Exploatări aurifere păguboase
Lacăt, chiar de-am pus pe poartă,
Noi guverne, prin rocadă,
Încercat-au să nu vadă:
Lipsă lacăt, poartă spartă.
epigramă de Mihai Haivas din Epigrame mihăilene (2020)
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Măsură tardivă a României
Aveam un aur fin, curat
Și tristă-i azi a noastră soartă
Căci, după ce ni l-au furat,
Un lacăt greu am pus pe poartă.
epigramă de Mihai Haivas din Cartea Epigrame mihăilene (2020)
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!
Petale de magnolia
acoperă cărarea
lacăt pe poartă
haiku de Letiția Iubu din Pași pe nisip (2013)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
lacăt pe poartă -
toti dușii mei în alt timp
sunt ghioceii
haiku de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unui palavragiu
Am să te chem la fierărie
Să-ncerc o ultimă măsură:
Pun lacăt la gospodărie
Iar tu să-ți pui lacăt la gură.
epigramă de Ion Zâmboc din Printre epigramiștii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viitorul "de aur"
Guverne vor face rocadă
Și-un lucru "firesc" e posibil
Ca noul ministru să-l vadă
Pe bietul portar... coruptibil...
epigramă de Gabriela Gențiana Groza din Romanian VIP, Sydney (13 decembrie 2009)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața a tăcut
Peste casa părintescă
Liniștea s-a așternut.
Totul miroase a iască,
Aici viața a tăcut.
Porumbeii nu mai zboară.
Nici-un câine nu mai latră.
Noaptea vieții-ncet coboară
Și pune lacăt la poartă.
poezie de Dumitru Delcă (2010)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poarta cu lacăt sec
O șoaptă în vecini eu am auzit
Te aștept din zori zilei ca să vii
Timpul a trecut nu ai mai venit
Sunt îngrijorată tu nu întârzii
De ce pasul îl aud acum venind
Trece de poarta mea nu s-a optit
Eu aud și glasuri la vecini râzând
Nu e nevoie să treci de mine pitit
De vei veni iar la mine altă dată
Găsești câinele la poartă legat
Mi-am pus valul, rochia înfiorată
Sufletul și inima este depărtată
Poarta pentru tine este încuiată
Inima suferă este tristă și grea
Lacrimi stau agățate într-o salbă
Să mergi acum la vecina cea rea
Să nu mă aștepți sunt departe
Va veni și rândul meu să plec
Umbli eronat cu vecine multe
Mă cauți la poarta cu lacăt sec
Nici eu pe acasă nu mai trec
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O poartă coroana
"Neliniștit e capul care poartă coroana" -
Așa au zis cei care-au stat prin preajmă,
Lângă'mpărați
Lângă regine.
Fără odihnă sufletul tresaltă
Pe frunte picuri mari se văd să vină
Ca undele în lacul de pe baltă.
Ce să aibă în sine bucata de aur?
În cercuri pe creștet
Tot cercuri o lume.
O poartă acolo cu rele și bune
Coroana-i o poartă de neliniști în spume
Acelui ce-o poartă
Înlăuntru o poartă.
poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La poarta UE
România a intrat în Europa.
Bucuroasă, lumea-n cor a strigat hopa,
Iar Moldova se codește azi la poartă,
Cu mașina veche și cu roata spartă...
epigramă de Mihai Cucereavii
Adăugat de Mihai Cucereavii
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viitorilor imigranți (minulesciană)
"Străinule ce bați în poartă"
Să nu visezi mai bună soartă!
distih de Mihai Haivas din Hașmișuri umoristice (2010)
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!
Imaginația (anapestic)
CĂRĂUȘ generos -
Folosit de consoartă -
Ce pe gratis o POARTĂ
Spre-un tărâm mai "sexos".
epigramă de Mihai Haivas din 444 EPI(AFORI)GRAME (2022)
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!
