Şi-acum, nu vreau ca speranţele....

Şi-acum, nu vreau ca speranţele,-n mila lor,
Să-mi prindă mintea-n a lor clei
Cu imaginea unui vultur sau a unui căprior:
Eu nu fac, de la natură, parte dintre ei.

Om fiind, m-am născut în singurătate;
Femeie fiind, sunt puternic asaltată;
Trăiesc storcând puţin lapte,
Puţina mea hrană, de la o piatră.

Cu măşti scandaloase şi-austere
Trec anii unul după altul, trec mereu;
N-am avut de niciunul vreo temere
Şi niciunul n-a scăpat surâsului meu.

poezie de Elinor Morton Wylie, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul nebunului

Mai bine-ţi văd chipul uscat, neg lângă neg,
Mai bine-ţi văd tâmplele-nvineţite, piatră flint,
Decât să uit s-alerg, s-alerg
După sunetul fermecat al unui corn de-argint.

Mai bine-ţi leg fruntea cu o nuia de sălcioară
Şi-alerg, alerg până-n ceasul în care o să mori,
Decât s-adorm pe-o pernă moale-n fiecare seară
Făr-a-nălţa capul când trec pe dealuri vânători.

Mai bine-ţi văd obrajii cenuşii precum scaieţii
Şi părul sur – negru-acum cum sunt cărbunii,
Decât să uit s-alerg în vara vieţii
După ogarii albi ca laptele ai lunii.

poezie de Elinor Morton Wylie, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trec anii

Trec anii prin toate cele
Şi cu bune şi cu rele
Câte unul sau în şir
Se duc anii în delir,
În zile calde sau reci
Pe cărări sau pe poteci,
Ani rebeli şi ani integrii
Ani albi şi anii negrii
Se duc anii cu antren
După acelaşi refren,
Trec prin ziduri de cetate
Indiferent de etate
Prin noianul infinit
Trec anii la nesfârşit
Şi la soare şi la umbră
Trec cu o alură sumbră,
Hotărâţi fără tăgadă
Se duc anii în cascadă,
Trec anii într-o clipită
Nu iau şpagă iau mită,
Trec ani din zare-n zare
Peste munte, peste mare
Lasă semne de întrebare.

poezie de David Boia (31 ianuarie 2014)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca românul nu-i niciunul (pamflet)

Ca românul nu-i niciunul,
Vanitos precum păunul;
Cică n-are-asemănare
Cât e Pământul de mare.

Ca românul nu-i niciunul
De certat rău cu săpunul
Şi, ca Iuda, jur pe sfinţi,
Să te vândă pe arginţi.

Ca românul nu-i niciunul
Se se-ndoaie ca alunul,
Să suporte tirania,
Să trădeze România.

Ca românul nu-i niciunul
Ca să facă pe nebunul,
Să-şi dea multă importanţă
Şi să-arate aroganţă.

Ca românul nu-i niciunul,
Fac doar mulţi ce poate unul;
E cu nasul tot pe sus,
Cică-i ca toţi mai presus.

Cu pamfletul şi-al meu glas,
Eu vreau să-i mai tai din nas,
Să înveţe modestia,
Să iubească România.

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (1 aprilie 2021)
Adăugat de Gheorghe BUDOI
Comentează! | Votează! | Copiază!

De când mă ştiu, toţi cei din jurul meu au încercat, pe de-o parte să-mi vândă lecţia lor de viaţă ca fiind cea care trebuie trăită, pe de altă parte să mă împovăreze cu complexele lor, cu grijile lor... am descoperit că de fapt ei nu mă învăţau ceva, ci voiau să le confirm că ceea ce fac ei e bine.

citat din Tudor Octavian
Adăugat de pommic
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avatar

Pot fi cine vreau sau orice şi oricând
N-am limite-aici, au rămas pe Pământ,
Îmi place pe Net şi mă bucur de dar
Al meu, de la mine: al meu avatar.

E liber ca gândul, născut dintr-o stea,
Dar este şi om, e imaginea mea.
Scăpat de restricţii, el poate fi vânt
Ce poate să aibă zvâcniri de cuvânt,

El poate să bea din pocalul zeiesc
Să zboare prin locuri ce mi le-amintesc,
Să schimbe tărâmuri uitate de timp
Ce s-au prăfuit în atâta răstimp,

El poate iubi pe oricine, oricând,
Ciudat şi zburdalnic, apoi, mai flămând,
Se poate preface-ntr-un vultur, pe cer,
Zburând spre înalturi, chemat de mister,

El poate orice şi mă bucur de el
Căci e ce eu nu-s, el e fals, eu sunt cel
Cu dorul de-Acasă, sau nu? - n-am habar!
Sunt eu, sau un biet inventat avatar?

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu vreau să mor sperând

Încă o toamnă a trecut
Şi toate frunzele-au căzut,
Iar anii trec, se scurg mereu,
Cu ei odată „trec” şi eu,
Îmbătrânesc şi-mi pare rău
Că nu mai cunoscut.

