Sus bec cu halou-
aşternându-se neaua
imaculată.

haiku de Ioan Friciu (2022)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arde neaua sus la vise

Arde neaua sus la vise
Peste fruntea-pom din zori
Şi prin crengile deschise
Vântul curge uneori.

Arde neaua sus la vise -
Poate altfel nici n-aş vrea
Să las porţile deschise,
Să mă pierd în casa ta.

Poate cerul va să tacă
Dacă uiţi nisip să fii;
Poate marea-ntreagă seacă
Pe la noi de nu mai vii.

Peste tine-aşterni uitarea,
Noi rămânem dezlegaţi...
Va ajunge încă sarea
Să mai crească exilaţi.

poezie de Mihaela Ionescu
Adăugat de Violeta Raica
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sus întâia stea-
limpezimea cerului
la înserare.

haiku de Ioan Friciu (2023)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deschizându-se
cupola paraşutei-
sus punct zburător.

haiku de Ioan Friciu (2022)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din vechiul cămin
Fumul iese drept în sus -
Azur glacial...

haiku de Ioan Friciu (2018)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Munţii

Munţi cu frunţile-n azur,
Om în vârf priveşte-n jur
Natura cea divin creeată,
Tainică şi-ndepărtată.

Bântuie vânturi pe drumuri
La popas se-nalţă fumuri.
Alb pe piscuri din troiene
Neaua cade pe sprâncene,
Cer senin mijeşti prin gene,

acrostih de Ioan Friciu (2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stol de porumbei-
firimituri de pâine
pe banca din parc.
*
Desţelenire-
pe arătură cioara
nerăbdătoare.
*
Alunecând lin
sus luna jumătate-
seninul nocturn.

haiku de Ioan Friciu (2022)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înghit lumina
umbrele înserării-
soare în apus.
*
Sus luceafărul-
freamăt de frunze în vânt
noaptea-n pădure.
*
În vârf de stejar
croncănind cârdul de ciori-
luna alături.

haiku de Ioan Friciu (2022)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Târziu în toamnă-
zbor în vrie cârd de ciori
peste vechiul parc.
*
Sus luceafărul-
pe cer nocturn de toamnă
e lună plină.
*
O zi cu ploaie-
fulgii de nea legănaţi
printre picături.

haiku de Ioan Friciu (2022)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Risipa de lumină

În vechiul bec tip Edison
(Un bec vechi şi afumat)
Gândeşte trist un electron:
"Degeaba v-am iluminat!"

epigramă de Alexandru Truţă
Adăugat de Alexandru Truţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel unui critic

Mă arde critic, din condei
Şi mi se pare agresiv,
Deloc nu este milostiv
Şi-i piperat ca un ardei.

Găsind adesea un motiv,
El caută un just temei
Ca să mă ardă din condei
Şi să nu pară agresiv.

O iau încet şi progresiv
Cum mie-mi stă în obicei,
În vers adaug exploziv
Şi pân' ai număra la trei,

Se face bombă... din condei!

Ioan Friciu

rondel de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

SÂNZIENE-GALBENE INFLORESCENŢE-N CORONIŢE
Sânziene - galbene inflorescenţe-n coroniţe,
Aruncate sus pe case ori sunt prinse în cosiţe
În zi de vară-n care în dumbravă cucul a muţit
Într-un timp când fetele-n visarea lor se simt zeiţe.

rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărţişor

Meşter mare, mâini de aur, croind strai neasemuit
Pentru Zâna Primăvară, Zeul Soare a-nnădit.
Rochia lungă i-a tivit-o cu-anglicei în sălbănaşi
Şi-a brodat pe cingătoare brebenei şi toporaşi!

Razele, suliţe calde, a topit neaua pe-alocuri
Răsărit-au brânduşele şi viorele în smocuri.
Pe un hat, sub mărăcini, unde umbra mai domneşte
Cu clinchet de voioşie, ghiocelul se iţeşte!

Primăvara e miloasă, vrea să-l scoată la lumină,
Cu mânuţele gingaşe. Din păcate se înspină!
Picură bobul de sânge pe neaua imaculată
Şi-o lacrimă de sub pleoapă! Inima-i îndurerată!

