Toamna mea
TOAMNA MEA
Ascult vântul toamnei, ce-mi bate la ușă,
Prin anotimpul ce ce adoarme-n amurg.
Din frunze croșetez gândului, mănușă,
Când lacrimile ploii în suflet se scurg.
Se cerne tristețea-mi ca ploaia-n furtună,
De mila frunzei bătută și brumată.
Doar vântul îi cântă pe-a ramului strună,
Prohod de adio, din viața curmată.
Presimt că toamna mi-aduce gongul morții,
Când sufletul se scurge într-un vis profund
Și nu regăsesc drumul vieții și-al sorții,
În primăveri să mai cultiv gândul fecund.
Bruma și frigul îmi îngheață privirea
Și-adeseori rămâne ideea-n condei.
Iar timpul pecetluiește amintirea
Pe papirus legat cu firul legendei.
Maria Filipoiu
poezie de Maria Filipoiu
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Renaștere spirituală (sonet)
RENAȘTERE SPIRITUALĂ
(sonet dorului )
Când rătăcește doru-n pribegie,
Petale de gânduri pe lacrimi se scurg,
Iar speranța se ascunde în amurg,
Cu iubirea pe vis de nostalgie.
Din suflet răstignit, arzând ca pe rug,
Rămâne în amprentă pe hârtie,
Mărturii cu a iubirii sclavie,
Ce-n potirul heruvimilor se scurg.
Dar spiritul vieții renaște în zori
Pe cerul privirii încărunțite,
Să încălzească ai dragostei fiori.
Din gânduri de așteptări umbrite
Se scurge rouă pe-nmiresmate flori,
Când plânge inima de doruri sfinte.
Maria Filipoiu
sonet de Maria Filipoiu (10 martie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Regăsire în Zodia Iubirii
REGĂSIRE ÎN ZODIA IUBIRII
Te regăsesc, iubite, pe aripi de dor,
În zborul ce duce către fericire,
Din amurg și până în geana zorilor;
Când la stele din priviri înalț zidire.
Te regăsesc în parfumul de petale,
Prin dimineți culese dintr-un câmp de maci.
Te închid în suflet, ca să-mi alungi jale
Și dorul nestăvilit de momente dragi.
Te-aud în șipot de ape curgătoare
Ce parcă îmi șoptesc un basm de iubire,
Și duc ecouri pe-ale vieții hotare,
Cu tristețe ce se scurge din privire.
Te regăsesc în răsăritul de Soare,
Când strecoară raze prin nori de furtună,
Flacără de dor să-mi aducă din zare,
S-aprind focul iubirii prin nopți cu lună.
Dar făclia iubirii cu tine s-a stins,
Când florile se ofileau în cunună.
Doar dorul mă-nsoțește în al nopții vis,
Pe aripile lui să fim împreună.
Te aud cum mă strigai din trenul vieții,
Ce-a traversat cândva, zodia iubirii.
Dar frânt mi-e visul în zorii dimineții
Fără să cobori în gara fericirii.
Maria Filipoiu
Iunie. 2014
poezie de Maria Filipoiu din De dragoste și dor / carte "În Zodia Iubirii" (iunie 2014)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lacrimile Franței
Lacrimile Franței
Demnitari de rang se-adună
În Franța aniversată,
Să serbeze împreună,
Viața-n lumea democrată.
Soldați în marș defilează
La celebrul eveniment,
Când țara aniversează
Trecut glorios în prezent.
La festivități din Nisa
Intră camionul morții,
Cu teroare-n gânduri scrisă,
Păcii să-i îngroape sorții.
Cei veniți la promenadă,
Privind moment de neuitat,
Își pierd viața-n ambuscadă
Și în sinistrul atentat.
Spaima în amplificare,
De o moarte nefirească,
Strigă-n oameni, spre salvare,
Când fug să sea-adăpostească.
Dar sub mastodont dispare
Șir de vieți nevinovate,
În democratică țară,
Vizată de atentate.
Masacrul de Ziua Franței
La pace este atentat
Și în cerneala din condei
E sufletul oripilat.
Aprind candelă în suflet
Pentru cei lipsiți de viață,
Dar las al gândului regret
În a vremurilor ceață.
În abis de timp se cerne
Dorul pentru libertate
Și în inimă așterne
Vis de solidaritate.
14 iulie 2016 - Ziua Națională a Franței
Din solidaritate cu poporul francez:
Vive la France!
Maria Filipoiu
poezie de Maria Filipoiu din Nemuritorii / memorii (14 iulie 2014)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Problemele vieții își au rezolvarea în suflet. Cine nu găsește răspunsuri în propriul suflet să caute în sufletul mamei. Prin el vorbește Învățătorul omenirii. Maria Filipoiu / despre mamă
citat din Maria Filipoiu (8 martie 2016)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe copil îl ține mama de mână doar câțiva ani, dar îl poartă legat de suflet pentru totdeauna. Maria Filipoiu / despre mamă și fiu
citat din Maria Filipoiu (8 martie 2014)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Arta este chipul sufletului îngenuncheat la rugăciune.
Acesta este vizibil și strălucește, când Duhul Sfânt îl sfințește.
