Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Călătoria unei frunze

Iubesc Câmpia
C-o dragoste ciudată...
Mi-i dragă pacea ei
Statornic așezată
Cu datinile-i sfinte
Din timpuri ce-au apus
În dorurile inimii
Cu toate mi s-au strâns.
Iubesc
Nopțile-i cu lună plină
Când înfloresc florile-n grădină
Iar greierii cântă de zor
La măiastrele viori.
Mi-s dragi
Dulcea legănare a pădurii
Și a holdelor, hlamidă aurie
Ce se întinde...
Cât vezi cu ochii pe câmpie,
Și casele adunate laolaltă
Ca sfatul bătrânilor de altădată.

O, draga mea Câmpie
Iubită mamă, drăgăstoasă
Iubesc la tine dărnicia
Și copilăria mea frumoasă...
Adeseori, când te revăd
În ochii tăi îmi scald privirea
Și în limbajul tainic de-altădată
Începem convorbirea.
Copilul care-am fost
Te-mbrățișează cu dor
Apoi visează...
În vis el vede-o sărbătoare,
E hora din Poiană
Unde fete frumoase
În cozi cu câte-o floare
Vorbesc despre iubire,
Sunt vesele, dansează.

Mă simt o frunză
Ce, odată
S-a desprins
Dintr-un bătrân stejar,
Zburând prin lume
Pe aripi de vânt hoinar...
De ger și de-arșița dorului uscată
Până la Marea Neagră am ajuns
De furtunile vieții purtată.
Am poposit pe țărm
Unde un mândru palmier
Se înălța semeț
Cu frunze-n evantai.
Iar briza mării
Duios îl dezmierda.

Revăd frunza,
Apropiindu-se sfioasă
Frunza pribeagă ce
Palmierului i-a spus:
La tine-am poposit
După o lungă pribegie
Căci de părinți, eu m-am desprins
Din fragedă copilărie.
De mică rătăcesc
Străină prin lume,
Te rog, în frunzișul tău
Aș vrea să mă-adăpostesc.
Am nevoie de odihnă...
În fiecare seară
Am să-ți spun povești
Din drumu-mi cunoscute.


Sunt mândru copac
De Dumnezeu hărăzit
Spre cer să mă-nalț,
Prin evantaie verzi
Să-i sorb Lumina.
De soare sunt iubit
Iar marea-i cu unda rece
Zilnic, îmi scaldă rădăcina.
Vino, străino,
Adună-ți puterea, răbdarea,
Primește răcoarea
Frunzișului meu,
Trecutul tău,
Tu, uită-l!
Străină pribeagă ai fost
Acum eu îți sunt adăpost
Prieten și umăr la greu,
Eu îți promit, voi fi mereu.

poezie de (28 iulie 2009)
Adăugat de Adina M. NeghirlaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Purani de Videle ( Dor de copilărie)

Câmpia e semănată cu lumini,
Atingerea lunii
Naște flori nemuritoare
Și-o verde hlamidă înfloritoare
Mătură unda argintie
A Glavaciocului
În blândă șerpuire
Printre sălcii pletoase,
Stufoase și umbroase.

Sunt copilul născut
În sat de câmpie,
În Purani de Videle.
Mi-e dor de ulițele colbăite,
Mi-e dor de muzica
Cântată la cobze hărăzite
Ce se-nălța în amurg
Până în alte dimensiuni.

În razele de lună
Ce poleiesc Câmpia
Reînvie strămoșii, părinții și bunicii
Îmbrăcați în straie de sărbătoare
Ca pentru Hora de duminică,
Hora din Poiană.
Câmpia,
Mamă plină de dor
Blândă,
Misterioasă
Cu brațe verzi și răcoroase
Îi strânge la piept
Cu drag și cu respect.
Când lumina lunii apune
Strămoșii dispar în liniște
Iar Câmpia redevine
Tăcută și singuratică
Se retrage în sine
Acoperindu-se cu roua
Unui mare început
Al unei noi zile...
În zori, ciocârlia
Înalță tril de bucurie
Peste Purani, peste Câmpie.
Mi-e dor de copilărie...

