Dus cu preşul

de fiecare dată de surâsul aruncat
firesc la momentul când trebuie
să convingă nu cade pe gânduri niciodată
ţine capul sfidător şi zâmbeşte
deschide poşeta, scoate o ţigară
se preface că doreşte s-o aprindă
caută alt surâs din gentuţă îl extrage
apleacă uşor fruntea lăsând
zâmbetul într-o rezervă pentru privitor

simte că este o capcană această scenetă
nu o evită din mai multe calcule
recunoaşte sângele care-i zvâcneşte
întâi în piept, o goană nebună, un tropăit
sofisticat, se simte dus înainte
spre noua aventură amoroasă

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletul

Mai cade sufletu-n genunchi
Mai pierde câte-un tren de zi
Simte săgeţi înfipte-n trunchi,
Simte regretul de a fi...

Mai uită chiar şi să vâslească
- Dar cum s-o facă în noroi?-
Mai uită de slava cerească,
De fericirea de apoi...

Mai plânge sufletul cu sânge
Şi nu mai crede în minuni,
Văzând cum orice vis se frânge
El simte spinii puşi cununi...

Mai cade sufletul pe spate
Picioarele îşi mai sclinteşte,
Dar inima în piept tot bate...
Şi-i bate pentru că iubeşte...

poezie de Alina Tanasă
Adăugat de Alina Tanasă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joacă

constrâns de vreme în filmuleţe
pentru televiziune şi-i merge bine
nu recunoaşte nici bătut
că este prostituţie
din ceea ce se îmbogăţeşte
a jucat şi la teatrul ăla
cu tavan glisant
unde trebuie să strigi
unde vocea se duce sus
urcă la cer deşi n-ai talent

joacă şi crede că e actor
în filmele care caută autenticitatea
nu lipseşte de la casting
şi speră să fie selectat
intră plângând în rol
iese fumegând pe coate
strânge rolişoare în lupta asta
cu publicul nevinovat
în platourile de filmare simte
că e aruncat în iad

continuă să ne pedepsească
cu prezenţa lui obositoare
coborât din avionul care-l aduce
de pe planeta actorilor rataţi

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mintea evită Adevărul prin etichetare, prin conceptualizare. A recunoaşte mai întâi această Simplitate, această Pace non-duală dinaintea gândirii, Starea pe care o aveai înainte să-ţi apară primul gând. E chiar Acum, chiar Aici cu tine. Doar pare acoperită de gânduri.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama

Mama mea - ştiu bine-bine,
nimeni nu este ca ea,
face multe pentru mine,
toate, dacă s-ar putea.

C-un surâs, cu-o mângâiere,
orice durere topeşte,
iar de-a fost, mâhnirea piere
şi nimic n-o aminteşte.

Fruntea, pleoapele-i plecate
spre obrazul său frumos,
petrec blând, lăsând uitate
faptele-mi fără folos.

Cu beţigaşul de zână
desenează-un curcubeu
şi îl pune să rămână
în visarea ce-o vreau eu.

Soare, Lună, cer cu stele
adună vorbele ei,
în poveşti cu prinţi, castele,
cu Sânziene şi zmei.

Câte sunt, am să opresc
gânduri venite în goană,
mai întâi să mulţumesc
mamei dragi, chip de icoană.

poezie pentru copii de Maria Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când scriu poezie

când scriu poezie parcă rup
bucăţi de carne din mine

fiecare vers e ca o muşcătură adâncă
a unui animal sălbatic –
aproape că ţâşneşte sângele
într-un carnagiu îngrozitor
al ţesuturilor care mă ţin în viaţă

din când în când
mă opresc şi aştept
ca la semafor
să văd cum se mai simte Poezia –
dacă trebuie să-i fac respiraţie
gură la gură sau dacă
pot s-o păstrez
în continuare
ca metresă
cât m-or mai ţine
balamalele

poezie de Emilian Mirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adus de spate

