Balans

Laudă celui care a făcut acest scrânciob:
în vreme ce unii se leagănă, alţii privesc.
Un băietan îşi cabrează spatele, apoi împinge.
O fată bine făcută îşi unduieşte şoldurile.

Patru pantalonaşi roz flutură-n vânt,
două perechi de picioare întinse unele lângă altele.

Jocuri de primăvară. Cine nu le-a cunoscut?
Stâlpii scrânciobului au fost scoşi – au rămas găurile.

poezie de Ho Xuan Huong, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scaun cu spătar

Ieri erau patru picioare,
Stăteam fără frică în scaunul cu spătar,
Azi au rămas doar două picioare
Slăbite de toţi cei care au abuzat,
Greoi fără salvare.
Cum să mă descurc acum pe două picioare?
Când spătarul e aruncat
În mare?
Dar mai am două picioare,
Obişnuite cu cei greoi.
Le voi căuta un spătar cu inima mai mare,
Şi cine-o vrea,
O să aibă un scaun cu patru picioare.

poezie de Mili Dumitru din Poezie în rampă (2018)
Adăugat de Mili Dumitru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Celor doi studenţi care o şicanau

Unde vreţi s-ajungeţi, micuţii şi dragii mei ageamii?
O să vă învăţ chiar acum să rostiţi două-trei versuri –

Trântori imaturi care trag la flori ofilite, lipsite de parfum,
Iezişori râcâind cu coarnele gardurile de lângă drum.

poezie de Ho Xuan Huong, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Templul parfumurilor

Cine ar fi putut modela această minunăţie?
Muntele deschide poarta spre peştera largă şi goală.
Budişti evlavioşi se nevoiesc să pătrundă înăuntru,
alţii o scrutează necontenit.

Stropii, picurând, formează un pârâiaş,
iar pescarii de pe jonci îşi apleacă frunţile.
Oamenii de la oraş se bulucesc şi ei
spre aceste păduri, spre aceste izvoare.

Ingenios, într-adevăr, Bătrânul din Ceruri!

poezie de Ho Xuan Huong, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

La Şedinţe, Snow-ball câştiga adesea majoritatea prin discursurile sale strălucite, dar Napoleon se pricepea mai bine să-şi atragă sprijinitori în perioadele dintre Şedinţe. Avea un succes deosebit cu oile. În ultima vreme, oile începuseră să behăie "Patru picioare bine, două picioare rău" şi când trebuia, şi când nu trebuia, şi adeseori întrerupeau discursurile lui Snow-ball în acest fel.

George Orwell în Ferma animalelor
Adăugat de Ilinca Neamtu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi am rămas în pieptul tău până când s-a făcut primăvară, dar celorlaţi le-a fost frică de înverzirea sufletului tău.

aforism de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unii... alţii

... unii spun c-ai plecat,
alţii râd c-ai venit
ceilalţi zic - te-au uitat,
restul strigă - nimic
nu mai e din ce-a fost,
nu mai sunt amintiri
a rămas doar un gol,
înrămat în priviri

uni spun - te-au iubit,
alţii strigă că nu
unii mint că pe tine,
alţii plâng - cică tu...
numai eu ştiu prea bine
că n-ai fost un delir
deşi mulţi alde mine
te-au tratat cu sictir

unii spun – vei veni,
alţii plâng – niciodată
unii strigă cică-i chin,
ura asta curată
numai eu ştiu prea bine
că oricum vei veni
şi golgota din mine
numai tu vei iubi...

poezie de Iurie Osoianu (3 aprilie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prăjitura care pluteşte-n derivă

Trupul meu este alb şi delicat împlinit.
Pot înota şi mă pot scufunda-n apă, neînvinsă.

Mâna care mă frământă uneori e aspră –
Dar eu păstrez întotdeauna flacăra inimii aprinsă.

poezie de Ho Xuan Huong, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unele femei îşi iubesc mai mult copiii, altele mai mult bărbatul ori amantul; cu alte cuvinte, unele mai mult copiii actuali, altele mai mult pe cel viitor. Aşa toţi creatorii: unii artişti îşi iubesc mai mult operele isprăvite, alţii mai mult pe cele proiectate.

citat celebru din Garabet Ibrăileanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeile îşi doresc să iubească, asta li se potriveşte cel mai bine; unele iubesc pe cine trebuie, altele pe cine nu trebuie, iar unele deloc.

aforism de Ovidiu Kerekes (31 iulie 2014)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privesc în splendoarea nopţii

Privesc cerul şi e linişte-n amurg,
Iar soarele se vede-n oglinda unei ape,
M-apropii de lac cât mai aproape,
Ş-ascult în tăcere izvoarele cum curg.

