Azi dimineaţă

eram o ploaie mohorâtă de toamnă
şi mă scurgeam în pârâiaşe
pe vineţiile stânci colţoase
luam paiele şi le împleteam în cozi
îmi venea să mă sting în nisipul
întins greoi ca o blană de lup

azi dimineaţă mă stingeam
putred pe marginea unui fluviu
vişiniu care trecea printre degetele
unor zei ce se jucau cu timpul meu

azi dimineaţă m-au băut cerbii
şi caii albaştri sub vântul toamnei

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec I

Azi dimineaţă eram rouă.
A venit soarele şi m-a băut
Viaţa împărţindu-mi-o-n două.

Azi la amiază eram nor,
A venit soarele şi m-a băut
Picătură cu picătură, uşor.

Astă seară stea voi fi, stea,
N-am să clipesc de multe ori.
Marea mă cheamă, vrea să mă bea.

poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dimineaţă

În fiecare dimineaţă
mă trezesc a mirare.
În fiecare dimineaţă
fac cunoştinţă cu mine.
În fiecare dimineaţă
cafeaua are zaţ.
În fiecare dimineaţă
îmi verific amintirile.
În fiecare dimineaţă
umbra este mai grea

poezie de Vasile Ghinea din Lutul unui pumn de vise (2009)
Adăugat de Vasile Ghinea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-un univers de hârtie

Azi dimineaţă m-am trezit cu picioarele reci
trecea prin trup un fior de gheaţă topită
nu mai eram eu cel vesel şi bine dispus,
să văd cum răsarele soarele printre cireşii în floare,
un adevărat miracol de neuitat,
o poezie a sufletului cu incantaţii telurice
care se dezvăluie din interior.

Ziua începe să capete miros proaspăt
pe care l-aş duce cu mine-n lume
dacă nu mi s-ar fi tăiat pofta nebună de viaţă
în care întregul peisaj era al meu,
şi-s lăsat să încap cu toate simţurile
într-un univers de hârtie
pe care-mi scriu gândurile şi apoi zboară
odată cu timpul.

Lumina îmi pune raze între degetele mâinilor
şi apoi le ridică spre cer,
odată cu ele umbre de păsări albastre
străbat universul şi-l deschid
minţii în creştere de aripi.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nisip peste tot

când mă trezesc în fiecare
dimineaţă o iau de la început
scot capul din nisipul
care este în patul meu
în fiecare zi tot mai mult
tot mai sufocant
o aştept să vină în cameră
şi să mă salveze
l-am tras pe nas cu o foiţă
făcută sul cum am văzut
în filmele de duzină
apoi merg alături de ea
îmi spune că a vrut să fie
cântăreaţă şi să cânte pentru noi
stăm la malul apei
sau în jurul unui foc
ne sărutăm în paturi diferite
la baie-mi trag palme
să mă trezesc şi să scap
de nisipul din pat
i-am spus să vină în fiecare dimineaţă
să-mi scoată capul din nisip
să mă salveze şi să mă iubească
cum mă iubeşte în fiecare zi

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dimineaţă

E dimineaţă.
Ce vis frumos,
Ce minunat,
Azi noapte am avut!

Eram în munţi,
Iar brazii îşi întindeau
Vârfurile către infinitul
Cerului

Şi mă plimbam,
Singur de nebun,
Nerăbdător eram
Să aflu fericirea

Apoi ca din senin
O zână-n cale îmi apăru,
Cu păr de-aur şi ochii albaştri
De safir

Se unduia ca valurile marii
În bătaia soarelui,
Trimiţând sclipiri
Ce nu-ncetau

"De vrei să aflii
Secretul fericirii
Vin' cu mine mai departe
Să-ţi arăt ce-i dragostea"

"Prea frumoasă eşti Ileano
Şi e prea ireal
Că am întâlnit aşa ca tine
O minunăţie

Nu mă amăgi iubito
Cu vorbe goale,
Purtate de vânt
Dintr-o parte-n alta

Mai bine spune-mi
Că într-un final
Iubirea doare,
Fericirea încet dispare"

Ea se apropie de mine
Nu-mi spune nimica,
Îmi fură un sărut
Şi-ncep să plâng

De fericire,
Tocmai ce-am aflat-o,
Dar parcă a venit sfârşitul
Unui nou început

Munţii se topesc,
Cerul cu pământul se uneşte,
Începuturile se întâlnesc
Cu sfârşitul lumii

Şi mă bate-n faţă vântuleţul rece,
Mă trezesc cu greu din somn,
Zâna mea, minunea mea
De ce a trebuit să plece?