merge târşit prin laborator
gândind o poţiune izbăvitoare
să readucă frumuseţe
şi tinereţe propriului corp
obosit de trecerea anilor
cade absent pe gânduri
prăbuşit într-un jilţ vechi
imaginea fetei nu-i dă pace
simte gura uscată şi limba
umflată aproape că-i sparge
dinţii cariaţi degeaba
caută formula într-o carte roasă
dacă greşeşte din nou
o să zacă câteva luni
îndurând transformarea
meditaţia este întreruptă brusc
de şobolanii veniţi în vizită
îşi cer drepturile şi sunt gălăgioşi
în stare să roadă ziduri
să atace tot ce găsesc
trebuie să-i pună la respect
ultima dată a lichidat toată sămânţa lor
din bătrânul oraş
erau şi paznici buni când erau
instruiţi şi supuşi orbeşte
încerca să contacteze comitetul lor
nu se făcea înţeles
adus de spate încercat
de anxietate mergea greoi

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te laşi călcată în picioare de fluturi albi

faci risipă de flori din palstic
cum risipesc muritorii din neştiinţă
nemurire după nemurire
într-o nebunie totală
arunci cerului lacrimi niciodată plânse întreg
oprite ca un nod în gât
de un baraj mult prea egoist
stopate sub inimă ca o rezervă pentru plutire
sau pentru cine ştie care oază
zidite apoi hymalaian
cu prăpăstii şi loc de înălţat ecouri
cât să mori cel puţin o dată pe fiecare vers
............................
lasă-ţi inima să iasă din emoticoane
să-i curgă sângele clocotind firesc prin artere
cum toarnă cu dichis un somelier vinul
înainte de a începe balul
............................
tiptil tiptil te retragi în cochilie
trăieşti cât să ocupi un gol cu un alt gol
ca şi cum cerul e o pânză bâtută în cuie
iar dansul doar o aureolă pe o boltă de scoică

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muşcata

mea se bronzează în geam
lângă orhideea cu flori albe
chicotesc bondarii intraţi
nes
pus
de uşor într-o cană cu apă călduţă
spre fierbinte
muşcata îi simte îngânduraţi
îngrijoraţi de polenul
care le provoacă alergii
încât se înţeapă singuri
frunzişul teiului forfoteşte în bă
tai a
vântului afară şoptesc versuri
cu muşcata şi orhideea
aprind ultima ţigară din pachet
eu trec din cameră în cameră
muşcata rămâne în geam în soare
la taclale cu orhideea ne
permis de frumoasă cur
tată de un roi de bondari

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Durerea de cap

îşi face de cap în capul
plecat în timpuri mai bune
pisează scoarţa cerebrală
mărunt de tot încât pilula
pare total inutilă pentru hăul
căscat de nevralgia instalată
cu picioarele pe masă

simte durerea ca o ultimă
izbăvire în această viaţă
ştie că venele s-au dilatat
trec prin ele amintirile buluc

leagă capul definitiv cu un fular
cândva la modă în oraş
strânge până când amorţeşte
pielea pe fruntea plină
de transpiraţie rece şi ţanţoşă
durerea se pierde printre amintiri
dar nu are curaj să deschidă ochii

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub amprenta credinţei

Ea înţelege lumea cu sufletul aburind
în aerul înălţător al crezului în oameni,
biciuieşte în cuvinte nepăsarea
şi mai adânc,
caută dreptatea acolo unde nu este
şi rupe din inima sa dragostea pentru adevăr
înainte de a bate la porţi închise.