De sărbători eu aşi fi vrut
Să vii să-mi dărui un sărut,
Să vii, un: „La mulţi ani” să-mi spui,
Că sunt „orfan” al nimănui,
Să nu mai rătăceşti „haihui”,
Dar „Tu”, n-ai vrut.

Nu vrei în suflet să-mi revii,
Deşi de zeci de ani o ştii,
Că te-am iubit şi te iubesc,
Să-mi fii aproape o doresc,
Speranţele mereu îmi cresc,
De ce nu vii, de ce nu vii ?

O…Vino iar iubirea mea,
Te-aştept şi te voi aştepta,
Să mă priveşti şi zâmbitor,
Să-mi spui cuvântul: - „Te ador”,
Nu pot scăpa de al tău dor
Şi nu te pot uita „.

Dar în zadar aştept plângând
Şi rugă-n „ceruri” adresând,
Destinul meu nu are „Zel”,
Nu are milă, e „mişel”,
Are în schimb un singur „Ţel”,
El vrea să mor sperând.

poezie de Corneliu Zegrean-Nireşeanu
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireşeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai eu îmi ştiu inima şi-i cunosc şi pe oameni. Nu sunt făcut ca niciunul dintre cei pe care i-am văzut; cutez să cred că nu sunt făcut ca niciunul dintre cei care există. Dacă nu preţuiesc mai mult, cel puţin sunt altfel.

Jean-Jacques Rousseau în Confesiuni
Adăugat de Alex Kazumi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă cineva are o piatră de aruncat, acea persoană nu sunt eu.

citat din Elinor Wylie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Si... trec trecand trecutul

E noapte, e timpul sa incep sa scriu, sa-i scriu iubitei mele,
De cand n-am mai dormit nici nu mai stiu,
Cum trec tacute zilele.

Si trec trecand trecutul meu
Si dulcea amintire-a ta,
Tot trec trecand trecutul tau
Unde se duc, iubita mea?

Unde se duc, de ce alearga si de ce oare se grabesc?
Cat de departe vor sa plece oare, luand cu ele chipul tau ceresc?
Vor oare ca sa mi te fure?
Sa rupa lantul care ne-a legat nu vor putea si-or sa indure
Furia unui suflet de lacrimi innecat.

Le voi lovi lipsit de mila,
Cu valuri pline de durere,
Cu ura ce am adunat-o-n suflet
Le voi lasa fara putere.

Lasandu-le fara putere, se vor opri din goana lor
Si am sa pot sa fiu din nou cu tine
Iubita mea, caci te ador!

poezie de Marian Balint
Adăugat de Marian Balint
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moşul...

La mine n-a fost Moşul... niciodată
L-am aşteptat mereu cu pantofi rupţi
Şi cremă n-am avut măcar odată,
I-am şters cu lacrimi... dar n-a fost de-ajuns...

L-am implorat să vină să-mi aducă
Măcar o bombonică, ca să ştiu
Că inimioara mea este curată...
Iubită doar un pic aş vrea să fiu.

Eu l-am rugat pantofi să îmi aducă
I-aş fi păstrat ascunşi în lumea mea
Şi aş fi mers desculţă în toţi anii,
Să-i am curaţi atunci când el ar vrea.

E lumea mea... un univers ce doare,
Şi nimeni nu mă vrea în visul lui,
Sunt singurică... doar cu a mea vină,
Că m-am născut..., şi sunt a nimănui...

poezie pentru copii de Dan Moraru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă vreo carte a mea vă descumpăneşte, citiţi-o încă o dată; sub veninul aparent, am avut grijă să ascund antidotul; niciunul dintre ele nu tulbură cât avertizează.

citat din Andre Gide
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui vicios

Există oameni care îşi fac o mare fală
Din multele lor vicii, purtarea imorală.
Văzut-am mulţi dintr-ăştia, dar oricât sunt de jos,
Niciunul nu-i ca tine, atât de vicios.

pamflet de George Budoi din Viciul şi Virtutea (2 august 2015)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Treceri

Mă trec pe zi ce trece cu oră sau minut,
Stingând dintr-un menit de vis crepuscul
Şi numai eu mă văd încă de la un prim sărut;
Mă trec pe lâng-oglinzi şi trag cu ochiul
Şi m-amăgesc că sunt mereu acelaşi, retuşat minuscul
Zicând; "Sunt mult mai bine c-alţii!"... Mi-e deochiul!

Mă trec o genă în urme de urmaşi
-Ce-ar fi ai mei- m-aseamăn, omenire
Dar tot eu nu-s de-al lor, nu-i am chezaşi...
Mă trec cu un profund, adânc, regret
Că nu rezist când ştiinţa va cunoaşte nemurire...
Mă păcălesc că vreau... C-o să mă mai repet.

Mă trec, nevrând s-o fac cu obstinenţă
Crezându-mă deasupra celor ce-au trecut şi s-au uitat,
Dar n-am alţi aliaţi, nu-i nicio penitenţă;
Mă trece gândul c-au fost toţi la fel,
Gândul; "Ce unici suntem, pierderea-i un prematur păcat!"...
Şi am ascuns răspuns, verificat... Nimic nu-i eternel!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (7 martie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Profeţie

Voi muri ascunsă-ntr-o baracă
În inima unui codru de-arin ocrotitor,
Cu uşa din spate zăvorâtă şi opacă,
Cu uşa din faţă închisă tuturor.

