O scrisoare trimisă lui Guo Xiang

Dimineaţă şi seară,
trupul meu e amorţit de durere.
Mutuale, dorurile noastre
se întorc odată cu primăvara.

Venind prin ploaie,
mesagerul aduce o scrisoare,
iar eu stau la fereastră
cu inima frântă.

Sus în munţi, înlătur
perdelele sidefii şi privesc afară.
Tristeţea revine
ca iarba tânără primăvara.

Plecând şi venind
de la petreceri elegante –
cât de mult praf
a căzut de pe căpriori?

poezie de Yu Xuanji, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când vine primăvara

Iarba creşte în nord verde ca jad-ul,
Lăstarii murilor aici se împletesc în tufişuri verzi;
Iar tu, în sfârşit, te gândeşti la întoarcerea acasă,
Acum, când inima îmi este aprope frântă...
O, briză a primăverii, de vreme ce îndrăznesc să nu te cunosc,
De ce îmi dai la o parte perdelele patului?

poezie de Li Bo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvara azi e tristă

N-a mai plouat de mult aşa
Iar vântul se-nteţeşte!
Ce liniştea ne prevestea
Azi chiar se împlineşte.

Se-adună chiciura pe ram
Copacii par de gheaţă,
Iar primăvara ce-o doream
Lipsită-i de verdeaţă.

Şi gazele au amorţit
Din nou în hibernare,
O zi sau două s-au minţit
Cu razele de soare.

Primăvara azi e tristă
Varsă lacrimi la fereastră,
"Te credeam mai optimistă!"
I-au zis florile din glastră

poezie de Nicolae Panait Nicu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se-adună anii

Ah, cum se-adună anii peste noi,
venind cu amintiri necenzurate!...
Privesc prin ceaţa vremii înapoi,
mă pierd în umbra clipelor ratate.

Adesea mă întreb: de ce-am ratat? –
poate ajung să înţeleg mai bine...
Mureau în toamnă zilele senine,
plecai târziu c-un tren accelerat!

Eu am rămas privind de pe peron
un ultim gest cu mâna de pe buze,
sărutul tău trimis din ultimul vagon
purtând cu el regretele confuze.

Parcă îl simt şi azi deasupra mea,
plutind prin cameră, în prag de seară...
Stau la fereastră si privesc afară,
pe cer dispare-n haos încă-o stea...!

poezie de Corneliu Neagu din Cunoaşterea de sine (2017)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvara de mult a venit

Iubite, a venit primăvara,
Mi-ai zis tu ca prin vis.
Ghioceii înfloresc,
O poartă nouă s-a deschis.

Ştiu, iubito, ţi-am răspuns cu drag.
Afară mai este frig şi totul în jur încă e alb.
Dar nu regreta, căci primăvara a venit.
În ochii tăi, în inimă mea fierbinte,
În dragostea pe care o exprimăm prin cuvinte,
În tot ce ne înconjoară, chiar şi în fulgul cel de afară,
Care s-a topit încet în palma ta.
Primăvara de mult a venit pentru noi doi, iubirea mea.

poezie de Vladimir Potlog (28 februarie 2018)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe ţărm (Pornind de la Walt Whitman)

Pe ţărm, femei stau şi privesc
Pescarii ce se întorc din larg.
Sunt pescari tineri şi pescari bătrâni.
Cei tineri se întorc cu inima tânără.
Cei bătrâni cu inima şi mai tânără.

poezie celebră de Geo Bogza din Orion (1978)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elegie autumnală

Se plimbă cărţile pe etajeră,
eu le privesc tăcut dintr-un ungher,
parcă ascult poveşti din altă eră,
învăluite-n falduri de mister.

Alerg cu gândul înapoi, prin vreme,
pe-o margine de visuri te zăresc,
surâsul tău încearcă să mă cheme
dar zâmbetu-ţi îmi pare nefiresc.

