Clipocit pe lac-
trecerea lebedelor
spre cuiburi în stuf.

haiku de Ioan Friciu (2023)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oglindă de lac-
sărind după o muscă
un peşte flămând.

haiku de Ioan Friciu (2022)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pâlcul de nuferi-
un clipocit în apă
sub tălpi de gâşte.

haiku de Ioan Friciu (2023)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

LA TRECEREA CEA MARE SPRE ACEL TĂRÂM NECUNOSCUT
La trecerea cea mare spre acel tărâm necunoscut,
Credinţa în a sufletului nemurire-ţi este scut
Şi laşi în urma ta agoniseala ce ţi-a prisosit,
Sperând că-n lumea pământeană vei fi iarăşi renăscut.

rubaiat de Ioan Friciu (2021)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cristalul apei
orbeşte privitorul-
un peşte ascuns.
*
La cuibul cel vevhi
în noua primăvară-
venirea berzei.
*
Oglindindu-se
luna priveşte în lac-
ieşită din nori.

haiku de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacul lebedelor

Şade lebăda pe baltă
Liniştită-n legea ei,
Vine unul şi o saltă,
Altul vine cu mujdei!

epigramă de Gheorghe Gurău (29 ianuarie 2010)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spre luna plină-
haita lupilor urlând
înfometată.

haiku de Ioan Friciu (2022)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nori de furtună-
vântul aplecând plopul
spre rădăcină.

haiku de Ioan Friciu (2022)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tind spre lumină-
sub frunze putrezite
firele ierbii.

haiku de Ioan Friciu (2023)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privind spre soare
la început de toamnă-
pâlc de brânduşe.

haiku de Ioan Friciu (2022)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primii fulgi de nea-
sufletul poetului
urcând spre ceruri.

haiku de Ioan Friciu (2023)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paltinul înalt-
spre vârf în zbor vertical
puiul de mierlă.

haiku de Ioan Friciu (2023)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păpădiile-
puf urcat spre cer de vânt
că vremea trece.
*
Rariştea de brazi-
luna urcă spre zenit
însingurată.
*
Ploaie trecută-
ivindu-se din nori
azurul celest.

haiku de Ioan Friciu (2022)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zbor prelung

Era pe înserate
un zbor prelung de vulturi
cu aripi răsfirate
în zbor planat spre cuiburi.
Era un zbor prelung
de păsări rare
ce-n curând ajung
departe -n zare
Era şi-o adiere, un înger
ce le da putere
de crucifix din lemn de sânger,
invocându-l în tăcere.
Era târziuîn toamnă
şi trosneau zăgazuri
scumpă Doamnă,
sub grelele talazuri
pline cu necazuri.
Zgomotos, ca cioburi de ulcele
se sfărmau iubiri
pe-ntinsele vâlcele
triste şi duioase,
dar numai iubirile acele
de-o vară scurtă
cu zilele ploioase.

poezie de Ioan Friciu (14 august 2013)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

(NE)Antagonic

Învaţă-mă să-mi las penele să alunece
De-a lungul gâtului curbat
Atunci când capul se apleacă sub aripi strânse
Şi se încovoaie sub lumina umbrelor
Arcuită este mlădierea graţiei întoarse în tonuri de alb
Şi suplă este trecerea timpului pe deasupra lebedelor
Privind spre cer în valuri
Aerul este calea şi zborul
Iar văzduhul – tăcere de nori
Învaţă-mă să-mi fiu lebădă
În imaginea fără reflexii a uitării.

poezie de Alice Diana Boboc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

CÂND SPRE APUSUL VIEŢII PĂMÂTEŞTI REGRETELE TE COPLEŞESC
Când spre apusul vieţii regretele te copleşesc
Că aripi noi să zbori spre începuturi nu-ţi mai cresc,
Să nu disperi ci dimpotrivă-n sine să te bucuri
Că mergi tot înainte peregrin pe drum ceresc.

rubaiat de Ioan Friciu (2021)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Descătuşată-
din prinsoarea norilor
nea fulguită.
*
Ploi îngheţate-
jos pavajul sticleşte
ameninţător.
*
Spre veşnicie-
rămăşiţele poetului
sub lespedea grea.

haiku de Ioan Friciu (2023)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

ÎN TOT CE FACEM SĂ AVEM CREDINŢĂ(Rubaiat)
În tot ce facem să avem credinţă
Spre a putea urca spre biruinţă,
Ca în această viaţă, care-i dură,
Feriţi să fim de greaua suferinţă.

rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel unui critic

Mă arde critic, din condei
Şi mi se pare agresiv,
Deloc nu este milostiv
Şi-i piperat ca un ardei.

Găsind adesea un motiv,
El caută un just temei
Ca să mă ardă din condei
Şi să nu pară agresiv.

O iau încet şi progresiv
Cum mie-mi stă în obicei,
În vers adaug exploziv
Şi pân' ai număra la trei,

Se face bombă... din condei!

Ioan Friciu

rondel de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

COPII PLECAŢI SPRE DEPĂRTATE ŢĂRI ÎN PRIBEGIE
Copii plecaţi spre depărtate ţări în pribegie,
Părinţi rămaşi cu griji şi cu adâncă nostalgie
Rugându-se fierbinte ca să-i ocrotească soarta
Şi visul lor să fie împlinit ca prin magie.

rubaiat de Ioan Friciu (2021)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ia seama cum spre primăvară vechea ceapă-ncepe să-ncolţească,
Ca din putregăirea ei fetidă frunza verde să îi crească
Ş-atunci putea-vei înţelege, că viaţa este un perpetuum
Ce-ţi dă speranţă de-nviere când Thanatos vrea să te răpească.

rubaiat de Ioan Friciu (2021)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!