Zilele sale poartă amprenta credinţei
şi simte pe cei ce se ascund în farisei,

dar nimeni nu o recunoaşte
şi nici nu-i caută cuvântul înţelept
ce luminează întunericul.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A vrut

să se sinucidă după noaptea
de amor demenţial
dar nu avea toate armele la el
şi asta îi dădea de gândit
i-a rămas în minte piciorul frumos
buzele aveau gustul sânilor
mici şi tari ca două piersici
a ridicat pistolul la tâmplă
de mai multe ori în ziua aceea
nu era ruleta rusească
în butoiaş avea toate cartuşele
zâmbetul ei l-a făcut să renunţe
de fiecare dată apărea surâsul
putea să încerce şi altceva
cuţitul era un satâr
se vedea într-un film horror
stupid pentru gusturile fine
sau o cianură pentru un surâs
amar şi mortal
dar era prea poliţist

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mutare

Mi-am dus mintea la plimbare,
S-o aerisesc puţin,
S-o mai scot din acea stare
Ce fără motiv o are
Cu inima când o ţin.

Mi-am lăsat inima-n casă
De dorul ei să se zbată,
Că e foarte bătăioasă,
Motivând că e frumoasă;
Absenţă nemotivată.

Fac la inima fierbinte
Şi la minte un apel:
Inimă, să fii cuminte,
Iar tu, minte, simte, simte,
Hai, simte şi tu niţel!

Şi s-a pus mintea să simtă,
Iar inima să gândească:
Minţii cum i-ar sta să mintă,
Inimii să nu mai simtă,
Mintea-n locu-i să iubească?

poezie de Marius Robu din Suflet la troc (15 noiembrie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare bucurie oferită de viaţă trebuie cucerită prin luptă înainte de a fi luată în stăpânire; şi cât de crâncenă este lupta o ştiu doar aceia care s-au luat la trântă pentru premiul cel mare. Sângele din inimă trebuie să aşeze diademă de mărgăritare roşii pe fruntea luptătorului mai înainte ca laurii victoriei să i-o împodobească.

Charlotte Bronte în Shirley, traducere de D. Mazilu
Adăugat de Avramescu Norvegia-Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

începi

ziua cu o cafea amară
şi o ţigară tare-n gură
eşti într-o pereche de pantofi
aproape rupţi şi plini de pete
priveşti îndrăgostit femeia
ce zâmbeşte graţios
cânţi să o-ncânţi
o melodie despre jurăminte
pui miere să devină lipicioasă

termini ţigara odată
cu cel de-al doilea surâs
aruncat de femeia ce plimbă
tava de oţel-inox goală
ţi-o imaginezi şi-ai vrea
să ai chitara la tine
ştii două-trei cântece

soarele se caţără nebun
pe cerul albastru
ai încercat să pleci de câteva ori
ceva te reţine lângă femeia
blondă într-o joacă

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

poezia este ca o
tapiserie medievală a simţurilor
totul tace
totul zvâcneşte în pupila cititorului
privitor cu ochiul inorogului cuvânt

din când în când
ţesătura se destramă şi
din locul acela începe să curgă
metafora fiinţei poetului
o parte se amestecă în pupila cititorului
cu însăşi metafora fiinţei lui
cealaltă rămâne intactă pentru alt poem
nescrisul poem al unui alt prezent

poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea de mamă

Prin ceaţa nopţii, zorii zilei încet se răsfrâng
Trezind oraşul Nazaret din somnul dulce...
În braţele mamei El doarme adânc, liniştit
La pieptul Mariei Isus, Copilaşul Preasfânt
... Treizeci de ani... mai sunt încă până la cruce...

Un vis frumos îşi deşira prin străveziu lumina
Rostogolind uşor argintul printre stele
El mâna mamei simte cum fruntea ea îi alină
Cu o gingăşie sfântă a dragostei divine
În melodii de dor... şi-n cânt de păsărele...

Lacrimi calde pe obraji din ochii ei se preling
Şi se renasc iar doruri... în sufletul străpuns...
... Iar slovele acelea... ca o sabie îi ating...
Inima de mamă... şi tot mai dureros se-înfig...
... El doar zâmbeşte... şi nu-i dă niciun răspuns.