Aud şi vântul care bate-afară
cu frunzele desprinse din copaci,
aduse la fereastră către seară
când te aştept să vii, să mă împaci.

Mâhnirea mă cuprinde dintr-odată,
refrenele din umbră contenesc,
mă-ncearcă o senzaţie ciudată,
pe etajeră cărţile vorbesc.

Mi-aduc aminte de iubirea noastră,
dintr-un trecut rămas nedefinit,
privesc uimit afară prin fereastră,
parcă te văd venind dinspre zenit.

poezie de Corneliu Neagu din Ecouri Existenţiale
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vine primăvara

Mi se spune, vine primăvara,
în fiecare dimineaţă privesc peste dealuri
şi nici un semn sau poate unul foarte mic,
nişte flori grăbite au început să-şi scoată colţul
chiar la mine-n grădină.

Şi iarba parcă ar da semne,
numai ghioceii aplecaţi zâmbesc
ca după un somn lung şi odihnitor,
noaptea-mi trimite frig şi îngheţ
şi cuvinte bolovănoase la şlefuit.
Primăvara asta are caii împiedicaţi
şi dimineţile cu genele stufoase pe ochi.

Se va trezi un anotimp sublim,
îl voi simţi cum urcă prin mine
şi voi aştepta tăcut,
prin somn mă străbat încă iernile
şi lupii flămânzi
care-mi urlă-n urechi
dragostea rămasă departe.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvara are caii împiedicaţi

Mi se spune, vine primăvara,
în fiecare dimineaţă privesc peste dealuri
şi nici un semn sau poate unul foarte mic,
nişte flori grăbite au început să-şi scoată colţul
chiar la mine-n grădină.

Şi iarba parcă ar da semne,
numai ghioceii aplecaţi zâmbesc
ca după un somn lung şi odihnitor,
noaptea-mi trimite frig şi îngheţ
şi cuvinte bolovănoase la şlefuit.
Primăvara are caii împiedicaţi
şi dimineţile cu genele stufoase pe ochi.

Se va trezi un anotimp sublim,
îl voi simţi cum urcă prin mine
şi voi aştepta tăcut,
prin somn mă străbat încă iernile
şi lupii flămânzi
care-mi urlă-n urechi
dragostea rămasă departe.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvara ca o eternă surpriză

Iar vine primăvara peste noi
Şi tot penibili ne găseşte,
Vom cere soare, primim ploi
Şi ne mirăm că iarba creşte.

Ne vom hlizi cu mâna-n nas
Văzând cocorii cum se-ntorc,
Cum stau bondarii la taifas
Şi dorurile ghemotoc.

Un public aiurit vom fi,
Cu simţul olfactiv iar beat,
Nici anul ăsta nu vom şti
Cine atât verde a creat.

Vom da cu bâta-n baltă iar
Mirându-ne că totu-i crud,
Vom sta cu inima pe jar
Să-şi facă haine codrul nud.

Ne vor minţi din nou poiene
Cu pielea lor de clorofilă,
Răzbunătoare pe troiene
Fără preget şi fără milă.

Şi când, rataţi, vom obosi
Să-i cântăm ode primăverii,
Un cuc zănatic va vesti
Că-i timpul să cântăm şi verii.

poezie de Sorin Stoica (5 februarie 2024)
Adăugat de Sorin Stoica
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvara tranziţiei noastre

E primăvară-n fiecare
Căci verde este faţa noastră:
Corupţia-i din nou în floare,
Iar preţurile-ncep să crească!

epigramă de Nicolae Zărnescu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vine primăvara!

Berze, ghiocei, albine
se grăbesc, cu mic cu mare,
să pornească la plimbare
şi s-anunţe cu-ncântare:
"Primăvara vine, vine!"

Doar ariciul, deranjat
şi de-aşa zarvă trezit,
ochişorii şi-a mijit:
"Ce-i cu voi? Ce v-a găsit?
Iarna încă n-a plecat!
Nu vedeţi că-i frig afară
şi că fulgii cad grămadă?
Cine are ochi să vadă
lângă sobă o să şadă!
Auzi colo, primăvară!"

