Steaua mea
Steaua mea de mucava,
Printre nori vagabonda,
Când în sus se lamenta,
Când în jos se tânguia...
poezie de Iolanda Mirea din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Vino...
Vino, în cerul înalt, printre nori
Vino, să numărăm stelele până-n zori
Vino, să îți arăt steaua mea
Vino, doar așa, cred, ne vom vedea!
Vino, eu te aștept oricât ar trebui
Vino, nu-ți fie frică, te voi păzi...
Vino, să vezi îngerii cum ne zâmbesc,
Vino, doar știi ce mult te iubesc.
Vino, în noapte, sub clar de lună
Vino, te aștept să fim împreună,
Vino, și dacă și tu ai vrea...
Vino, să îmi arăți steaua ta!
Vino, în amurg, în fapt de seară
Vino, când stele-ncep să răsară
Vino, să zburăm printre ele...
Vino...
Să ne-mpletim cununi din flori și din... stele
poezie de Mariana Simionescu (12 septembrie 2011)
Adăugat de Mariana Simionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O GAURĂ SE FACE PRINTRE NORI
(Rubaiat)
O gaură se face printre nori,
Tu, Omule o vezi, să n-o ignori,
Eter, prin ea vei trece vertical
Urcând în plan celest când ai să mori.
rubaiat de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Da și nu
... pe cerul plin de stele numai tu
ești steaua mea
mereu departe- între da și nu
și nu și da
și printre toate florile doar tu
ești floarea mea
mereu albastră între da și nu
și nu și da
printre ființele din lume numai tu
nu ești a mea
mereu sfidând când da când nu
când nu, când da...
poezie de Iurie Osoianu (24 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pictură pe cer
Trandafirii nu înfloresc niciodată!
Zise pictorul cu fața iluminată,
Pictând o bucată de cer părăsită,
În cale aruncându-i pietre:
"Arareori cărările îndreptate spre glorie,
Sunt presărate cu flori."
poezie de Iolanda Mirea din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubiți de mucava
rămânem așa
ca doi iubiți de mucava
ca două cartoane cu toane
cu marginile frânte
rămânem așa ca
doi iubiți
de mucava de la
începutul
încetului pașnic
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nori
Nori violeți,
cu părul vâlvoi.
Nori speriați,
de graba din noi.
Nor - lună, amanți
în nopțile lungi.
Nori războinici,
ca oceanul în stânci.
Nori împrăștiați de vânt,
ca oamenii de frici.
Nori priviți întins pe pământ,
printre iarbă și furnici.
Nori visători,
ca emoțiile tinereții.
Nori rozalii,
ca începutul vieții.
Nori îngândurați,
ca ochii iubiți.
Nori incomozi,
ca intrebările mele.
Nori mirați,
ca nisipul, de valul întors.
Nori inundati de ploaie,
mirosind a verde crud.
Pe voi toți,
vă iubesc.
poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Regele Faadh
Astăzi a murit regele Faadh
Și nu e cu aur îmbălsămat,
De nici o floare nu e mângâiat,
De nici o întrebare nu e tulburat.
poezie de Iolanda Mirea din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dincolo de nori (si nu numai)
Dincolo de nori, stā iubirea
si sufletul meu printre stele...
fluturi albi se joacā cu vântul
si soarele râde...
Te chem din luminā si apā
si noaptea e linā si calmā,
tristetea-i plecatā departe
nici valul nu miscå...
Esti izvor ce tâsneste
printre suflete oarbe si må
joc cu iubirea ce mā prinde
în noapte...
Viata-i ca toamna, bogatā
în roade, dar vântul împrāstie
ziua si noaptea frunzele
moarte...
Îmi place copilul din mine
pe tine, de mult te-am uitat,
la masa întinsā cu vise
e loc de greseli si iertat...
Dincolo de nori stā iubirea
si sufletul meu printre stele
fluturii albi plâng usor
când nu esti tu printre ele!
poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Steaua (Sonet Tarot)
Norocul îți surâde de-astă dată
Fă-ți planuri cu încredere deplină,
Căci reușita lor e garantată
Când steaua ta din cer îți dă lumină.