Ea îi mângâie faţa şi-i apără somnul blajin
De gânduri purtată prin anii de amintiri
Ce taine El oare-i ascunde în surâsul divin
În zâmbetul blând şi curat ca mireasma de crin
De vise purtat prin farmecul plin de iubiri.

Păzeşte-l, Maria, Dumnezeu ţi l-a dat ca să-l creşti
Căci în Fiinţa Lui... cerul la noi se coboară...
Din slavă a venit... lăsând oştiri îngereşti
Să meargă prin spinii aprinşi şi dureri sufleteşti
Să strângă lumea la piept... şi pe cruce să moară.

Dormi, copilaş plăpând, scăldat în dor şi gingăşii
Veghează-i, mamă, visele... şi somnul dulce...
Căci amprenta mâinii tale rămâne în veşnicii
Şi va străluci mereu în zâmbet de copii...
... Treizeci de ani... mai sunt încă până la cruce...

poezie de Mihail Cebotarev
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un om fermecător de bogat simte când e căutat din interes şi privit ca o trambulină spre durabil şi masiv succes, ceea ce poate constitui o sursă de stres; când neagă sau tace, categoric se preface; dacă vrei cu acesta să te împrieteneşti, trebuie să dovedeşti că sufletul îi iubeşti.

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să prinzi surâsul cald

Să ştii că îmi pasă foarte mult de tine,
Dar sufletul tău nu se simte prea bine,
Chiar şi când îmi zâmbeşti ai privirea tristă
Şi nu e bine în viitor să avem această pistă.
Vreau multe bucurii şi nu tristeţi,
Să ne trezim veseli în multe dimineţi,
Să prinzi surâsul cald şi dragostea-n dar
Şi vom avea împreună toate zilele din calendar.
În timpul ce trece vom consolida iubirea,
Nimeni nu mă ia de lângă tine, nu-mi va lua fericirea.
Ai aparut când îmi doream mai mult
Şi-ţi multumesc şi niciodată n-am să uit.
Să ştii că inima mea nu minte,
De asta scriu acum aceste frumoase cuvinte,
Tot ce-mi doresc e să fiu din nou fericită
Şi noi vom fi o familie reuşită.

poezie de Eugenia Calancea (20 februarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştiu că niciodată nu au fost toţi creştinii sfinţi, dar cel puţin înainte întreaga comunitate mergea pe drumul spre cer. Mai cădea câte unul, dar ceilalţi îl ajutau să se ridice. Astăzi, tendinţa este inversă: când cade cineva, ceilalţi încearcă să îl convingă că totul e în regulă: "ai căzut cum cade toată lumea".

Pavel Crainic în Jurnalul convertirii. De la zeiţa morţii la Împăratul Vieţii
Adăugat de Cody
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urmează-ţi focul

Focul te urmează,
Cu scântei ce îţi lasă semne,
Paşii tăi au urme de cenuşă,
Mintea ta pluteşte în fum.
Vrei să arzi totul în tine,
Să scoţi ce e mai bun,
Sau vrei să dai căldură?
Luminile nu au sens,
Când stelele au acelaşi nume.
Tunetul poate fi cuvântul tău
Atunci când vrei să trăieşti.
Motivele vin, motivele mor, motivele dor,
Motivele... au lumea lor scuzabilă.
Tu ai doar un gând
Cu care poţi îngheţa viitorul
Sau poţi aprinde,
Tot ce a fost.
Ascunde, simte, trăieşte, învaţă,
Semnele te văd mai întâi pe tine.
Fiecare joc pierdut e un motiv
Pentru a nu ţine scorul.
Când te privesc în ochi
Îmi dau seama că aş vrea să pierd tot ce am,
Ca tu să-mi poţi vedea scânteile
Ce vor să te aprindă şi să te învăluie.
Oamenii fug uşor şi de multe ori
Au instinct de oi...
Dacă tu simţi
Că vrei să înţelegi jocul,
Lasă-ţi grijile în pom,
Urmează-ţi focul!

poezie de Mircea Ţenche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!