Poezie, spune mamei să mă ierte, sunt o poamă rea,
pe care o aruncă cine mușcă din ea;
lacrimi din ochi ca dintr-un burete i-am stors,
firul oftării pe buze s-a tors.
catren de Emil Botta din Post Ludum
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Post Ludum
Poezie, să treci noaptea prin somnul celor ai mei,
sărută-i pe frunte, discută în șoaptă cu ei,
spune-le că am încheiat din caiet ultima filă
și că îmi plâng și pietrele de milă.
Poezie, spune mamei să mă ierte, sunt o poamă rea,
pe care o aruncă cine mușcă din ea;
lacrimi din ochi ca dintr-un burete i-am stors,
firul oftării pe buze s-a tors.
Poezie, spune fratelui meu că n-am fost înger, cum poate credea,
că mi-e inima pedeapsă, mustrare, nuia,
și de gândurile crude care m-au bătut foarte sălbatec
mi-e un somn de jăratec.
Spune iubitelor mele: el nu v-a iubit,
el, zăpăcindu-vă, s-a zăpăcit,
viața i-a fost ca un pahar
în care amesteci al întâmplării zar.
poezie celebră de Emil Botta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
purici
mulți purici
se urcă pe membrele noastre
și aruncă
rând pe rând valorile
cine sunt eu
cine ești tu
cine suntem toți
să ne păcălim cu diamantele
unor cuvinte fragmentate
inversate sensuri
aruncă flăcări spre cer
nori de fum și de frică
ne umplu
până la sufocare
metaforele
până când
ca dintr-un poem
lăsat să curgă limpede în fântâni
răsare un soare acid pe care
îl visăm firesc
îi visăm răsăritul
apusul
stingerea
până când devine
eclipsa unui ultim cuvânt
de rămas bun
de la punct
mâna albă
dintr-un clopot de argint
cântă
să o ascultăm!
ne spune un înger rătăcit
printre atâția îngeri
pe care noi i-am înnegrit
nemaifiind noi înșine,
nemaifiind oameni întregi
să o ascultăm
ridicând palmele unite la piept
în tăcerea firească a ființei
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cine a zis? Cine a făcut? Cine a uitat? Cine a strigat? Cine a râs? Cine a plâns? Cine a fost ca tine? Cine a fost ca mine? Câți vor fi ca noi? Cine va putea răspunde la aceste întrebări cu zâmbetul pe buze?... Poate doar timpul fără sentimente, care a uitat că i-am fost tovarăși...
citat din Paul Butnariu (4 ianuarie 2012)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Descrierea
Despre urechile mele pot spune că sunt
cerceii tâmplelor. Despre tâmple
nu zvâcnesc nimic!
Despre mâini pot spune că sunt lacrimile
degetelor. Despre degete... nu vorbesc
cu ele!
Despre gură
pot spune cu ea cuvântul "gură"
și pot să spun că sunt oglinda ei
în care își piaptănă buzele. Despre buze... nu prea
le înghit!
Despre inimă pot spune
că bate la ușa nașterii mele de când
e inundată cu sânge de către mine
și nu îi deschid fiindcă nu sunt acasă.
Despre sânge nu pot spune
dacă e rece sau cald.
Despre ochi pot spune multe
însă nu spun nimic
fiindcă mă vede
cu celălalt ochi.
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Elegie
Ca firul trandafirului te pleci,
tinerețe în soartă,
ca umbra unei umbre te pleci,
tinerețe moartă.
Mi-e gura încă fierbinte
de sărutul tău, Suvenire,
de nebune văpăi, de mari jurăminte,
mi-e gura încă fierbinte.
E clarul de lună ce văd,
dănțuind în al nopților teatru,
e clarul de moarte ce văd...
Ah, luminosule ochi idolatru,
ah, tinerețe de-a pururea moartă,
lunateca moarte ce-mi cere la poartă?
Ca firul trandafirului te pleci,
Tinerețe în soartă.
poezie celebră de Emil Botta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt atât de apropiat de actor, de poet. Mi se pare atât de ciudat acest adevăr; să mă judece cine vrea.
citat celebru din Emil Botta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un actor trebuie să fie încărcat de poezie, ca de o electricitate, ca de un cutremur... de ființă trebuie să fie cutremurat.
citat celebru din Emil Botta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă adevărul ar avea umbră, i-am spune Om. Dacă ar avea urmă, i-am spune călătorie. Dacă ar avea aripi, i-am spune speranță. Dacă l-am ști dinainte, i-am spune destin. Dacă l-am uita, i-am spune moarte. Dacă ar fi revelație, i-am spune Dumnezeu.
aforism de Ionuț Caragea din Întreita suferință (2011)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Cartea "In asteptarea pasarii" de Ionuț Caragea este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la Soacra
Știm cu toții că o soacră
E o poamă, poamă acră;
Fiți atenți, că-i o caiafă
Ce-are și un ochi în ceafă!
epigramă de George Budoi din Femeia de la A la Z în Aforisme, Epigrame, Poezii, Pamflete și Satire (8 ianuarie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Textul original este scris în limba română.
