O frunză de toamnă ruginie se naște în primăvară, trece prin vara vieții, apoi toamna se desprinde încet din pomul vieții și parcă spune: "Ce frumos este să zbori pentru prima și ultima oară!".
Viorel Muha (octombrie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre toamnă
- citate despre zbor
- citate despre viață
- citate despre primăvară
- citate despre naștere
- citate despre frunze
- citate despre frumusețe
- citate despre copaci
Citate similare
Zbor. O frunză de toamnă ruginie se naște în primăvară, trece prin vara vieții, apoi toamna se desprinde încet din pomul vieții și parcă spune: "Ce frumos este să zbori pentru prima și ultima oară!".
Viorel Muha (septembrie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vara. Fructul ce se coace al tuturor anotimpurilor, al toamnei ce-n sămânță și-n culcuș de frunză ruginie ea adoarme, iarna ce-n tăceri de alb crează, primăvara ce prin lumina florilor ea fericită ne spune că renaște.
Viorel Muha (decembrie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi citate despre lumină, citate despre tăcere, citate despre somn, citate despre iarnă, citate despre fructe sau citate despre flori
Frunză ruginie
Frunză, frunză ruginie, cine dorul tău îl știe,
Înțelege de ce pleci pe ape și pe poteci!
Frunză, ruginie doamnă, vine-n zborul tău o toamnă
Mănoasă și generoasă și se cuibărește-n casă!
Pică-n zborul tău alene, vara, adormind pe gene.
Pică visele brumate, la pământ, înspăimântate!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre visare
- poezii despre toamnă
- poezii despre spaimă
- poezii despre generozitate
- poezii despre frunze
- poezii despre dor
- poezii despre căderea frunzelor
- poezii despre apă
Rondel prin toamna vieții
Încet străbat prin toamna vieții
De vânt aleea pustiită;
Plimbarea lor este vrăjită
De amintirea tinereții.
Și dacă frunza-i arămită,
Ei nu se dau pradă tristeții;
Încet străbat prin toamna vieții
De vânt aleea pustiită.
Ea se simte-ntinerită,
Iarbă-n roua dimineții;
E ocrotită și iubită
Pe drumul greu al bătrâneții,
Ce-l străbat prin toamna vieții...
poezie de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre vânt, poezii despre viață, poezii despre tristețe, poezii despre tinerețe, poezii despre rouă, poezii despre protecție, poezii despre plimbare, poezii despre iubire sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Omul și pomul
Omul se naște din iubire,
Pomul prin încolțire.
Omul crește mare,
Pomul să înalță spre soare.
Pomul frunză verde are
Și se mândrește cu ea tare,
Omul muncește și adună
Și are inimă bună.
Iar când iarna vieții sosește,
Omului părul îi albește,
Pomului ramurile îi trosnesc
Și amândoi îmbătrânesc.
poezie de Vladimir Potlog (22 iulie 2005)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre copaci, poezii despre verde, poezii despre păr, poezii despre naștere, poezii despre mândrie, poezii despre muncă sau poezii despre inimă
Doamnă
sunete-n amurg tăcute cad
trec zile
încet vântul în mine bate
o inimă mă doare
un gând de sus mă ninge
cu frunze
albă de pian o clapă apăsată
mă strigă și-mi spune
că la ușa vieții mele
bate
încet încă o toamnă
poezie de Viorel Muha (august 2012)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre tăcere, poezii despre timp, poezii despre pian sau poezii despre ninsoare
Toamna vieții
Toamnă ruginie, zile ruginii...
În forfota vieții, n-am știut că vii
Să-mi astâmperi gânduri, zboruri și dorinți;
N-am crezut s-ajungem chiar așa cuminți!
epigramă de Georgeta Paula Dimitriu din Epigrame (2006)
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre toamnă, epigrame despre zile, epigrame despre viață, epigrame despre timp sau epigrame despre gânduri
Urme de pași
Urme de pași înșirate-n zăpadă
De parcă nu știam cum e albul,
De parcă a fost ultima oară când ninge.
Urme de noi împrăștiate alături
De parcă te-am strâns prima oară
De parcă a fost ultima oară când strâng.
