Fii altfel!
În lumea-mpărțită de vină,
De intrigi, discordii, dispute,
Cu Iude cu buze vândute,
Ce nu se sfiesc să sărute,
Fii altfel! Trăiește-n lumină!
În lumea prea fără de pace,
Lipsită de har, de clemență,
Ce pune preț doar pe-aparență,
Săracă-n virtuți sau decență,
Fii bun, însă nu te complace!
În lumea grăbită s-apună,
Ce schimbă-a iubirii noblețe
Pe griul cu multele-i fețe,
Istoria nevrând să-nvețe,
Tu luptă-te lupta cea bună!
În lumea de Cer mai străină,
Ce nu-și mai cunoaște Păstorul,
E sumbru, -anticristic "decorul",
Se-ncinge-al prigoanei cuptorul,
Tu-așteaptă-L pe Domnul să vină!
poezie de Olivia Pocol din volumul de versuri Apusul unei crizanteme (20 mai 2022)
Adăugat de Olivia Pocol
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Și-n noi "e putred mărul"
Prea bine știm că nu știm totul,
Dar câți din noi ar vrea să-nvețe?
Puțin pricepem, dar dăm votul
Și suntem gata de povețe.
E drept că nu-i dreptate-n lume,
Prea des sărmanul păgubește,
Iar opresorul n-are nume,
Dar ne mai pasă, ne privește?
E-adevărat că adevărul,
Când nu-i întreg, e tot minciună,
Pe dinăuntru-i putred mărul,
Dar arătăm doar partea bună...
Murim din clipa când ne naștem
Câte puțin, cum arde-o iască,
Din ale vieții mulți cunoaștem,
Dar ce puțini știu să trăiască!
Ne războim în timp de pace,
Mereu găsim în alții-o vină,
Nimic nu pare să ne-mpace,
Noi vrem "justiție divină"!
E-un dar să poți să simți cu frații,
Să-i poți citi ca pe o carte,
Dar ne vedem mai buni ca alții...
Ce hău de ei ne va desparte!
Oh, vai de cei bogați, sărmanii,
Nefericiți îmbătrâniră;
În lumea-n care-au preț doar banii
Chiar și-nțelepții-nnebuniră!
poezie de Olivia Pocol din volumul de versuri Anotimpuri (12 iunie 2020)
Adăugat de Olivia Pocol
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sârma, măi!...
Să dăm sădim la toată lumea
Că sârma este din belșug
Trăiască lupta pentru pace
Și cei ce au coarne la plug...
Prevăd spre văd la orizonturi
Parfumul florilor de tei
Trăiască lupta pentru pace
Și sârma-n prajitura Ei...
Total tot alb era odată
Hulub zburând spre înălțimi
Trăiască lupta pentru pace
Si-avântul celor din mulțimi...
Mă simt presimt că o să vină
Și vremuri bune de ales
Trăiască lupta pentru pace
Și sârma sârba la cules!...
poezie de Gheorghe Gurău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Contrastele Golgotei
La Golgota sus, pe cruce, ura-a pironit iubirea,
Gândea lutul că-ntr-o grotă va-ngrădi nemărginirea,
Cei care tribut dau morții i-au pecetluit mormântul
Celui veșnic ce crease lumea numai cu cuvântul.
Bieți nătângi, stăpâni pe clipă și cu zile numărate,
Și străini de-orice lumină, cu suflete-mpovărate,
Înglodați în fărdelege, cu cruzime și trufie,
Au trimis la moarte-n chinuri pe Cel care morții-nvie.
Răstigniră Adevărul la Golgota fără milă,
Cu nevinovatul sânge au scris cea mai neagra filă,
Apărând minciuna, ritul și religiei taraba
Au legat pe Prințul Păcii, slobozindu-l pe Baraba.
N-au știut mai marii vremii, nici slujbașii stăpânirii
C-a Lui moarte-aduce-n lume zorii noi ai nemuririi,
Pe Singurul fără vină L-au ucis ca pe-un tâlhar,
Domnul, însă, dădea lumii al iertării sfinte dar.
poezie de Olivia Pocol din volumul de versuri Anotimpuri (2 februarie 2020)
Adăugat de Olivia Pocol
Comentează! | Votează! | Copiază!
O lume pierdută
O lume de mistere și visuri ne-mplinite,
O lume de durere și lacrimi risipite...
O lume-ncrâncenată ce zace în război,
Care trăiește azi, dar moare-ncet, cu noi.
E lumea ce ne ține, ne știe și ne doare,
În care răsar stele și înflorește-o floare,
În care păsări cântă pe ramu-nmugurit
Și-n care primăvara, se pare, n-a murit.
E lumea ce se stinge încet, fără să știm,
În care totu-ngheață, iar noi nu mai iubim.