Hoții
Aveam o poezie care nu mă lăsa să dorm
Și am trimis-o la țară
La un bunic.
La urmă am scris alta
Și i-am trimis-o mamei
S-o păstreze în pod.
Am mai scris după aceea vreo câteva
Și, cu strângere de inimă, le-am încredintat rudelor
Care și-au dat cuvântul că or să aibă grijă de ele.
Și tot așa, pentru fiecare poezie nouă,
S-a găsit câte un om care să mi-o primească,
Pentru fiecare prieten al meu
Are, la rândul său. un prieten,
Atât de bun, încât să-i încredințeze taina.
Așa că nici eu nu mai știu acum
Unde mi se află cutare vers
Și, în caz că mă calcă hoții,
Oricât de mult m-ar schingiui,
Tot n-o să le pot spune mai mult, decât
Că ele sunt la loc sigur,
În țara asta.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Cartea "Trei dinti din fata" de Marin Sorescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
Cer tors
Bietele berze, bietele flori,
Ademenite că-i primăvară,
Nopțile-ngheață, iată-le-n zori
Înfrigurate... Bruma coboară
Ca o ie
Argintie,
Dintr-un cer
Tors de ger.
poezie de Marius Robu (13 aprilie 2021)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cine sunt
Cine sunt?
Sunt ca un Hristos răstignit pe cruce,
Ori un om care cerșește la o răscruce!
Poate sunt un pom în floare,
Care aduce bucurie la fiecare.
Cine sunt?
Sunt un soare care apune
Poate o stea fără de nume,
Cine sunt eu,
Cine îmi spune?
Poate sunt tot sau nimic
În lume asta mare,
Ori sunt un om ca orișicare,
Care se naște și moare.
Cine sunt eu oare?
poezie de Vladimir Potlog (13 iunie 2009)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dar cine poate povesti în vorbe minunile de forme ce mii de ani le-au tors cu nesfârșita lor răbdare din caierul de piatră?
citat din Emil Racoviță
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poame
Spune nora despre soacră
Cum c-ar fi o "poamă" acră.
Soacra însă vrea să spună,
C-are-o noră "poamă" bună.
epigramă de Vasile Matei din Epigrame cu și despre femei (1999)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poezie, să treci noaptea prin somnul celor ai mei, sărută-i pe frunte, discută în șoaptă cu ei. Spune-le că am încheiat din caiet ultima filă și că-mi plâng și pietrele de milă.
citat celebru din Emil Botta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și nu mă surghiuniți în legende (ce minunat exil), nu-mi atribiți frumuseți care nu sunt ale mele...
citat celebru din Emil Botta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Făpturile sufletului meu sunt preacurate...
citat celebru din Emil Botta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ziua mamei mele (poezie pentru copii)
Un surâs, o floare
E ziua mamei mele;
Rază de vis, rază de soare
Iubire, lună, stele...
Toate acestea: astăzi sunt!
Și sunt văzute de oricine;
O mamă am, pe-acest pământ:
Și-i mamă! Pentru mine.
Ca mama mea, nu-i nimenic:
Doar pentru mine ea trăiește;
Iar eu, i-am dăruit pupic
Și știu, că mă iubește.
poezie pentru copii de Paul Preda Păvălache din Cartea mea de poezie, volumul III (8 martie 2011)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Patos
Îi declară plin de patimi
Că îi este dragă;
El i-a stors vreo două lacrimi,
Ea l-a stors de vlagă!
epigramă de Stela Șerbu-Răducan din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alb, alb imaculat
Trece luminat
acel fermecat,
cu ochi clocotit,
cu ochi adâncit
de noapte săpat.
Și trece el, trece
prin frunzele nopții lăute.
De lance
mâinile străbătute,
în gloria nopții,
în ape lustrale,
ca vâsle de aur
le poartă.
Lucruri sălbatice,
urgii amicale
îl înconjoară.
Și acel fermecat
stă îngenunchiat.
Și spune ceva,
murmură ceva,
foarte grav ceva,
despre el, despre lucruri,
o cumplită spovedanie:
Lucrurilor, senzitivelor,
moartelor, mireselor,
el nu v-a iubit,
el, zăpăcindu-vă,
s-a zăpăcit.
poezie celebră de Emil Botta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!