Urme de tine mângâiate pe mine
De parcă nu știam cum sunt ochii închiși
De parcă a fost ultima oară când văd.
poezie de Alexandru Cernit
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre ochi sau poezii despre alb
Toamna este întodeauna o primavară trecută prin toate fazele vieții, după care vedem ce putem aduna.
Viorel Muha (noiembrie 2016)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pomul nu este numai mărul căzut în palma vieții, care primește pedeapsa sămânței!
Viorel Muha (ianuarie 2011)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre mere
Și soarele se naște și moare tare frumos, prin răsărit și apus, din păcate pentru unii, pentru todeauna.
Viorel Muha (februarie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre moarte, citate de Viorel Muha despre moarte, citate de Viorel Muha despre frumusețe, citate despre Soare sau citate de Viorel Muha despre Soare
Primăvară, Vară, Toamnă, Iarnă. Cele patru surori maiestoase care ne dăruiesc clipe, ore și zile de existență, pe care ele le depun în cartea vieții noastre.
Viorel Muha (decembrie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre timp, citate despre zile, citate despre ore, citate despre existență sau citate despre cărți
Iarnă. Anotimpul când primăvara este așteptată cu speranța renașterii, când vara este plecată să se răcorescă de prea multă arșiță care prin fulgii de zăpadă râde de fericire, toamna doarme prin samânța noastră, iar regina iarnă, cea care depune coroană dalbă celui ce se naște!
Viorel Muha (decembrie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre râs, citate despre zăpadă, citate despre monarhie sau citate despre fericire
O, brad frumos!
O, brad frumos, o brad frumos,
Cu cetina tot verde.
Tu ești copacul credincios,
Ce frunza nu și-o pierde,
O, brad frumos, o brad frumos,
Cu cetina tot verde.
O, brad frumos, o brad frumos,
Verdeața ta îmi place.
Când o revăd sunt bucuros
Și vesel ea mă face.
O, brad frumos, o brad frumos,
Verdeața ta îmi place.
O, brad frumos, o brad frumos,
Cu frunza neschimbată.
Mă mângăi și mă faci voios
Și mă-ntărești îndată.
O, brad frumos, o brad frumos,
Cu frunza neschimbată.
O, brad frumos, o brad frumos,
Tu-nchipui pomul vieții,
Ce ni la dus din Rai Hristos
Cum au vestit profeții.
O, brad frumos, o brad frumos,
Tu-nchipui pomul vieții.
folclor românesc
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre brazi, poezii despre rai, poezii despre frumusețe sau poezii despre creștinism
Pomul vieții
Crește-o frunză, apoi alta
Până coroana e gata,
Crește floare lângă floare,
Rodul vieții este mare.
Pomul vieții suntem noi,
Creștem presărați cu ploi,
Și cu ploi, și cu lumină
În a Raiului grădină.
Printre Evele frumoase,
Veșnic tinere, focoase,
Ne tot dăm, facem ocheade,
Le-avem sub pom cu roade,
Că nu-i șarpe de-ncercare
Să fie cu supărare,
Suntem oameni și dorim
Cât e raiul să iubim.
Domnul vrea și ne-nțelege,
Nu ne lasă steaua rece,
Doar poruncile-i și dorul
Dau iubirii sensul, zborul.
Chiar de cade-o frunză, alta,
Pân' coroana toamna-i gata,
Alte flori vor crește-n floare
Primăvara viitoare!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori, poezii despre creștere sau poezii despre șerpi
Din Toamnă
cad castanele și butucesc pământul
sunetul unei păsări mărginește orizontul
în ecou prin văi de munți îmi umblă gândul
frunzele se bulucesc, să-acopere pământul
strada se uită mirată, apusul încet apleacă soarele
și-a-dună obosit-n poala cerului, grăbit și-ncet el razele
atunci eu-nchid în mine dorul și strig: privește!
