Observaţia şi experimentarea în estetică trebuiesc totdeauna conduse de o anumită concepţie asupra frumosului, care nu poate fi câştigată decât pe calea normalizării, istoria artelor este construită totdeauna în raport cu un gust al timpului şi, prin urmare, cu anumite vederi normative în funcţiune. Astfel, goticul nu juca nici un rol în istoria artei mai înainte ca gustul romanic să-l fi impus. Barocul se bucură de o preţuire şi de un loc cu totul deosebit în istoriile artei datorite autorilor italieni sau germani.

Tudor Vianu în Estetica
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu numai că istoria artei nu dă esteticii un material de fapte clasice, prin selecţie istorică, dar mai degrabă faptele pe care ea le reţine şi sistemul în care le introduce sunt stabilite după anumite norme anticipative. Normele generale ale artei se specializează în practica istorică a artei, formele speciale cu un caracter particular, istoric sau tehnic trezesc uneori protestul artiştilor. Astfel, norma unităţii îşi poate asuma modalitatea particulară a unităţii de timp, loc şi acţiune în drama clasică.

Tudor Vianu în Estetica
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a ajunge la rezultatele importante pe care le-au atins alte ştiinţe ale spiritului, dar mai cu seamă ştiinţele naturii, se afirma că trebuie să se renunţe la orice operaţie de normalizare, doar constatând realitatea faptelor. Vechea estetică normativă se închidea singură într-un impas, pornind de la un concept normativ al frumosului şi artei, sub care adevărul lucrurilor se găsea de fapt ascuns. În loc de a întreba faptele, pentru ca pe calea metodei inductive să ajungă la adevăruri generale cu privire la natura frumosului şi artei, estetica normativă impunea cu anticipaţie o noţiune a acestora, care nu putea fi decât falsă sau parţială.

Tudor Vianu în Estetica
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru italieni, barocul este aspectul decadent în care sfârşeşte Renaşterea. Pentru germani, el înseamnă o nouă viaţă a dinamismului gotic, învingător după lunga opresiune în care Renaşterea îl ţinuse. Shakespeare era un autor barbar pentru gustul francez al veacului al XVIII-lea. Ronsard ajunsese un poet necunoscut până când n-a fost din nou valorificat prin fapta lui Sainte-Beuve şi preferinţa Romanticilor.

Tudor Vianu în Estetica
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Istoria artei nu poate fi bine înţeleasă fără a face referinţă la istoria ştiinţei. În ambele, noi studiem simbolurile prin care omul îşi afirmă schema sa mentală şi aceste simboluri, fie ele pictoriale sau matematice, o fabulă sau o formulă vor reflecta aceleaşi schimbări.

citat din Kenneth Clark
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fac declaraţia de adeziune la istoria romanului, deşi din toate romanele mele emană oroarea faţă de Istorie, faţă de această forţă ostilă, inumană, care, nepoftită, nedorită, ne invadează şi ne distruge vieţile. Şi totuşi, nu e nimic incoerent în această dublă atitudine, pentru că Istoria omenirii şi istoria romanului sunt lucruri total diferite. Dacă prima nu-i aparţine omului, dacă i s-a impus ca o forţă străină asupra căreia n-are nici o putere, istoria romanului (a picturii, amuzicii) s-a născut din libertatea omului, din creaţiile sale absolut personale, din opţiunile sale. Sensul istoriei artei se opune sensului Istoriei pur şi simplu. Prin caracterul său personal, istoria unei arte este o răzbunare a omului împotriva caracterului impersonal al Istoriei omenirii.

Milan Kundera în Testamente trădate
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

estetică

Estetica este ştiinţa frumosului artistic.

definiţie celebră de Tudor Vianu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai toarnă-mi un pahar de şliboviţă, îmi spuse Klara şi eu nu avui nimic împotrivă. Găsiserăm, pentru a deschide sticla, un pretext cu totul obişnuit, dar care se ţinea în picioare: încasasem în ziua aceea o sumă destul de frumuşică pentru un articol apărut într-o revistă de estetică şi istoria artei.

începutul de la Iubiri caraghioase, Nimeni nu va râde de Milan Kundera (1968), traducere de Jean Grosu
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Partea I- O istorie pentru un proces, eveniment, concept etc. poate fi o descriere mai simplă şi care să ofere coerenţă, unele legături şi explicaţii cu diverse concepte şi termeni. În schimb, "Istoria informaticii româneşti" nu poate fi tratată matematic în termeni de teoremă sau teorii ce necesită definirea de ipoteze şi concluzii. Se poate porni de la definirea sau de la ideea că, ISTORIA este reprezentarea cunoştinţelor pe care o persoană le are prin diverse căi şi metode pentru a explica: evenimente, decizii, procese, evoluţii etc. Astfel, Istoria este la fel ca ÎNVĂŢAREA.

Marin Vlada în proiectul ROINFO Romanian Informatics 2018-2022
Adăugat de Marin Vlada
Comentează! | Votează! | Copiază!

Istoria, care era istoria lui, pentru că în ea juca un rol, era o istorie ce se repeta, se învârtea în jurul propriei cozi, se înghiţea pe sine însăşi şi se oprea de fiecare dată.