poezie de (20 iulie 2009)
Adăugat de Adina M. NeghirlaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mariana Eftimie Kabbout

Te iubesc fără cuvinte

Când nu îți spunte iubesc știi că te iubesc mai mult
Ești un parfum sublim ce-l simt, fără cuvinte...
E uneori prea greu de spus, prefer tac și să ascult
Când număr printre picături vechi jurăminte

Când uit să-ți spunte iubesc, nu tresari în visul tău
Și să nu crezi că te-am pierdut printr-o uitare…
Secundă-ți sunt într-un abis, ești clipa sufletului meu
Prin întunericul prea dens te-mbrac în soare

Când nu ți-am spuste iubesc, te-am mai iubit încă odată
Și neștiind că te ador, mi-ai plâns în brațe
Smaraldul trist din ochii tăi m-a tot strigat ca altadată
Lăsând durerea ce-o simțeai să mă agațe

Când nu-ți voi spune te iubesc, știi că te iubesc din nou
Și-ți scriu pe buze un sărut ce nu te minte
Nu -nvăța cum să te chem în noapte cu al meu ecou!
Eu știu să-ți spunte iubesc fără cuvinte…

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Avem nevoie de iubire, ca de aer

Avem nevoie de iubire, ca se aer,
Căci n-am fost învățați
Cum iubim frumos,
Crescut-am ca florile între spini,
Printre suspine adânci
Si aplicați cu capetele in jos.

Avem nevoie de iubire ca de aer,
De îmbrățișarea ei divină,
Eternă floare vie, fără de pereche,
Azi în cotidian aproape o străină, bezmetică după noi senzuri...
Mergând prin ploi confuze,
acide si fără de lumină.

Avem nevoie de iubire, ca de aer,
De toate esențele ei înălțătoare,
Minuni cu vectori in valori mărețe;
Azi flămânzi după diverse, needucati cum suntem,
Orbecăim aiurea în marea-i căutare.

Avem nevoie de iubire, ca de aer,
Doar ea dă frumusețe vieții cu adevărat,
curgă din ochii lumii
Doar lacrimi de fericire,
Când ocolim marea sensurilor false,
Moartă mare, ce firea iubirii a denaturat.

Avem nevoie de iubire, ca se aer,
Iubind, spiritul iubirii îl vom înălța,
Si Veșnicia fericirii va semna
În cer si pe pământ
Pacea în lume si armonia,
nemurirea.

poezie de (7 august 2019)
Adăugat de Valeria MahokSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Eu sunt vântul

Eu sunt vântul, tu ești frunza
Ce-a picat în calea mea,
Și acum te port pe brațe,
De-ai fi frunză, de-ai fi stea.

Ochii tăi vărsară lacrimi
Când tu te-ai desprins de ram,
Că citeam în ei tristețea,
Apoi și eu mă întristam.

Sub aripa-mi ocrotitoare
Am să te pastrez mereu,
Că-n loc de frunză, eu văd floare
Și-i pe placul sufletului meu.

Dar, curând vei înflori
Și voi simți mireasma ta,
Atunci... Eu te-așez la rever
Ca să rămâi pe veci a mea.

Vreau văd pe chipul tău
Un răsărit de soare
Și-un zâmbet cald, fermecător,
Nu frunză strivită sub picioare.

Nici focul n-are să te-atingă,
Nici ploaia de blesteme,
voi face din foc stele
Și din ploaie crizanteme.

Eu sunt vântul, tu ești floarea
Și-am pornit sa te găsesc...
După mireasma ta amețitoare
Ce mă-ndeamnă să te iubesc.

de Gheorghe Deniștean
(Denygigi)12.11.2017

poezie de (12 noiembrie 2017)
Adăugat de DenygigiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihai Eminescu

Alei mică, alei dragă

Alei mică, alei dragă,
Cine vrea să ne-nțeleagă
Vază frunza cea pribeagă,
Ce-i ca viața noastră-ntreagă.

