Fiind un scriitor urban, e normal ca domnul Caragiale să nu fi acordat un loc prea generos descrierilor de natură. Cu toate acestea, felul în care apare natura la Caragiale este într-un chip mai viu decât la scriitorul care i se recunoaşte de obicei. Sunt luminişuri neaşteptate, nu e un mediu pitoresc, ci mai degrabă unul trecut printr-o senzaţie organică, mai puţin văzută, ci receptată ca sunet şi simţ.

Tudo Vianu în Arta prozatorilor români
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Evocarea mediului ocupă un loc important în arta lui Caragiale. Prin mediu înţelegem moravuri şi vorbire. Oamenii lui Caragiale se mişcă într-o lume fără obiecte, dar se mişcă după deprinderile comune timpului şi societăţii lor. Viaţa societăţii româneşti şi a micii burghezii bucureştene în cele două sau trei decenii după 1880.

Tudo Vianu în Arta prozatorilor români
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caragiale se îndepărtează de directivele retoricii clasice pe care le consideră o limitare a calităţilor de scriitor militanţi din trecut şi prezent, lucru pe care-l face şi Titu Maiorescu - În "Opere", Caragiale face distincţia între stil şi manieră.

Tudor Vianu în Arta prozatorilor români
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toată arta lui Caragiale tinde către prezentarea directă a omului - Vorbirea lui este o întrebare sau un răspuns. Oamenii lui Caragiale se găsesc totdeauna în acţiune, în acţiunea orală, adică în dialog.

Tudo Vianu în Arta prozatorilor români
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este dintr-o imaginaţie difluentă. - Clasicismul muzica din Caragiale a fost mereu apreciat. Inclinaţia sa către muzică, melomania lui pasionată, acestea au fost foarte apreciate.

Tudo Vianu în Arta prozatorilor români
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În pictura internă a omului, Caragiale se opreşte însă în prima etapă, la planul organic. E o normă a naturalismului european, care cu zugrăvirea fiinţei fiziologice a introdus o nouă categorie literară - În planul gândurilor şi simţurilor care-i traversează personajele, Caragiale se opreşte până în disecţia psihologică, păstrând astfel o distanţă între el şi zugrăvirea personajelor sale.

Tudo Vianu în Arta prozatorilor români
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dintre toate figurile noastre scriitoriceşti, nici una nu ispiteşte mai mult biografia decât aceea a lui Caragiale. Prin originalitatea temperamentului, cât şi prin aspectele variate ale existenţei, omul sugeră tot atâta, dacă nu mai mult decât însăşi opera lui. Ca şi Oscar Wilde, scriitorul român ar fi putut spune că şi-a pus geniul în viaţă şi numai talentul în operă. Zigzagurile vieţii şi risipa de spirit verbal, egoismul epicureu, cu înfrângerile suferite, conştiinţa profesională şi cinismul afişat sunt atâtea elemente care fac posibile interpretările unei biografii "literare", ca să nu spunem "romanţate". Caragiale îşi va găsi, fireşte, scriitorul de mare talent care să-i învie chipul.

Şerban Cioculescu în Viaţa lui I.L. Caragiale, Prefaţă (2012)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În general, o staţiune de aer curat este un loc mai mult sau mai puţin pitoresc, unde te plictiseşti, până la înecăciune, dacă nu ştii danţa, ca să poţi respira seara praful din salonul de bal de la Kurhaus. Însă astă-vară, fiind osândit să respir o lună aer curat, chiar dacă nu ştiu danţa, am avut norocul să petrec împreună cu un tip de om foarte ciudat, un fel de maniac, şi aş fi nedrept dacă aş zice că am petrecut prost.

începutul de la Meteahnă de Ion Luca Caragiale (1909)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Către mine însumi, de ziua mea de naştere

Un an la ceilalţi azi adun,
Dar oare sunt un om mai bun?
Un an în plus, o, ce frumos!
Dar oare sunt mai virtuos?

C-un an am azi mai multişor,
Dar oare sunt mai iertător?
Sunt mai bătrân, cu siguranţă,
Dar am mai multă toleranţă?

Un an în plus, neîndoios,
Dar sunt eu oare mai milos?
Că-s mai bătrân c-un an acept,
Dar oare sunt un om mai drept?

Pentru-înc-un an, mulţam frumos,
Sunt mai puţin un vanitos?
C-un an sunt azi mai bătrâior,
Dar sunt un mái bun scriitor?

Trecutul an fu valoros,
Dar oare sunt mai generos?
Îmbătrânesc c-un an, normal,
Dar sunt eu mai sentimental?

Că-s mai în vârstă sunt voios,
Da-s mai puţin orgolios?
Că-mbătrânesc e-un fapt normal,
Dar sunt eu mai raţional?

A mai trecut un an frumos,
Sunt mai puţin orgolios?
Un an trecut-a, nu contest,
Dar sunt eu oare mai modest?

Un an în plus e o minune,
Dar am mai multă raţiune?
Că-mbătrânesc eu nu sunt trist,
Dar sunt eu azi mai altruist?

Azi înc-un an primesc în dar,
Sunt oare un mai bun stihar?
Sunt mai în vârstă efectiv,
Dar sunt eu mai puţin naiv?

