Din întuneric-
căţelul pământului
soarbe lumina.
*
Pe înserate-
oglindindu-se în lac
bătrâna barcă.
*
Un singur licăr-
sub vălul gros al ceţii
în depărtare.

haiku de Ioan Friciu (2022)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe înserate-
pe deasupra parcului
ciori agitate.

haiku de Ioan Friciu (2023)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Brotaci în concert-
oglindindu-se luna
în ochi de apă.

haiku de Ioan Friciu (2022)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe întuneric-
în turnul bisericii
zbor de lilieci.
*
Urme de condens
pe cerul înseninat-
culoare de zbor.
*
Zburând jumulit
din ghearele pisicii-
porumbelul alb.

haiku de Ioan Friciu (2022)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cristalul apei
orbeşte privitorul-
un peşte ascuns.
*
La cuibul cel vevhi
în noua primăvară-
venirea berzei.
*
Oglindindu-se
luna priveşte în lac-
ieşită din nori.

haiku de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

După sărbătoarea de Dragobete

Revin în forţă norii grei,
Se-ngroaşă iarăşi vălul ceţii
Şi dragobietele femei
Îşi stâng din şanţuri dragobeţii.

epigramă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Seară de iarnă,
Pe lampă un fluture -
Soarbe căldura.

haiku de Ioan Friciu (2018)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Legată la mal-
legănată de valuri
o barcă veche.

haiku de Ioan Friciu (2023)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nor la orizont-
îndepărtatul fulger
iscă un tunet.
*
Nori ca de vată
mişcându-se pe boltă-
crâmpei de senin.
*
Graur rătăcit-
peste rugina din vii
vălul de brumă.
*
Spicul grâului-
o fărâmă de pâine

haiku de Ioan Friciu (2022)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel lângă mormânt

Ai plecat prea timpuriu,
Faptu-acesta îl deplângem
Rămânând aici să plângem,
Lângă mormântul cenuşiu.

Pe sub gene lacrimi frângem,
Ca atunci lângă sicriu,
C-ai plecat prea timpuriu
Şi faptu-acesta îl deplângem.

Noi acasă ne întoarcem,
Tu nu eşti singur, bine ştiu
Sub vălul toamnei, arămiu.
Suferim şi înţelegem

C-ai plecat prea timpuriu.

rondel de Ioan Friciu (3 octombrie 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

HAIKU
Valul înspumat
lovind promontoriul-
furtuna din larg.
*
În depărtare
auzindu-se cucul-
ultimul cântec.
*
Fură nectarul
albina în vizită-
floare de salcâm.

haiku de Ioan Friciu (2022)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

LUMINA SFÂNTĂ SE APRINDE MISTERIOS

Lumina Sântă se aprinde misterios,
Sus, pe Golgota focul arde vijelios,
Străluce către ceruri, spre pământ şi ape
Vestind creştinătăţii învierea lui Hristos.

rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trandafrul... zâmbeşte

S-a trezit devreme trandafirul
din amorţeala lui nocturnă,
îşi spală ochii-n firele de brumă
să s-aştearnă vesel iar privirii...

La orizontul încă galben-alburiu
Soarele din vălul alb de ceaţă,
cu razele subţiri ca firele de aţă
aruncă lumina spre cerul vioriu.

Mai târziu puţin, spre miezul zilei
trandafirul înveşmântat roşu color,
profitând de umbra unui fir de nor
zâmbeşte larg şi dulce crizantemei...

La sfârşitul zilei, înainte de amurg
Soarele şi roza pleacă la culcare,
orizontul iară-i plin cu ceaţă mare,
din noapte liniştea şi pacea curg...

poezie de Ioan Friciu (2014)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

ÎNFLORIT-AU PORUMBARII ALB PE DEALURI (Rubayat)

Înflorit-au porumbarii alb pe dealuri
Părând din depărtare că-s ai păcii steaguri,
Mireasma lor mă-nvăluie subit,
Nectarul dulce-l vreau să curgă-n faguri.

rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul nopţii

Misterioasă-ntunecată
Este noaptea pământeană,
Doar de stele-i luminată
Sub a bolţii-nchisă geană.

Doarme-n codri, în poiană
Soarbe roua parfumtă,
Misterioasă-ntunecată
Este noaptea pămâmteană.

Trece Luna alungată
Peste-a munţilor sprânceană,
De nori negrii-ndoliată
Cade-n zarea apuseană...

Misterioasă-ntunecată...

rondel de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

DIN CERUL NOPŢII PICURĂ LUMINA PALĂ-Rubaiat
Din cerul nopţii picură lumina pală
A lunii pline care trece triumfală
Şi umbrele pădurii le-alungă din poteci,
Croindu-şi drum pe bolta rece siderală.

rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

IARNA-ŞI VARSĂ TOT ARGINTUL PESTE CODRUL RUGINIT
Iarna-şi varsă tot argintul peste codrul ruginit,
Peste cer întinde vălul de un alb nemărginit
Şi îşi vâră aprig colţii în ce-i viu şi mişcător
Prin cetăţi pline de viaţă ori cătun părăginit.

rubaiat de Ioan Friciu (2021)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet pustiu

Subit mă încearcă tristeţea, nu ştiu
De-s singur în barcă... cu suflet pustiu!

Tristeţea-i o glumă ce-mi joacă, azi, festa!
Cu valul în spume mă-ncearcă tempesta.

M-acoperă valul cu clăbuc până-n piept
O! de-aş nimeri malul spre care mă-ndrept.

Presimt că mă-ncearcă şi moartea, azi ştiu,
Că-s singur în barcă... cu suflet pustiu!

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Început de iarnă

Dansează calm în vântul rece,
Acoperă păduri şi dealuri
Nedesluşiţi fulgi în valuri
Seninul zilei îl vor trece;
Uitată luna se ascunde,
Lumina ei prin nori pătrunde

Feerie-n pragul înserării
Uimeşte ochii-n largul zării,
Lătrat de câine-n depărtare
Goneşte ciorile-n cuibare,
Iubiţi-n parc se-mbrăţişează,
Legaţi pe viaţă se visează,
Omătul creşte tot mai mare,
Revine iarna pe hotare.

Decembrie-i lună divină,
E timp ca nea din cer să vină.

Nămeţi-n şiruri hibernale,
Efect de vânturi infernale
Albesc grădini în deal şi-n vale.

acrostih de Ioan Friciu (2018)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În nemişcare
privind lumina în gol-
bufniţa pe gard.
*
Cu lăcomie
înghiţind musca de pluş-
peşte răpitor.
*
Ouă clocite-
cucul în cuibul străin
se vede stăpân.

haiku de Ioan Friciu (2022)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărgăritar de rouă

E zarea mai senină-n doi,
Mai plină de farmec şi de cânt,
Iar zorile de zi, în chip fericit,
Lumina aduc iarăşi înapoi,
Iureşul razelor de soare,
Aur aduc din depărtare.

Ţesând cu modestie vălul,
Urzind, mărgăritar din rouă,
Culeg, formând şi colierul
Adus prin "DA" în viaţă nouă.

Mai presus de bucurie
Au cununa de pe frunte,
Mirii-n drum spre căsnicie,
Aur, semnul celor sfinte

acrostih de Constantin Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!