Alei dragă Veronică,
Despărțirea toate strică,
De ne-alegem cu nimică ­
Viața trece, frunza pică.

Alei dragă, alei mică,
Viața trece, frunza pică,
Și din ura ce ne strică
Nu ne-alegem cu nimică.

Măcar cine ce grăiește,
Altul alta îndrăgește.
Inima-mi pe cât trăiește
Tot la tine se gândește.

Alei mică, alei dragă,
Ia vezi frunza cea pribeagă ­
Așa trece viața-ntreagă
Și nimic n-o să s-aleagă.

poezie celebră de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Calin" de Mihai Eminescu este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar -38.44- 15.99 lei.

Viața, un poem de iubire

Când treci pragul casei
"te iubesc!" vreau auzi
și când pașii ți-i porți prin toamnă
fiecare pom să-ți de-a binețe
cu un "te iubesc!".
Pe scările urcușului zilnic
"te iubesc!" să-ți răsune în urechi.
Și în fața ferestrei lovite de ploaie,
când ochii ți-i vei clăti
vei afla cât pot eu iubi.
Nu, nu sunt în cărțile păstorite,
Sunt aici, la tine în minte!

poezie de
Adăugat de Ioana Voicilă DobreSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mama

Ce dulce ești când porți maramă!
Ești chiar cea mai frumoasă mamă,
Din toate câte sunt pe-acest pământ.
Ce drag îmi este chipu-ți sfânt!

Mamă,
Eu sunt doar o mică floare,
În frumoasa ta grădină.
Tu ești cel mai mândru soare,
Care mie-mi dă lumină.

Mamă scumpă, chip blajin,
Azi, în plină sărbătoare,
În fața ta adânc -nchin,
Și-ți aduc în dar o floare.

Chipul tău, măicuță bună,
În tot locul -nsoțește.
Și veghind sub clar de lună,
El de rele păzește.

Acuma, când intru-n viață
Tu mă luminezi mereu.
Îmi dai o bună povață
Ca să luminez și eu.

Mamă,
Îți urez prin vremi treci
Ani la număr, nouăzeci!
În viață multă, multă sănătate!
Fericire și noroc în toate!

poezie de (10 februarie 2011)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Vivian Ryan Danielescu

Iubesc cu sufletul curat

În luciul apei pe înserat
Se oglindește aurie Luna
În apa mării ea a înotat
E ritualul ei dintotdeauna

Mirifică căldură glacială
Veghează tainic somnul
Dăruiește iubire în seară
Fluturii în Lună naște coconul

În noapte Luna mi-a vorbit
Cu ochii ei de diamant lucios
Despre luceafărul ce s-a ivit
Pe cerul constelației luminos
Un astru mândru si frumos

Mereu în noapte eu privesc
La cerul albastru' -nstelat
De-atunci luceafaru' îl iubesc
Iubesc cu sufletul curat

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Scrisoare către fiul meu

Scrisoare către fiul meu

Pentru vremea când n-am să mai fiu,
Și viața îți va fi bogată,
Aș vrea de acuma să îți scriu,
Să-ți spun, ce n-am spus niciodată.

Te rog să nu te superi,
Căci n-aș dori cumva,
De lipsa mea să suferi,
Ori că-ți vorbesc așa.

S-au tot dus anii tăvălug,
Și nu ne-am spus cuvinte.
Cum apa rupe brazda de sub plug,
Am să mă duc și eu cuminte.

Îți spun acum că te iubesc,
Matur, ca pe copilul năzdrăvan,
n-am vrut să te rănesc,
De mi-am făcut, din tăcere, paravan.

încearcă un regret târziu,
n-am vorbit la un pahar cu vin,
am ajuns acum să-ți scriu,
De parcă ți-aș fi fost străin.

Aș fi putut să-ți povestesc,
De multe, câte sunt.
Despre cele ce gândesc,
Respect, familie, pământ.

Nici tu nu te-ai oprit din drum,
Să vezi de-mi sunt picioarele betege,
afli că și eu sunt fum,
Și viața vrea să mă abnege.