acolo sus, e-o stea, care mă-așteaptă-n cerul nopții
și-o frunză, uimită, în ultima ei zi când spre pământ se-ndreaptă
aude-un adio, șoptit, de la-a copacului bătrână mamă creangă
frunza suspină: a trecut frumos chiar dacă scurtă viața
și totuși ochii-mi zâmbesc, într-un târziu în lacrimă și ceață
domol din vale vine carul, osiile scârțaie încet spre bătătură
din deal se aude-un câine, un coș în colț de lună încet el fumegă
la masă sau adunat cu toții, ca-ntr-un portret dintr-o pictură
din uriașa expoziție tabloul este privit de ochii ei, acum bătrână
poezie de Viorel Muha (noiembrie 2011)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre văi, poezii despre zâmbet, poezii despre sunet, poezii despre păsări sau poezii despre portrete
Povestea frunzei
O frunză intrată pe ușă îmi spune:
- Știi? Eu am trăit o minune...
Prin patru anotimpuri trecând
Patru vieți am trăit pe rând.
Iarna am fost un bob de viață
Mugur pe-un ram născut în ceață
Mai tarziu, am crescut în soare
Și m-am deschis lângă o floare.
Apoi am trecut la treabă,
Gătind hrana pentru planta întreagă.
Verdele meu dă viață vara
Pomul arătându-și cu drag comoara.
Toamna, în noiembrie, târziu,
Vântul m-a desprins fără să știu,
Și prin văzduh m-a dus și m-a purtat
La tine-n ușă acum m-a lăsat.
Desigur, pot să-ți fiu de folosință
Dacă mă lași să putrezesc în grădiniță
Voi îngrășa pământul pân' la primăvară
Și rod bogat vei avea, cu siguranță, iară.
poezie de Carmen Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre siguranță, poezii despre primăvară sau poezii despre plante
Nu e dor să nu mă doară...
nu e dor să nu mă doară,
nu e dor să nu-l frământ,
e mereu ca prima oară,
e durere chiar de-l cânt
este ca un pom în iarnă
și eu iarna tot crăpând,
apoi este primăvară
și eu frunze înfrunzind
apoi se transformă vară
și eu vara înflorind,
toamna lui acum pe-afară,
în durere mi-o colind
nu e dor să nu mă doară,
nu e dor să nu îl plâng,
e cum este o vioară,
care cântă verde crâng
este dorul o năpastă,
dar de nu-i sunt un mormânt,
fără floarea lui albastră,
nu-mi simt inima bătând
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iarnă, poezii despre vioară, poezii despre plâns sau poezii despre muzică
Toamnă din timpul tău
Pe-un trup, o toamnă pune frunze
tu, pământule, primește-le la sânul tău
așa mai trece un an, printr-o amintire
zarea se întunecă, într-un asfințit cu-n nor
Pe cer?
Strigă păsările prin zilele trecute
și cât îmi este, Doamne, atât de tare dor!
Ruginește timpul în mine, toamnele prin ani, cobor
Iar Tu să știi!
Că umbra vântului ce trece îmi spune
nu cobori tu, stea, ci strălucește
nu cerși chiar nimănui, măcar un petec
de toamnă, din inimă de frunză rătăcită
nu fi nicicănd aripă frântă-n zbor
așeazăte-n straturi de toamne, pagini-ruginite
litere să scrii, în vine sângerii
iar trupul ei să-l vrei mereu
fraga timpului să-o simți de vrei!
Toamna trece alb-albastru, sus pe cer
jos în rochie imensă, ruginiu înobilată
mă agăț de ea și-a trupului pământ sărut
și-i cer ca sângele să-mi fie numai viață
Nu-mi vreau secunde, scurse-n gheață de cristale
ascuțite în vene, care să mă înțepe
de aceea-ți cer, tu, Vânt
tu, Umbră de trecut
tu, Toamnă
să-mi dăruiești, din focul ruginiu al tău
frunze de inimă, din flăcări
să-mi pot topi din suflet, ce-mi rătăcesc până târziu
ochii tăi, cristale care-n noapte mă îngheață
Și-ți cer!
lasă-mă să simt buzele pe trupul tău
poezie de Viorel Muha (septembrie 2010)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gheață, poezii despre foc, poezii despre trup și suflet sau poezii despre întuneric
- toamnă
- Toamna este o a doua primăvară, când fiecare frunză e o floare.
definiție celebră de Albert Camus
Adăugat de Antonio Rado
Comentează! | Votează! | Copiază!