Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Corneliu Neagu

Grădinile copilăriei

Grădinile copilăriei mele,
rămase-n amintire printre astre,
cu rădăcinile înfipte-n stele
mi-aduc fiori din zările albastre.
Pe aripile unui dor fierbinte
revin acum în fiecare seară
învăluindu-mă pe dinafară
cu ritmurile unei muzici sfinte.

Iar îngerii îndată mă-nconjoară
și mă ridică-n slava lor divină,
să mă îmbăt cu florile de vară
pe care le aștept smerit să vină.
Revăd în gând copilăria sfântă,
pridvorul de la casa părintească,
și în adâncul meu încep să crească
copaci vrăjiți, cu frunze care cântă.

În legănarea lor defragmentată,
ce se revarsă-n valuri printre stele,
mă văd plutind prin univers deodată,
copil rămas, în visurile mele.

poezie de din Cunoașterea de sine (2017)
Adăugat de Corneliu NeaguSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Corneliu Neagu

Grădinile copilăriei

Grădinile copilăriei mele,
rămase-n amintire printre astre,
cu rădăcinile se prind în stele
și cern fiori din zările albastre.

Pe aripile unui dor cuminte
revin acum în fiecare seară
învăluindu-mă pe dinafară
cu ritmurile unei muzici sfinte.

Și îngerii din cer înconjoară
să mă ridice-n slava lor divină,
să mă îmbăt cu florile de vară
pe care-n suflet le aștept să vină.

Revăd în gând copilăria sfântă,
pridvorul de la casa părintească,
și în adâncul meu încep să crească
copaci vrăjiți, cu frunze care cântă.

În legănarea lor defragmentată,
ce se revarsă-n valuri printre stele,
mă văd plutind prin univers deodată,
copil rămas, în visurile mele.

poezie de din revista Logos & Agape, ediția din 04.03.2020. ISSN 2601-1719, ISSN-L 2601-1719 (3 martie 2020)
Adăugat de ugalenSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corneliu Neagu

Casa părintească

Rămasă neatinsă-n mintea mea,
străvechea casă-n care m-am născut
cu amintiri cheamă în trecut
s-o mai revăd cum o știam cândva.
Dar de mă-ntorc acolo uneori,
pe locul ei găsesc o altă casă,
care se-nalță mult mai arătoasă,
însă răceala ei îmi dă fiori.

Ai dispărut și tu, iubită mamă!...
Te-ai dus precum copilăria mea,
și poate acum privești de undeva,
simțind cum gândul meu-napoi te cheamă.
Nu vezi?, betonu-a invadat grădina,
iar printre ziduri pomii se sufocă,
coroana lor se-ntoarce echivocă
caute-ntre ziduri reci lumina.

Mai ști?, de tata-s puși, sub clar de lună,
căci ziua-ntreagă nu era pe-acasă,
muncea -avem ce trebuie pe masă,
în fiecare zi din săptămână.
Iar tu îl așteptai cu masa pusă
și îl priveai cu ochi adânci, ca marea,
ca -i aduci în suflet împăcarea
și liniștea pe chipul său transpusă.

V-ati dus, și el și tu, iubită mamă!...
Și frații mei apoi, în urma voastră,
doar eu, rămas pe-a timpului fereastră,
-ntorc acasă bântuit de teamă.
Rămân în drum și mă întorc grăbit,
plângând copilăria mea trădată
și casa părintească dărâmată,
neștearsă umbră-n sufletu-mi rănit.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Doina Bonescu

Inimi și stele

lângă mare așez..
văd plutind pe valuri stele
si uitându- atent
sunt doar inimi... cam rebele!

aruncate.... sau uitate...
intr-o vară ce-a trecut
au rămas plutind pe valuri
cu speranțe de-nceput

si pierdute-n spuma mării
inimi.... stele se prefac
urmărindu-ne in noapte
când... si unde am plecat

ne tot strigă... ne tot cheamă
-vino inapoi la mine
-e târziu... si este toamnă
briza rece-ncet adie

pașii mei pe plaja udă
nu se mai intorc curând
te sărut fierbinte vară
repede ai dispărut

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Visuri...

gol în suflet și în gând,
singur printre astre,
voi privi născând
zorile albastre,

ce vor lua cu ele,
dacă vor mai fi,
visurile mele,
visuri prea târzii...

poezie de
Adăugat de Mihail SimionescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Pavel Lică

Vor îngerii să-mi dea copilăria

În casa-mi din pădurile virgine
Ades coboară îngerii tiptil,
Cerându-mi să devin iar un copil
Să am deschise porțile divine.