Eu nu-ți reproșez ceva,
Doar vreau să-ți cer iertare,
Și să te rog: nu care cumva,
Să ai la fel purtare.

fii pentru copilul tău,
Prieten dar și tată,
vă povestiți mereu,
Și să îi dai povață.

nu te rezumi numai la bani,
Căci ei nu sunt cuvinte,
Că viața trece și în ani,
Cunoști durerea de părinte.

poezie de din Nerostitele Cuvinte, Versoterapii, Editura Sfântul Ierarh Nicolae, 2019 (8 februarie 2019)
Adăugat de Marck NesselSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Doina-Maria Constantin

Păstrează-mă în palma-ți caldă

De emoții vibrez, le simt, le-înțeleg,
o inimă am și-un suflet ardent.
Sunt părticica din imensul întreg,
nu-s accesoriu sau corespondent.

Sunt esența lichidului volatil,
mirul din centrul universului,
sunt eul statornic dar și versatil
călătorind în ritmul versului.

Sunt mamă, fiică și sunt soție,
dor infinit de-o lacrimă păzit,
gata mereu pentru acrobație
în cursa destinului hărăzit.

Sunt început și sunt perpetuare
a vieții încolțită sub soare,
iubire sunt, mereu în germinare,
sunt respirația în cursoare.

Iubirea și timpul meu îți dăruiesc,
tot ce-mi oferi știu bine primensc,
pe aripa vântului călătoresc
și lumea zi de zi eu construiesc.

În câmpul cu maci uneori rătăcesc,
în ochii cerului oglidesc,
de-atâta frumusețe calicesc
și-n orice clipă simt cum te iubesc.

Pasteaza-mă în a Ta palmă caldă
Eu sunt trecut, prezent și viitor,
în verde viu și curcubeu mă scaldă,
zâmbetu-mi să-ți fie mântuitor.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Noaptea...

Noaptea, este-o poezie, ziua-i trecătoare
Ochii, ațintiți să-ți fie, la o mândră floare;
Această floare a-nflorit, are și bobocei
Pentru c-am fost îndrăgostit, de rădăcina ei.
- Te-am iubit, Liană floare, și tu ai înflorit
Ești veselă acum sub soare, și-ți cauți un iubit?
- Aș vrea iubitul să-l găsesc, îl caut și în foc
Degeaba eu mai înfloresc, cu el de nu joc.
- Eu te-am jucat neștiutoare, poți înflorești
Liana, mi-e iubita floare, și vreau să mă iubești.
- Iubirea ta m-a răvășit, căci n-am știut de tine
Acum, iubitul mi-am găsit, și-n brațe el mă ține.
- N-am să te las din cingătoare, și te sărut cu foc
Aș vrea să-mi fii mirositoare, iarăși, să mi te joc.
- Prinsoarea ta este iubire, și rodul tău e mare
O să rodesc și alte fire, căci tu, îmi dai culoare.
- Eu sunt o floare colorată, culoarea-i curcubeu
Tu ești o floare-nmiresmată, și te iubesc mereu.
- Iubește-mă la rădăcină, nu vreau să mă usuc
Udată sunt: o floare fină, pot să mi te țuc.
- Brațele tale m-au cuprins, și eu ți-am scânteiat
Iubirea-n tine, s-a aprins, și este minunat.
- Iubitul meu, îl mai doresc, am să-l aștept vină
Tânără floare, iubesc, din vârf, la... rădăcină.

poezie de (14 septembrie 2011)
Adăugat de Paul Preda PăvălacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Aripi de vis

Îmi tremură frunza pe ramuri,
un gând mi se răsucește stingher
bunul meu soare, ziua dispare
ești tot mai aproape de lună și zare!
Secătuitu-m-ai de vlagă iubire
cruță-mă de viață și chin!

Doruri adânci își strigă mâhnirea
adu-mi iubire, aripi de vis,
noaptea e una și noapte voi fi totdeauna!

Privesc dimineața ce-și cerne lumina,
înfloresc sub raze de soare
te privesc, te admir, te iubesc
iubirea-i o pasare, dar nu călătoare,
ce zboară pe-o rază de soare!