Voi zăcea-nfăşurată ca un sfânt,
Într-un cearceaf de in înmiresmat,
Pe-un pat vopsit cu dungi albastre, alternând,
Îngust şi rece şi curat.

La geam, miezul nopţii va fi negru şi lucios
C-un vânticel având însărcinarea
Să-şi pună gura pe-o crăpătură şi, sfios,
Să sufle şi să-mi stingă lumânarea.

poezie de Elinor Morton Wylie, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mulţi dintre noi construiesc adevărate bariere între ei şi forţa Vieţii prin faptul că-şi plâng mereu soarta, blamându-L pe Dumnezeu pentru bolile şi suferinţele ce le îndură. În ignoranţa lor, ei nu realizează că, de fapt, se pedepsesc singuri. Dacă nu vor renunţa la ură şi resentimente, nu se vor putea angrena în acţiuni creatoare, benefice. Pe de altă parte, ar trebui să păstreze în suflet imaginea unui Dumnezeu bun şi iubitor, a unui Tată ceresc care veghează mereu, plin de compasiune şi bunăvoinţă asupra lor. Astfel, subconştientul se va impregna cu credinţă şi optimism.

Joseph Murphy în Puterea Extraordinară a subconştientului tău
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărmanul Pământ

Nu-i raiul, seminţele amare îşi dospesc
Conţinutul lor aici cu disperare;
E-un astru unde dragonii se prăsesc,
Iar diavolii forfotesc pe fiece cărare.

Cerul l-a hărăzit unor rele horoscoape;
Soarele l-a legat la carul lui de foc;
Drumul i-i şerpuitor, căci vrea să scape
De ştreang, de capcană şi de voloc.

Se balansează pe cer şi face piruete
În laţul spaţiului, inventând tertip după tertip;
Îi iert toate păcatele, ştiute sau secrete;
Îi sărut cicatricile nenumărate de pe chip

poezie de Elinor Morton Wylie, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un dulce adăpost

Lumea trepte urcă, eu cobor în infinit
Nu fac parte din a lor ideologie
Şi sunt aşa de mulţumit
Nu m-am înfaşurat cu-a lor frânghie.

În al meu drum, pe nimeni n-am văzut
Şi am deoparte întreaga libertate
Nu-s înecat de patimii, dar am facut ce-am vrut
Şi nici nu sunt legat de singurătate.

Când uşa fericirii, de mult tot stă închisă
La cine v-a fi cheia? Sau la cine oare a fost?
Se pare c-a pierdut-o! Şi aveţi privirea tristă
Găsiţi-vă-n tristeţe un dulce adăpost!

poezie de Ilie Dragomir (9 octombrie 2011)
Adăugat de Ilie Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!

Baladă târzie (rondel)

nu vreau să trăiesc iar o altă dramă
să-mi rispesc speranţele în vânt
iubiri de la prietenii la cataramă
le-am împletit voioasă în cuvânt.

atâtea amintiri le-am aşezat în ramă
cu zâmbete ce-şi iau răscolitor avânt
nu vreau să trăiesc iar o altă dramă
să-mi risipesc speranţele în vânt.

bătrâneţea mea e-n straie de aramă
este tot mai aproape de mormânt
m-aş ascunde de ea într-o cramă
să mă îmbăt cu poeţii să cânt.

nu vreau să trăiesc iar o altă dramă
să-mi risipesc speranţele în vânt.

hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nenorociţii de bărbaţi...

Nenorociţii de bărbaţi sunt ca rablele de-autobuze:
Tot stai, stai şi-aştepţi s-apară unul dintre ei,
Iar când, într-un târziu, se iveşte unul
Mai apar vreo doi sau trei.

Îi vezi cum îţi fac semne,
Cum te invită-n maşină să te conducă acasă,
Încerci să le-înţelegi adevăratele intenţii,
Dar nu prea ai timp, căci alte griji te-apasă.

Oricum, dacă-o dai în bară, nu mai poţi s-o dregi.
Îi ignori? O să fii uitată acolo ca-n azil orfanii –
În vreme ce autoturismele şi-autobuzele tot trec şi trec,
La fel minutele şi orele, şi zilele, şi anii.

poezie de Wendy Cope, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Natural, nemulţumirile şi reproşurile se ivesc exclusiv sau cel mai adesea în prietenia bazată pe interes; scopul relaţiilor dintre ei fiind interesul, prietenii de acest fel au pretenţii din ce în ce mai mari, imaginându-şi veşnic că au mai puţin decât li se cuvine şi plângându-se că nu obţin tot ce li se datorează după merit. La rândul lor, cei ce le fac binele se află în incapacitatea de a face faţă unor cerinţe atât de mari din partea beneficiarilor lor.

citat celebru din Aristotel
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!