Zefiru-i face ochi dulci, mângâind-o cu alean
Răsucindu-i şnur alb-roşu, prins de-o boabă de mărgean!
Primăvara îi surâde în cântul de pitulice
Mărţişor, prinde la ie, lângă inima ferice.

poezie de Cornelia Neaga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

LUMINA SFÂNTĂ SE APRINDE MISTERIOS

Lumina Sântă se aprinde misterios,
Sus, pe Golgota focul arde vijelios,
Străluce către ceruri, spre pământ şi ape
Vestind creştinătăţii învierea lui Hristos.

rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul spoveditului

M-am spovedit, sunt mai curat ca neaua -
Aveam păcate multe, vechi şi grele:
Am fost corupt, furând de toate cele
Şi nu cu ţârâita, cu ocaua.

Am fost un depravat de şapte stele,
Dar azi am dat pe tot cu bidineaua:
M-am spovedit, sunt mai curat ca neaua -
Aveam păcate multe, vechi şi grele.

Să nu aud că vine DNA-ua
Şi umblă pe la conturile mele!
Să nu mai vină fetele rebele,
Că nu mai pun de-acum pe ele şaua.

M-am spovedit, sunt mai curat ca neaua!

rondel de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O stea şi un om

De sus,
Un punct şi nimic mai mult – mi-am spus în mintea luminată.

De jos,
Ar fi un bec frumos – păcat că nu cooperează.

poezie de Nicolae-Toma Posa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tranziţie

Cum în tranziţia "fatală"
Ce se petrece-i greu de spus,
Se tot persistă în greşeală
De jos în sus, de sus mai sus...!

epigramă de Ioan Crăciun Petrişan din ziarul "Viaţa Buzăului" (14 noiembrie 2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet hibernal

Eu simit cum iarna asta mă pândeşte
Să îmi ucidă astăzi trandafirul
Şi crivăţ să mă sufle, nu zefirul,
Să merg pe lac să prind la copcă peşte.

Când vine vremea şi se uscă firul,
Lucirea soarelui încet păleşte
Şi ritmul vieţii parcă-ncetineşte,
Iar gândurilor li se rupe şirul.

Ca-n menghină, captiv mă ţine gerul
Şi chiar aş vrea să ies acum din casă
Că-i linişte... şi limpede e cerul,
Azur vărsat pe neaua de mătasă.

Copaci brodaţi cu filigran de gheaţă,
Dormiţi, visaţi şi mâine prindeţi viaţă!

sonet de Ioan Friciu (2019)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet de ianuarie

Mirifică este pădurea ninsă,
Orişice copac se pare-n floare,
Steluţe albe licăre în soare
Sub ochii mei în zarea necuprinsă.

Peste câmpia cea scânteietoare
De vântul aspru zăpada-i prinsă,
De Crivăţul cu pofta lui nestinsă,
Ce-o poartă-n sus din zare-n zare...

Târziu, la miezul nopţii sus răsare
O candelă ce luminează cerul
Şi ne sloboade peste case gerul,

Dar nu numai acesta este semnul
Ascuţimii frigului de-afară,
Tremură şi puzderia stelară.

sonet de Ioan Friciu (19 ianuarie 2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timida primăvară...

Ies zorii zilei, iar primăvara
Îmi cântă doine la ferestre,
C-un vânticel suav ce-adie
Din depărtările rupestre.

Un ciripit timid de păsări
Percep dinspre ogoare,
Ce-mi dă în suflet o speranţă
C-alungă hibernala claustrare.

Muguri eclozează-n libertate
Pe ramul ce şi-a scuturat povara,
Intimidat de zilele senine,
Cu brume ce-l pândeşte seara.

În minte-mi stăruie un gând,
De fapt o justă întrebare:
Când oare, putea-vom să ieşim
Liberi să ne-ncălzim la soare?

Ioan Friciu, 27.03.2020

poezie de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub acelaşi cer de stele

De sus în jos,
o stea: "Un punct şi nimic mai mult" – şi-a zis în mintea luminată.

De jos în sus,
un om: "Ar fi un bec frumos – păcat că nu cooperează".

*

Iat-o casă în care o mamă îi cântă copilului să doarmă.

Copilul: "Mamă, ştii că şi eu le cânt stelelor, în fiecare noapte, că să doarmă liniştit?" – spuse glasu-i fără vicleşug.

poezie de Nicolae-Toma Posa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!