De-un an în plus sunt bucuros,
Dar oare sunt mai credincios?
C-un an spre finiş mă îndrept,
Dar oare sunt mai înţelept?

poezie de George Budoi din Poezii (5 octombrie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Natura nu lucrează după tipare, ci-l toarnă pe fiecare după calapod deosebit. Unul e sucit într-un fel, altul într-alt fel, fiecare în felul lui, încât nu te mai saturi să-i vezi şi să faci haz de ei.

Ion Luca Caragiale în conversaţie cu Ioan Slavici
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Evenimentele extraordinare sau supranaturale nu sunt chiar atât de puţin frecvente cum se crede, mai degrabă ele pot fi caracterizate printr-o incidenţă neregulată. Astfel, s-ar putea vorbi despre cutare minune că se întâmplă o dată la un secol, ca apoi să ne trezim cu mai multe fenomene de acel tip care apar în mai puţin de un an; apoi tot felul de monştri care invadează pământul, comete cuprinse de flăcări, eclipse care înfricoşează tot ce-i viu, misterioase ploi de meteoriţi, în timp ce sirene seducătoare ademenesc noi victime, iar şerpii de mare înghit lacom toate ambarcaţiile care au ghinionul să fie în locul nepotrivit, la momentul nepotrivit, şi multe alte calamităţi îngrozitoare care cutremură omenirea.

începutul de la Lady into Fox, Capitolul 1 de David Garnett (1922), traducere de Dan Costinaş
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Caragiale

Şi fiindcă-mi place numai versul,
Arareori citesc jurnale.
Dar când nu vreau să-mi vină somnul,
Atuncea cumpăr Universul,
Fiindcă într-însul scrie domnul
Caragiale!

hexagramă de Cincinat Pavelescu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Printr-un neaşteptat dar al soartei, în timp ce poezia română câştigă în Eminescu expresia ei cea mai înaltă, proza narativă şi teatrul ating acelaşi nivel în Ion Luca Caragiale, un scriitor pe care îl înrudeşte cu emulul său în lirică aceeaşi perfecţiune a conştiinţei artistice, acelaşi cult al cuvântului românesc pe care îl înzestrează cu noi şi mari puteri expresive.

citat celebru din Tudor Vianu
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caragiale si parlamentarii

De-ar mai trai Caragiale,
Cu umoru-i permanent,
L-ar face de trei parale
Pe orice ales din Parlament.

epigramă de Alexandru Truţă
Adăugat de Alexandru Truţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea - o scrisoare pierdută de Dumnezeu

Aţi rămas tot haimanale
posteritatea degeaba a trecut
în fine Caragiale după Caragiale
are-un public surdomut

Posteritatea cică a trecut
ca un tren grăbit prin gară
cu averse de strănut
pe-o batistă vai murdară

Ca un tren grăbit prin gară
în fine Caragiale după Caragiale
ne întreabă într-o doară
aţi ajuns toţi mă haimanale

Mai jucaţi în piesa mea
sau de fapt lumea e ea

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme (1 mai 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Giotto avea un talent atât de minunat, încât nu există nimic din ceea ce a produs în veşnica-i mişcare natura care să nu fi fost zugrăvit de el, într-un mod atât de asemănător, încât aveai impresia că aceasta nu mai e o copie, ci mai degrabă obiectul însuşi. Deoarece a scos din nou la lumină arta, care fusese de mai multe veacuri îngropată din pricina rătăcirilor celor care pictau, dorind mai degrabă să facă pe placul ochilor ignoranţilor, decât ai celor înţelepţi, el poate fi pe bună dreptate numit unul din aştrii gloriei florentine... Ceea ce ridica şi mai mult meritul său, era modestia foarte rar întâlnită printre cei de-o seamă cu el. Avea ambiţia să fie prinţul pictorilor; cu toate acestea, nu voia nici măcar să i se spună maestru. Această modestie nu făcea însă decât să sporească strălucirea talentelor sale.

citat celebru din Boccaccio
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unii autori, vorbind de operele lor zic: "Cartea mea, comentariul meu, tratatul meu de istorie este". Precum burghezul, cu proprietatea lui, care tot spune "la mine acasă". Mai bine s-ar exprima astfel: "Cartea noastră, comentariul nostru, tratatul nostru de istorie etc.", dat fiind că de obicei, toate acestea cuprind mai degrabă bunul altuia decât al lor.

citat celebru din Blaise Pascal
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marelui nostru Caragiale

Mata ai tot pocnit din bici
La moftangii şi la bibici,
Azi e mai greu, nu prea se poate
Căci au mai toţi – imunitate!

epigramă de Nicuşor Constantinescu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caragiale, Ion Luca

Caragiale este cel mai mare creator de viaţă din întreaga noastră literatură.

definiţie clasică de Garabet Ibrăileanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

E mai degrabă un scriitor mic decât unul mare acela care pare că nu citează, iar motivul este că el cu adevărat nu face nimic altceva.

citat din Havelock Ellis
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Patriotismul presupune că globul nostru este împărţit în mici locuri, fiecare dintre ele fiind înconjurat de un gard de fier. Cei care au avut norocul să se nască într-un loc anume se consideră pe ei înşişi mai buni, mai nobili, mai însemnaţi şi mai inteligenţi decât fiinţele umane care trăiesc în oricare alt loc. De aceea, este datoria oricui, care trăieşte într-un anumit loc, să se lupte, să ucidă şi să moară în încercarea de a-şi impune superioritatea asupra altora.

citat din Emma Goldman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!