Zeul cel Bun şi Zeul cel Rău

Zeul cel Bun şi Zeul cel Rău s-au întâlnit pe vârful muntelui.
Zeul cel Bun a spus, "Bună ziua, fratele meu".
Zeul cel Rău n-a răspuns.

Şi Zeul cel Bun a spus, "Azi nu prea eşti în apele tale."
"Da," a spus Zeul cel Rău,
"Iar asta pentru că cineva m-a confundat cu tine,
m-a invocat folosind numele tău
şi s-a comportat de parcă vorbea cu tine;
bineînţeles, chestia asta mi-a displăcut."

Şi-a spus Zeul cel Bun,
"Şi eu am fost confundat cu tine şi invocat cu numele tău."

Zeul cel Rău s-a îndepărtat blestemând prostia omenească.

poezie celebră de Khalil Gibran, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Esti zeul meu...

Te-ai înălţat să-mi vii în cale din astă mare-nsângerată,
Eu te ador-eşti zeul meu şi inima azi imi arată,
Poseidon sau doar Neptun, tu eşti trufia prinsă-n vise,
Căci tu ai lacătul iubirii şi poţi deschide porţi închise.

Eşti zeul mării nins de noapte şi eşti potopul ce atinge
Un univers uitat de oameni dar amintit acum de tine,
Dar eşti şi zeul meu iubit şi focul dragostei se stinge
Dacă n-ai grijă să-l aprinzi aşa cum tu o ştii de bine.

Şi când se lasă seara-n vis şi tot privesc pe geam la mare,
Tu te arăţi cu scoici in păr şi îmi zâmbeşti admirativ,
Eu te privesc şi te ating cu degetele prinse-n zare,
Iar tu mă strângi din nou in braţe şi mă săruţi conspirativ.

poezie de Cătălina Melinte
Adăugat de Cătălina Melinte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zamolxis (zeul suprem al dacilor)

Precum grecii şi romanii,
Îşi imitau contemporanii,
Viteaz şi respectat popor,
Zamolxis a fost zeul lor!

madrigal de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul ca zeul

Poetul ca zeul
Rămâne-n picioare
Şi după ce moare.
Cuvintele lui
Oracol de dor
Şopot de izvoar
Prin timp călător.

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (9 iunie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oceanul

Caleaşca de aur a lui Poseidon,
Zeul mării,
Zboară pe suprafaţa apelor albastre
Ale Oceanului.

Valurile luminoase
Se transformă într-un drum drept
Pentru a lăsa zeul să treacă
Înspre munţii Olimp.

Tridentul îi luminează drumul pe ape
Ca o baghetă magică.

poezie de Roxana Bulmez din revista Cugetul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragobete

Zeul dacic Dragobete
Oferă roze la fete,
Însă Sfântul Valentin
Astăzi este... în declin.

* * *

Azi în cap de primăvară,
Zeul dacic Dragobete,
Plin de dragoste şi pară,
Sărută gura la fete.

poezie de Mihai Cucereavii (24 februarie 2006)
Adăugat de Mihai Cucereavii
Comentează! | Votează! | Copiază!

CÂND ZEUL RA INTRAT E-N MAREA PIRAMIDĂ(Rubaiat)
Când zeul Ra intrat e-n marea piramidă
Cu raza lui impunătoare, dar timidă,
Dispare-ntunecimea, vede faraonul
Aşi pune sarcofagul şi a sa hlamidă.

rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visul

Şi se făcea că zorii vor s-apună,
să lase ca sărutul pătimaş
al razelor venind din clar de lună
să fie, al dorinţei lor, făptaş,
readucând o stâncă bine-ascunsă
în râul ce purta lumina lor,
din starea ei, sub vrajă nepătrunsă,
în zeul din trecut, nemuritor.

Au reuşit! Cu zeul între ele,
erau acum zeiţe, şi-nspre zori
au aruncat privirile acele
din ochii lor atât de-atrăgători,
încât aceştia, sub o vrajă, parcă,
s-au hotărât să lumineze iar
o lume care, încă, mai încearcă
să-mi descifreze visul. E-n zadar!

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zeul nopţii

Zeul nopţii umblă pe stradă.
E foarte afemeiat şi beţivan,
Îl cheamă Stafie, Poveste, Ivan
Şi-l ţin felinarele să nu cadă.

