Grădinile copilăriei
Grădinile copilăriei mele,
rămase-n amintire printre astre,
cu rădăcinile înfipte-n stele
mi-aduc fiori din zările albastre.
Pe aripile unui dor fierbinte
revin acum în fiecare seară
învăluindu-mă pe dinafară
cu ritmurile unei muzici sfinte.
Iar îngerii îndată mă-nconjoară
și mă ridică-n slava lor divină,
să mă îmbăt cu florile de vară
pe care le aștept smerit să vină.
Revăd în gând copilăria sfântă,
pridvorul de la casa părintească,
și în adâncul meu încep să crească
copaci vrăjiți, cu frunze care cântă.
În legănarea lor defragmentată,
ce se revarsă-n valuri printre stele,
mă văd plutind prin univers deodată,
copil rămas, în visurile mele.
poezie de Corneliu Neagu din Cunoașterea de sine (2017)
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Grădinile copilăriei
Grădinile copilăriei mele,
rămase-n amintire printre astre,
cu rădăcinile se prind în stele
și cern fiori din zările albastre.
Pe aripile unui dor cuminte
revin acum în fiecare seară
învăluindu-mă pe dinafară
cu ritmurile unei muzici sfinte.
Și îngerii din cer mă înconjoară
să mă ridice-n slava lor divină,
să mă îmbăt cu florile de vară
pe care-n suflet le aștept să vină.
Revăd în gând copilăria sfântă,
pridvorul de la casa părintească,
și în adâncul meu încep să crească
copaci vrăjiți, cu frunze care cântă.
În legănarea lor defragmentată,
ce se revarsă-n valuri printre stele,
mă văd plutind prin univers deodată,
copil rămas, în visurile mele.
poezie de Corneliu Neagu din revista Logos & Agape, ediția din 04.03.2020. ISSN 2601-1719, ISSN-L 2601-1719 (3 martie 2020)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Casa părintească
Rămasă neatinsă-n mintea mea,
străvechea casă-n care m-am născut
cu amintiri mă cheamă în trecut
s-o mai revăd cum o știam cândva.
Dar de mă-ntorc acolo uneori,
pe locul ei găsesc o altă casă,
care se-nalță mult mai arătoasă,
însă răceala ei îmi dă fiori.
Ai dispărut și tu, iubită mamă!...
Te-ai dus precum copilăria mea,
și poate acum privești de undeva,
simțind cum gândul meu-napoi te cheamă.
Nu vezi?, betonu-a invadat grădina,
iar printre ziduri pomii se sufocă,
coroana lor se-ntoarce echivocă
să caute-ntre ziduri reci lumina.
Mai ști?, de tata-s puși, sub clar de lună,
căci ziua-ntreagă nu era pe-acasă,
muncea să-avem ce trebuie pe masă,
în fiecare zi din săptămână.
Iar tu îl așteptai cu masa pusă
și îl priveai cu ochi adânci, ca marea,
ca să-i aduci în suflet împăcarea
și liniștea pe chipul său transpusă.
V-ati dus, și el și tu, iubită mamă!...
Și frații mei apoi, în urma voastră,
doar eu, rămas pe-a timpului fereastră,
mă-ntorc acasă bântuit de teamă.
Rămân în drum și mă întorc grăbit,
plângând copilăria mea trădată
și casa părintească dărâmată,
neștearsă umbră-n sufletu-mi rănit.
poezie de Corneliu Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inimi și stele
lângă mare mă așez..
văd plutind pe valuri stele
si uitându-mă atent
sunt doar inimi... cam rebele!
aruncate.... sau uitate...
intr-o vară ce-a trecut
au rămas plutind pe valuri
cu speranțe de-nceput
si pierdute-n spuma mării
inimi.... stele se prefac
urmărindu-ne in noapte
când... si unde am plecat
ne tot strigă... ne tot cheamă
-vino inapoi la mine
-e târziu... si este toamnă
briza rece-ncet adie
pașii mei pe plaja udă
nu se mai intorc curând
te sărut fierbinte vară
repede ai dispărut
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visuri...
gol în suflet și în gând,
singur printre astre,
voi privi născând
zorile albastre,
ce vor lua cu ele,
dacă vor mai fi,
visurile mele,
visuri prea târzii...
poezie de Aurel Simionescu
Adăugat de Mihail Simionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vor îngerii să-mi dea copilăria
În casa-mi din pădurile virgine
Ades coboară îngerii tiptil,
Cerându-mi să devin iar un copil
Să am deschise porțile divine.