E lumea ce devine, încet, mult mai străină...
Iar pentru toate astea, doar noi suntem de vină.
O lume ce se pierde de-atâta nepăsare
Și care-i rătăcită în noapte și-n uitare...
O lume pregătită să dea ultima luptă,
Dar, fără să regrete, mai pierde o redută.
poezie de Cristina Ghindar Greuruș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În lumea mea
Aș vrea să vii cu mine, de-ai putea,
În lumea ce mi-am construit în minte,
Să o admiri și tu, să iei aminte,
Și apoi să te-ntorci în lumea ta.
Vei înțelege totul și aș vrea,
Atunci când simți că mult prea mult
m-atrage,
Să-ncerci, cu tot ce poți, a mă distrage
Din gândul ce mă-ndeamnă a pleca.
Ți-am dat o hartă, știi să mă găsești,
Ești singura care-ar putea să vină
În lumea care pare să-mi convină
Și să mă scoți, spunând cât mă iubești,
Că vrei să fii, pe veci, a mea regină,
Sau, poate, doar că vrei să mă-nsoțești.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poeme fără vină
Penița-i știrbă de demult
De scris în febra nopții
Nu-i stânjenea atât de mult
Nu-l da de ceasul morții.
Era livid cu ochii goi
Și frunte-nnegurată,
Parcă din lumea de apoi
Venise dintr-o dată.
Cu of-uri smulse din adânc
De inimă-nspumată
Părea că plânge ca un țânc
Iubire-ndurerată.
Poet al lacrimii târzii
În revărsat de lună
Spunea numai în poezii
Iubitei, "noapte bună".
S-a dus ca îngerul curat
La Cerul de lumină...
De-atunci el scrie ne-ncetat
Poeme fără vină.
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A venit Cel ce-a creat
a venit Isus aici
El iubirea și Lumina
de al morții crude bici
scăpați să fim todeauna
a venit Învățătorul
tot ce-i bun să ne învețe
noi însă doar cu piciorul
i-am călcat a Lui povețe
a venit Hristos iubirea
să ne ia pe palma Lui
omul însă răzvlătirea
oferit-a Domnului
a venit Cel ce-a creat
aici mersul omenirea
însă noi l-am condamnat
deși El ne-a dat iubirea
Cel ce-a plămădit țărâna
și în ea chipul și-a pus
El Viața și Lumina
a venit la noi Isus
și-a vorbit de sfințenie
de pace neprihănire
c-ar vrea omu-n veci să fie
pătruns de a Lui iubire
El ne-a spus că e Lumina
trimisă de Tatăl Său
să ne ofere-ntodeauna
să fim fii de Dumnezeu
a venit Isus din cer
raza sfântă de lumină
pentru oamenii ce pier
străpunși de imensa vină
și de Tatăl ne-a vorbit
de lucrarea Lui cea vie
însă noi l-am huiduit
și pe munți și în pustie
Domnul Cel ce ne-a creat
dându-ne înfățișarea
nouă ni s-a arătat
să ne ofere-n veci salvarea
însă noi toți plini de ură
l-am scuipat l-am ocărât
și i-am dat a Lui făptură
El să fie răstignit
plin de pace și lumină
pe toți Domnul ne-a chemat
să trăim fără de vină
nu în pofte și-n păcat
ne-a-nvățat Isus iubirea
viața în neprihănire
însă noi toți osândirea
i-am adus dându-i pieirea
fără pată fără vină
aici Domnul a trăit
a fost soare și lumină
însă noi l-am osândit
Isus mâna ne-a întins
viața ca să ne ofere
noi cu chipul crud închis
l-am bătut printre unghere
El pe atâți i-a vindecat
și le-a fost de ajutor
pe căzut l-a ridicat
al nostru Mântuitor
a dat orbilor vedere
muților le-a dat Cuvânt
și atâtor mângăiere
le-a dat pe acest pământ
pe ologi El i-a făcut
ca să umble pe picioare
iar Domnul celui căzut
i-a adus a Lui salvare
a trăit fără de vină
fără pată pe pământ
chemănd oamenii să vină
s-asculte de Tatăl Sfânt
de acee-a fost condamnat
El să moară răstignit
pentru că a ajutat
pe cel slab și rătăcit
pentru că a vindecat
pe bolnavi pe cei răniți
orbilor vedere a dat
și acelor rătăciți
Doamne iartă-ne acum vina
spală-ne ne curățește
căci te vrem întodeauna
sufletul nost" te iubește
fă-ne Isus să-ți slujim
și noi ca să fim lumină
căci Isuse te iubim
și ne vrem fără de vină
numai Tu dai mântuire
și poți ca să ne slavezi
umple-ne de-a Ta iubire
căci te vrem Isus Tu vezi
glorie și slavă Ție
peste noi vrem să domnești
o Isus în veșnicie
viață să ne dăruiești
vino dar trăiește-n noi
o Isus în veșnicie
ca în ziua de apoi
să-ți cântăm mărire Ție
poezie de Ioan Daniel Bălan (6 septembrie 2018, Mănăștur)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina sau Intuneric?