Privesc splendoarea, dar soarele a adormit,
Apoi ascult păsări cu simfonii ambientale,
Ce vin din cele patru puncte cardinale,
Iar eu înregistrez şi ţi le trimit.

Eu intru din nou în melancolii,
Iar brazii-şi leagănă crengile din păcate,
Florile-şi închid petalele înmiresmate
Şi vântul bate într-un dans de veselii.

În lumina lunii se vede-un nor înaripat,
Ce cuprinde cerul fără teamă,
Se-aude-n depărtare ceva ce vrea să geamă,
Plângând iubirea-n lung şi-n lat.

Şi noaptea a trecut c-un gând ce-a mai rămas,
C-o linişte-n sufletul nou de primăvară,
Ş-apoi vine albastru pur şi ne-nfăşoară,
Ş-ajung la casa veche cu ultimul pas.

poezie de Eugenia Calancea (14 martie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Modelul lui Ptolemeu dădea un sistem destul de precis pentru precizarea poziţiilor corpurilor cereşti pe cer. Dar, pentru a prezice correct aceste poziţii, Ptolemeu a trebuit să facă ipoteza că luna urma o traiectorie care o aducea în unele cazuri la o distanţă de două ori mai aproape de pământ decât în altele. Şi aceasta însemna că luna trebuia să fie în unele cazuri de două ori mai mare decât în altele. Ptolemeu a recunoscut acest punct slab, dar, cu toate acestea, modelul lui era acceptat în general, deşi nu universal.

Stephen Hawking în Scurtă istorie a timpului – de la Big Bang la găurile negre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Shiraz

oamenii obişnuiau să intre în viaţa mea şi să-mi spună
că le plac cine ştie ce cărţi clasice sau că
nu-şi mai amintesc titlurile sau, în loc de cărţi, îmi spuneau
că le plac filme precum star wars sau naşul sau altele
plictisitoare

probabil că din acest motiv toţi au rămas blocaţi într-un trecut forever
poate că acesta e motivul pentru care toate contururile lor se estompează odată cu atâţia
şi atâţia ani

apoi ai venit tu şi mi-ai povestit despre cartea aceea din toate timpurile apoi eu am mers pe străzi şi-am mers gândindu-mă în ce fel
conturul tău e plin de aceste cuvinte, gândindu-mă
cum ar putea fi un om, un bărbat a cărui carte preferată e aceea care începe cu
oglinzile sunt umplute cu oameni

atunci ţi-am spus, imaginează-ţi toate acele oglindiri ale tuturor acelor oameni
privindu-te, iar tu
privind la alţii străini
tu cel rămas în interiorul atâtor şi atâtor oglinzi
din cine ştie ce locuri uitate
apoi imaginează-ţi o carte întreagă despre acei oameni

o carte despre noi

de ceva vreme îmi plăcea cuvântul muntazir
în urdu înseamnă cel care aşteaptă

apoi ai venit tu şi a început să îmi placă numele tău
apoi am aflat că numele tău
înseamnă cel care aduce lumina

iar acesta e primul poem pentru tine

poezie de Alina Manole
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pantomimă poetică

Doi poeţi
patru coarne
opt ţâţe.
Primul poet împinge
al doilea împinge
al treilea se naşte..
Doi poeţi
un cuvânt
două fraze..
Unul zice
Rămâi cu bine!
Al doilea zice
Cu bine rămâi!
Restul pariază la cald
pe o balegă!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

UNII SE STRĂDUIESC..., LA ALŢII E STAREA LOR NATURALĂ (E-G)

Unii se străduiesc să fie echilibraţi, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie echitabili, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie educaţi, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie eleganţi, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie elevaţi, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie elocvenţi, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie emancipaţi, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie eroi, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie erudiţi, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie evlavioşi, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie fermecători, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie fermi, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie fideli, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie filantropi, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie fini, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie franci, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie frumoşi, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie galanţi, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie generoşi, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie geniali, la alţii e starea lor naturală.
Unii se străduiesc să fie gingaşi, la alţii e starea lor naturală.