Tu, mi-ai dăruit cu adevărat zile senine
înfloresc, sub privirea-ți plină de iubire
tac, și-ți ascult gândul tău cel bun
iubesc infinitul, oare sunt nebun?

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Diodor Firulescu

Te iubesc

Te iubesc, în fiecare cuvânt pe care n-am apucat să ți-l spun...
Pentru fiecare lacrimă născută de dorul tău,
Nu pot decât să te iubesc în gând, de departe,
Cu sufletul pe jumătate fericit, pe jumătate pierdut...
Te iubesc pentru că am uitat ce am fost înainte de a te iubi pe tine.
Te iubesc, chiar și când nu ar trebui să te iubesc.
Te -am iubit și nu voi înceta să te iubesc, dacă -mi vei și permite.
Te iubesc și mă bucur ca un copil de acadeaua lui primită în dar,
Știu, sunt naivul ce încă mai crede că există cineva pentru fiecare în lume...
Acel cineva de care doar moartea te va despărți.
Dacă te iubesc nu înseamnă ca eu sunt acel romantic, cu suflet bun și mare,
Ci pentru ca ești tu cel mai bun lucru ce există și a prins rădăcini țn mine, femeie fără chip!
Te iubesc și-mi este teamă că atunci când te voi găsi,
Voi fi prea... bătrân să te mai pot iubi...
Dar m-aș mulțumi decât cu șansa oferită,
Doar să te iau de mână și să te plimb prin parcul sufletului meu
Să-ți citesc toate poemele scrise în cinstea și de dorul tău,
femeie minunată!

poezie de din Viața într-o călimară
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Constantina Gina Dumitrescu

Răsăritul

Sunt pe malul marii
aștept răsăritul tău Soare
din adâncul cerului și al mării
apoi apari strălucind ca un zeu ce ești,
deasupra apei
ești vis, ești Dumnezeu ești Soare
ești vis, ești Lumină,
ești totul pe Pământ
te cânt, iubite Soare, și îți sărut razele
cu care cuprinzi marea
las mângâiat de raza ta divină
de picătura de rouă ce se scurge
din sufletul tău divin
te prind în brațe plutind
pe Marea Neagră din care ies pomii
care înfloresc la ivirea ta
desenează, te rog, surâsul vieții tala
aicea pe Pământ
o dată cu apariția ta înflorește viața
ce zboară pe valurile armoniei,
armonizând viitorul
contopesc cu tine,
te aduc în brațele mele mici și firave
te iubesc Soare, te admir
și îți mulțumesc
divinul din tine prinț al veșniciei
încălzește eternul
plutesc pe-o aripă de pescăruși în zbor
merg pe ape agățată de razele tale
neprețuit ești datatorule de viață
te iubesc Soare
și te dezmierda cu puterea mea
eu sunt aici pentru că vreau
să te primesc în brațele mele
izvorâte din adâncul Mării Neagre
așteptând vaporul vieții
să mă înalțe la tine și la Liana,
apoi tu zână a vieții mele
tu fiu rupt din inele divine
dăinui Universul nostru terestru,
te iubesc Soare, îți simt pulsul eternității
precum aud cântul marii
care te primește
în fiecare dimineață cu imnul iubirii
ce iese din adâncul albastru
ești vis, ești realitate, ești totul
cuvântul tău ce dezvelește marea
purtat în sufletul meu
și al vietuițoarelor marii
intensitatea flacarii vieții apare
înfioară și îmi dă curaj
că nu sunt singură ci cu tine,
cu ai mei ce mă strâng în brațe
Lumină din Lumină te iubesc.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Speranța

Îmi zâmbește într-o doară și se uită-n ochii mei,
Apoi vine lângă mine, din priviri îi ies scântei,
Se așează, cuprinde și mă mângâie ușor, Buzele-i subțiri și calde i le simt pe obrăjor,
Fața-i rece se-ncălzește, se aprinde parcă-i foc,
cuprinde peste umeri, eu o strâng pe la mijloc,
Gura-i dulce sărută, dorurile mă-nfioară,
Buimăcit nu văd lumina de și-i zi și nu e seară,
Simt doar clocotul din mine, cum sângele mi pulsează,
- Te iubesc! Aud în șoapte:- Inima mea te visează.