Vor îngerii să-mi dea copilăria
Pierdută undeva-ntr-un anotimp,
Când nu știam ce e acela timp,
Crezându- egal cu veșnicia.

Și vor cu ei spre stele să mă poarte,
Să ne jucăm, fiu copil din nou,
Dar Domnul le răspunde cu ecou
Că pot visa la stele doar din carte.

Și-atunci lasă îngerii-n tăcere
Și se întorc la Tatăl lor din Cer
Și îi aud, din casa mea, cum cer,
Să-mi dea copilăria la-nviere!

poezie de din Galaxia marilor iubiri
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Promisiune

Am te iubesc cu ochii închiși,
plutind printre valuri și pescăruși.
Te voi imagina în senine decoruri
printre valuri albastre și visuri.

îƫi promit o mie și una de nopƫi,
cu povești dintr-o mie de cărti.
Orizonturi spre tăramuri noi.
printre valuri plutind amândoi.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Clipe efemere...

Vrăjiți mi-s ochii sub catifeaua nopții,
Cupolă de vis, brodată divin,
Când stelele sorții pe toți ne sfidează,
Știind ce ne așteaptă-n destin.

Vântul timid sărută flori de tei,
Parfumând cărările verii în noapte,
Luna sfioasă ca o fecioară cuminte
Caută povești de iubire sub stele,
În vii și noi scânteieri.

Care e menirea voastră?
Muze caline, prietenele mele,
Unde vă faceți culcuș sau case,
Nu vă e milă de frământările mele?

Ca o divă printre stele vechi și caste,
Flori de foc în nopți de smoală,
Luna trece nici că-i pasă
Ce gândesc sau ce mă apasă,
Ce iubire port sub stele.

Timpul toarce roluri multe...
Și ne mângâie în vise,
Eu sub tâmple argintii
Descifrez enigme ascunse,
Ca uit de ce mi-e dor,
Ca uit de-al meu Ulise,
Rătăcit în depărtări.

Ce-ar fi cerul fără stele
Și pământul fără flori,
Ce-ar fi omul fără visuri,
Fără al iubirii fiori,
Ce-ar fi munca fără sporuri
Și viața fără onoruri,
Ce-ar fi Terra fără oameni
Și Geneza fără valuri...
Ce-ar fi viața fără moarte,
Ce e dincolo de toate,
Ce ești Tu divinitate?
Univers plin de iubire,
Univers plin de dreptate,
Cu rele în miez de noapte...
Sau nimicul plin de toate,
Univers prea plin de șoapte,
Printre stele înflorate,
Când îmi dai răspuns la toate?

Până atunci, clipe efemere,
Pace spre eternitate,
Și iubire pân la stele,
Că-i mai bună decât toate.

poezie de (10 iunie 2018)
Adăugat de Valeria MahokSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Privirea ta

Privirea ta-mi revarsă-n suflet
fiori de lacrimi albastre,
un tainic gând rătăcește
printre file roase de iluzii.
Melancolice stele răspund
neliniștitelor întrebări,
netezindu-mi cărarea visului
cu lumina dorului.

poezie de din Florile cerului
Adăugat de Lavinia Elena NiculiceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Visele mele...

Visele mele,
portal deschis, între pământ și stele,
realități paralele în viața mea și trăirile mele,
mănunchi de fiori în mii de pelegrinări,
vii culori în nopțile grele.

Visele mele,
cununi de amintiri, din vechi și noi trăiri...
scenarii de film, fără pereche sub stele,
frământări spre enigmatice dezlegări,
pe fruntea înrourată de sudori,
în dimineți fără stele.

Visele mele,
zbateri în tăcere,
cu premoniții bune sau rele,
nelipsite pe drumul vieții mele,
viața îmi împliniți, nu ocoliți!
Cât voi trăiți și eu trăiesc,
printre vii morți sau morții vii,
numai Dumnezeu știe,
decodifice bine,
visele lumii și ale mele,
,, Nimic nou sub stele"

poezie de (17 februarie 2018)
Adăugat de Valeria MahokSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Fost-am eu...

Fost-am eu copil cândva,
Mama pâine îmi cocea,
Și povestea cea de seară
Printre stele mi-o citea.

Fost-am eu copil cândva,
Tata fluiere-mi făcea,
Și fiu de cer aproape
El pe umeri ducea.

Fost-am eu copil cândva,
Satul încă mai trăia,
Iară casa părintească
Cuib de îngeri îmi părea.

Fost-am eu copil cândva,
Drum spre Domnul se podea,
Și pe el apoi plecară
Tatăl meu și maica mea.