George Budoi în Unii se străduiesc..., la alţii e starea lor naturală (15 noiembrie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fireşte, n-ar mai fi posibile masele, în înţelesul precis al concentrării de oameni, fără radio, megafoane, presă şi transporturile rapide. Însă aceste mijloace tehnice n-au făcut totul; omul le-a făcut pe ele în primul rând şi nu a fost o întâmplare că el le-a făcut pe ele, şi nu altele. Cauzele şi rădăcinile veritabile ale fenomenului modern al maselor se află în atitudinea noastră spirituală.

Denis de Rougemont în Partea Diavolului
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peisaj de toamnă

Strop cu strop, ploaia biciuie frunzele de bananier.
Binecuvântat e cel care desenează asemenea peisaj melancolic:

Bolta luxuriantă şi întunecată a copacilor îngemănaţi,
fluviul lung vălurind alb şi catifelat spre zare.

Ridic plosca cu vin, beată de-atâtea râuri şi dealuri.
Ruscsacul meu, respirând raze de lună, e plin cu poeme.

Priveşte – şi iubeşte tot ce vezi.
Oricine se pierde-n acest peisaj va fi fermecat.

poezie de Ho Xuan Huong, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Capra contemporană

Capra mănâncă trandafirii grădinilor
municipale
ronţăie tramvaiele ca pe morcovii cruzi
nu pleacă dimineaţa la birou
nu citeşte gazeta de seară
dezbracă stâlpii de telegraf ca pe duzi
ignoră semafoarele cu neruşinare
nu-şi doreşte limuzină şi jur
n-a brevetat încă iarba artificială
deşi mai ştie câte ceva despre păduri.
Statuia din centru a fost schimbată
oraşul se leagănă într-un scrânciob de fum
numai această capră încăpăţânată
dă lapte şi nu se-ntreabă cum.

poezie de Mircea Dinescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am cunoscut o fată care a jurat că va fi cea mai fericită dacă îi ia tata o maşină. I-a luat tata maşină. A fost fericită 3 săptămâni, apoi a jurat că dacă îşi pune silicoane, va fi cea mai fericită. Şi-a pus. A fost fericită o lună apoi a zis că dacă se mărită, sigur va fi fericită. S-a măritat. A fost fericita 3 luni după care a zis, SIGUR, dacă fac un copil, voi fi fericită. A făcut. Şi a intrat în depresie gravă.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa trece ca o clipă

Cine eşti tu suflet de om?
Tu care te-ai născut.
Să ai un nume, să fii un domn.
Dar până la urmă te usuci ca o frunză
Pe o ramură de pom.

Cine eşti tu pasăre care zbori?
Peste dealuri, peste nori.
Cu aripile întinse în vânt,
Dar nu ai cuibul tău pe pământ.

Cine eşti tu fir de iarbă verde?
Care nimeni nu te vede.
Dar toţi te calcă în picioare.
Poate eşti o frumoasă floare.

Cine eşti tu pui de pom?
Care ai fost sădit de mâna unui om.
Ai suflet tu sau nu ai?
Sau poate eşti un cântec frumos cântat la nai.

Cine eşti tu inimă care baţi în piept?
Plină de bucurie şi regret.
Tu eşti acea care ne îndemni mereu să iubim.
Căci viaţa trece ca o clipă şi trebuie s-o preţuim.

poezie de Vladimir Potlog (11 mai 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bând vin

Mi-am ridicat căscioara lângă şleaul mare,
Dar niciodată n-am auzit zgomotul făcut de cai sau de căruţe.
Cum e posibil aşa ceva?
O inimă însingurată crează pustietate-n jurul ei.
Culeg crizanteme în apropiere de gardul viu dinspre răsărit,
Apoi, o vreme, privesc colinele din depărtare.
La apus, aerul muntelui este curat.
Păsările se întorc la cuiburile lor, două câte două.

În asemenea lucruri se află un înţeles profund,
Dar când încerc să-l exprim, nu-mi găsesc cuvintele.

poezie de T'ao Ch'ien, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!