Soarele se-ntinde bine
şi năsucul i-l ciupeşte:
"Scoal-odată şi priveşte
iarba cât de deasă creşte!
Primăvara vine, vine!"

poezie de Mihaela Rascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Detaşare absolută

Stau şi privesc
Cum lumea se frământă
Cum toţi sunt trişti şi fără chef trudesc
Cum astăzi şi speranţa pare frântă...
Stau şi privesc.

Stau şi privesc
Cum unii mor de foame
Cum alţii tot mai mult se îmbogăţesc
Cum pe Pământ sunt mii şi mii de drame...
Stau şi privesc.

Stau şi privesc
Cum încă sunt războaie
Cum inimile încet se împietresc
Cum nici iubirea nu le mai înmoaie...
Stau şi privesc.

Stau şi privesc
Cum ne-avântăm spre stele
Cum sume mari de bani se cheltuiesc
Cum unii au ajuns doar os şi piele...
Stau şi privesc.

Stau şi privesc
Cum mulţi se nasc şi mor
Cum alţii fără niciun rost trăiesc
Cum viaţa trece iute ca un nor...
Stau şi privesc.

poezie de Octavian Cocoş (1 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Praf de stele

De sus, de pe un mănunchi de stele,
Ce strălucesc în miez de noapte,
Zăresc o lucitoare stea,
Cu raza ei, ce îmi zâmbea...
Să fie oare mama mea?!

Mă întrebam în gândul meu,
Cu inima zdrobită de durere,
Să fie oare ochii mamei mele,
Ce mă privesc duios şi cu căldură,
Ferindu-mă de lumea rea, duşmani şi ură?

Şi stând îngândurată pe prispa casei,
Priveam îndurerată către cer...
Sunt multe stele care pier
Şi oameni dragi, ce ne privesc de sus,
Ca vremea bună ce-a apus...
De ne privesc cu drag, din cer, de sus.

Atunci steaua lumina mai tare
Şi umbra ei mă urmărea tăcut;
Îngenunchind în faţa ei, să-mi cer iertare,
Dar dispăru în depărtare,
S-a dus pe boltă, lângă Carul Mare.

În fiecare noapte luminează neîncetat
Şi parcă ar vrea ceva să-mi spună...
Că viaţa-i praf de stele, sufletul furtună;
Pe acest Pământ suntem precum o lună,
Iar zilele noastre, toate un mister,
Ce-n zori, la fel ca steaua... pier!

poezie de Livia Mătuşa din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dimineaţă de primăvară

S-a trezit din noapte ziua luminând iarăşi pădurea
Cerul, tot ca marea-albastră, vântuieşte singur norii
Într-un colţ de zare ştearsă se îngrămădesc cocorii
Se întinde peste zare vântul şuierând aiurea

Roua a căzut pe frunze şi pe florile bălţate
Iarba udă se foieşte dis de dis de dimineaţă
Câte-o gâză precupeaţă merge repede la piaţă
Să culeagă ce-şi doreşte, dulce suc din flori de toate

E lumină, este ziuă, e lumină cu mult soare
Nu e rost de nici o ploaie, totul e într-o mişcare
Într-un stufăriş o iadă rupe frunzele şi-o floare

Se aude cum se curge un pârâu vuind la vale
Peste crâng e primăvara ce-a venit din depărtare
Are ploaie, are soare, are fluturi de oricare

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

SFÂRSIT de PRIMĂVARA

Pe cărări de primăvară,
Am esit din casă afară,
Iarba de acum e mare,
Peste tot cântări şi soare.

Orizontu-i o splendoare
Se deschid ferestre-n larg,
Valuri verde de culoare,
Primăvara este-n prag.