'Când omul crede că urmează lumina, se trezește alergând spre întuneric.'
În râuri de lumină
Prelinse dintre nori
Citesc slovă dinină
Când simt păcatu-n pori,
În lumea citadină
Cuvintele-s comori
Ce taie și dezbină
Neghina dintre flori
Și caut o pricină
Minciunilor din zori
Dezamăgiri și vină
Când noi ne credem sori
De ură lumea-i plină
Noi desenăm culori
Ispita să ne țină
Fără judecători
Vorbim noi de lumină
Dar suntem prea ușori
Că seara va să vină
Fugim iar trădători
poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!
Postumă
Lumea se teme. Lumea tremură
Doar un soare sleit
Atinge strugurii de septembrie.
Lumea se teme. Lumea așteaptă.
Ce să-i spui ca s-o liniștești?
Umbra se strânge încet.
Și ce-are a face că noi cântăm!
Alte glasuri, năclăite, o-mbată;
Nu e de-ajuns pentru a îneca timpul.
Ea freamătă, c-o spumă pe buze.
Umbra vine să-i chircească tâmplele.
Lumea se teme. Lumea așteaptă.
poezie clasică de Jules Romains din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Ion Caraion
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Elegie
Fluier
Și nai
Și cântec
Pe-o gură de rai.
Ascult și mi-e rană
Si mi-e lumea
Povară,
Făr' de lumină
Fără pricină
Mă-ndoi
Și oftez
Doar noaptea veghez
Și ascult
Și mi-e vină
Și nu e iarna
Și nu-i toamna
De vină.
Sunet de nai
Lin
Aproape pelin
Și fluier ascult
Sunt scâncet,
Pe cruce-s căzut
Dar nu sunt
O stea -
Nu sunt mormânt.
poezie de Alin Cătălin Ion Duță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
LUMEA CARE NE-NCONJOARĂ ESTE DE TEROARE PLINĂ-Ruba
Lumea care ne-nconjoară este de teroare plină!
Cine oare pentru asta își asumă-ntreaga vină?
Omenirea toată pare înglodată-n- neascultare
Și-i firesc, supliciul cel divin asupra-ne să vină.
rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire
Lumină... Da, Lumină
Lină se naște în lumea cea plină
De vrajbă și negru...
Lumină... Da, Lumină!
Să vină cu pace, cu pură
Dorință de credință,
În veci o biruință peste păcat
A voit, ca tu să nu treci în neființă...
S-a născut și jertfit
În lumea cea plină de vrajbă și negru
Și pentru a Sa moarte nu ne-am căit...
Căință... Da, căință!
Desăvârșire născută din Desăvârșire
Și-a luat trup material spre mărire
Dar si decădere, suferind batjocorire.
Steaua ni L-a vestit, frumoasă și clară,
Dar purpurie precum sângele
Ce avea să curgă din mădulare
Neprihănite... Patimi voite...
Jertfă ce avea să elibereze...
Iubire... Da, Iubire!
poezie de Rucsandra Rizescu
Adăugat de Rucsandra Rizescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fara mine
Fără mine, lumea va fi mult mai frumoasă.
Fără mine, lumea va fi mult mai bună.
Fără mine, lumea va fi așa cum
Este ea, nu cum este acum
Fără mine, se vor întâmpla multe: iată
Nu îndrăznesc ce anume, să spun
Fără mine, lumea va fi minunată
Așa cum este ea, nu acum
Fără mine, pe lume va fi mult mai bine,
Fiți siguri, fiți așa cum
Visați să fie lumea fără de voi, așa cum
Lumea, cu mine, nu este acum
poezie de Liviu Florian Jianu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întâlnire...
Am întâlnire cu moartea,
Am întâlnire și-atât,
Cât de simpatică-i lumea
Când viața mă strânge de gât!...
E singura dragostea mea,
Și suntem doi ochi frumoși,
Cât de romantică-i lumea
Când viața ne ține scârboși!...
Plimbându-mă-ncet mă scufund
În găvanele dânsei,
Cât de pufoasă-a fost lumea
Când între dinți eu o strânsei!...
Garoafă voi fi pe mormânt,
Frântura unui sărut,
Ce ticăloasă-a fost lumea
Când gentil în ea m-am născut!...