L-am întâlnit în grădina oraşului
Zăpăcit, cocoşat, de o cruntă paloare.
Mirosea a infern, a candoare
Şi semăna groază ca ochii ocnaşului.

Fremătau crizantemele de spaimă,
Îndrăgostiţii aveau impresia unei ample zădărnicii,
Toţi vagabonzii meditau nemernicii.
Numai luna era plină de îndrăsneală şi faimă.

Zeul nopţii m-a sărutat pe frunte.
Buzele lui aveau gustul morţii.
Am mers alături până la pervazul porţii
Unde m-a lăsat cu toate grijile mărunte.

După el stăruia ceva ca o dojană paternă.
Strigoii, liliecii erau singura-i zestre
Şi după ce-a îmbrăţişat o mulţime de ferestre
A intrat în prima tavernă.

Punctual până la rang de model
Seară de seară face la fel.

poezie celebră de Ion Pena din Simple nimicuri (1940)
Adăugat de Anisoara Elena Scarlat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau să cânt despre Atriz

Vreau să cânt despre Atrizi,
vreau să cânt despre Kadmos,
dar struna lirei mele
doar despre Amor sună.
Schimbat-am atunci strune,
schimbat-am chiar şi lira
să cânt despre Hercule-n lupte:
Dar lira-mi iar povestea-i
de dragoste-ncepu.
Rămas deci bun, eroi!
Căci lira-mi, văd, nu cântă
Decât zeul iubirii.
Decât zeul iubirii.

poezie de Anacreon din Cele mai frumoase poeme de dragoste, traducere de Grete Tartler
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un om a ajuns în faţa unui Zeu ciudat

Un om a ajuns în faţa unui Zeu ciudat –
Zeul multor oameni, cenuşiu de înţelepciune.
Iar zeitatea a strigat cu glas de tunet,
Pufnind, plin de mânie:
"Îngenunchează, muritorule, şi smereşte-te,
Şi înfricoşează-te, şi adu omagiu
Maiestăţii Mele Unice şi Sublime."

Omul a luat-o la fugă.

Apoi a mers la alt Zeu –
Zeul gândurilor lui lăuntrice.
Iar acesta l-a privit
Cu ochi blânzi,
Luminaţi de o infinită inteligenţă,
Şi a exclamat, "Sărăcuţul meu copil!"

poezie de Stephen Crane, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am toate motivele să cred că tatăl meu a murit în deznădejde. Cu un an sau doi înainte de a se stinge, i-a spus unui actor, întâlnit pe treptele catedralei din Sibiu, că se întreabă dacă, după atâtea încercări nedrepte, Dumnezeu mai înseamnă ceva. La peste şaptezeci de ani, după cincizeci de ani de carieră ecleziastică, să pui cu seriozitate la îndoială zeul pe care l-ai slujit! Poate că asta a fost pentru el adevărata trezire, după atâţia ani de somn.

citat din Emil Cioran
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neptun pe mări - VI

Neptun pe mări în spume şi-a aşezat domnia;
Zefir, pe-o adiere; Boreu, pe-un aprig vânt.
Cibela 'mpărăteşte pe rodnicul pământ
Şi Ceres leagă spicul şi Bacchus creşte via.

Şi-mpart nemuritorii: văzduhul, apa, glia
Şi tot ce-a fost pe lume şi toate câte sunt.
Un zeu ne duce-n leagăn şi altul în mormânt;
Ei ne trimet păcatul şi nevinovăţia.

Veghează zei, zeiţe pe orişice făptură -
În arbore: Driadă; la vatră: zeul Lau.
Suntem ca fire prinse în vastă ţesătură.

Nu pot să lupt cu zeul: el dă şi el culege;
De el nebunu-ncearcă să fugă în zadar.
Eu mă supun, cuminte, la ne-ndurata lege.

sonet de Ion Pillat din Poezii (1965)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Erarhie

Păstorel şi Bachus, când s-au întâlnit,
La o punte lugă, palizi de mirare,
Zeul, dat de-o parte, zise prea smerit:
- Păstorel, avanti, tu eşti cel mai mare!

epigramă de Ion Pena din Scrieri (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul III

Tot poate zeul. Dar am întrebat
cum te strecori prin corzi de liră
tu, cuget dezbinat? Răscruci se-nşiră
şi-n inimi, temple, zeul n-a durat.

