Salcâmii
La margine de drum au înflorit salcâmii,
o, Doamne, ce beție în parfumul lor...!
Pe crengile-nflorite au venit lăstunii,
iar prin văzduh, înaripat, trecea un dor.
Și dus a fost, dar mi-a lăsat ca amintire
privirea ta, de lung extaz în asfințit,
când sub salcâmii înfloriți și scoși din fire
noi ne iubeam pe-o margine de infinit.
Ne rătăceam prin galaxii necunoscute,
gustând din adâncimi de cosmos elixir,
ne întorceam, apoi, pe nefirești volute
când soarele venea râzând de la nadir.
De trec acum, salcâmii nu mai dau în floare,
iar crengile pe trunchi se rup de-atâta dor...!
Când dragostea dintâi fără motiv dispare,
nici florile-n salcâmi să crească nu mai vor.
poezie de Corneliu Neagu din Tăcerea din adâcuri, Ed. ePublshers, București 2018 (2018)
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Salcâmii
La margine de sat au înflorit salcâmii,
o, Doamne, ce beție în parfumul lor!...
Pe crengile-nflorite se-adunau lăstunii
iar prin văzduh, înaripat, trecea un dor.
Și dus a fost, dar mi-a lăsat ca amintire
privirea ta, de lung extaz în asfințit,
când sub salcâmii înfloriți și scoși din fire
noi ne iubeam pe-o margine de infinit.
Ne rătăceam prin galaxii necunoscute,
gustam din adâncimi de ceruri elixir,
ne întorceam apoi pe nefirești volute
când soarele venea râzând de la nadir.
De trec acum, salcâmii nu mai dau în floare,
iar crengile pe trunchi se rup de-atâta dor!...
Când dragostea dintâi fără motiv dispare,
nici florile-n salcâmi să crească nu mai vor.
poezie de Corneliu Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au înflorit salcâmii
Au înflorit salcâmii în luna lui mai,
Mirosul lor mă bată.
Și mi-e aduce aminte
Că am fost și eu copil odată.
Au înflorit salcâmii în luna lui mai,
Și viața este mai frumoasă,
Și lumea îmi pare un colț de rai
Când amurgul încet să lasă.
poezie de Vladimir Potlog (20 mai 2015)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fereastră peste timp
N-a fost, desigur, pură întâmplare
că ai venit atunci la început de mai
în ochi aveai doar semne de-ntrebare,
din vorbele-ți rostite se năștea un rai.
Mă-nvăluiau cu-o vrajă absolută
curgând spre mine-n valuri, ca în vis,
cădeam vrăjit sub arcul de volută,
aprins în ochii tăi, căzuți din paradis.
Dar m-ai cuprins la pieptul tău, deodată,
mă rătăceam pe-o margine de infinit
când m-ai lăsat din brațe m-am trezit,
privind buimac spre bolta înstelată.
A fost prea scurtă întâlnirea noastră,
mă-ntreb acum: ce mai păstrez din ea?
doar chipul tău pe-a timpului fereastră,
deschisă-n amintiri cu raza dintr-o stea.
Erau pe drum vacanțele de vară,
cântau fanfarele în parcul regăsit,
un tren nebun tocmai sosea în gară
când soarele trecea domol în asfințit.
Te-ai dus cu trenu-n lunga ta vacanță,
doar umbra ți-a rămas lipită de peron,
plutea-n văzduh, venind din ultimul vagon,
parfumul tău, cu-o ultimă speranță.
poezie de Corneliu Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul Amintirii
Au înflorit salcâmii la Bârlad,
Orașul e-o legendă de ninsoare;
Voi tineri, prindeți clipa să nu zboare
Cât florile pe caldarâm nu cad.
Am fost și eu ca voi, nutrind răsad
Să pot rodi în vremea călătoare,
Au înflorit salcâmii la Bârlad,
Orașul e-o legendă de ninsoare.
Ci astăzi, în amurg de desfătare,
Să mă cufund, cum flăcările-mi scad,
Ȋn amintire, ca-ntr-un dulce vad
Suava ei tortură mă doboare...
Au înflorit salcâmii la Bârlad.
poezie de G.G. Ursu
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au înflorit salcâmii
Au înflorit salcâmii în vara mea pustie
Și freamătă ciorchinii de-atâta alb nebun,
În mine ninge, tainic, cu flori de iasomie
Și de-ai fi lângă mine, câte-aș avea să-ți spun!