Am rămas să am pe lume
De părinți lăsat un nume,
Demn pe care-l vor purta
Fiul meu și fiica mea.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corneliu Neagu

Chemări venite din trecut

Se-adună roua, devenită brume,
pe frunzele căzute din castani,
iar timpul reîntors depune ani
pe raftul cugetărilor postume.

Desprind din ele retrăiri uitate,
le readuc prin veacul legendar
regăsesc în visul meu hoinar
parfumul amintirilor păstrate
prin vechile albume retrezite
din umbrele iubirilor târzii,
ce se revarsă-n fiecare zi
cu tolbele-ncărcate de ispite,
să mi le toarne seară după seară
în sufletul pătruns de infinit
sub vraja sacră-a unui dor venit
cu neuitări ce dau pe dinafară.


Pătruns de ele-adun nemărginirea
din clipele pe care le-am cernut
peste chemări venite din trecut
cu odele ce-mi cântă nemurirea.

poezie de din Ecouri Existențiale
Adăugat de Corneliu NeaguSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corneliu Neagu

Paralele

Visurile,
dune mișcătoare în lumi de poveste.
Gândurile,
corăbii pe mări neumblate.
Dorul,
vis rătăcit printre astre.
Depărtarea,
punte legănată de ape.

Amintirile,
poteci năpădite de vreme.
Speranța,
izvor susurând printre pietre.
Somnul,
copil rătăcit în savane.
Chipul tău,
icoana clipei ce vine.

poezie de din Fata Morgana, Ed. ePublishers, București, 2016 (2016)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corneliu Neagu

Casa străbună

Rămasă neatinsă-n mintea mea,
străbuna casă-n care m-am născut
cu amintiri cheamă în trecut
s-o mai revăd cum o știam cândva.
Dar de mă-ntorc acolo, uneori,
în locul ei găsesc o altă casă
ce se înalță mult mai arătoasă,
însă răceala ei... îmi dă fiori.

Ai dispărut și tu, iubită mamă! –
te-ai dus precum copilăria mea
și mă privești acum de undeva
când dorurile mele te recheamă.
Betoane grele-au invadat grădina
iar pomii strânși în ele se sufocă,
coroana lor se-ntoarce echivocă
caute-ntre ziduri reci lumina.

Au fost sădiți de tata-n clar de lună
căci ziua-ntreagă nu era pe-acasă,
pleca la muncă avem pe masă
ce trebuia..., pentru o viață bună!
Tu, mamă, l-așteptai cu masa plină
și îl priveai cu ochi adânci ca marea,
ca -i alungi din cuget întristarea,
în suflet -i aduci numai lumină.

V-ati dus, și el și tu, iubită mamă!...
și frații mei, apoi, în urma voastră,
doar eu, rămas pe-a timpului fereastră,
-ntorc acolo bântuit de teamă.
Privesc din drum și mă întorc grăbit
plângând copilăria mea trădată
și casa părintească dărâmată,
neștearsă umbră-n sufletu-mi rănit.

poezie de din Cunoașterea de sine
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marin Moscu

Cu taxiul printre stele

Printre stele, printre stele
Cu taxiul a pornit
Muza poeziei mele
Să recite- n infinit.

Sirius a- ntins o rază
Plină- n rime și troheie,
Cerul a întins o vază
Cu trup neted de femeie...

Zborul este către stele
C- un taxi, cristal de- abis,
În cer înălțăm castele,
Pe furiș intrăm în vis!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -26.97- 15.99 lei.
Marin Moscu

Ochii tăi

Ochii tăi sunt pajiștea viselor mele,
Cuvinte scrise cu raze în cerul de stele.

Mă înec în privirea ta, cum în cer,
Îngerii se pierd în zborul stingher.

Flori de albăstrele porți în priviri,
Podoabă regală în mări de iubiri.

Sunt țărmul ce ritmic îți poartă
Iubirea și dorul prin propria soartă.

Aș vrea-n buchetul iubirii cu dor,
Să fiu trăsnit de-al dragostei fior.

Să intru des în zborul inimii tale
Să-ți aduc etern tornade de petale.

Ochii tăi zburde printre stele
Cu aripi de îngeri prin aripile mele!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nostalgie verde

(poeților Traian T Coșovei, Mariana Marin și Ioan Flora)


trupul mi-e o boltă cu fiori de nufăr
în adâncul meu dialoghează stele
învață sper ca nu sufăr
când rătăcesc prin lume gândurile mele.

sclipiri de smarald cresc în ochii plânși
am pierdut prieteni moartea i-a luat
poeți ai speranței la cenacluri strânși
cu sufletul de doină și versul minunat.

am lăsat în urmă toți anii mei
câți au mai rămas o să vină pe rând
cu parfum de trandafiri cu arome de tei
îi aștept să treacă prin mine cântând.

melosul arborilor răsună pe alei
nostalgia verde îmi transferă în gând.

