Cămașa sufketului matern (sonet)
Cămașa sufletului matern
(sonet matern)
Cămașa mamei se destramă încet,
De tainele ca visuri franjurate,
Ce în rugăciuni au fost croșetate,
Când mă legăna în cântec de poet.
Speranțele ei n-au fost spulberate
Prin anii, când timpul îmi picta portret,
În ochi de înger sa aibă răsunet
Din gândurile binecuvântate.
Le-a brodat prin nopți, cu-a Lunii lumină
Să mă iubească stele și luceferi,
La fel ca pe-o creație divină.
Dar zâna mi-a pus tristețe și poveri
În tolba sorții prin noaptea senină
Și pustie de bucurii și plăceri.
Maria Filipoiu - poet, prozator, exeget / UZPR
sonet de Rădăcini de suflet (8 martie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Arta Creatorului divin (sonet)
ARTA CREATORULUI DIVIN
(sonet creativității)
Eu nu sunt poet, că nu e-n legea firii,
Când scriu ce îmi dictează conștiința.
Creatorului divin e voința,
Lumii să pot lăsa rodul gândirii.
De poezie mi-am legat credința
Primită în locașul mânăstirii,
Prin Duhul Sfânt din altarul zidirii
La Creator să duc recunoștința.
Se scurge rouă în semănătură,
Când lacrima umple condeiul de tuș,
Pentru Cuvântul din Sfânta Scriptură.
Rugă voi duce în mâinile-căuș
Pe raza minții ce-n ochi lasă zgură,
Când trup mi-e răstignit pe-al vieții apus.
Maria Filipoiu - poet, eseist, exeget, jurnalist UZPR
sonet de Maria Filipoiu din Antologia "Limba Noastră cea Română"
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dor de primul sărut (sonet)
DOR DE PRIMUL SARUT
(sonet de restriște)
Îmi caut primul sărut prin amintiri,
Când mi se face dor de o iubire,
Ce-a fost a sufletelor contopire
Și-i prizonier în tainice trăiri.
A fost doar o inocentă jertfire
De sentimente, ce pluteau în roiri
La matca vieții, dar fără pătimiri
Și năzuința de însuflețire.
Ecoul sărutului mai răsună
Pe portativul inimii stinghere,
Când sufletul pribeag îi cântă-n strună.
Se cuibărește în pustii ungere
Și în tolba regretelor adună
Enigma sorții scrisă în mistere.
*6 iulie - Ziua Internațională a sărutului
Maria Filipoiu
sonet de Maria Filipoiu din Sonete dedicate (6 iulie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cărări prin destin (sonet)
CĂRĂRI PRIN DESTIN
(sonet familiei)
În cartea sufletului meu deschisă
La pagina sorții predestinate
Familiei de care-am avut parte,
Privesc viața-mi din papirus transcrisă.
Mă viscolesc dramele succedate
În copilăria ce mi-a fost ninsă
Încă din zori, mereu să fiu respinsă
La școala năzuințelor înalte.
Am plâns de râvna părinților uniți
Cu jurămintele de familie,
Când ai mei s-au stins de soartă risipiți.
Cât am suferit, doar Dumnezeu știe,
Că în destin de necazuri bântuit
Nu putea intra nicio bucurie.
*15 mai Ziua Internațională a Familiei
Maria Filipoiu
sonet de Maria Filipoiu (15 mai 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să-ți fie bine, drag fecior
SĂ-ȚI FIE BINE, DRAG FECIOR
De când pe lume te-am adus
În casa sufletească,
Rugăciuni mi-am dus la Iisus,
Vrând să te ocrotească.
Să primești bine în viață,
Sufletul meu nu-nceta
De-a pune rugă-n speranță,
Pentru fericirea ta.
Nu suportam să-ți văd plânsul
Și lacrimi pe obrăjori,
Că-n mine plângea sufletul
Mai rău ca ploaia din nori.
Cu brațele protectoare
Te sprijineam, să mergi drept.
Să înveți ce e onoare,
Îți sădeam gând înțelept.
Astăzi mă rog la Dumnezeu,
Cu lacrimi și suspine,
Mie să-mi dea necazul tău!
Ție să-ți fie bine!
Când dorul în suflet crește
Și tristețile mă dor,
Te-aș întreba: cum îți este
Fără mine, drag fecior?
