Gheaţa-şi întinde

colţii în asfalt sau într-un perete
pe care se scurge apa în drum
sub roţile maşinilor grăbite
mi-aş pune patine la saboţii
de lemn să mă dau pe gheţuşul
copilăriei cu poezia locomotivă
pentru colţii de gheaţă

coboară iarna prin pădurile
de fag şi fulgii se prind pe apa
moldovei cu puterea înecatului
agaţă o stâncă gheaţa şi se trage
la mal lângă o răchită învelită
în ninsorile de cretă de altădată

gheaţa-şi întinde colţii într-un strat
de flori tapat cu frunze
urcă pe un trandafir roşu
încearcă să-l ofilească din invidie

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Emil Ianuş autorul cărţii de epigrame "Zâmbete în colţii... greblei"

Adunând prin crâng la poante,
Grebla ta zâmbind din start,
Să nu-i calci colţii, că poate
Te alegi cu capul... spart!

epigramă de Nicolae Rogobete din revista "Cugetul"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trec pe lângă

colţii netezi expuşi la soare
capul între umeri îl bag
în timp util să nu dau de gândit
duminicii burgheze pe sfârşit

simt răsuflarea rece pe strada
sumbră ca un ecou milenar
trec pe cealaltă parte a patului
când singurătatea mă copleşeşte

merg neauzit pe lângă speranţă
ocolind clipele fericite cu grija
care coboară pe frânghii în noi

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paharul

cu apa care te dădea
pe spate şi mergeai vesel
la vale măturând totul
în cale pe vremea ploioasă
de-ţi venea să pupi mireasa
bătrână pentru alt pahar
şi să saluţi vecinii din curte
trântiţi în fotolii în lenjerii intime
îmbătaţi cu apa din valea
unde se oblojesc urşii
tu stai cu nasul în oala unde fierbe
singurătatea într-un strop de veşnicie
te prinde de nas şi urcă
sau coboară în suflet
depinde de poet şi de starea lui
de mahmureala

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiar dacă prada este aceeaşi, colţii unei suferinţe actuale muşcă întotdeauna mult mai adânc decât colţii tociţi de timp ai unei suferinţe trecute.

Emil Dogaru în Norocosul teoretician (24 ianuarie 2007)
Adăugat de Emil Dogaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

mi-au ieşit
colţii de leopard
şi mă privesc
de după gratii
în tăcere

gogyohka de Vasile Culidiuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

mi-au ieşit
colţii de leopard
şi mă privesc
de după gratii
în tăcere

gogyohka de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amfibienii

au ieşit la târgul de bâte şi ciomege
târând tomberoane de plastic pline
cu apă călduţă stătută într-un templu
părăsit de zei şi călugări
amfibienii pregătesc riposta
surpriză pentru rechinii
care stau pe lângă mal
şi atacă
tot ce mişcă
tot ce respiră
tot scenariu e pus la cale cu atenţie
şi curăţă şi muşcă şi nu-s chinuiţi
de remuşcări când prind amfibienii
care stau în apa mică în muţenia lor
filosofică meditând transcendental

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ondină

Efemer e-al vieţii val
Ce ne scurge spre aval
Izbiţi puternic de mal
Sau de colţii de narval
Din prival în alt prival
Alunecând pe prăval
Până-n zarea de opal
Ademeniţi de chimval
Spre sezonul estival
Pentr-un boţ de caşcaval
Şi un loc la carnaval.

Viaţa este ca o arcă
Atât de efemeră parcă
E făcută dintr-o jarcă;
Abia apucă de te-mbarcă,
Cu de toate te încearcă,
Te trece, nu te remarcă,
Stors de vlagă, te debarcă,
În cele din urmă, marcă
Şi, de umbră, te descarcă,
În primordiu, să te-ntoarcă.

poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarnă scoţiană

Spre prag 'şi-întinde gheaţa colţii netezi
Şi soarele sub chivăra-i de iarnă
Se uită de pe deal şi trece bolta
Prin ascuţişul spadei sale boreale.
La scocul morii apa
Răsună surd şi răguşit.
Pe drum, fata morarului
Cu degetele încleiate de paner
Juri că loveşte într-un caldarâm
De zeci şi zeci de leghe
Când tocurile ei batjocoresc
Pe morţi, pe Douglas, Percy,
Pe Bruce, acel ce zace în mormântu-i, alb
De lepră şi războaie,
Şi toţi regii care-au fost
Pân-a fi ţara fără regi,
Pe cântăreţii ce-au cântat
Pân-a fi ţara lor fără cântări,
Această ţară-ai cărei morţi şi vii aşteaptă Ziua de Apoi.
Ci ei, neputincioşii morţi,
Ascultă, dar nu mai aud decât
Un tropot sec pe surda pardoseală, ropot
Al tălpilor obişnuite care nu ştiu
De unde vin sau încotro se duc;
Şi-s mulţumiţi
De îngheţata viaţă
Şi de surghiunul neadânc.

poezie clasică de Edwin Muir, traducere de Leon Leviţchi
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Psalm

M-a muşcat poezia, m-a muşcat,
Nici n-am cârtit când m-a apucat,
Cu colţii ei, cu fildeşii curbaţi,
M-a smuls cu grijă de lângă confraţi,
Acum mai ronţăie la mine, mai mănâncă,
Din carnea nepătrunsă, încă.
Sunt totul numai sânge, sunt o rană,
Mă soarbe poezia dintr-o cană!
Şi eu mă mistui între două sfere,
Între odihnă şi între neputere,
C-aş vrea din gura ei să mă preling,
Puţin din vâlvătaie ca să sting,
Să ardă mai încet, să rumege cu grijă,
Să nu mă lase pradă la vreo schijă!
Dar e-n zadar, în colţii ei mă duce...
Direct către odihnă pe o cruce
Şi-mi bate cuie-n talpă şi în mâini...
E dulce poezia ca miezul unei pâini
Şi-o las aşa, să facă ce-i convine,
Că-n gura ei, eu nu mai ştiu de mine!

