Şi aşa, pornesc ei la drum, cu hotărârea să se judece. Şi cum ajung într-un loc unde era judecătorie, se înfăţoşează înaintea judecătorului şi încep a spune împrejurarea din capăt, pe rând fiecare; cum a venit întâmplarea de au călătorit împreună, de au stat la masă împreună, câte pâni a avut fiecare, cum a mâncat drumeţul cel străin la masa lor, deopotrivă cu dânşii, cum le-a dat cinci lei drept mulţămită şi cum cel cu trei pâni a găsit cu cale să-i împartă.

Cinci pâni în Ion Creangă
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceilalţi mai rămân oleacă sub răchită, la umbră, să odihnească bucatele. Şi, din vorbă în vorbă, cel ce avuse trei pâni dă doi lei celui cu două pâni, zicând:
– Ţine, frate, partea dumitale, şi fă ce vrei cu dânsa. Ai avut două pâni întregi, doi lei ţi se cuvin. Şi mie îmi opresc trei lei, fiindc-am avut trei pâni întregi, şi tot ca ale tale de mari, după cum ştii.

– Cum aşa?! zise celălalt cu dispreţ! pentru ce numai doi lei, şi nu doi şi jumătate, partea dreaptă ce ni se cuvine fiecăruia? Omul putea să nu ne deie nimic, şi atunci cum rămânea?
– Cum să rămâie? zise cel cu trei pâni; atunci aş fi avut eu pomană pentru partea ce mi se cuvine de la trei pâni, iar tu, de la două, şi pace bună. Acum, însă, noi am mâncat degeaba, şi banii pentru pâne îi avem în pungă cu prisos: eu trei lei şi tu doi lei, fiecare după numărul pânilor ce am avut. Mai dreaptă împărţeală decât aceasta nu cred că se mai poate nici la Dumnezeu sfântul...
– Ba nu, prietene, zice cel cu două pâni. Eu nu mă ţin că mi-ai făcut parte dreaptă. Haide să ne judecăm, şi cum a zice judecata, aşa să rămâie.
– Haide şi la judecată, zise celălalt, dacă nu te mulţămeşti. Cred că şi judecata are să-mi găsească dreptate, deşi nu m-am târât prin judecăţi de când sunt.

Cinci pâni în Ion Creangă
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călătorul străin, flămând cum era, nemaiaşteptând multă poftire, se aşază jos lângă cei doi, şi încep a mânca cu toţii pâne goală şi a be apă rece din fântână, căci altă udătură nu aveau. Şi mănâncă ei la un loc tustrei, şi mănâncă, până ce gătesc de mâncat toate cele cinci pâni, de parcă n-au mai fost.

Cinci pâni în Ion Creangă
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Judecătorul, după ce-i ascultă pe amândoi cu luare aminte, zise celui cu două pâni:
– Şi nu eşti mulţămit cu împărţeala ce s-a făcut, omule?
– Nu, domnule judecător, zise nemulţămitul; noi n-am avut de gând să luăm plată de la drumeţul străin pentru mâncarea ce i-am dat; dar, dac-a venit întâmplarea de-aşa, apoi trebuie să împărţim drept în două ceea ce ne-a dăruit oaspetele nostru. Aşa cred eu că ar fi cu cale, când e vorba de dreptate.

Cinci pâni în Ion Creangă
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

După ce-au mântuit de mâncat, călătorul străin scoate cinci lei din pungă şi-i dă, din întâmplare, celui ce avusese trei pâni, zicând:
– Primiţi, vă rog, oameni buni, această mică mulţămire de la mine, pentru că mi-aţi dat demâncare la nevoie; veţi cinsti mai încolo câte un pahar de vin, sau veţi face cu banii ce veţi pofti. Nu sunt vrednic să vă mulţămesc de binele ce mi-aţi făcut, căci nu vedeam lumea înaintea ochilor de flămând ce eram.

Cinci pâni în Ion Creangă
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doi oameni, cunoscuţi unul cu altul, călătoreau odată, vara, pe un drum. Unul avea în traista sa trei pâni, şi celălalt două pâni. De la o vreme, fiindu-le foame, poposesc la umbra unei răchiţi pletoase, lângă o fântână cu ciutură, scoate fiecare pânile ce avea şi se pun să mănânce împreună, ca să aibă mai mare poftă de mâncare.