*Dedicație fiului meu, MIHAIL-DORU, la Ziua Onomastică și Aniversară
Maria Filipoiu - poet, eseist, exeget, jurnalist UZPR
poezie de Maria Filipoiu
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Luceafărul de veghe (sonet)
LUCEAFĂRUL DE VEGHE
(sonet poetului Eminescu)
Prin nopți de veghe, pe bolta cerului
Adulmec Luceafărul cum privește
O lume în care nu-și regăsește
Iubirea pe sub coroana teiului.
Dorul și iubirea își împletește
De-a încununa muza poetului,
Ce-l așteaptă la răscrucea timpului,
Cu spiritul ce în veci îl iubește.
Dar visul amăgitor dispare,
Când zorii îl ascund sub pleoapa nopții,
Să revină cu-a vremii repetare.
În mistere cerești caută sorții,
Ce-l pot aduce pe-a vieții cărare,
Să evadeze din Imperiul Morții.
Maria Filipoiu
sonet de Maria Filipoiu din Luceafărul Eminescu (iunie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te iubesc limbă vorbită,
La fel ca viața-mi trăită
Și îți voi cânta dorul etern
Prin veșnicie în grai matern!
Maria Filipoiu / citate despre limba română
Maria Filipoiu în Cotate despre limba maternă (31 august 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am fost poet
Am fost poet fără să știu
Și asta am aflat acum pe stradă,
Un paradox deloc hazliu,
Să fiu, fără să știu, cu normă-ntreagă.
Am fost poet și n-am știut,
Că n-au fost ursitori la a mea ușă,
Botezul la trei ani făcut,
C-un preot, o bunică și-o mătușă.
Am fost poet și n-ați știut,
Să-mi dați un brânci în poezia mare,
Sunteți părtași că nu ați vrut,
S-ajung ridicol prin hebdomadare!
poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copilul nimănui
COPILUL NIMĂNUI
De ce-ai plecat fără să-mi spui
o vorbă de alinare?
Să fiu copilul nimănui,
cu-a lumii stigmatizare?!
M-ai lăsat, fără să-ți pese,
când nu învățasem să scriu.
Mai târziu, din interese,
voiai alăturea să-ți fiu.
Nu-mi doream avere mare
ori susținere bănească,
ci caldă îmbrățișare
de iubire părintească.
Pașii pe cărarea vieții,
Dumnezeu să mi-i îndrume,
mă rugam la miezul nopții,
când eram singură-n lume.
Cum am crescut, n-ai vrut să știi,
când te-ntâlnesc, să nu te știu.
Aveam la masă-n orice zi,
gustul sufletului pustiu.
Tată mi-ai fost în suflet frânt,
prin vremuri rele bune,
să nu uit, cât sunt pe Pământ,
că n-am tată, cui a spune.
Drama vieții trecătoare
în vremelnicia sorții,
voi duce cu resemnare
prin eternitatea morții.
*Prima poezie scrisă în adolescență
Maria Filipoiu
poezie de Maria Filipoiu din Copiii - muguri de suflet
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răsărirea Luminii (sonet)
RĂSĂRIREA LUMINII
(sonet Pascal)
Răsare Lumina Domnului Hristos
Din covor astral, împletit cu stele,
La Înviere, când vine Paștele,
În altarul sufletului credincios.
Din mugurii ei se-aud cuvintele:
"Luați Lumină!" din spirit maiestuos!
Ca să sfințească sufletul virtuos,
Când îngerii aprind candelabrele.
Lumina coace rod în suflet mănos
Cu flacăra ce urnește muntele
Și miracolul gândului luminos.
E mister care înalță templele
Credinței, la Paște în miei sângeros,
Când spirite bântuie mormintele.
Maria Filipoiu
sonet de Maria Filipoiu din Sonete Pascale (5 aprilie 2021)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Migranții poartă în suflet graiul matern și în buzunar o mână de țărână din ogorul gliei, să nu-și uite rădăcinile. - Maria Filipoiu / Despre Limba maternă
(21 februarie - Ziua Mondială a Limbii Materne)
citat din Maria Filipoiu (21 februarie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ritual sub vâscul cerului
pocnete de bici alungă strigoii
focuri de paie ard blesteme rele
căruța neamului e trasă de boii
care au păscut lumina din stele.
vine anul nou încărcat cu poveri
îl aștept și eu cu câteva surprize
să îmbuneze zeii demagogi severi
să scoată neamul românesc din crize.
cămașa de lumină s-o îmbrac mereu
să luminez și noaptea cu gândurile mele
pentru fericre am trudit din greu
și răspândesc iubire pe ample rețele.
din cuvinte-mi construiesc un loc în veșnicie
nu vreau să treacă anii prin zădărnice.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu nu-s poet
Eu nu-s poet, ci pictor de cuvinte,
Penelul meu din litere-i făcut
Când coala albă-ncepe s-o alinte
Punând culori fierbinți ca un sărut.