Îmi ești atât de-aproape, dar depărtări ne plouă
Și nu-mi ajung cuvinte, la mine să te-aduc;
Am să dansez cu iele-n păduri, pe lună nouă
Cu ultima suflare, de braț să te apuc...
Și-n voaluri de mirese, te-oi înveli satanic
Să nu-mi mai scapi din mreje, cu vrăji să te seduc;
Mi-e lacrima ascunsă într-un surâs amarnic
Și te aștept, iubite, în cuibul meu de cuc...
Să-mi umpli golul rece, în care pescărușii
Au tot murit pe rând, pe-o margine de mal!
Eu te aștept cu pâine și sare-n fața ușii
S-apari din spuma mării, pe coama unui val...
Au înflorit salcâmii și albul lor mă frânge
De fiecare dată, când mai privesc în sus;
Din fiecare floare îmi picură, în sânge
Câte-o secundă moartă, dintr-un timid apus...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tăcerea din noi
Te-aștept și-acum, în fiecare seară,
deși-nțeleg că nu mai poți s-ajungi...
Pe-aleea noastră-au înflorit salcâmii,
nu vreau să te-ntristez și nici să plângi!
Dar cât de lungă-mi pare așteptarea
tăcerea grea se-așterne între noi...!
Ce-a fost rămâne doar o amintire
se scutură salcâmii de atâtea ploi...!
Rămâne doru-n cuget, ca o umbră,
iar chipul tău se-așterne peste ea,
încerc să-l trec prin rama din fereastră,
dar amintirea parcă nu mai vrea...!
Încep să uit a timpului măsură,
regretele din umbră mă-ncolțesc,
privesc uimit la chipul din oglindă,
pe zi ce trece văd că-mbătrânesc!
poezie de Corneliu Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se scurură salcâmii
Te-aștept și-acum, în fiecare seară,
deși-nțeleg că nu mai poți să-ajungi
pe-aleia ta au înflorit salcâmii,
n-aș vrea, gândindu-te la ei, să plângi!
Dar cât de lungă-mi pare așteptarea,
tăcerea grea se-așterne între noi
ce-a fost rămâne doar o amintire,
se scutură salcâmii de atâtea ploi...!
Rămâne doru-n cuget, ca o umbră,
iar chipul tău se-așterne peste ea
încerc să îl aduc cât mai aproape,
dar amintirea parcă nu mai vrea...!
Încep să pierd a timpului măsură,
regretele din gânduri mă-ncolțesc,
privesc uimit la chipul din oglindă,
pe zi ce trece văd că-mbătrânesc!
poezie de Corneliu Neagu din volumul de versuri Poeme peste timp (2020)
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ninge cu floare de salcâmi și de castani
Se scutură, iubitule, salcâmii,
Parcă a nins, în plină luna mai,
Înfloriți toți irișii,
De ninsoarea asta par surprinși.
Fluturii de întristare, stau ascunși.
A plouat, s-au scuturat
Salcâmii de a lor floare,
Lacrimi albe de ninsoare,
Iasomia și socul
Și ele și-au găsit sorocul,
Albinele își caută norocul,
În plină lună a lui mai.
Ce primăvară șugubeață,
Când totu-i verde
Și pornit la viață,
A nins, iubitule,
Cu floarea de salcâmi,
În plină lună mai!
Ninge, iubitule,
Cu floarea de salcâmi
Și de castani,
În plină lună a lui mai...
Tu, nu-nțelegi să vii,
Tu, nu vrei să mai stai...
poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Replică la poezia "Dor" de Emil Almășan
Și-aici, la mine, ninge... Desuet,
Ca-n iernile, ce ne-au cernit cu dor.
În pași de dans, ca-n vechiul menuet
Se-amestecă zăpezile ușor.
Poveri de alb se-aștern pe caldarâm,
Se scutură salcâmii de-ntrebări,
Sub pași o lacrimă de alb fărâm
Și ning salcâmii, peste noi, mirări.
Și spui că plâng salcâmii în Parâng,
Cu voaluri de mireasă-mpodobiți?
La țărm de mare, vis de mire, strâng
De sub salcâmi, de nuntă păgubiți.
Prin gândul tău mai umblu și acum,
Să-mi amintesc unde-am rămas cândva.