Nu zăbovi prea mult, ci acționează
Și fii cu gândul doar la reușită
Pleacă la drum, căci primul pas contează,
Ca să obții răsplata cuvenită.
Dar dacă steaua ta nu se arată
Indiferent cât îți dorești de tare
Speranța nicidecum nu o să poată
În viața ta să facă vreo schimbare.
Când steaua pașii ți-i călăuzește
În viitor dorința se împlinește.
poezie de Octavian Cocoș (27 ianuarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doamne
Ai născocit în ceruri poezia
Și-ai dat-o de pomană unui orb,
Să i se ierte astfel erezia
Pe care cei cu patimă o sorb.
Ai inventat simbolic poezia
Și-ai dăruit-o chiar și pe pământ,
Iar mie mi-ai luat trufia
Și mi-ai dat doar puterea ca să cânt.
poezie de Iolanda Mirea din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Steaua mea
Tu steaua mea cu ochi verzui
Te-aștept pe bolta cerului,
Să zbor cu tine-apoi să-ți cânt
În univers, purtați de vânt,
Acolo-n neant să te iubesc
Un veac de-al nostru pământesc
Și-n ochii tăi senini ca luna
Să-mi oglindesc chipul întruna
Să văd ce vezi și tu mereu
Să știu atunci când îți e greu
Cu brațele să te-nconjor
Să-ți fiu balsamul unui dor
Cu șoapte dulci să te alint,
Să-ți mângâi părul de argint
Printre suspine să-ți șoptesc
Tu steaua mea... mult te iubesc...!
poezie de Gabi Costin (10 mai 2012)
Adăugat de Gabi Costin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mama, steaua copilăriei mele
Orice copil are o stea
Frumoasă, caldă, iubitoare.
Însă eu știu că steaua mea
Este cea mai strălucitoare.
Cu zâmbet cald, cu ochi senini,
Ea îmi îndrumă pașii-n viață.
Știu unde merg, de unde vin,
Pentru că steua mea mă-nvață.
Ce fericită mă trezesc
Când mă sărută, dimineața...
Și, când spre steaua mea privesc,
Ei i se luminează fața.
Și mă iubește steaua mea,
Cât nu pot spune în cuvinte.
Căci eu sunt universul ei:
Fetița ei cuminte.
Orice copil are o stea
Și pururea să țineți seama
Că steaua oricărui copil
Are același nume: MAMA.
poezie de Angela Marinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cine vrea să-i spun povestea cerbului cu cornul rupt
alerga pe-un drum abrupt
când se prăvăli în râpă
și se pricopsi cu-o gripă
verde-n față rânjind pe sub mustață
cu aroganță se puse în clanță
cu cei de la distanță
mi-ați pus bețele în roate
dând din coate pe la spate
mi-ați umblat la gps
ca să nu văd drumul șes
vinovați de-acest imens
complot vă informez
vă avertizez
când voi fi în formă
de-această enormă
greșeală veți fi răspunzători
nu veți scăpa nici în nori
și se lamenta săracul
în timp ce-și umplea sacul
cu amărăciune
cui să-i pese de gânduri nebune
pamflet de Crina Albu
Adăugat de Fericire
Comentează! | Votează! | Copiază!
Steaua β din Lira e una dintre cele mai curioase de pe cer. Strălucirea ei se schimbă, variază în vreo 13 zile și de unde acum o vezi de mărimea 3 și jumătate, peste câteva seri o vezi aproape de mărimea 4 și jumătate. Cel mai ușor lucru e să o compari cu γ, care e alături și care nu-și schimbă strălucirea. De ce variază β din Lira? Astronomii au găsit că steaua aceasta e formată din doi sori, ce sunt aproape împreunați. Ei se învârtesc împreună și când ni se prezintă amândoi în față, steaua e la maximul ei de strălucire; când se ascund unul după altul, steaua e la minimul ei de strălucire. Steaua ς e dublă, o vezi cu ochii; steaua ε numai cu binoclul e dublă.