Alejo Carpentier în Recursul la metodă (2006)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot omul cât de cât cultivat (sau cât de cât "dus la biserică", indiferent de gradul lui de instrucţie) ştie câte ceva despre Adam şi Eva, despre Cain şi Abel, despre Turnul Babel, arca lui Noe, Sodoma şi Gomora, Samson şi Dalila, David şi Goliat, Viţelul de Aur, regina din Saba, Estera, Iosif şi fraţii săi etc. Nici istoria generală a artei, nici istoria literaturii mondiale, nici exegeza teologică, nici istoria filozofiei nu se pot dispensa de materia acestor legende fondatoare, de imagistica lor, de "ereditatea" lor iradiantă.

citat din Andrei Pleşu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

A urmări istoria conflictului subteran dintre experimentarea "mistică" şi experimentarea "ştiinţifică" înseamnă a da seama de toate transformările care au condus la naşterea lumii moderne. Problemă fascinantă şi primejdioasă, care nu poate fi atacată decât cu un arsenal întreg de fapte şi documente, şi cu mult spirit critic.

Mircea Eliade în Alchimia asiatică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Valorificarea în raport cu normele este de tip eteoronomic, adică după motive impuse de altcineva. A spune, deci, că preţuieşti un obiect ca operă de artă, pentru că satisface anumite norme, este ca şi cum ai spune că îţi place un parfum pentru că el este pe gustul unui semen deal tău.

Tudor Vianu în Estetica
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Istoria conştiinţei omeneşti este istoria cuceririi spiritului asupra părţii animale, a raţiunii asupra patimii, a voinţei asupra poftei.

citat din Ferdinand Buisson
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

kitsch

Kitschul este goticul sau barocul epocii moderne.

definiţie de Frank Wedekind
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii în vârstă consideră staţionară istoria din timpul bătrâneţii lor, în opoziţie cu istoria cumulativă la care au fost martori în tinereţe. O epocă în care nu mai sunt angajaţi activ, în care nu mai joacă niciun rol, nu are sens: nu se mai întâmplă nimic, sau ceea ce se întâmplă nu poate avea, pentru ei, decât un caracter negativ; în acest timp, nepoţii lor trăiesc aceeaşi perioadă cu o fervoare pe care bunicii lor au uitat-o.

Claude Levi-Strauss în Rasă şi istorie (1952)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Valoarea estetică se întrupează într-un anumit bun tangibil, care este opera de artă şi care poate fi descris în însuşirile particulare ale structurii lui. Opera de artă este produsul unei anumite activităţi creatoare care produce o serie de reacţii subiective în relaţia cu privitorul. Creaţia artistică şi sentimentele puse în mişcare de artă sunt alte două probleme esenţiale într-o cercetare legată de estetica ştiinţifică. Sistemul esteticii se constituie din multiplicitatea analizei si consideraţiilor asupra acestor patru aspecte ale problemei.

Tudor Vianu în Estetica
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cărţile m-au făcut un pasionat slujitor al artei, un gânditor, un observator atent asupra vieţii şi modului social, un modest cercetător, care ia note sau memorează ce i se pare mai deosebit şi apoi îşi transcrie constatările, reflectând asupra lor. În felul acesta, mi-am destăinuit cu sinceritate pe hârtie, durerea, bucuria, elanul şi năzuinţa spre tot mai bine.

citat din G.T. Niculescu-Varone
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muzica ne apare ca un complex înnăscut de intuiţii şi de posibilităţi bazat înainte de toate pe o experienţă pur muzicală a timpului – acel chronos din care opera muzicală ne redă doar realizarea funcţională. Oricine ştie că timpul se scurge în mod variabil, în funcţie de dispoziţia intimă a subiectului şi de evenimentele care-i afectează conştiinţa. Aşteptarea, plictiseala, neliniştea, plăcerea şi durerea, contemplarea devin astfel categorii diferite, în mijlocul cărora se scurge viaţa noastră, şi care determină fiecare un proces psihologic special, un tempo deosebit. Aceste variaţii ale timpului psihologic nu sunt perceptibile decât în raport cu senzaţia finală, conştientă sau nu, a timpului real – a timpului ontologic. Ceea ce defineşte caracterul specific al noţiunii muzicale de timp este faptul că această noţiune se naşte şi se dezvoltă, fie în afara categoriilor timpului psihologic, fie simultan cu acestea. Orice muzică, în măsura în care se leagă de cursul normal al timpului sau în măsura în care se îndepărtează de el, stabileşte o anumită relaţie, un fel de contrapunct între scurgerea timpului, propria sa durată, şi mijloacele materiale şi tehnicecu ajutorul cărora această muzică se manifestă.

Igor Stravinski în Poetica muzicală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aforismul este calea prin care unii vor să intre în istoria culturii pe scurtătură.

aforism celebru de Corneliu Vadim Tudor
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Goethe a trăit din plin, cu o intensitate, cu o participare la evenimente, pe care nu o egalează, în epoca respectivă, decât Byron, către care s-a îndreptat totdeauna admiraţia lui.

citat celebru din Tudor Vianu
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!