Când sufletul nu e binecuvântat, creația rămâne în anonimat. - Maria Filipoiu / Despre Suflet și Creație
citat din Maria Filipoiu (20 februarie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondel predestinării
RONDEL PREDESTINĂRII
Enigmatic, ceasul sorții
bate, de timp neînfrânt,
la viață chemând nepoții
celor pe drum spre mormânt.
Să învârtă acul roții
spre al vieții legământ.
Enigmatic, ceasul sorții
bate, de timp neînfrânt,
Tot din veșnicia nopții
am renăscut în cuvânt,
într-o pauză morții.
Dar mă ascunde-n pământ,
enigmatic, ceasul sorții.
Maria Filipoiu
rondel de Maria Filipoiu din Rondeluri dedicate
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dor de primul sărut (sonet)
DOR DE PRIMUL SARUT
(sonet de restriște)
Îmi caut primul sărut prin amintiri,
Când mi se face dor de o iubire,
Ce-a fost a sufletelor contopire
Și-i prizonier în tainice trăiri.
A fost doar o inocentă jertfire
De sentimente, ce pluteau în roiri
La matca vieții, dar fără pătimiri
Și năzuința de însuflețire.
Ecoul sărutului mai răsună
Pe portativul inimii stinghere,
Când sufletul pribeag îi cântă-n strună.
Se cuibărește în pustii ungere
Și în tolba regretelor adună
Enigma sorții scrisă în mistere.
*6 iulie - Ziua Internațională a sărutului
Maria Filipoiu
sonet de Maria Filipoiu din Sonete dedicate (6 iulie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dorul de timpul vieții
DORUL DE TIMPUL VIEȚII
(sonet timpului)
Prin timpul vieții străbat cu soarta mea
Învăluită în ceață și geruri,
Ce îmi înalță sufletul spre ceruri,
Lângă străbuni o veșnicie să stea.
Voi duce dorul vieții în eteruri,
Că-n colț de suflet dăinuie iubirea
Și făclie luminând amintirea
Din rodnice și glorioase vremuri.
Pe podul către veșnicie trece
Convoiul sentimentelor duioase,
Ce-n Universul tainic mă petrece.
Din dor de viață cresc ramuri stufoase,
De laur, menite să îmi vindece
Spirit zburător spre zări luminoase.
Maria Filipoiu
sonet de Maria Filipoiu din Sonete dedicate (2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De iubirea Poeziei (sonet iubirii poetice)
DE IUBIREA POEZIEI
(sonet iubirii poetice)
Se scurge roua gândurilor mele
În condei, cu a inimii cerneală
Și nefericirea clipei mi-o spală,
Când mă inundă o ploaie de stele.
Dar mă înalț pe-a versului spirală,
Cu pana gândului s-ating astrele,
De dor împletit pe șirag de perle;
Năzuind o iubire ideală.
Din lacrimi stelare, scurse în cuvânt,
Transpare a poeziei lumină
Și magia ce dăinuie în descânt.
De iubirea poezie suspină
Tristeți în umbra destinului înfrânt,
Când moartea pe chip coboară cortină.
Maria Filipoiu / Spiritul Poeziei
poezie de Maria Filipoiu din Spiritul Poeziei (21 martie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lacrimile icoanei
LACRIMILE ICOANEI
Pe al creștinătății plai
curge Mirul din icoană,
când Sfântul lăcrimează-n Rai,
de a sufletului rană.
Lacrima-n mir se transformă
pentru candela credinței,
cu a spiritului formă
din Raiul făgăduinței.
La poarta Raiului ceresc,
creștini așteaptă chemare
să-și ducă suflet omenesc
pe-a veșniciei cărare.
Pe suflet scriu rugăciune,
la altar ceresc s-o ducă,
în a icoanei minune,
când Sfântu-ncepe să plângă.
Pe lacrima din icoană
curge al credinței mister,
din suflet fără prihană
să se reverse Adevăr.
Omul pe Calea Domnului
pune lacrimi în speranță
să dăruie sufletului
Lumină, spre altă Viață.
La împărătească poartă,
a eternității cerești,
las rugă înlăcrimată
din soarta vieții pământești.
Cu toiag de timp va bate
la poarta Dumnezeirii,
Sufletul, de-ai fi iertate
păcatele omenirii.
*"Eu sunt Calea, Adevărul și Viața.
Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine." - Ioan 14:6
Maria Filipoiu
poezie de Maria Filipoiu din Calea, Adevărul și Viața - poezii religioase
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poezia este metamorfozarea dorului în cuvânt, să-l cânte: vântul, valul, inima și poetul. - Maria Filipoiu / despre poezie
Maria Filipoiu în Despre poezie (21 martie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă înconoară toamna
Miraculoasă înserare
clipa privită între zi și noapte
luna tăcută răsare,
deschizând poarta încuiată a zării
tu nu ești aici...
distanța și timpul îl trăim despărțiți
când liniștea coboară-n taină
mă regăsesc în amintiri,
sub muguri de stele
se așează în gând
insomnii fremătând
petale de crizanteme
îngenuncheate
spre cer înalț rugăciuni
la marginea luminii
mă înconjoară toamna
cu frunze de jar și lacrimile ploii,
într-un descântec de ape
revărsându-se-n mare.
poezie de Maria Ciobotariu (2017)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Renașterea dorului (sonet)
RENAȘTEREA DORULUI
(sonet de restriște)
Se plimbă dor pe-a speranței câmpie,
Când cărări de vis prin amintiri parcurg,
Să-l adăpostesc în al inimii burg,
De-a răsări cu timp de reverie.
