Începem a scrie la umbra unei cruci în care credem, pentru un neam pe care nu l-am trădat niciodată, în numele unui românism pentru care am sângerat deseori, fără a regreta o clipă.

Mihail Stelescu în Cruciada Românismului
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu omul, ci ideea. Nu idolul, ci concepţia. Sufletul omenesc e aşa de schimbător şi valurile frământărilor sociale pot întrece deseori putinţele de dominare ale unei fiinţe, încât de ce să pecetluim soarta unei idei măreţe legând-o şi confundând-o cu existenţa unui om, neputincios la un moment dat de a o mai promova? Să ne ridicăm deasupra! Noi, oamenii, să fim slujitori credincioşi ai crezului pe care-l oficiem, dar niciodată să nu ne ameţim de osanalele linguşitorilor din jur şi uitând să mai servim, să ne mai confundăm cu crezul, să cădem în erezia autocontemplării şi crezându-ne un nou Mesia, să ajungem să fim răstigniţi pe golgota neputinţelor noastre. Aceia care proclamă "Eu sunt ideea." sunt înşelătorii vieţii noastre publice, care, din nefericire, pot orbi pentru un timp o serie de elemente curate, dar care vor suferi amar în clipa dezmeticirii lor.

Mihail Stelescu în Cruciada Românismului
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răsărit

Am văzut un răsărit care m-a făcut
să mă opresc pentru o clipă
l-am privit
aşa cum priveşti pentru prima dată
viaţa.
Un soare iradia roşiatic norii plumburii
împrăştiaţi haotic
razele vineţii ale dimineţii
se reflectau în apele gri cu relfexe aurii
ale unui port norvegian
în care dormeau liniştite
la marginea unui ponton
câteva ambarcaţiuni albe
ce-şi întindeau umbrele
peste casele înfipte pe malul apei.
Imaginea asta s-a lipit de retina mea
s-a întipărit în creierul meu
a început să mă obsedeze
aşa că l-am pictat
ca să scap
de acel răsărit
pentru care m-am oprit
şi nu am respirat
pentru o clipă.

poezie de Viorica Hagianu din Plasa de păianjen
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

sufocat de cordon
puiul de om zâmbea
ca un adult

n-a obţinut scor agpar
la naştere

preoţii timpului
nu i-au dat nicio şansă
de-a fi

copilul sărac
al unei lumi sărăcite
de marile virtuţi

el
singur a rupt cu dinţii
giulgiul
a sângerat pe cruce
pentru ei
cei de atunci

el moare şi renaşte
în fiecare zi
pentru noi

el este destinul
în care mai credem
cei mulţi
rupţi din placentă

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În numele dorurilor

În numele dorurilor
din care se naşte cristalul.
În numele verbelor masacrate
din care se iscă berzele.
În numele tainei bătrâne
care uneşte muntele
cu cetaceele-amurgului.
În numele gustului pentru dezgust
care veghează-n adâncul nevinovăţiei.
În numele infirmităţii noastre
care se dă drept slavă.

poezie clasică de Alain Bosquet
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crezul nostru este simplu, modest, poate banal, dar e cel mai sincer şi adevărat: românismul. Nu avem pretenţia de a-l monopoliza, spunând că noi suntem unşii lui Dumnezeu, ultima speranţă, ultima rezervă. Neamul nostru nu are o ultimă rezervă, el are o rezervă continuă, încadrată în ritmul etern al vieţii, care curge şi se preface spre o ţintă necunoscută nouă, dar pe care o dorim bună. Vom scrie, vom gândi, vom lupta pentru acest crez sfânt.

Mihail Stelescu în Cruciada Românismului
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Românismul este egalitatea de drepturi pentru toţi fiii acestei ţări şi zidul de care trebuie să-şi spargă capetele oricine ar încerca să ne îngenuncheze.

Mihail Stelescu în Cruciada Românismului (1935)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru o posibilă întâlnire cu mama

locuiesc la periferia unei clipe şi
deseori îmi închiriez
o singurătate
doar aşa pentru a-mi pierde vremea
în tot acest timp
mai vorbesc cu Dumnezeu
despre una-alta
ultima oară l-am întrebat despre mama şi
l-am rugat să lase fereastra deschisă
ca să pot privi înăuntru
şi ca o consecinţă a indiferenţei
m-a privit drept în ochi
apoi a râs

doar atât...

unii ar putea crede că sunt nebun
şi că uneori îmi închipui lucruri
care nici nu există
ori că-mi împrumut durerea
pentru a face impresie

oare de ce trebuie să fie mereu o regulă
doar pentru cei care rămân
umbre printre lucruri...

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

In umbra visului impanzit de tine

Mă întreb
cum va fi cea mai frumoasă noapte

după care tânjesc
de la facerea lumii
pentru care mă deşir
până la capătul pământului
căutând înţelesul unui răsărit de soare

în umbra visului
împânzit de aroma ta
furată o dată cu muşcătura din Rai
în care murmură ca o lacrimă
chemarea însingurării
pentru noaptea
din care adâncurile se vor deschide
cu tine.

poezie de Raluca Oprita
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine sunt eu? Care-i locul meu în cosmos?

Fără mine nu se poate, dovadă că sunt.
Fără mine nu s-a putut;
dovada e că m-am tras din mine însumi
adică din acel mine care-a fost.

Eu sunt cel care nu se poate fără de el.
Eu sunt cel care nu s-a putut fără de el.
Eu sunt cel care a dat mărturie
pentru existenţa lui Dumnezeu.