Cântă ciripit de păsări,
Duios inima mi-a ating,
Cântă mai mulţi autori,
Care cântă, care plâng.

Aş cânta şi eu cu ele,
Vocea nu-mi este de miere,
Mă-nconjoară rândunele.
Eu vorbesc cu pasarele.

poezie de Ludmila Maciuga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neuitarea

Ce lungi îmi par tăcerile spre seară
când soarele-n apus dispare după deal,
iar umbrele venite de afară.
pictează sub fereastră măşti de carnaval.
Mi-adun cu grijă gândurile toate
din galaxiile prin care se mai zbat,
nici nu mai ştiu de ce au fost plecate,
prin spaţiul sideral ce-aveau de căutat.

Şi mă cuprinde, parcă, dintr-odată,
un dor nebun, fără să ştiu ce-aş vrea,
iar gândurile-n calea lor fac roată
să caute prin astre tinereţea mea.
Simt frigul cum se-ntinde ca o pată,
mă-ndrept spre sobă focul să-l aprind,
dar tinereţea-n gânduri adunată
din haosul uitării-mi cere s-o desprind.

Cu amintiri rămase peste vreme
în camera-ncălzită o aduc din vis,
ea deîndată-ncepe să recheme
iubitele lăsate-n prag de paradis.
Le simt tot mai aproape, lângă mine,
cu dorurile toate-ncep să le vorbesc,
ca-n clipele venind tot mai senine
să le aduc din nou în raiul pământesc.

Şi să le-alint, cum o făceam odată,
fără să am vreo teamă că ar fi păcat,
când le chemam pe toate, deodată,
să recităm poeme de iubire-n pat.

poezie de Corneliu Neagu din Drum spre eternitate, Ed. ePublishers, Bucureşri, 2019
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia şi primăvara

Femeia e o primăvară,
E o floare de dor.
E un amurg frumos de seară,
Un vis fermecător.

Primăvara e o femeie
Îmbrăcată toată în flori,
Care merge pe alee
Cu ochi dulci, fermecători.

Aceste două anotimpuri,
Trebuie mereu iubite,
Una aduce soare în casă,
Alta clipe fericite.

poezie de Vladimir Potlog (1 martie 2017)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvara este o posibilă mână

Primăvara este o posibilă mână
( care vine grijulie
de Nicăieri ) potrivind
o fereastră, prin care se uită oamenii ( în vreme ce
oamenii privesc
rânduind şi schimbând aşezând
grijulii un lucru straniu
acolo şi un lucru obişnuit aici ) şi

schimbând grijulii orice

primăvara este o posibilă
Mână pe fereastră
(mişcând grijulie
de colo colo lucruri Noi
şi Vechi, în vreme ce
oamenii privesc grijulii
mişcând o posibilă
fracţiune de floare aici
aşezând doi centimetri de aer acolo) şi
asta fără a sparge ceva.

NB.
* Acest poem, asemeni altor poeme ale lui E. E. Cummings, este unul experimental, neconvenţional, anarhic, ciudat, abstract şi intermitent. (Andrew Spacey)

* Să ne mai mirăm că Randall Jarrel l-a numit pe E. E. Cummings un " lustruitor de lună a limbajului"?

poezie de E.E. Cummings, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaie de martie

De dor primăvara se plânge,
Ar vrea să revină acasă,
Un înger cu aripa-n sânge
Îi mângâie rana rămasă.

Din nori de cenuşă şi pulberi
O ploaie măruntă şi rece
Un ropot aduce în plângeri,
Amarul ar vrea să-i înece.

Din vremea ajunsă-n răscruce
Se scurge al frigului val
Iar martie-ndată aduce
Un zâmbet pe-un cer boreal.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din toată inima

Când, primăvara, apar fragii roşii,
Îmbujorând colinele noastre sudice,
Culege de dragul meu un mănunchi
Pentru acasă – ca o amintire a iubirii noastre.

poezie de Wang Wei, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!