Jocul măștilor
Nu-i un joc de-a baba-oarba,
Poartă măști și ea și dânsul:
Domnu-și folosește barba,
Fata cea isteață... plânsul.
epigramă de Mihai Haivas din 444 EPI(AFORI)GRAME (2022)
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!
Evoluție (1)
Cândva plăteam peșcheș la Poartă
Spre a obține-un Domn de soi:
Dar astăzi, U. E. ne tot ceartă
C-avem doar "domni" de nota doi.
epigramă de Mihai Haivas din Epigrame mihăilene (2020)
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!
Turistică
Românii se disting ușor,
Când lumii îi străbat decorul,
Că-n loc de card la purtător,
Își poartă peste tot... umorul.
epigramă de Mihai Haivas din Epigrame mihăilene (2020)
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!
Infidelitate provocată
Pot fi considerat chiar un mișel,
Dar vorba mea nu va crea prăpăd:
Soția-n lipsă, nu pot s-o înșel...
Dorința-mi vine numai când o văd
epigramă de Mihai Haivas din Cartea Epigrame mihăilene (2020)
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!
Corabia cu vise
În corabia cu vise ce te poartă liniștit
ia-ți iubirile promise: să iubești, să fii iubit!
Și cu degetul pe hartă urmărește spre zenit
suflul vântului cum poartă nava ce-ai împodobit.
Vânt la prova te îmbie, din pupa alt vânt te poartă,
iar tu constați cu mânie: derivă, ai puntea spartă!
Spiritul le aranjează, nu te enervezi deloc,
știi că de sus te veghează steaua ce-ți poartă noroc.
Ia-ți iubita ce ți-e dragă, strânge-o tare de mijloc,
spune-i ce de ea te leagă și sărut-o cu mult foc.
Să fiți tâmplă lângă tâmplă, cu gura împreunată,
salvarea-n duh se întâmplă, nu te lasă niciodată.
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Corabia cu vise
În corabia cu vise ce te poartă liniștit
ia-ți iubirile promise: să iubești, să fii iubit!
Și cu degetul pe hartă urmărește spre zenit
suflul vântului cum poartă nava ce-ai împodobit.
Vânt la prova te îmbie, din pupa alt vânt te poartă,
iar tu constați cu mânie: derivă, ai puntea spartă!
Spiritul le aranjează, nu te enervezi deloc,
știi că de sus te veghează steaua ce-ți poartă noroc.
Ia-ți iubita ce ți-e dragă, strânge-o tare de mijloc,
spune-i ce de ea te leagă și sărut-o cu mult foc.
Să fiți tâmplă lângă tâmplă, cu gura împreunată,
salvarea-n duh se întâmplă, nu te lasă niciodată.
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirii nu-i pun lacăt
Norii negri greu apasă, cerul meu a obosit,
Răvășesc răzlețe gânduri, visul nu-mi este tihnit,
Noaptea-mi spune adevărul despre stele căzătoare,
Zace învelită-n spuză o dorință ce nu moare.
Încă mai mocnește focul vremii dulcilor chemări,
Prin unghere tot mai arde vreasc de dor, de alinări,
Viața ce mi-e hărăzită în restriște n-am s-o las,
În realitatea tristă doar iubirea mi-a rămas.
De a vieții frumusețe n-am să mă despart ușor,
Cu aripa mai domoală îmi continui al meu zbor,
Pe al drumului destin îmi duc pașii pân* la capăt,
De mă-mpiedic mă ridic dar iubirii nu-i pun lacăt.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Strigătul și zăpada
Doamne ce-ai vrut să-mi ascunzi
când l-ai făcut pe cal?
Și cine ai fi vrut să nu știe
și ce anume,
de-ai făcut plopul?!...
Pe mine când m-ai făcut
lacăt la ce poartă m-ai pus,
ce-ai încuiat cu mine
și de cine?...
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primăvara la țară
Când se-ncălzește,-n orișice cătun,
Țăranii au aceeași soartă:
Sămânța de porumb sub brazdă-o pun,
Apoi pe cea de vorbă,-n poartă.
epigramă de Mihai Haivas din Triumful epigramei
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!