Victor Anestin în Cum să înveți stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scara de vis
Când vreau să scriu, mă-nalț, ușor, spre nori
cu ochii-nchiși, cu sufletul tăcut,
cu pași treptat grăbiți, nerăbdători,
pe drumul ce-a rămas nestrăbătut.
Și mi se pare că acolo, sus,
e-o viață care, doar din când în când,
mă duce într-o clipă ce s-a dus
și-o port mereu, ascunsă într-un gând.
Iar el... se vede rar, dar îl mai văd:
sinistrul drum, pe care va veni
singurătatea clipei ce-o prevăd
chemându-mă spre... ceea ce va fi.
Cobor, încet, pe-o scară ca de vis
și recitesc ce, printre nori, am scris.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când mă vei căta
Când mă vei căta în floarea de cireș
voi fi din nou plecat la Ieși
să îmi descarc desaga cu priviri
prin cel oraș, sau printre amintiri.
Când mă vei căta pe drum ori pe cărare
voi fi plecat în lumea mea cea mare
iar când mă vei găsi într-un târziu
voi fi trecut prin spinul viu.
Când mă vei căta, voi fi din nou copil
plecat în zarea liberă de nori
acolo unde se pleacă uneori
când ești poet, sau când devii senil.
Când mă vei căta în nemurire
voi fi baraj de hidrocentrală
un paznic al timpului ce ară
spre alte orizonturi, în haina mea de mire.
poezie de Dănuț Cepoi din Din volumul "Picături de memorie", Editura Armonii Culturale
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Va veni o vreme când vânzătorii de iluzii vor da faliment.
Valentin Mirea (2000)
Adăugat de Valentin Mirea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Elvetic
Ți-am cumpărat un ceas cu stele
nu știu cum dar noaptea pierd cash-ul clipelor
confuză luna-și coboară trupul direct în plină zi
viața ne ia de la capăt de-o vreme
cu fiece geană întoarsă se face mult mai aproape
neistovirea inimii pe obraz poansonări însumează
poartă-mi ceasul cu stele pe mâna cuvintelor grele
uită-te când și când în somnul ne/frumuseților mele
elvetic vei auzi același semnal:
- Bună dimineața!
La semnalul următor va fi ora:
Te Iubesc!
Iolanda Șerban
citat din Iolanda Șerban
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vino!
Mi te plimbi printre gânduri
când m-apuc s-aștern rânduri,
când te chem în eter,
între apă și cer
și te caut în vise
cu zeițe convinse
de mărunți muritori
rătăciți printre nori.
Mă auzi, te trezești,
înspre mine pornești
și mă afli cântând,
sărutând al tău gând
ce pierduse dorință
de-a mai vrea să fii Ființă...
Vino să te răsfăț,
vino să te învăț
ce înseamnă păcat,
în extaz îmbrăcat,
ce înseamn-a simți
și IUBIRE-a-mpărți!
Azi te-nvăț să trăiești
fără să te-osândești!
Vino să TE IUBESC!
Doar cu tine trăiesc!
Ne-ntâlnim printre gânduri...
când m-apuc s-aștern rânduri...
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ești tu!
Te recunosc:
ziua aceasta însorită
este surâsul tău
care prevestește primăvara!
Nu-i chip să mă amăgești:
Tu ești steaua polară!
Stai neclintită
în inima mea.
Te recunosc după cum sclipești
prin norii de sticlă
risipiți pe cer,
după cum strălucești
din fundul adânc al mării...
Sunt hotărât
să mă afund în mare
printre rechini
și printre scafandri
să culeg de la fund
steaua polară.
Te recunosc
în desenele pe care norii
le desăvârșesc pe cer:
ești tu!
Te recunosc
după umbrela
sub care stai
când plouă...
poezie clasică de Constantin Nisipeanu din Cartea cu oglinzi (1962)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!