E un vis? Ori… Sunt reale, clipele necugetate?
Sau e doar o joacă-n sine, de moment, apoi uitate?
Adevărul e la mijloc, numai luna-l poate spune,
Ea încearcă câte-odată, tainele le adune.
Dumnezeu ia dat puterea să privească și să știe,
Câtă dragoste dispare sau câtă rămâne vie.
Omul este un luceafăr sau un monstru, altă dată,
El aleargă și se zbate, n-are inima-mpăcată
Până când înghite mărul, altuia, care-i mai dulce,
El se-nșeală și înșeală, până popa-i face-o cruce
Și un parastas la moarte, Domnu-l ierte de păcate,
a fost un crai năstrușnic și iubit în zece sate.

Aglaia! ești o femeie, mândră ca stropul de rouă,
De-ai fi sinceră cu mine nu te-ași da nici pentru nouă.
Dar năravul mi te poartă alergi precum o Zână,
Poate-i rău sau poate-i bine, vrei fii numai stăpână.
Tu să fii mereu privită, ca un idol printre stele,
Ca icoana unei “Sfinte”, ca rubinul din mărgele.
Chipul tău, privirea-ți blândă, te înșeală mai mereu,
Pe moment îți pare bine, să te-ntorci, îți este greu,
Amintirea te alină și te-ndeamnă revii,
Nu știu pentru a câta oară, asta, numai Tu o știi.

Lună plină ce de veacuri ești arbitru pe pământ,
Iartă-i tu nelegiuirea, n-o lăsa dusă de vânt,
Ea visează, ea aleargă, cu prea multă pasiune,
Încercând -ș ducă trena, fără multă rațiune.
Rațiunea ei e una, -nvingă cu orice preț,
N-o privește dacă mâine intră-n a lumii dispreț.

O…Revino-ți iar în fire, să mă uit în ochii tăi,
Să-ți văd trupul, să-ți simt gura și al inimii bătăi.
Vino și arată-mi-te, în cămașa de mătase,
Să te văd și pe-ntuneric, când perdelele sunt trase.
Vino… Să te am aproape, de ești caldă, de ești rece,
Dorurile doboară, niciodată nu vor trece.
Lasă-ți lumea ta șireată, că are mai multe fețe,
Ea te vinde, ori te-nșeală, ca „șnapanul” din piețe.
Cu mine vei fi ferice, cu ardoare te iubesc,
Bucurii și sănătate, din suflet ți le doresc.

Dacă Tu vei fi loială, cum ai fost de-atâtea ori,
Îți voi dăruii din mine, ale inimii comori.
Speranța mai este vie, și-mi zâmbește ca o floare,
De se duce, ea revine. Este ultima ce moare.

poezie de din Freamăt de dor - antologie (2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-NireșeanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vivian Ryan Danielescu

Fetița de altădată

Mi-e dor de clipa când te-am întâlnit
De Marea Neagră în razele albastre
Declarînd sunt omul cel mai fericit
Iubesc si -i scriu dorul în astre

Calc fir de nisip sub piciorul gol
bucur ca un copil de raza de soare
Pescarusi se întrec aleargă în stol
Iubesc clipa si ies la plimbare

Mă simt iarăsi fetița de altădată
Castele de nisip pe prinț îl așteptam
Cu ochii curiosi si-o inimă curată
Cântec de iubire pe mal eu fredonam

Si n-am să las timpul treacă
Fără să-l prind minut după minut
În salba mea de amintiri frumoase
Îl pun în barca vieții mele si-l sărut

O adiere pe umărul meu drept
Am crezut că-i mână ta ce mă cuprinde
Astăzi n-ai mai venit dar eu te iert
Era doar briza mării vântul îmi răspunde