E dimineaţă.
Ce vis frumos,
Ce minunat,
Azi noapte am avut!...

poezie de Radu Andrei Capşa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unuia

X... fără de veste dete pe la mine,
Căci avea nevoie ca să-i fac un bine...
Să mai stau la gânduri mult n-am pregetat...
De azi dimineaţă x mi-e-ndatorat,
Şi pierzându-mi astfel binele şi banii,
De azi dimineaţă mi-am sporit duşmanii.

hexagramă de Alexandru Macedonski
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nisipul...

... azi iar ieşit la cimitirul unde eşti
un punct constant în plasa spaţială
sorb amintirea caldă şi domoală
ce se prelinge printre degetele reci

şi mi se scurge printre ele ca nisipul
în prizma veşniciei tale
şi pripe vechi, monumentale
îţi oglindesc în clipa ce se stinge chipul...

poezie de Iurie Osoianu (27 iunie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De dimineaţa

ploioasă îţi vine să bei
cafeaua amară ca o viaţă
sorbi atent fără să sufli
azi te-ai hotărâ să nu sufli
-n cafeaua amară
pe o vreme ploioasă
dintr-un martie marţian
mohorâtă vreme de primăvară
înghiţi încet şi simţi arsura
arsura care în
lătură e cafeaua de dimineaţă
nu-i simţi aroma pe vremea asta ploioasă
îţi vine să te trânteşti în pat
cu o carte
-n mână sau
alături de o femeie frumoasă
să treacă urâtul de afară

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt o dimineaţă

într-o toamnă friguroasă şi mă caut
printre ramuri desfrunzite cu privirea
sticloasă mă prind de cioturi
în drumul spre nirvana

într-un trandafir din grădina adevărată
unde se scriu zeci de foi cu poezii
picurate din sufletul unde umbra
este umbrită de geniul pustiu

dintr-o poezie care se scrie pe trup
de fecioare cu gura fierbinte
sub un paltin întins languros

dincolo de timp toarnă un fir de nisip
lângă surâsul ce încă tace dincolo
de buzele ceva suav sorbind

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Speranţe de dimineaţă

Azi vreau să-ţi văd privirea veselă
ş-apoi un zâmbet încântător,
să poţi traversa spaţiul cu el
cu o bătaie lină de inimă,
ca o minune unde revigorarea,
aduce speranţa unui prieten trist,
pentru a-i regenera gândul
şi uite aşa se împletesc
nişte cuvinte crocante,
ce în dimineaţă vindecă inima.
Razele soarelui amplifică
această putere şi impuls pentru inimă,
ca şi aripile unui fluture,
care se tem de vântul puternic,
dar dacă sufletul este frumos,
întotdeauna va fi o stea
protejată de Dumnezeu
şi astfel el ne va ghida mereu calea.

poezie de Eugenia Calancea (19 noiembrie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regret

Regret că am lăsat să-mi treacă printre degete
un fluviu larg
şi n-am băut nicio picătură.
Acuma în piatră mă scufund.
Un pin mic ivit din pământul roşu
mi-i singura tovărăşie.
Tot ce-am iubit a pierit cu casele
care erau noi astă-vară
şi s-au prăbuşit sub vântul toamnei.

poezie clasică de Giorgos Seferis din Cele mai frumoase poezii
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cer albastru

Atâtea zile, atâtea nopţi, atâtea vise risipite...
Azi mă privesc struguri sub bolţi prin frunze galben-ruginite.
Aş pune-o scară ca să urc din bolţi de viţă-n bolţi de stele,
Asemeni unui Demiurg s-alung amurguri de tăcere.

Înviorată-n dimineaţă aprind o candelă de-argint,
Mirată.... o muşcată creaţă s-a inroşit si a-nflorit.
Zâmbeşte soarele-n fereastră cu razele in evantai
Se naşte-n suflet o speranţă, viaţa totuşi e un rai....

Este miracol, frumuseţe, iubire-a tot ce ne-nconjoară
Si-alung din toamna care vine, o clipă, ce a fost amară
Mă bucur azi de tot ce am, un cer albastru fără nori,
Gândind la ochii tăi albaştri ce m-au privit de-atâtea ori.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stăm la poarta

sărutului fără să ne sărutăm azi
reţinuţi de o complicată problemă
existenţială cu rezolvare empirică
ne privim îndrăgostiţi de picăturile
de ploaie care se rostogolesc
pe caldarâm cu frunzele ce plâng
pentru nesărutul nostru
farurile bat în ochii noştri albaştri
se preling pe lângă poartă ocolind
copacii crescuţi din borduri

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cândva...