Eu nu-s poet, ci țesător de visuri
Ce-s toarse din ciudatul curcubeu
În care luminează paradisuri,
Dar și abisuri fără Dumnezeu.
Eu nu-s poet, ci cioplitor de stele
Pe care le arunc când nu îmi plac,
Căci doar luceferi caut printre ele
Ca să îmi poarte chipul veac de veac.
Eu nu-s poet, ci cronicarul erei
În care am trăit urât și prost
Și-ai cărei ani pierduți, plini de mizerii,
I-am zugrăvit așa precum au fost.
Eu nu-s poet, ci sclav al poeziei
a cărei grea galeră-ncerc s-o duc
în portul liniștit al veșniciei,
neliniștit, căci nu știu dacă-apuc.
poezie de Anatol Covali (12 decembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 2 comentarii până acum.Renașterea dorului (sonet)
RENAȘTEREA DORULUI
(sonet de restriște)
Se plimbă dor pe-a speranței câmpie,
Când cărări de vis prin amintiri parcurg,
Să-l adăpostesc în al inimii burg,
De-a răsări cu timp de reverie.
Din boabe de rouă, ce din ochi se scurg,
Se-ncheagă nostalgii în mărturie
Și lăcrimează suflet pe hârtie,
Cerând dezrobire de la demiurg.
Dar spiritul dorului renaște iar
Din apusul toamnelor desfrunzite,
Unui destin nou să-i fie temerar.
Va crește-n speranțe înmugurite
Și regăsindu-și iubirea în florar,
Vor lăsa rod pe flori de mărgărite.
Maria Maria Filipoiu
sonet de Maria Filipoiu din Sonete dedicate (20 mai 2021)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugă pentru arbore genetic (sonet)
RUGĂ PENTRU ARBORE GENETIC
(sonet eroilor războiului)
Trimite, Doamne, Lumina divină,
Din făclia Învierii desprinsă,
De spirit viclean să nu fie stinsă
Prin noaptea minții, când moartea domină.
Mai lasă poarta Raiului deschisă,
Pacea pe Pământ din el să revină
Pe timp de război și în veci să țină,
Cât flacăra vieții este aprinsă.
Spulberă perdea de cenușă ninsă,
Când de sub ea strigă obștea creștină,
De focul armat a nu fi cuprinsă.
Te rog, revigorează rădăcină
Mistuită de fiara neînvinsă,
Ramul de neam mai falnic să devină.
Maria Filipoiu
sonet de Maria Filipoiu din Pelerin pe Calea Luminii - 101 sonete creștine/ Editura Libris * Creator (2019)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mesaj de sărbători creștine
MESAJ DE SĂRBĂTORI CREȘTINE
Prin orice iarnă blândă sau geroasă,
cu magia datinilor creștine,
colindători mergând din casă-n casă,
duc obiceiuri cu urări de bine.
Urează de noroc și sănătate,
iar gazde bucuroase îi ascultă
și-i răsplătesc cu bani ori cu bucate,
precum strămoși din lumea dispărută.
Mergând cu Steaua sau Plugușorul,
datori morali suntem creștinătății,
să îi primim, ca pe Mântuitorul
ce se naște spre dăinuirea vieții.
Din suflete revarsă bucurie
în datină cântată la colindat
și duc tradiția ca pe-o făclie
prin cântec de Domnul binecuvântat.
În alaiul purtat de colindători,
copiii sunt de îngeri mai aproape
și în sfinte tradiții sunt salvatori
cu vis nemuritor ascuns sub pleoape.
Străvechi colinde se-aud prin vremuri noi
cu har de bucurii în celeste daruri,
de parcă timpul ar curge înapoi,
pe Pruncul Iisus purtându-L pe valuri.
De străbunii dragi să ne reamintim,
că tineri au fost, pe când copii eram.
Merinde sărmanilor să împărțim
prin viața ce trece ca frunza din ram.