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vivian Ryan Danielescu

Gândesc

Eu dragule îți scriu scrisoare
Gândesc că ai să mă nțelegi
Vreau să mă transform în floare
Când treci să mă culegi

Ori stea fiu eu arzătoare
Căci ochii tot spre cer privesc
Prin norii albi eu pribegesc
Să-ți fiu eu scut apărătoare

Sau înger în somn să mă visezi
Mi e dor de tine vreau ti spun
Miros de tei si frunze verzi
Si toate acestea ce ti propun
te iubesc tu să mă crezi

Mai bine floare am să fiu
Să înfloresc pe câmpul înflorit
Cânta-va greirii până târziu
Acolo unde dragule tu ai copilărit

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tu unde ești?

Tu unde ești în nopțile cu lună?
Pe unde zboară gândul tău mereu rebel?
Am învățat să simt emoțiile-altfel,
Dar niciodată nu vor... împreună.

Tu unde ești în zilele de vară?
Pe unde ochii tăi privesc înlăcrimați?
Eu nu mai știu dacă sunt aștrii vinovați
Sau genele udate-s o povară.

Tu unde ești când zorii se revarsă?
Pe unde pașii tăi adesea rătăcesc?
Eu am uitat să-ți spun că încă te iubesc,
Și am pe-obraz o lacrimă neștearsă.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mi-e dor

Mi-e tare dor de casă, de părinți,
Și adesea jinduiesc după copilărie,
Când nu eram nici răi, nici sfinți,
Și adormeam visând la câte-o jucărie.

Îmi este dor de nucul din grădină,
Sub care ne jucam de-a cavaleri cu spade,
Chiar și acum îmi este dor de câte o vecină,
La care aruncam din când în când ochiade.

Mi-e dor de prispa casei părintești,
Unde stăteam și priveam ploaia, vara,
De fetele de prin Furceni și din Cosmești,
La care mă duceam când venea seara.

Îmi este dor și-acum de oamenii din sat,
De nunțile cu lăutari, ce se făceau odată,
Dar mulți dintre prieteni mi-au plecat,
Și n-o să-i mai revăd, probabil, niciodată.

Revin în sat în fiecare an mânat de dor,
Să îmi revăd vecinii cu părul lor cărunt,
Și când văd case goale, trece un fior,
Știind că mulți dintre aceștia nu mai sunt.

poezie de din Lacrima dragostei (2018)
Adăugat de Diana IordachescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Aleanuri

Iubita mea, cu trupul de vioară,
Tu, care doar în mintea mea exiști,
Eu tot visez și-n zi și-n neagră seară,
Cum îmi săruți ochii bolnavi și triști.

De te-ai născut, și undeva, prin lume
Tu mă visezi, fără știi că-s viu,
sunt palpabil – și chiar port un nume –
Te rog ca să mă crezi, asta nu știu.

Ce slobode sunt zările și albastre,
Ce pline sunt de dor neîmpărtășit!
Dar noi, nu ne vom întâlni sub astre,
Și nu vom ști că, tainic, ne-am iubit.

Speranțe seci domnesc în lumea largă,
Căci împlinirile sunt doar povești...
Cum aș putea să-ți spunîmi ești drag㠖
Când nu știu cum arăți, nici unde ești?!

Vezi, tu, iubita mea necunoscută,
Ne naștem – mari iubiri ca râvnim...
Dar viața ni se trece grea și slut㠖
Cel mai ades, din amintiri trăim.

Căci mărăcini rodesc pe a-vieții câmpuri,
Cu vise și iluzii ne hrănim...
Se trec în goană sterpe anotimpuri
În care că suntem iubiți mințim.

Dar, în definitiv, prețul nu-i mare
Ca să visăm, cu ochii deschiși larg...
În lumea rece și plictisitoare,
Visez cum că-mi ești dragă și ți-s drag.

... Iubita mea, cu trupul de vioară,
Eu nici nu știu, măcar, de te-ai născut...
Dar nu îmi las speranțele moar㠖
Visând la tine, mă simt renăscut.

poezie de (20 mai 2012)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook