Iubitei

Ca şi primordială lege
Dintru a cărei mistice esenţe
Natura-i lasă să-şi dezlege
Puterea vie-a unicii ei feţe

Iubirea-i versul nemuririi,
Poem sublim de 'naltă elocinţă,
O taină hărăzită-a firii
Ce-nnobilează sensul de fiinţă.

Însă în totul ce există,
Când îţi lipseşte cineva, se pare
Că viaţa poate fi şi tristă,
Că-ţi poate da şi lacrime amare.

Şi greu e drumul vieţii cărei
Povara-i o fiinţă ce-ţi lipseşte,
Tu eşti a clipei fiecărei
Un dar, ce-nsemnătatea-mi dezrobeşte.

poezie de George Ciprian Bălan din revista Luceafărul de seară Botoşani (5 decembrie 2022)
Adăugat de George Ciprian Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubitei

Ca şi primordială lege
Dintru a cărei mistice esenţe
Natura-i lasă să-şi dezlege
Puterea vie-a unicii ei feţe

Iubirea-i versul nemuririi,
Poem sublim de 'naltă elocinţă,
O taină hărăzită-a firii
Ce-nnobilează sensul de fiinţă.

Însă în totul ce există,
Când îţi lipseşte cineva, se pare
Că viaţa poate fi şi tristă,
Că-ţi poate da şi lacrime amare.

Şi greu e drumul vieţii cărei
Povara-i o fiinţă ce-ţi lipseşte,
Tu eşti a clipei fiecărei
Un dar, ce-nsemnătatea-mi dezrobeşte.

poezie de George Ciprian Bălan din revista Luceafărul de seară Botoşani (5 decembrie 2022)
Adăugat de George Ciprian Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există oare pe lume vreo fiinţă omenească a cărei poveste să nu fie, la urma urmelor, tristă şi misterioasă?

citat din Ernesto Sabato
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu eşti iubirea în a cărei frumuseţe chiar şi timpul îşi aşteaptă bătrâneţea! Vorbeşte-mi de frumuseţea ta fără formă, pentru că frumuseţea ta cu formă a fost încă de la naştere vândută timpului. Ce anume nu cere timp? Ce anume timpul nu poate atinge? În adevărata ta fiinţă chiar şi moartea stă în genunchi şi se roagă să moară. E atât de bătrână, a trecut peste ea atâtea milenii, atâtea veşnicii şi nu poate muri. Aşa că cere îndurare de la tine ca să o îngropi chiar în inima vieţii veşnice. De ce să-i refuzi mântuirea?:) Draga mea, eşti la fel de frumoasă ca şi inima sacrului însăşi. Tu eşti iubirea în a cărei frumuseţe chiar şi timpul îşi aşteaptă bătrâneţea! Dacă ai putea să te vezi aşa cum te privesc eu, ai ştii că nu poţi îmbătrâni şi muri niciodată! Nu-i aşa că tu eşti mai frumoasă decât frumuseţea?

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

poet

Un poet este o fiinţă nefericită a cărei inimă este sfâşiată de suferinţe secrete, dar ale cărei buze sunt atât de ciudat alcătuite încât atunci când suspinele şi ţipetele le scapă, sună ca o muzică frumoasă.

definiţie celebră de Kierkegaard
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

viaţă

Viaţa este o taină tristă a cărei cheie o are credinţa.

definiţie clasică de Lamennais
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiinţă, ramuri în cer

Tu să nu-mi spui cum te numeşti
Fiinţă cu pielea de sticlă,
Voi măsura cu tihnă ceea ce eşti,
Cu tihnă, şi poate cu frică.

Tu să nu-mi scrii despre cum creşti
Fiinţă cu părul în soare,
Voi cerceta-n candele umbre cereşti
Cu ruga murită-n picioare.

Tu să nu-atingi cuvântul greu
Fiinţă cu buze de-apusuri,
Voi decanta în clepsidră, acum şi mereu,
Privirile-ţi, tainice spusuri.

Tu să nu-adulmeci pom răsărit
Fiinţă cu aer de seară,
În flori am să-ngrop, în chip felurit,
Zefiru-ţi, în lacrimi de ceară.

Tu să nu pleci când te apleci
Fiinţă cu pasul de crânguri,
Pe urmele tale umbla-voi în veci
Ca ciuta prin tainice gânduri.

Tu să nu-mi spui cum te rosteşti
Fiinţă cu zâmbet de nuferi,
Voi fi lângă tine, ca ploaia-n fereşti,
Să alin când tresalţi, sau când suferi.

Fiinţă cu pielea de sticlă
Fiinţă cu părul de soare
Fiinţă cu buze de-apusuri
Te îngân slavoslovind în picioare,

Fiinţă cu aer de seară
Fiinţă cu pasul de crânguri,
Fiinţă cu zâmbet de nuferi,
Te tot caut, rătăcind... printre
Rânduri.

poezie de Şerban Moescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puterea şi frumuseţea sunt divine, dar nu prin ele însele: există divinitatea puternică şi frumoasă a cărei putere nu slăbeşte, a cărei frumuseţe nu moare, pentru că şi puterea şi frumuseţea Ei sunt indisolubil legate de ordinea binelui.

citat din Vladimir Soloviov
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de mamă

Trec anii-n zbor
Şi timpul în neştire trece
Însă numai un singur dor
Cu viaţa timpul şi-l petrece.
Mi-e dor de tine, mamă dragă,
Mi-e tare dor; Ce mult mi-e dor!
Aş vrea să ştie o lume-ntreagă,
Că fără tine pot să mor!
Dar viaţa merge înainte,
Iar timpul zboară fără habar
Şi de ţi-ai pierdut dragul părinte
Inima-ţi plânge în zadar.
Căci nimeni înapoi n-aduce
O fiinţă a cărei vieţi s-a stins;
Degeaba sufletul îmi plânge,
Pierdută ai fost, oricât am plâns.
De atunci mult timp a mai trecut
Şi a fost mai mult un timp pierdut.
De atunci lacrimile s-au uscat,
Dar dorul tot n-a încetat.
Căci toată viaţa dor îmi va fi,
Cât pe Pământ eu voi trăi.
Mereu eu numai tristă sunt,
Dar oamenii-s nepăsători;
De toţi ar fi nemuritori,
Ce-ar mai fi viaţa pe Pământ?!
Dar tu te-ai dus înaintea lor
Şi m-ai lăsat c-un singur dor.
Şi acuma orice veselie
E ca şi cum n-ar exista;
Nimic nu-mi mai place mie,
Decât doar amintirea ta...
În mintea mea tu eşti tot vie
Şi vei trăi o veşnicie!
Aceasta-i unica bucurie
Ce poate să-mi mai placă mie.
Mi se întâmplă foarte rar
Un zâmbet şters să mai schiţez,
Mi se întâmplă mie, dar,
Mai mult nu pot să-mi imaginez.
Nici nu pot să râd voios,
Nu am puterea să o fac,
Din când în când zâmbesc frumos,
Însă numai când mă prefac.
De nimeni nu sunt înţeleasă,
Poate că le par prea voioasă;
Ei nu ştiu ce-n suflet se ascunde,
Căci nimeni în suflet nu pătrunde...
Doar tu adânc mi l-ai străpuns
Şi-n inima mea ai pătruns.
Eu nu sunt singura din lume
Ce a pierdut pe cineva
Şi nu-i de ajuns un singur nume
Izvorul vieţii a-l seca.
Mai sunt mulţi care-mi sunt aproape
Şi unii chiar mă înţeleg,
Dar numai tu ai fost tot ce se poate
Chema mai bun, mai înţelept.
De lângă mine ai plecat
Dar, mamă, eu nu te-am uitat!
Eu mă gândesc mereu la tine,
Tu eşti mereu doar lângă mine...

poezie de Cornelia Georgescu din Tăcere... (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reproş

Am un reproş a-ţi face şi-ncearcă să-nţelegi,
De el atârnă sensul vieţii mele-ntregi –
De m-ai vrăjit, ţi-e vina, tu, îngere sublim
Ce îţi reverşi lumina pe chipul meu calin.

Căci păsul ce mă-ncearcă, în suflet, cugetări
Mi-a pus, să-mi descâlcească răspunsul la-ntrebări,
Precum – ce ar fi viaţa lipsită de amor?
Fiinţa mea de tine – femeie ce ador?

Şi în adâncul firii convingeri eu nutresc
Găsind motive clare să te învinuiesc
Căci întru-nduioşarea ce port în al meu sân
Aceleiaşi concluzii statornic îi rămân –

De m-ai vrăjit, ţi-e vina, tu, îngere sublim
Ce îţi reverşi lumina pe chipul meu calin,
Şi sper reproşu-acesta, auză-l Dumnezeu,
Să-L mişte şi pe Dânsul cât iubescu-te eu!

poezie de George Ciprian Bălan din revista Luceafărul de seară Botoşani (31 decembrie 2021)
Adăugat de George Ciprian Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

om (vezi şi fiinţă umană)

Omul e o fiinţă ce se caracterizează prin apartenenţa la două lumi, o fiinţă ce nu poate fi cuprinsă în întregime în lumea naturală a necesităţii, transcendându-se ca fiinţă empiric dată şi manifestând o libertate care nu poate fi dedusă din această lume.

definiţie clasică de Nikolai Berdiaev
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curgerea întru Fiinţă

Satul e elogiul iubirii
Elogiul dăruirii de sine
Elogiul fiecărei împliniri!

Satul e iubirea dintâi
E torţa fiorului "rămâi"
Viaţa visului de viaţă!