Am întâlnire cu moartea
Însă ceasul nu a sosit,
Vai, ce grăbită e lumea,
Când eu o aștept liniștit!...
poezie de Vasile Zamolxeanu (18 martie 2018)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumea mea perfectă
Într-o lume perfectă,
Noi doi am fi aproape,
Pașii noștri și-ar dansa mersul
În același metru pătrat.
Într-o lume perfectă
Aș adormi în fiecare noapte
Îmbrățișându-ți căldura,
Ca două lingurițe simetrice,
Așezate perfect, în același sertar.
Într-o lume perfectă
N-am cunoaște neliniștea ori uitarea,
N-am căuta fericirea în locuri îndepărtate,
Cu orice preț pe insule exotice.
Într-o lume perfectă, am ști că Paradisul
Este acolo unde simți Iubirea.
Într-o lume perfectă,
Lumea ta și lumea mea,
Ar fi lumea noastră.
În existența atât de imperfectă
Cu prea mult dor și așteptare,
Inima-mi spune că Tu
Ești lumea mea perfectă.
poezie de Ovidiu Scridon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Condamnați
E lumea un haos de teamă,
de furii și lupte pierdute
cu sine, cu alții, cu vremea,
cu vise de-orgolii strivite...
E lumea un teatru de luptă.
Noi?... doar păpuși prinse-n sfori!
Banale omoruri din culpă -
speranțe strivite în zori.
Cu ochi rătăciți de lumină
ne privim... Străini antrenați
într-un dans inutil, plin de vină!
Ne zâmbim de minciuni condamnați.
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vinovații fără vină
Sunt curat la trup, curat la suflet,
Vreau să înțeleg și să iubesc,
Nu contează cât de lung am părul,
Important e cât și cum gândesc.
Simt în trup pletoșii de altădată,
Firea mea e saltul omenesc,
Nu contează cât de lung am părul,
Important e cât și cum gândesc.
Lume, lume, soro lume,
De ce ești prea rea de gură?
De ce ne privești cu ură?
Vinovații fără vină
Cer să se facă lumină.
Vreau să-înalț castele de gândire,
Vreau să fiu lăsat să simt cum cresc,
Nu contează cât de lung am părul,
Mai presus e cât și cum gândesc.
Nu e loc de noi în lumea voastră,
Nu-s din noi acei ce ne muncesc,
Și țin cont de cât de lung am părul,
Nu de cum și cât de mult gândesc.
Hei, voi neatenți la soarta noastră,
Hei, voi ce ne credeți pui de drac,
Gândurile voastre sunt și ale noastre,
Gusturile însă nu ne plac.
Hei, voi care-ați fost odată tineri,
Hei, voi care știți ce-i omenesc,
Nu contează cât de lung am părul,
Mai presus e cât și cum gândesc.
cântec interpretat de Florian Pittiș, versuri de Dorin Liviu Zaharia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 4 comentarii până acum.Liniște și pace
Liniște și pace, totu-i ca la carte;
Predică păstorul hotărât să poarte
Cuvântul în lume și lumea de toarte
Spre o lume nouă, necuprinsă-n soarte
Dar enoriașii dorm un somn de moarte.
Oare nu-i el bun sau nu e dreptate?!
- Un bun cantitativ fără calitate
Și-o țintă greșită în totalitate
Provoacă-adormirea în realitate -
Dar, trezind păstorul, ai făcut dreptate!
Dreptatea-i divină și-o necesitate
Iar trezirea-i viață din Divinitate.
poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Din vicisitudinile vieții (12 iunie 2021)
Adăugat de Adelina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumea
Lumea e atât de nebună
Atât de perversă
Și la bunătate imună,
Dar mai sunt și pierduți
În lumea asta nebună
Dar fiind nepricepuți
Se pierde lumea bună.
E o boală contagioasă
E destul să-ți vorbească
Si ajungi să fi de-a lor
În lumea nebunilor.
poezie de Ramona Ros
Adăugat de Ramona Ros
Comentează! | Votează! | Copiază!
Măcelării florale
În lupta de guerilă dispar azi conifere,
Stejari și fagi tăiați pentru calorifere
Tăcuți, mărunți furnir, întunecat mahon,
Fără vreo rânduială sacrificați pe bon.
Nici decimare nu-i, e sângerare albă
Făcută pe furiș s-adune bani de salbă,
În timp ce deal se surpă doar cioate, rădăcini,
Rămas sfrijit, arid, țepos plin de ciulini,
Lăsând făgașe adânci la ploi, în torent umflate
Să spele lunci ieri sterpe, să înece vetre, sate,
Fără vreo judecată; "nu se mai poartă vină
În lumea de arbuști"... arbori ajunși cătină
Plină de țepi, de țepe într-o comandă a sumbru'
Pus să distrugă tot, nici pas să n-am, să umblu...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (9 iunie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!