Vor îngerii să-mi dea copilăria
Pierdută undeva-ntr-un anotimp,
Când nu știam ce e acela timp,
Crezându-mă egal cu veșnicia.
Și vor cu ei spre stele să mă poarte,
Să ne jucăm, să fiu copil din nou,
Dar Domnul le răspunde cu ecou
Că pot visa la stele doar din carte.
Și-atunci mă lasă îngerii-n tăcere
Și se întorc la Tatăl lor din Cer
Și îi aud, din casa mea, cum cer,
Să-mi dea copilăria la-nviere!
poezie de Pavel Lică din Galaxia marilor iubiri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Promisiune
Am să te iubesc cu ochii închiși,
plutind printre valuri și pescăruși.
Te voi imagina în senine decoruri
printre valuri albastre și visuri.
îƫi promit o mie și una de nopƫi,
cu povești dintr-o mie de cărti.
Orizonturi spre tăramuri noi.
printre valuri plutind amândoi.
poezie de Alin Zamfir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clipe efemere...
Vrăjiți mi-s ochii sub catifeaua nopții,
Cupolă de vis, brodată divin,
Când stelele sorții pe toți ne sfidează,
Știind ce ne așteaptă-n destin.
Vântul timid sărută flori de tei,
Parfumând cărările verii în noapte,
Luna sfioasă ca o fecioară cuminte
Caută povești de iubire sub stele,
În vii și noi scânteieri.
Care e menirea voastră?
Muze caline, prietenele mele,
Unde vă faceți culcuș sau case,
Nu vă e milă de frământările mele?
Ca o divă printre stele vechi și caste,
Flori de foc în nopți de smoală,
Luna trece nici că-i pasă
Ce gândesc sau ce mă apasă,
Ce iubire port sub stele.
Timpul toarce roluri multe...
Și ne mângâie în vise,
Eu sub tâmple argintii
Descifrez enigme ascunse,
Ca să uit de ce mi-e dor,
Ca să uit de-al meu Ulise,
Rătăcit în depărtări.
Ce-ar fi cerul fără stele
Și pământul fără flori,
Ce-ar fi omul fără visuri,
Fără al iubirii fiori,
Ce-ar fi munca fără sporuri
Și viața fără onoruri,
Ce-ar fi Terra fără oameni
Și Geneza fără valuri...
Ce-ar fi viața fără moarte,
Ce e dincolo de toate,
Ce ești Tu divinitate?
Univers plin de iubire,
Univers plin de dreptate,
Cu rele în miez de noapte...
Sau nimicul plin de toate,
Univers prea plin de șoapte,
Printre stele înflorate,
Când îmi dai răspuns la toate?
Până atunci, clipe efemere,
Pace spre eternitate,
Și iubire pân la stele,
Că-i mai bună decât toate.
poezie de Valeria Mahok (10 iunie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Privirea ta
Privirea ta-mi revarsă-n suflet
fiori de lacrimi albastre,
un tainic gând rătăcește
printre file roase de iluzii.
Melancolice stele răspund
neliniștitelor întrebări,
netezindu-mi cărarea visului
cu lumina dorului.
poezie de Lavinia Elena Niculicea din Florile cerului
Adăugat de Lavinia Elena Niculicea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visele mele...
Visele mele,
portal deschis, între pământ și stele,
realități paralele în viața mea și trăirile mele,
mănunchi de fiori în mii de pelegrinări,
vii culori în nopțile grele.
Visele mele,
cununi de amintiri, din vechi și noi trăiri...
scenarii de film, fără pereche sub stele,
frământări spre enigmatice dezlegări,
pe fruntea înrourată de sudori,
în dimineți fără stele.
Visele mele,
zbateri în tăcere,
cu premoniții bune sau rele,
nelipsite pe drumul vieții mele,
viața îmi împliniți, nu mă ocoliți!
Cât voi trăiți și eu trăiesc,
printre vii morți sau morții vii,
numai Dumnezeu știe,
să decodifice bine,
visele lumii și ale mele,
,, Nimic nou sub stele"
poezie de Valeria Mahok (17 februarie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fost-am eu...
Fost-am eu copil cândva,
Mama pâine îmi cocea,
Și povestea cea de seară
Printre stele mi-o citea.
Fost-am eu copil cândva,
Tata fluiere-mi făcea,
Și să fiu de cer aproape
El pe umeri mă ducea.
Fost-am eu copil cândva,
Satul încă mai trăia,
Iară casa părintească
Cuib de îngeri îmi părea.
Fost-am eu copil cândva,
Drum spre Domnul se podea,
Și pe el apoi plecară
Tatăl meu și maica mea.
