

Noaptea îşi pictează neajunsurile într-o cană cu stele
şi e dulce şi sălbatică în acelaşi timp, măreaţă şi destrăbălată.
Noaptea nu e în visele nimănui, dar visele tuturor se desfată în noapte.

Sunt mii de ferestre deschise în fiecare dimineaţă
în Piaţa Nemuririi Sufletelor, acolo unde învinsul se întâlneşte cu învingătorul,
mortul cu călăul, ziua cu noaptea, curatul cu Necuratul.

poezie de Livia Mihalachi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe o antologie lirică

Antologia lor cuprinde
Sublime pagini de lirism
Dar vai şi-atâtea pagini triste
De lamentabil delirism.

epigramă de Vasile Bogrea
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintiri, amintiri...

"Frumoasa mea de altădată"
Îmi scrii, amince, pe album;
Să ştii că-s tare indignată
Fi'ndcă mi-o spui abia-acum.

epigramă de Cristinia Mesea-Ulmeanu din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gând călător

ca un fluture
noaptea
îngenuncheză
la rădăcina cuvântului
aşteptând să mă nasc...

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem de taină

în noaptea asta citeşte-mi în palmă
spune-mi că linia vieţii e drumul pe care
mă întorc cu sfială la izvorul din stâncă
unde mâinile părinţilor mă cuprind
mă adăpostesc mă închină
în numele tatălui şi al mamei
şi al fiului şi al fiicei
şi al duhului sfânt amin
în noaptea asta vom veghea împreună
albe năluci în cuiburi de iarbă
aripile noastre foşnesc precum mestecenii
aurora boreală ne-a aşezat pe creştete nimburi
ne vom chema pe nume
ion şi maria tată şi mamă
copil şi copilă
cuminţi aşteptând să se deschidă slăvile
cum proorocii au proorocit
treaptă cu treaptă urcăm scara de cărămidă
din pragul casei până în buza cerului
gutuii din grădină ne luminează drumul
am ajuns la porţile cele mari
mamă si tată luaţi-mă în braţe
înainte de a păşi paşii cei cuveniţi
vi se pare nu plâng

poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!