Eu sunt cel care am dat mărturie
de nonexistenţa lui Dumnezeu, pentru că
eu l-am făcut pe Dumnezeu vizibil.

Eu sunt făcut de Dumnezeu, pentru că
eu l-am făcut pe Dumnezeu.

Eu nu sunt nici bun nici rău
ci sunt, pur şi simplu.

Eu sunt cuvântul "sunt"
Eu sunt urechea care aude cuvîntul "sunt"
Eu sunt spiritul care înţelege cuvîntul "sunt"

Eu sunt trupul absurd al lui "sunt"
şi literele lui.
Eu sunt locul în care există "sunt"
şi patul lui, în care doarme.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai intâi, există o perioadă în care credem orice, apoi pentru un scurt timp credem cu discriminare, apoi nu mai credem nimic, apoi credem orice din nou şi, în plus, argumentăm de ce credem.

citat din Georg Christoph Lichtenberg
Adăugat de Burduja Simona, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii care ne cer sfatul, nu-l urmează aproape niciodată. Totuşi nu trebuie să refuzăm niciodată să-l oferim, pentru că deseori ne ajută chiar pe noi să vedem mai clar calea pe care trebuie s-o urmăm.

citat din Brendan Francis Brown
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Progresul religiei, ştiinţei şi filosofiei, nu e un progres real. Se scrie mult, dar se gândeşte puţin. De îndată ce o anumită lucrare tratează chestiuni care cer un efort de gândire, e aruncată la fundul unui sertar. Astăzi, toată lumea e grăbită. Fiecare vrea rezultate imediate, fără a se preocupa de cauzele care le determină. Şi totuşi, în istoria rasei noastre, niciodată ca acum, timpul nu a fost mai potrivit pentru o reformă a ideilor noastre pentru un progres real.

Yram în Doctorul sufletului
Adăugat de Cristian Muresanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O casă pe care nu o vom găsi niciodată

Nu mai aveam răbdare,
voiam să le părăsim cât mai repede casa,
să dormim cu iubiţi al căror nume
l-am uitat demult, să ne-asumăm riscuri
cu minţile şi cu trupurile noastre,
să trăim în ţări
care nu ne-au dorit vreodată
şi care nici nu ne-au mulţumit după aceea,
alergând cu furie prin ani
înspre ceva pe care,
într-un final, l-am atins
şi care nu-i – nici mai mult, nici mai puţin –
decât certitudinea de a nu le mai auzi
scârţâitul paşilor,
măsurând duşumelele
unei case pe care n-o vom găsi niciodată.

poezie de Kapka Kassabova, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurul lucru care ne este permis este să credem că nu vom regreta alegerea pe care am făcut-o.

citat din Hajime Isayama
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cumpărând curva

Eşti biftecul în sânge pe care l-am comandat
şi te-am împănez cu propria mea ceapă.

Eşti bărcuţa pe care am închiriat-o pentru o oră
şi te manevrez cu furia mea până eşuezi.

Eşti paharul pe care l-am plătit pentru a-l agita
şi a-i arunca pe gât conţinutul împreună cu saliva mea.

Eşti plita pe care îmi încălzesc mâinile tremurânde,
storcând carnea câ timp este fragedă şi zemoasă.

Ai acelaşi miros greu sub sutien ca al mamei –
vomit în mâna ta asemeni unui tonomat
din care se revarsă mărunţişul, monede grele şi reci.

poezie de Anne Sexton, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Literaţii se ocupă deseori cu cerul şi nu există în toate literaturile un poet care să nu fi vorbit de soare, de lună, de stele etc. Din nefericire, vorbesc totdeaua de lucruri pe care nu le cunosc; se mulţumesc cu nume care sună frumos şi puţin le pasă dacă acel nume e al unei stele, sau constelaţii, al unei planete sau comete, ba pun la cale evenimente astronomice care nu s-ar putea întâmpla niciodată.

citat celebru din Victor Anestin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel care devine stăpânul unei cetăţi deprinse să trăiască liberă şi nu o distruge, să se aştepte să fie distrus de ea; pentru că ea totdeauna are ca refugiu în revoltă numele de libertate şi vechea ei orânduială, care nu se uită niciodată, oricât timp ar trece şi oricât de bine i s-ar face.

citat celebru din Niccolo Machiavelli
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel care devine stăpânul unei cetăţi deprinse să trăiască liberă şi nu o distruge, să se aştepte să fie el distrus de ea; pentru că ea totdeauna are ca refugiu în revoltă numele de libertate şi vechea ei orânduială, care nu se uită niciodată, oricât timp ar trece şi oricât bine i s-ar face.

citat celebru din Niccolo Machiavelli
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un om fără amintiri e ca un cimitir în care numele morţilor lipsesc de pe cruci.

aforism celebru de Tudor Muşatescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o zi, cu un motiv anume (bun sau rău, nu contează), hotărâm să renunţăm la un vis. O vreme, cât ţine îndârjirea, îi ducem dorul, apoi începem să uităm. Uităm motivul pentru care l-am îndepărtat de noi, dar uităm şi importanţa lui de odinioară. În locul unde-l găzduiam, în inimă, s-a format o coajă tare, pe care o simţim câteodată, fără să ne mai amintim ce se ascunde sub ea. E doar o altă coajă tare, printre atâtea altele, o altă lespede fără nume, printre celelalte, sub care o parte din suflet s-a refugiat, ca o şopârlă cu coada retezată. Ne obişnuim să trăim în acest peisaj sufletesc, pe care înălţăm şi îngropăm continuu pasiuni, iubiri şi visuri.

Silvia Velea în Memoriile păsării Phoenix (2020)
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!