Am rămas să am pe lume
De părinți lăsat un nume,
Demn pe care-l vor purta
Fiul meu și fiica mea.
poezie de Mihai Vîlcu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chemări venite din trecut
Se-adună roua, devenită brume,
pe frunzele căzute din castani,
iar timpul reîntors depune ani
pe raftul cugetărilor postume.
Desprind din ele retrăiri uitate,
le readuc prin veacul legendar
să regăsesc în visul meu hoinar
parfumul amintirilor păstrate
prin vechile albume retrezite
din umbrele iubirilor târzii,
ce se revarsă-n fiecare zi
cu tolbele-ncărcate de ispite,
să mi le toarne seară după seară
în sufletul pătruns de infinit
sub vraja sacră-a unui dor venit
cu neuitări ce dau pe dinafară.
Pătruns de ele-adun nemărginirea
din clipele pe care le-am cernut
peste chemări venite din trecut
cu odele ce-mi cântă nemurirea.
poezie de Corneliu Neagu din Ecouri Existențiale
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Paralele
Visurile,
dune mișcătoare în lumi de poveste.
Gândurile,
corăbii pe mări neumblate.
Dorul,
vis rătăcit printre astre.
Depărtarea,
punte legănată de ape.
Amintirile,
poteci năpădite de vreme.
Speranța,
izvor susurând printre pietre.
Somnul,
copil rătăcit în savane.
Chipul tău,
icoana clipei ce vine.
poezie de Corneliu Neagu din Fata Morgana, Ed. ePublishers, București, 2016 (2016)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Casa străbună
Rămasă neatinsă-n mintea mea,
străbuna casă-n care m-am născut
cu amintiri mă cheamă în trecut
s-o mai revăd cum o știam cândva.
Dar de mă-ntorc acolo, uneori,
în locul ei găsesc o altă casă
ce se înalță mult mai arătoasă,
însă răceala ei... îmi dă fiori.
Ai dispărut și tu, iubită mamă!
te-ai dus precum copilăria mea
și mă privești acum de undeva
când dorurile mele te recheamă.
Betoane grele-au invadat grădina
iar pomii strânși în ele se sufocă,
coroana lor se-ntoarce echivocă
să caute-ntre ziduri reci lumina.
Au fost sădiți de tata-n clar de lună
căci ziua-ntreagă nu era pe-acasă,
pleca la muncă să avem pe masă
ce trebuia..., pentru o viață bună!
Tu, mamă, l-așteptai cu masa plină
și îl priveai cu ochi adânci ca marea,
ca să-i alungi din cuget întristarea,
în suflet să-i aduci numai lumină.
V-ati dus, și el și tu, iubită mamă!...
și frații mei, apoi, în urma voastră,
doar eu, rămas pe-a timpului fereastră,
mă-ntorc acolo bântuit de teamă.
Privesc din drum și mă întorc grăbit
plângând copilăria mea trădată
și casa părintească dărâmată,
neștearsă umbră-n sufletu-mi rănit.
poezie de Corneliu Neagu din Cunoașterea de sine
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu taxiul printre stele
Printre stele, printre stele
Cu taxiul a pornit
Muza poeziei mele
Să recite- n infinit.
Sirius a- ntins o rază
Plină- n rime și troheie,
Cerul a întins o vază
Cu trup neted de femeie...
Zborul este către stele
C- un taxi, cristal de- abis,
În cer înălțăm castele,
Pe furiș intrăm în vis!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ochii tăi
Ochii tăi sunt pajiștea viselor mele,
Cuvinte scrise cu raze în cerul de stele.
Mă înec în privirea ta, cum în cer,
Îngerii se pierd în zborul stingher.
Flori de albăstrele porți în priviri,
Podoabă regală în mări de iubiri.
Sunt țărmul ce ritmic îți poartă
Iubirea și dorul prin propria soartă.
Aș vrea-n buchetul iubirii cu dor,
Să fiu trăsnit de-al dragostei fior.
Să intru des în zborul inimii tale
Să-ți aduc etern tornade de petale.