Maria FILIPOIU
poezie de Maria Filipoiu (29 decembrie 2020)
Adăugat de Maria Filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Problemele vieții își au rezolvarea în suflet. Cine nu găsește răspunsuri în propriul suflet să caute în sufletul mamei. Prin el vorbește Învățătorul omenirii. Maria Filipoiu / despre mamă
citat din Maria Filipoiu (8 martie 2016)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iartă-ne, Maică Sfântă (sonet)
IARTĂ-NE, MAICĂ SFÂNTĂ
(sonet în rugă)
Te rugăm, Maică - Pururea Fecioară,
Ce-ai mântuit omenirea prin Iisus,
Mai iartă-ne, că iubirea-i mai presus
De duhuri ce vor suflete să piara!
Dezrobește-ne de-a vinei povară,
Că în suflet este tot mai greu de dus
Către Împărătia Celui de sus,
Când vrei să urci pe a credinței scară!
Dă-ne speranță pentru viață nouă,
Fără pătimire sau duhuri rele
Să-ți simțim mila în boabe de rouă!
Prin zori luminați, păcate să spele
Revarsă pe nori iertarea, când plouă
Cu binecuvântări în roi de stele!
15.08.2020
Maria Filipoiu
sonet de Mara Filipoiu din Poeme Maicii Domnului (august 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugăciune pe aripi de suflet (sonet)
RUGĂCIUNE PE ARIPI DE SUFLET
(sonet în rugă)
La Tine, Maică Sfântă, vreau să trimit
Cu glasul gândului, un vis tomnatic,
Ce-n iarnă eternă va fi ostatic
Și nicicând la viață nu va fi trezit.
Prin întomnarea-mi trece vânt năprasnic
Și-mi ducă lumina din vis ne-mplinit
Pe stea divină cu al ei răsărit,
Purtând speranța-n Univers galactic.
De sfârșit dramatic înspăimântată,
Pe aripi de suflet scriu rugăciune,
Spre a-mi fi veșnicia luminată.
Să îmi salvez visarea din genune,
De Maică a fi binecuvântată,
La poarta Raiului fac plecăciune.
Maria Filipoiu
sonet de Maria Filipoiu din Poeme Maicii Domnului (august 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nașterea Domnului și a Creștinătății
NAȘTEREA DOMNULUI ȘI A CREȘTINĂTĂȚII
Când vezi că vine iarna cu viscol și ninsoare
Iar viața din natură o trece-n hibernare,
Fii om bun și omenos la sfântă sărbătoare,
A Nașterii lui Hristos și-a lumii creștinare!
Când obicei te-ndeamnă la veselie mare,
Din cornul abundenței dă și celui ce n-are,
De întâlnești prin viața scurtă și trecătoare,
Destin nefast la oameni supuși la îndurare!
Și străduiește-te să faci din fiecare zi
Trăirea ideală, neștiind cât îți va fi
Pe cale, firul vieții cu visul nemuririi!
În rugăciuni cinstește praznicul veșnicirii!
Tradiția revine în anotimp de iarnă,
Cu destine umane, uitarea o să cearnă
Țărâna pe morminte sau cenușa în urnă,
Cât suflete rătăcesc prin veșnica nocturnă.
Un vis nesfârșit va fi trăirea pentru tine,
Prin noaptea nesfârșită când nu există mâine,
Că nu-ți vei mai aminti de ți-a fost rău sau bine
Prin viața pecetluită de taine divine.
Iar sărbători, de-a pururi, nu vei știi când vin și trec,
Nici câte generații, destin sortit își petrec
De sărbători creștine, în tristețe ori cântec,
După cum noroc primesc în car plin sau pahar sec.
În fiecare zi cinstește sfânta lumină
Și sufletul la Unic Dumnezeu ți-l închină,
Cât făclia credinței persistă-n omenire
Cu Nașterea lui Hristos - omului mântuire!
Maria Filipoiu
25 Decembrie - Nașterea Domnului
Din vol. "Tradiții creștine și ritualuri românești"
(*La Cristică Sărbătoare)
poezie de Maria Filipoiu din Tradiții creștine și ritualuri românești (2008)
Adăugat de Maria Filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Arta este chipul sufletului îngenuncheat la rugăciune.
Acesta este vizibil și strălucește, când Duhul Sfânt îl sfințește.
Când sufletul nu e binecuvântat, creația rămâne în anonimat. - Maria Filipoiu / Despre Suflet și Creație
citat din Maria Filipoiu (20 februarie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!