poezie de Constantin Păun din Elegie neterminată (1993)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vâslesc către casă

cu o pană de scris
dau apa în stânga în dreapta
ajung pe moldova care seacă
sau
renaşte în mine - hâdă e
hidra cunoaşterii -
fluieră o mână pe fereastra vaporului
trece lăcrimând o poezie
aş rescrie finalul
nu mă
lasă apa
care trece pe când
trăia
din când în când veci
de veci voi scrie despre iubire

Vasile Culidiuc

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scaieţi

Am căutat câmpia
cu iarbă fragedă
şi flori de mac,
dar am ajuns
într-un desiş
plin de scaieţi;
florile lor m-au ademenit
şi m-au prins în capcană.

Acum s-au agăţat de mine;
le simt colţii
cum îmi sfâşie hainele
şi-mi zgârie pielea,
iar când îi apuc
cu mâinile să-i alung departe
îşi fac culcuş în palmele mele.

Încerc să fug
şi ei îmi zgârie picioarele,
îmi înţeapă tălpile
şi sângerez.

Am căutat flori şi iarbă fragedă
şi m-am rătăcit
într-o pădure de scăieţi.

Ierburi pierdute
ca o umbră
s-au strivit în colţii plantei
ce-şi etala floarea
pentru a mă rătăci ca Dante
ce-a ajuns
în cea mai deasă pădure a vieţii.

Am aşteptat pe Beatrice
să mă plimbe prin paradis,
dar florile visate
când şi-au ridicat vălul
erau scaieţi
şi timpul s-a oprit
pentru mine
în pala lumină violetă
a florii de scaiet.

poezie de Ana-Cristina Popescu
Adăugat de Ana-Cristina Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jucând x şi 0 cu viaţa (12)

câinele începuse să latre
îşi arunca spre noi
colţii liberi de lanţ
cu balele încrederii
atârnându-i până la asfalt

se credea liber
de orice constrângeri
dar libertatea se plăteşte
şi pâinea din nopţile reci
şi carnea din zilele de sărbătoare
chiar şi preşul de dormit
are un preţ!

sub roţile maşinii ce-a trecut
sângele cald şi-a pierdut glasul
şi nici măcar norii nu l-au plâns...

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Litanie

zilnic se înfruptă din noi
cu colţii ascuţiţi şi noi, ei, fiare de soi
ne pun pe umeri greutăţi
asteptând să le cărăm,
cu umerii sfâşiaţi şi goi
noi, pleavă şi gunoi
ne aşezăm la masă flămânzi
mâncăm gunoaie şi noroi
noaptea ne lingem rănile din noi
ne urmăresc cu ochi sticloşi şi goi
cu colţii muşcă din sânul secătuit de lacrimi
trăim într-o lume îmbâcsită..
cu deseuri umane şi morale
am rămas să mergem prin cotloanele deznădejdii
tânjind după un suflet curat
Doamne, ai milă de noi...

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La fel, viaţa şi moartea...

O analogie grăitoare între viaţă şi moarte:
Comparaţi-le cu apa şi cu gheaţa.

Apa se strânge într-o îmbrăţişare intensă şi devine gheaţă,
Iar gheaţa se dispersează şi devine apă.
Orice a murit se va naşte cu siguranţă iarăşi;
Orice s-a născut se învârte şi-apoi moare.

Aşa cum gheaţa şi apa nu-şi fac reciproc nici un rău,
La fel, viaţa şi moartea, amândouă, se simt bine.

poezie de Hanshan, secolul al IX-lea, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori, puterea îşi bagă colţii în mulţime, justificând că se sprijină pe ea.

aforism de Ştefan Mîrzac din Cuvinte cu dor de miez, Putere (2016)
Adăugat de Ştefan Mîrzac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răspunsul

aştept un răspuns care nu o să vină
pentru că nici întrebarea nu s-a prea pus
o inimă behăie ca o mioară suspină
sub colţii lupului interpus
între inima mea şi inima ta - gri gri gri
cu blana zbârlită,-n pădurile toamnei
de la care aştept un răspuns
pe care, tu ştii, nu dau nici doi bani

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Salut poezia

din uşă cu un ritual sacru
şi profan după modelul
focului din inima îndrăgostită
apoi plec spre editură cu poezia
în gură port acest
copil din flori zămislit o zi
salut poezia din călimară
care se agaţă pe stilou

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peste două

cuburi de gheaţă torni în paharul
mare whisky de două degete
roşu din secară şi malţ
cu trabucul aprins poţi fi calm
când ceilalţi erau stresaţi
încerci să calculezi traiectoria
paharului la gură de poţi gândi
te laşi mulţumit într-un fotoliu
care îndeamnă la visare
fumul de trabuc cubanez
urcă deasupra capului şi ascunde
zâmbetul discret sau dispreţuitor

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa stă mereu

sub semnul iernii dar noi
nu suntem bucuroşi
ne pregătim de somn
de hibernare şi de moarte
nu ne pasă că mergem
prin întuneric prin noaptea
udă de uitare topiţi de băutură
suntem verlaine la puterea n
ajungem pe aleea adevărului
nu intrăm în paradis
dar plonjăm în iarna contradicţiilor noastre
ne dăm pe gheaţă rănindu-ne
inima învelită în staniol

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!