Cândva o mare de iubire
Cu ochii senini şi visatori,
Azi un deşert în devenire
Cu suflet spulberat în nori.
M-au ars cuvintele şi rouă
M-am ridicat rugă la cer,
O lume azi e ruptă-n două,
Fără iubire-n neguri pier...
Degeaba strig... ecou-i mut
Şi vânturi toate-s împotrivă,
Când orice şansă ai pierdut
Rămâi corabie-n derivă...
Aveam un ţărm şi ca ofrandă
Senini ochii i-am oferit,
Azi n-au lumină nici să cearnă
Un trist şi palid răsărit.
Eram o mare de iubire,
Oglinda unui cer senin,
Mă sting azi în dezamăgire
.... ucisă-n vorbe cu venin.

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul toamnei pierdute

Vântul bând, îmi dă de veste,
Toamnă, toamnă din poveste,
Cu alaiul tău de frunze,
Te apropii de sfârşit.

Ştiu, iarnă, c-ai să vii curând,
Aud pomii, suspinând,
Vântul blând îmi dă de veste,
Toamnă, toamnă din poveste.

Îmi dăruieşti fericirea ninsorilor târzii,
O mână ce-mi întinzi, o rugăciune,
E visul alb şi cald de împlinit,
Iubirea-i ce ţi-o port la infinit,
Vântul blând îmi dă de veste.

rondel de Dan Coblis din Nuanţe de alb
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miraj de foame

Mariana, azi dimineaţă
De pe Aeroportul Bucureşti-Băneasa
Am văzut în zare Bucegii
Era un aer de mare
Ca atunci când am fost
La Mamaia

De un albastru închis
Cum se zăreau Munţii Vlădeasa
La Cluj, din balconul bunicilor
Aşa se vedeau azi dimineaţă
De pe aeroport
Într-un aer de mare
Bucegii

poezie de Victor Ţarină
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urlă câinele

lup în cuşca jandarmilor
reţinut ilegal peste noapte
de noapte stă până spre dimineaţă
cheamă soarele să încălzească
oraşul chircit de somn urlă
alături de fraţii lui din pădure
deranjează colecţia de purici toamnă -
iarnă parazito hematofagă
de talie prea mică pentru ochii
care nu poartă ochelari
urlă câinele şi caută luna
din priviri să fie în trend

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e toamnă azi...

Mi-e toamnă azi...
Numai puţin.
Şi îmi zâmbeşte roş-gălbui,
Un vechi refren... nu-l mai retin.
În vârf de deal,
Gutui.
Mi-e toamnă azi...
Numai un strop.
Un colţ de cer mai azuriu
Acoperit de-un nor miop.
Pământul încă-i fraged,
Viu.
Mi-e toamnă azi...
O picătură.
Un strat de frunze arămii
Se scaldă suav în arătură.
Tu, zâmbet cald,
Să vii!

poezie de Mihaela Grigoroiu (5 septembrie 2016)
Adăugat de Mihaela Grigoroiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi rege

Azi rege
Mâine vreau să beau apă din baltă,
Azi şampanie in avion,
Mâine cu naşul dintr-o haltă,
Azi icre negre
Mâine o margarină întinsă in dimineaţă,
Azi prin Martinica,
Mâine cu undiţă pe Herăstrău,
Azi îmbrăcat in catifea,
Mâine acoperit de un polyster plictisit,
Azi la Continental,
Mâine mă învelesc cu iarbă,
Viaţă in ritm de EKG,
Nebunie diurnă,
Mă învelesc in iarbă...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revelaţie

Nimfe în putrefacţie,
Străzi goale...
Azi, declinul a început obsesiv
să-mi şoptească la ureche
că noi nu ne-am cunoscut,
că noi nu am ajuns niciodată
unul în faţa celuilalt.
Marginea de sus a vieţii mele
a fost,
aş fi vrut să fie
Aripa.
Aripa mea nedemnă,
de a zbura.

Azi cand moartea, aproape că mă pândeşte
De după zăbrelele
de stâlpi de sare,
de icnet,
de spărtură de mare
am auzit, uneori
cum eram iubit,
dar
cred ca iubirea aceea carnală
doar mă dezbrăca brutal
de mine însumi,
de ploaie,
de ultimul vinil ascultat
pe vreme noroasă.

Marginea ta dantelată
mă forfeca, agale
Iar eu fără să îmi pese
mestecam între fălci
Asfalt
si carne de piatră
si talpă
de fecioară sculptată...
Mareea venea
să mă interogheze
de unde vreau
să-mi lepede
Iar, pe roata-nroşită
Piciorul
şi crucea
si karma.

poezie de Alin Cătălin Ion Duţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!