Prin ceață și prin ploaie și prin fum,
Adun flori de salcâm cu palma ta...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prin galaxii de vis
Trec păsări călătoare către sud,
lângă fereastră se frământă plopii,
dintr-un trecut îndepărtat aud
prin galaxii de vis cum te apropii.
Din drum însă-deodată te oprești
pe-o margine de amintiri surpată,
prin cețurile beznei nefirești
văd umbra ta întinsă ca o pată.
Incerc să te ridic din bezna grea,
cu gândurile toate adunate,
dar în trecut dispari lângă o stea
pe căile galactice-ncurcate.
Se-așterne depărtarea între noi,
icoana ta din visul meu se stinge,
în suflet îmi rămân copacii goi
înfricoșați de iarna care-i ninge.
Dar cugetu-mi rămâne încă treaz,
mai pot visa o nouă primăvară,
copacii la fereastră în extaz
privind pe cer icoana ta bizară.
poezie de Corneliu Neagu din Tăcerea din adâcuri (2018)
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prin galaxii de vis
Trec păsări călătoare către sud,
lângă fereastră se frământă plopii,
dintr-un trecut îndepărtat aud
prin galaxii de vis cum te apropii.
Din drum însă-deodată te oprești
pe-o margine de amintiri surpată,
prin cețurile beznei nefirești
văd umbra ta întinsă ca o pată.
Incerc să te ridic din bezna grea,
cu gândurile toate adunate,
dar în trecut dispari lângă o stea
pe căile galactice-ncurcate.
Se-așterne depărtarea între noi,
icoana ta din visul meu se stinge,
în suflet îmi rămân copacii goi
înfricoșați de iarna care-i ninge.
Dar cugetu-mi rămâne încă treaz,
mai pot visa o nouă primăvară,
copacii la fereastră în extaz
privind pe cer icoana ta bizară.
poezie de Corneliu Neagu din Tăcerea din adâncuri
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Socul
La margine de drum stă socul înflorit,
cu sfintele-i corole-ntoarse către soare,
rămân în fața lui privind înmărmurit
tăcerea adunată-n tainica-i splendoare.
Parcă-aș privi, uimit, în ochi unui zeu,
venit acum, la început de primăvară,
din spectrul nemurit al unui curcubeu
întins pe-o margine de cer întâia oară.
Divine armonii în inimă îmi lasă,
iar în văzduh răsună ode de-nviere,
pe când apusul, sub cortina-i trasă,
adună razele desprinse din tăcere.
Se lasă înserarea-n marginea de drum,
pe boltă se aprind celeste felinare,
tu știi că am veni din depărtări acum
să regăsim, din nou, dorita împăcare.
Din bolta înstelată vom vedea curgând
miraje din trecut, prin amintiri uitate,
iar licurici-n iarbă vor cânta arzând,
când vei privi spre cer din locul cu păcate.
poezie de Corneliu Neagu din Tăcerea din adâncuri
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Elixir și otravă
Venind pe lumini fulgerate,
în seară toridă de vară,
nebuni ne iubeam pe furate,
când soarele sta să dispară.
Iubire pe-o umbră concavă,
trecând peste timp în delir,
în suflet primeam doar otravă,
prin sânge curgea elixir.
Și vântul cânta pe afară
pe strune de timp abrogate,
când soarele sta să dispară,
iar noi ne iubeam pe furate.
Himeric destin peste vreme,
dar noi ne iubeam în delir,
în suflet temute dileme
creșteau din păgân elixir.
Acum eu te cânt în poeme,
cu note curgând din clavir,
pe aripi de dor să te cheme,
în trup să îmi torni elixir.
poezie de Corneliu Neagu din revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 02 ianuarie 2020 (2 ianuarie 2020)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Elixir și otravă
Venind pe lumini fulgerate,
în seară toridă de vară,
nebuni ne iubeam pe furate,
când soarele sta să dispară.
Iubire pe-o umbră concavă,
trecând peste timp în delir,
în suflet primeam doar otravă,
prin sânge curgea elixir.
Și vântul cânta pe afară
pe strune de timp abrogate,
când soarele sta să dispară,
iar noi ne iubeam pe furate.
Destin răstignit peste vreme,
noi doi ne iubeam în delir,
în suflet păgâne dileme
creșteau din vrăjit elixir.