Satul e curgerea întru Fiinţă
Răstigniri lăuntrice-n destin
Despovărare de Eu, de Eul sublim!

poezie de Constantin Anton din Credinţa din Inima mea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când cineva nu e în stare să simtă şi să-şi manifeste recunoştinţa, atunci ceva lipseşte din umanitatea sa. Un om poate fi aproape definit prin atitudinea sa faţă de recunoştinţă.

citat din Elie Wiesel
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căzut dintru cele veşnice, Satana vrea infinitul. Căzut dintru fiinţă, dintru A Fi, el vrea să aibă, tinde spre A Avea. Însă problema nu va putea fi rezolvată niciodată. Căci pentru a avea şi a poseda, ar trebui ca el să fie, şi el nu mai este. Tot ceea ce anexează el, el însuşi distruge.

Denis de Rougemont în Partea Diavolului
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate să aibă toate talentele, poate să ştie toate meseriile din lume, poate să cunoască toate ştiinţele lumii, dar dacă îi lipseşte frica de Dumnezeu, îi lipseşte şcoala înţelepciunii, şi omul acesta nu este bun de nimic.

Ilie Cleopa în Povestiri şi rugăciuni pentru copii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

A cărei floare se va vesteji, a cărei păsărică se va întrista şi al cărei măr va putrezi, despre aceea voi şti că nu şi-a păzit credinţa, grăi împăratul cel înţelept.

Ioan Slavici în Ileana cea şireată
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aceeaşi vârstă

Am exact vârsta la care Don Quijote şi-a început aventurile,
am aceeaşi vârstă şi iubesc lumea la fel,
nu-mi mai lipseşte nimic.
Poate, un scutier îmi lipseşte, dar nu-i nimic,
voi porni singur la drum.
Am aceeaşi vârstă şi aceeaşi nevoie să cred,
nu-mi mai lipseşte nimic.
Poate-mi va lipsi Rosinanta,
dar nu-i nimic, voi merge pe jos.
Şi poate morile sale de vânt,
dar nu-i nimic, le voi inventa şi pe ele.
Am aceeaşi vârstă ca Don Quijote şi drumul m-aşteaptă
şi în afară de un scutier, de Rosinanta şi de morile sale de vânt
nu-mi mai lipseşte nimic.
Ba da, eu m-am născut după Descartes.

poezie celebră de Octavian Paler din Poeme (2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără încrederea acelora care ne-au precedat în luptă, fără convingerea lor că avem o profundă idee de drept şi de datorie, fără iubirea sinceră a libertăţii, nu numai a noastră, dar a tuturor, fără o înălţare sufletească susţinută, jertfa noastră oricât de mare ar fi nu poate să-şi dea roadele, pentru că ii lipseşte tocmai aceea ce-i dă fiinţă: valoarea ei morală!

Nicolae Titulescu în Inima României – discurs din 1915
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea este de o dimensiune incidentală. În ce sens? Să spunem că duci o viaţă fericită: eşti norocos, ai un job, te întâlneşti regulat cu prietenii, nu eşti îndrăgostit, ci ai doar aventuri de-o noapte ici-colo, te găseşti în fiecare seară cu amicii, bei, mergi pe undeva, şi aşa mai departe, şi, apoi, cu neaşteptate, într-un fel cu totul întâmplător, să spunem că dai pe stradă peste cineva care te ajută să te ridici deasupra acestor lucruri, o femeie sau un bărbat, şi, desigur, este dragostea vieţii tale. O întâlnire întru totul întâmplătoare, dar al cărei rezultat poate fi o schimbare a întregii tale vieţii. Nimic nu mai este le fel, cum se spune. Ajungi chiar să percepi spontan că toată viaţa ta trecută a condus la acest moment unic. Ştii, iluzia dragostei este, "Ah, Doamne, te-am aşteptat toată viaţa pe tine!" Ceva de genul asta ar putea fi evenimentul dragostei, şi cred că este din ce în ce mai rar astăzi.

citat din Slavoj Zizek
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci când, în fine, reuşeşti să conştientizezi faptul că eşti realmente o fiinţă unică şi, în acelaşi timp, o frântură din infinitul vieţii, din puterea inteligenţei universale, atunci când te "deschizi", astfel ca acest "curent" să poată curge prin tine, vei simţi că ai intrat într-o etapă cu totul nouă a vieţii tale.

Colin Turner în Născut pentru succes
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ateii. – Ce motiv au să spună că nimeni nu poate învia? Ce e mai greu, să te naşti sau să învii, ceea ce n-a fost niciodată să fie, sau ceea ce a fost să mai fie? E mai greu să vii în fiinţă decât să revii în fiinţă? Obişnuinţa ne face s-o simţim pe una cu uşurinţă, iar pe cealaltă imposibilă; vulgar mod de a judeca!

Blaise Pascal în Cugetări
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!