începutul de la Cinci pâini de Ion Creangă
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doi oameni, cunoscuţi unul cu altul, călătoreau odată, vara, pe un drum. Unul avea în traista sa trei pâni, şi celalalt două pâni. De la o vreme, fiindu-le foame, poposesc la umbra unei răchiţi pletoase, lângă o fântână cu ciutură, scoate fiecare pânile ce avea şi se pun să mănânce împreună, ca să aibă mai mare poftă de mâncare.

Ion Creangă în Cinci pâni
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tocmai când scoaseră pânile din traiste, iaca un al treile drumeţ, necunoscut, îi ajunge din urmă şi se opreşte lângă dânşii, dându-le ziua bună. Apoi se roagă să-i deie şi lui ceva de mâncare, căci e tare flămând şi n-are nimica merinde la dânsul, nici de unde cumpăra.
– Poftim, om bun, de-i ospăta împreună cu noi, ziseră cei doi drumeţi călătorului străin; căci mila Domnului! unde mănâncă doi mai poate mânca şi al treilea.

Cinci pâni în Ion Creangă
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Existenţă

Ce bine că eşti
Aşa cum eşti tu
Ce bine că sunt
Aşa cum sunt eu
Fiecare o frunză
Fiecare pe-un pom
Fiecare o fiinţă
Fiecare un om

Împreună o mână
Ce ne leagă de noi
Fiecare în gânduri
Răscolite de ploi

Ce bine că eşti,
Ce bine că sunt
Muritori când şi când
Muritori rând pe rând
Cu pauze scurte
Cu pauze lungi
Apoi iar trăim
Ca şi cum, ca şi când

Ca şi cum am uitat
Ca şi când ne-amintim
Ceea ce-i dat
Să murim, să trăim

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei doi nu prea voiau să primească, dar, după multă stăruinţă din partea celui al treilea, au primit. De la o vreme, călătorul străin şi-a luat ziua bună de la cei doi şi apoi şi-a căutat de drum.

Cinci pâni în Ion Creangă
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mâncarea, mult mai mult decât sexul, este cel mai înalt nivel al unui om. Aşa cum fiecare rege, fiecare profet, fiecare războinic şi fiecare sfânt are câte o mamă, aşa fiecare Napoleon, fiecare Einstein, fiecare Isus trebuie să mănânce.

citat din Betty Fussell
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Father Malloy

Eşti acolo, părinte Malloy,
Unde pământul este sfinţit şi unde crucea marchează fiecare mormânt,
Nu aici cu noi pe deal –
Noi cei cu credinţa clătinătoare, cu viziuni înnourate
Şi cu speranţe în derivă, şi cu păcate neiertate.
Erai nespus de uman, părinte Malloy,
Oprindu-te câteodată la un pahar prietenesc cu noi,
Umăr la umăr cu cei care încercam să scoateam Spoon River
Din la răceala şi bezna unei moralităţi lipsite de compasiune si înţelegere.
Ai fost ca un peregrin care aduce o cutiuţă cu nisip
Din deşertul piramidelor,
Care deveneau deodată reale, împreună cu Egiptul cel adevărat.
Ai fost parte a unui trecut glorios şi punte către acel trecut,
Şi totodată erai atât de aproape de mulţi dintre noi.
Ai crezut în bucuria vieţii.
Nu arătai a fi fost ruşinat de carnea cea doritoare.
Ai acceptat viaţa cum aşa cum era
Şi cum se petrecea.
Mulţi dintre noi aproape am venit la tine, părinte Malloy,
Văzând cum biserica ta diviniza inima
Şi slujea pentru ea,
Prin Petru cel de Foc,
Prin Petru cel de Piatră.

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăbliţe speciale

Observă cum se mişcă fiecare particulă.
Observă cum fiecare tocmai a ajuns aici dintr-o călătorie.
Observă cum fiecare doreşte alt fel de mâncare.
Observă cum stelele dispar când răsare soarele
Şi cum toate pârâurile se îndreaptă spre ocean.

poezie de Rumi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Berger: Am citit, de cinci ori, că ai fost omorât în cinci locuri diferite.
Victor Laszlo: După cum vezi, a fost adevărat de fiecare dată.

replici din filmul artistic Casablanca
Adăugat de Ionita Ioana
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, ce frumos am mai iubit eu...

O, ce frumos am mai iubit eu, Doamne,
Ce fericit a fost acel bărbat
Pentru care bolta cea înaltă
Şi norii, şi vântul, şi luna a cântat...
Eu am iubit cum el nici n-a visat...
Să curgă cerul o noapte toată
Şi eu să văd cum inima ia foc -
Hai, daţi-mi, cel puţin un om în stat
Să fi avut aşa noroc...

Eu am iubit cum el nici n-a visat
Cândva, s-alunece sărutul de pe stele
Pe fiecare geană, uimit şi separat,
Şi el, bărbat în toată firea, - îmbrăţişat,
Să uite că conduce-un stat...
Eu am iubit cum el nici n-a visat...
Şi-acum pe umerii lui mândri, şi înalţi
Stau braţele-mi ca două păsări, care
Şi să iubească-ar vrea, dar şi să zboare...
Eu am iubit cum voi nici n-aţi visat...

poezie de Renata Verejanu din Poetul dintre milenii
Adăugat de Alina Dragancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şoricelul din bucătărie

bănuiala mea s-a adeverit:
şoricelul din bucătărie există –
a venit în prag şi s-a uitat la mine
cum stau la masă şi scriu

acum umblă pe undeva pe acolo –
se aude cum roade ceva
şi e optimist pentru
ziua de mâine

în semn de prietenie
am să-i las
în fiecare seară
câte o bucăţică de pâine
sau de brânză

iar în zilele în care
am să mă simt fericit
am să-i las prăjitură şi
dacă e cuminte
poate am să-i las şi
puţin vin

poezie de Emilian Mirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ştiu ce m-a apucat, am prins-o de mijloc, ca pentru a o ajuta să coboare de pe capotă, şi mi-am apropiat buzele de ale ei. N-a avut nici cea mai mică mişcare de surpriză şi dintr-o dată, ca şi cum se aştepta la aşa ceva, ca şi cum era cât se poate de veşnic de firesc, mi-a dat sărutul cel mai profund, cel mai lung şi cel mai voluptuos pe care l-am împărtăşit vreodată noaptea.

Dominique Noguez în Dragoste neagră (2007)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ştim cum să trăim împreună pe Pământ, cum naiba vom putea trăi atunci împreună pe Marte?

citat din Jacque Fresco
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu spune niciodată, niciodată...

De spui în viaţă: niciodată, niciodată!
Convins de hotărârea ta,
destinul a tot ştiutor...
te va purta ca vântul răsfăţat,
din poartă în poartă,
spre scopuri precise,
spre capăt de şoaptă,
fiind dinainte prescris,
nu cum vrem noi,
nici cum vrei tu,
ci cum vrea EL,
căci toţi suntem lucrarea Lui enigmatică.
Nu spune niciodată, niciodată!

poezie de Valeria Mahok (6 mai 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totul e curgere

Norii trec pe cer
Aşa cum zboară gândurile mele
Aşa cum trece luna printre stele
Şi-n depărtare pier.

Vântul bate lin
Aşa cum simt suflarea ta pe faţă
Aşa cum mă dezmierzi de dimineaţă
Când chipul ţi-e senin.

Valurile aleargă
Aşa cum oamenii se plictisesc
Aşa cum într-o zi se pregătesc
Şi pleacă-n lumea largă.

Timpul se grăbeşte
Aşa cum ploaia cade într-un lac
Aşa cum grâul curge dintr-un sac
Şi viaţa se sfârşeşte.

poezie de Octavian Cocoş (4 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimul dar

ultimul dar pe care
mi l-aş face
ar fi să mă privesc în oglinda
din spatele oglinzii
ca să mă văd aşa cum am fost
apoi m-aş întoarce pe dos să văd
cum aş fi vrut să fiu

după aceea
aş scoate rama din dreptul inimii
te-aş pune pe tine în mijlocul ei
şi te-aş întreba,
cum aş putea face o curbă
cu viteza luminii
în imensitatea cerului
să ajung exact acolo
de unde am vrut să pornesc
şi să-mi aduc aminte mereu
de cel
care nu mai sunt?

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!