Acum eu te cânt în poeme,
cu versuri curgând în delir,
pe aripi de dor să te cheme,
în trup să îmi torni elixir.
poezie de Corneliu Neagu din Fata Morgana, Ed. ePublshers, București, 2016
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Elixir și otravă
Venind pe lumini fulgerate,
în seară toridă de vară,
nebuni ne iubeam pe furate,
când soarele sta să dispară.
Iubire pe-o umbră concavă,
trecând peste timp în delir,
în suflet primeam doar otravă,
prin sânge curgea elixir.
Și vântul cânta pe afară
pe strune de timp abrogate,
când soarele sta să dispară,
iar noi ne iubeam pe furate.
Destin răstignit peste vreme,
noi doi ne iubeam în delir,
în suflet păgâne dileme
creșteau din vrăjit elixir.
Acum eu te cânt în poeme,
cu versuri curgând în delir,
pe aripi de dor să te cheme,
în trup să îmi torni elixir.
poezie de Corneliu Neagu din Fata Morgana, Ed. ePublishers, București, 1016
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Drum în noapte
Ast’ noapte-am fost pe câmpuri cu visele duium
Și nu m-am întâlnit, prin flori, cu nici un duh,
Dar am simțit salcâmii cădelnițând parfum
Și fâlfâiri de aripi de buhe prin văzduh.
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Satra" de Zaharia Stancu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Fereastră peste timp
N-a fost, desigur, pură întâmplare
că ai venit atunci, la început de mai
în ochi aveai doar semne de-ntrebare,
din vorbele-ți rostite se năștea un rai.
Mă-nvăluiau cu-o vrajă absolută
curgând spre mine-n valuri, ca un vis,
cădeam vrăjit sub arcul de volută,
aprins în ochii tăi căzuți din paradis.
Dar m-ai cuprins la pieptul tău, deodată,
mă rătăceam pe-o margine de infinit
când m-ai lăsat din brațe m-am trezit,
privind buimac spre bolta înstelată.
A fost prea scurtă întâlnirea noastră,
mă-ntreb acum: ce mai păstrez din ea?
doar chipul tău pe-a timpului fereastră,
deschisă-n amintiri cu raza dintr-o stea.
Erau pe drum vacanțele de vară,
cântau fanfarele în parcul regăsit,
un tren nebun tocmai sosea în gară
când soarele, pe deal, pleca spre asfințit.
Te-ai dus cu trenu-n lunga ta vacanță,
doar umbra ți-a rămas lipită de peron,
plutea-n văzduh, venind din ultimul vagon,
parfumul tău, cu-o ultimă speranță.
poezie din volumul de versuri Poeme peste timp (2020)
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au înnebunit salcâmii
Au înnebunit salcâmii
De atâta primăvară,
Umblă despuiați prin ceruri
Cu tot sufletu-n afară
Și l-au scos de dimineață
Alb și încărcat de rouă
Cu miresme tari de ceruri
Smulse dintr-o taină nouă
Au înnebunit salcâmii
Și cu boala lor odată
S-a-ntâmplat ceva îmi pare
Și cu lumea asta toată
Păsările aiurite
Își scot sufletul din ele
Pribegind de doruri multe
Călătoare printre stele
S-a-mbătat pădurea verde
Nu mai e așa de calmă,
Ține luna lunguiață
Ca pe-o inimă în palmă
Nu-mi vezi sufletul cum iese
În haotice cuvinte,
Au înnebunit salcâmii
Și tu vrei să fiu cuminte?
cântec interpretat de Tudor Gheorghe
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gogyohka
eram eroi de poveste
amândoi zburam
prin salcâmii înfloriți
ne iubeam ca într-un vis
și aveam aripi de fluture
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au îmbătrânit salcâmii
Au îmbătrânit salcâmii din maginea de drum,
Ei frunzele își scutură la orice vânt de-acum.
Aștern cărarea noastră din drumul cel tăcut,
Ascunde amintirea din timpul ce-a trecut.
Prin frunzele căzute pășesc cu pasul greu,
Privindu-le pe ele, parcă-s bătrân și eu.
Dar gândul îmi fuge la tine în trecut
Prin foșnetul de frunze pe tine te aud.
În rochia ta albă, te plimbi pe sub salcâmi,
Iar eu fără de veste, vreau să te prind de mâini.
Să te sărut pe buze, ca-n timpul ce-a trecut,
Dar tu himeră din ochi mi-ai dispărut.
poezie de Adrian Timofte din Versuri și vorbe (2007)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!