Un cântec învăţat nu-i râvnă dreaptă
nici dibuiri, nici sârg greu răsplătit;
fiinţa noastră-i cântecul rostit
ce lesne-i pentru zei. Dar când îndreaptă

pământ şi stele zeii către noi?
Iubirea, tinere, nu e fiinţă
chiar vorbe de rosteşti cu glas şuvoi.

Învaţă cântecul să-l uiţi de nefiinţă.
Alt suflu-i cântul; iar în jur, părere,
nimic... Zeiescul suflu; adiere.

sonet de Rainer Maria Rilke din Sonete către Orfeu, Partea întâi, traducere de Nicolae Argintescu-Amza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cele patru anotimpuri

la o margine de cer,
pleoapele lui de nori
rămâneau întredeschise

la o margine de dimineaţă,
condeiele ei de rouă
rămâneau întrepătrunse

lângă un copac,
femeia-toamnă aştepta ca
zeul de atunci să devină muritor

lângă un copac,
femeia-vară speră ca
zeul de atunci să rămână nemuritor

la o margine de poezie,
el aştepta
ca să îi pice frunzele în palme

la o margine de poezie,
ea îi scria toate cele patru anotimpuri
ca să îi readucă aminte de veşnicie

poezie de Madalina Mantu
Adăugat de Madalina Mantu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi, curcubeul a fost ucis de zeul smog.

Ionuţ Caragea în Delir cu tremurături de gânduri (2013)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revolverului, înainte de sinucidere:... Tu eşti deci zeul cel mai puternic!

Urmuz în Ciorne răzleţe (postum)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Meteoritul lent

Am presimţit că zeul doarme fără respiraţie

Am presimţit că zeul doarme fără respiraţie
undeva în părţile mai albastre ale cerului.
Ca o spermă luminoasă şi leneşă,
câţiva meteoriţi au trecut prin faţa stelelor fixe.

Cine ştie când se va naşte o altă lume,
şi în ce fel va fi aceea,
ce legi tragice şi ce obiceiuri altele
vor fi fiind cândva
în părţile mai albastre ale cerului.

Dar aceasta ne-o va vesti cometa
când cereşte va şterge cerul,
iar, noi, din ce în ce mai inutili şi mai părăsiţi
vom construi cu disperare temple.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Misterios iubit

Tu ti-ai făcut un paradis din poezie
si din vis cuvinte multe si frumoase
le asezi in cercuri cu femei
Esti zeul lor zeul femeilor indragostite pline de iubire
Esti prins in lanţuri de iubire nu poti sa fugi nu vei scapa...
Iubesti iubesti pe sine
Te-ai îndrăgostit de marea iubire... si ele sunt legate doar de tine!
Uita ca viaţa e scurtă si frumoasă... rămân inchise-n case
Sânt mii de inimi care bat toate au o speranţă
asteaptă ziua norocoasă: tu esti... aleasa!
Imi ceri cuvinte multe si frumoase de multe ori misterioase
Eu... vreau sa ies din cand in cand din case
Să-mi umplu sufletul din mers să scriu si eu un vers
Noi nu stim cui te adresezi
Esti univers!
Va trebuii ca sa ne suni
Altfel te pierzi pe drum iubire

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colinda

Pe cel camp verde-nflorit,
Holerunda lerui Doamne,
Paste-mi o turma de oi.
Dar la oi cine-mi sedea?
Sedea zeul Dumnezeu.
Si-mi sedea pe-un buciumas,
Si-mi zicea-ntr-un fluieras.
Cum imi zice, oi imi strange,
Cum imi trage oi intoarce.
Graia zeul Dumnezeu:
-Bata-va focul de oi,
Am albit pe cap ca voi.
Sarea miala d-ochesala,
Sarea-n vant sarea-npamant
Si din grai asa graia:
Nu ne, Doamne blestema,
Numai Doamne iti alege,
Noua sute de oi, sute,
Si vreo zece berbecei,
Si te du la targ cu ei.
Iti fa Doamne un covor,
De-nalt cat e statul Tau,
De larg cat e bratul Tau.
Si te gazda veseleste.

folclor românesc
Adăugat de vanghelis007
Comentează! | Votează! | Copiază!