Din boabe de rouă, ce din ochi se scurg,
Se-ncheagă nostalgii în mărturie
Și lăcrimează suflet pe hârtie,
Cerând dezrobire de la demiurg.
Dar spiritul dorului renaște iar
Din apusul toamnelor desfrunzite,
Unui destin nou să-i fie temerar.
Va crește-n speranțe înmugurite
Și regăsindu-și iubirea în florar,
Vor lăsa rod pe flori de mărgărite.
Maria Maria Filipoiu
sonet de Maria Filipoiu din Sonete dedicate (20 mai 2021)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dorul rătăcit (sonet)
DORUL RĂTĂCIT
(sonet dedicat dorului)
Se rătăcește doru-n pribegie,
Când sentimentele pe lacrimi se scurg,
Iar Soarele se ascunde în amurg,
Căutând iubirea prin veșnicie.
De iubire arde dorul ca pe rug
În sufletul condamnat la sclavie,
Că trădarea ce-a lăsat anarhie,
Distruge inimi cu-al sorții tăvălug.
Privesc iubirea ostatică în zori,
Cu așteptări de dor încărunțite
Și înghețate de-ai dragostei fiori.
Iar sentimentele nefericite
Se-aud suspinând în viscol de ninsori,
Cu dorul în speranțe troienite.
*13 mai - Ziua Internațională a Dorului
Autor Maria Filipoiu
sonet de Maria Filipoiu din Sonete afective (13 mai 2021)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpul poate schimba lucrurile, dar esența lor rămâne în Memoria Universală. - Maria Filipoiu / despre timp
Maria Filipoiu în despre timp (aprilie 2022)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sufletul prin iarna eternității
Suferința mă apasă
pe firea-mi neputincioasă,
iar doru-n suflet fremătând
se-ncheagă pe lacrimi de gând.
Cu singurătatea-n noapte,
se scurg lacrimile-n șoapte,
la sfinți ducând rugăminte,
când pun sufletu-n cuvinte.
Năzuind la vremuri bune,
de la Domnul cer minune
în sperațe ruinate,
de-a fi binecuvântate.
Iarna vieții greu mă ninge
și lumina în ochi stinge,
din ramuri să rămână scrum
pe al vremelniciei drum.
Din foc recuperez scântei
și-n razele ochilor mei
le pun cu viața stinsă-n glas,
pe ele, rod de gând să-mi las.
Dar vânt rece îmi îngheață
viața-n ultima speranță,
spulberând cenușa sorții
prin eternitatea morții.
Suflet pe cărări albite
se-nalță la cete sfinte,
ducând făclie de ceară
pe a veșniciei scară.
Visul de odinioară
îl închid într-o cămară
din sufletu-mi neliniștit,
să-l scot în alt destin menit.
Din flori de soartă umbrite
strâng petale ofilite
în covoraș multicolor,
să-l duc pe Drumul Robilor.
Cu lacrimi de gând le stropesc
și-n suflet le adăpostesc,
prin a veșniciei ceață
să-mi amintească de viață.
Din speranțe ne-mplinite
zugrăvesc muză-n cuvinte
pentru poeții Cetății,
la Poarta Divinității.
Pe covor va îngenunchea
sufletul meu, Domnul să-i dea
viață și destin pe Pământ,
să-mi leg menirea de cuvânt.
2 Februarie, 2022
© Maria Filipoiu
poezie de Maria Filipoiu (2 februarie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
*Poartă-L pe Dumnezeu în suflet și te va ajuta când ai căzut, te va sprijini când ești neputincios și te va îndârji când ți-ai pierdut speranța. - Maria Filipoiu / despre credință
Maria Filipoiu în despre credință (25 mai 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvintele - mugurii gândului (sonet cuvântului)
CUVINTELE MUGURII GÂNDULUI
(sonet cuvântului)
Citește, frate, să te înțelepțești,
Orice simți că îți atrage privirea!
Neîncetat să îți cultivi menirea,
Cât o sămânță de creație ești.
Spre culme privește nemărginirea
Vieții, ce duce pe cărări îngerești,
Un ideal visat, în el să zidești
Altar de stih, ca să-ți sfințească firea!
De condei magic să te îndrăgostești,
Ca să te cunune Dumnezeirea
Cu muza artei în plaiuri românești.
Pe cununi de lauri a fi citirea,
Ca un pom din Eden să înmugurești
Și în rodul de gând să-ți lași jertfirea.
Maria Filipoiu
sonet de Maria Filipoiu
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mama este anotimpul perpetuu, al dragostei de neamul omenesc. Maria Filipoiu / despre mamă
citat din Maria Filipoiu (8 martie 2019)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!