Ochii tăi să zburde printre stele
Cu aripi de îngeri prin aripile mele!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nostalgie verde
(poeților Traian T Coșovei, Mariana Marin și Ioan Flora)
trupul mi-e o boltă cu fiori de nufăr
în adâncul meu dialoghează stele
mă învață să sper ca să nu sufăr
când rătăcesc prin lume gândurile mele.
sclipiri de smarald cresc în ochii plânși
am pierdut prieteni moartea i-a luat
poeți ai speranței la cenacluri strânși
cu sufletul de doină și versul minunat.
am lăsat în urmă toți anii mei
câți au mai rămas o să vină pe rând
cu parfum de trandafiri cu arome de tei
îi aștept să treacă prin mine cântând.
melosul arborilor răsună pe alei
nostalgia verde îmi transferă în gând.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Printre crenguțe de stele
Printre crenguțe de stele visele plutesc spre mare,
Forțe-nnoitoare poartă și credința mea-n spinare...
O aripă-adună pene într-un zbor de peste dealuri
Poleite cu rugină, cu spumă-adusă de valuri...
Îngerii cu nuferi, sigur, sunt simbol în gând rebel,
Sub o crenguță de soare speranța e ghiocel...
Fericirea noastră gustă frunza veacului rămas
Să tot meargă înspre mare cu lumina în extaz...
Forțe-nvolburate trag viața către maluri noi,
Ne murdărim de lumină și rămânem în ea goi...
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A nins peste iubirea noastră
Din flori de gheață
Culese de pe Lună,
Ți-am pus, cândva,
Pe cap eu o cunună.
Din Cer ningea
Cu îngeri printre stele,
Fulgii erau lacrimi
Și voal miresei mele.
Din flori de gheață
Culese de pe Lună,
Ți-am pus, cândva,
Pe cap eu o cunună.
Din Cer ningea
Cu îngeri printre stele,
Fulgii erau lacrimi
Și voal miresei mele.
REFREN:
A nins potop
Peste iubirea noastră
S-au așternut
Troiene de amintiri
Și-n gerul unei nopți
Al unei nopți albastre
Am înghețat
Printre atâtea iubiri.
A nins potop
Peste iubirea noastră
S-au așternut
Troiene de amintiri
Și-n gerul unei nopți
Al unei nopți albastre
Am înghețat
Printre atâtea iubiri.
Ne-a măcinat
prin viscole simțirea
Și secole
ne-ar mai răbda iubirea,
Colinde de regrete
Se aud surd în pustie
E frig la noi în suflet
E iarnă pe vecie.
REFREN:
A nins potop
Peste iubirea noastră
S-au așternut
Troiene de amintiri
Și-n gerul unei nopți
Al unei nopți albastre
Am înghețat
Printre atâtea iubiri.
A nins potop
Peste iubirea noastră
S-au așternut
Troiene de amintiri
Și-n gerul unei nopți
Al unei nopți albastre
Am înghețat
Printre atâtea iubiri.
A nins potop
Peste iubirea noastră
S-au așternut
Troiene de amintiri
Și-n gerul unei nopți
Al unei nopți albastre
Am înghețat
Printre atâtea iubiri.
A nins potop
Peste iubirea noastră
S-au așternut
Troiene de amintiri
Și-n gerul unei nopți
Al unei nopți albastre
Am înghețat
Printre atâtea iubiri.
cântec interpretat de Fuego, muzica de Fuego, versuri de Adrian Artene (1 decembrie 2018)
Adăugat de Alesia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copil de lună
Ești fericit, copil frumos,
sub razele de lună,
iar râsul tău armonios
aduce voie bună.
Ești vis, prințesa din povești,
sau mintea-mi joacă feste
și nu mai știe că tu ești
cea care-mi dă de veste
că, printre stele, în calești,
iubirile celeste
așteaptă, de la mine, vești
ca să se manifeste?
Ar vrea să vină, dac-ar ști
că le aștept, sub lună,
deschis la gândul de-a iubi
și de-ai pune cunună
doar celei care va dori
să zboare, mână-n mînă
cu mine, printre galaxii
și-n stele să rămână.
Ești fericit, copil frumos,
iar râsul tău răsună,
căci știi cât sunt de norocos,
iubit copil de lună.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Gândul pierdut
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dansul fără nume
Hai să dansăm, iubita mea, sub stele,
un dans ce poartă-n el adâncul vremii,
să ne-avântăm prin visurile mele
în lumea-n care mai trăiesc boemii!
Am să te strâng în brațe-n zbor măiastru,
ca o tornadă caldă-n miez de vară,
așa cum zidurile unui castru
îl apără de tot ce-i rău afară.
Te voi purta pe căi necunoscute
trecute doar pe hărți adânc săpate
de visuri ce s-au strecurat, tăcute,
și-n inimă au fost abandonate.
Hai, vino să dansăm! Se-aud acorduri
ce par să vină dintr-o altă lume
ascunsă după cețuri și fiorduri,
iar melodia... încă n-are nume.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!