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marin Moscu

Printre crenguțe de stele

Printre crenguțe de stele visele plutesc spre mare,
Forțe-nnoitoare poartă și credința mea-n spinare...

O aripă-adună pene într-un zbor de peste dealuri
Poleite cu rugină, cu spumă-adusă de valuri...

Îngerii cu nuferi, sigur, sunt simbol în gând rebel,
Sub o crenguță de soare speranța e ghiocel...

Fericirea noastră gustă frunza veacului rămas
Să tot meargă înspre mare cu lumina în extaz...

Forțe-nvolburate trag viața către maluri noi,
Ne murdărim de lumină și rămânem în ea goi...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

A nins peste iubirea noastră

Din flori de gheață
Culese de pe Lună,
Ți-am pus, cândva,
Pe cap eu o cunună.

Din Cer ningea
Cu îngeri printre stele,
Fulgii erau lacrimi
Și voal miresei mele.

Din flori de gheață
Culese de pe Lună,
Ți-am pus, cândva,
Pe cap eu o cunună.

Din Cer ningea
Cu îngeri printre stele,
Fulgii erau lacrimi
Și voal miresei mele.

REFREN:
A nins potop
Peste iubirea noastră
S-au așternut
Troiene de amintiri
Și-n gerul unei nopți
Al unei nopți albastre
Am înghețat
Printre atâtea iubiri.

A nins potop
Peste iubirea noastră
S-au așternut
Troiene de amintiri
Și-n gerul unei nopți
Al unei nopți albastre
Am înghețat
Printre atâtea iubiri.

Ne-a măcinat
prin viscole simțirea
Și secole
ne-ar mai răbda iubirea,
Colinde de regrete
Se aud surd în pustie
E frig la noi în suflet
E iarnă pe vecie.

REFREN:
A nins potop
Peste iubirea noastră
S-au așternut
Troiene de amintiri
Și-n gerul unei nopți
Al unei nopți albastre
Am înghețat
Printre atâtea iubiri.

A nins potop
Peste iubirea noastră
S-au așternut
Troiene de amintiri
Și-n gerul unei nopți
Al unei nopți albastre
Am înghețat
Printre atâtea iubiri.

A nins potop
Peste iubirea noastră
S-au așternut
Troiene de amintiri
Și-n gerul unei nopți
Al unei nopți albastre
Am înghețat
Printre atâtea iubiri.

A nins potop
Peste iubirea noastră
S-au așternut
Troiene de amintiri
Și-n gerul unei nopți
Al unei nopți albastre
Am înghețat
Printre atâtea iubiri.

cântec interpretat de Fuego, muzica de Fuego, versuri de (1 decembrie 2018)
Adăugat de AlesiaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Copil de lună

Ești fericit, copil frumos,
sub razele de lună,
iar râsul tău armonios
aduce voie bună.

Ești vis, prințesa din povești,
sau mintea-mi joacă feste
și nu mai știe că tu ești
cea care-mide veste
că, printre stele, în calești,
iubirile celeste
așteaptă, de la mine, vești
ca să se manifeste?

Ar vrea să vină, dac-ar ști
le aștept, sub lună,
deschis la gândul de-a iubi
și de-ai pune cunună
doar celei care va dori
zboare, mână-n mînă
cu mine, printre galaxii
și-n stele să rămână.

Ești fericit, copil frumos,
iar râsul tău răsună,
căci știi cât sunt de norocos,
iubit copil de lună.

poezie de din Gândul pierdut
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Dansul fără nume

Hai dansăm, iubita mea, sub stele,
un dans ce poartă-n el adâncul vremii,
ne-avântăm prin visurile mele
în lumea-n care mai trăiesc boemii!

Am te strâng în brațe-n zbor măiastru,
ca o tornadă caldă-n miez de vară,
așa cum zidurile unui castru
îl apără de tot ce-i rău afară.

Te voi purta pe căi necunoscute
trecute doar pe hărți adânc săpate
de visuri ce s-au strecurat, tăcute,
și-n inimă au fost abandonate.

Hai, vino dansăm! Se-aud acorduri
ce par să vină dintr-o altă lume
ascunsă după cețuri și fiorduri,
iar melodia... încă n-are nume.

poezie de din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook